Avocaţii ca profesionişti şi cetăţeni: Roluri şi responsabilităţi esenţiale în secolul al xxi-lea

C. Obligaţii ale Facultăţii de Drept

Puţini membri ai corpului profesoral ar nega faptul că datorează o gamă largă de îndatoriri facultăţilor de drept care îi angajează în vederea îndeplinirii în mod competent şi diligent a obligaţiilor ce le revin în calitate de profesori şi specialişti, inclusiv prezentarea şi pregătirea pentru ora de curs, producerea de burse şi executarea părţii ce le revine din activitatea în cadrul comitatului, precum şi alte activităţi ministeriale necesare pentru ca şcoala să funcţioneze eficient. Ceea ce este posibil să fie mult mai controversat se referă la posibilitatea ca membrii corpului profesoral să datoreze mai mult şcolii decât îndeplinirea sarcinilor ce le revin conform locului lor de muncă – şi, chiar mai controversat, cum oricare responsabilităţi instituţionale care există trebuie echilibrate în baza autonomiei individuale care rămâne – una dintre caracteristicile principale ale vieţii academice. Deşi nu pretindem că oferim nimic de genul unei hotărâri definitive în cazul acestei dezbateri, nu insistăm asupra faptului că corpul profesoral are obligaţii etice principale faţă de facultatea de drept ca instituţie şi faţă de misiunea sa instituţională, care ar trebui să fie confirmate şi echilibrate în mod expres în baza autonomiei profesorilor şi specialiştilor. Acest lucru înseamnă cel puţin că acest corp profesoral are obligaţia de a participa în colaborare la eforturile de a avansa un scop amplu, dar comun pentru educaţia juridică, iar apoi de a utiliza respectuos această viziune în vederea ghidării deciziilor importante înspre angajare, promovare, dezvoltarea programei şi alocarea resurselor, care, în final, stabilesc dacă aceste aspiraţii vor fi atinse.

În vederea formulării acestei viziuni a obligaţiilor etice ale profesorilor de drept faţă de facultatea de drept, recunoaştem atât gradul înalt de dificultate în ceea ce priveşte stabilirea unui consens mai vast cu privire la obiectivele şi scopurile educaţiei juridice şi a burselor juridice, având în vedere diversitatea extinsă a viziunilor cu privire la o mare parte din corpul profesoral al facultăţii de drept, precum şi importanţa covârşitoare a păstrării libertăţii academice şi integrităţii ştiinţifice pentru membrii corpului profesoral individual. Dar pentru că este posibil ca procesul să fie dificil, nu înseamnă că acesta poate fi evitat. Dacă facultăţile de drept vor fi mai mult decât o adunare de membri izolaţi ai facultăţii, care îşi urmează propriile obiective de cercetare (indiferent de cât de importante sunt acele obiective), atunci, aceste instituţii pot iniţia un dialog colectiv cu privire la obiectivele şi scopurile fundamentale ale educaţiei juridice şi burselor juridice.

Cu privire la predare, în cazul în care facultăţile de drept vor face progrese în ceea ce priveşte aspectele pe care le-am abordat, acestea vor trebui să ajungă la un consens cu privire la alegerile dificile necesare pentru a se asigura că studenţii la drept, de fapt, învaţă îndatoririle etice ample şi competenţele complementare de care vor avea nevoie pentru a-şi îndeplini rolurile de tehnicieni experimentaţi, sfătuitori înţelepţi şi lideri perspicace pe parcursul întregii lor cariere. Ce cursuri ar trebui să fie necesare? Cum poate corpul profesoral să îşi coordoneze cursurile pentru a se asigura că sunt acoperite în mod adecvat anumite competenţe? Nu pretindem că va fi uşoară atingerea unui astfel de consens. Foarte puţin este necesar după primul an de facultate de drept, iar profesorii de drept sunt obişnuiţi să deţină controlul aproape complet în ceea ce priveşte cursurile lor. Dar nu credem că încercarea de obţinere a unui astfel de consens şi coordonări reprezintă o restricţionare a libertăţii academice. În alte părţi ale academiei, de la facultatea de afaceri la cursurile universitare „principale”, profesorii lucrează în mod obişnuit să îşi coordoneze predarea pentru a se asigura că fiecare student primeşte cel puţin o expunere introductivă la anumite concepte fundamentale-cheie. Prin urmare, este necesară o dezbatere robustă şi respectuoasă despre ceea ce ar trebui să reprezinte în zilele noastre acele concepte fundamentale-cheie pentru avocaţi. Scopul nostru principal, atunci când am scris acest eseu, a fost de a încuraja o dezbatere deschisă, onestă şi constructivă.

Acelaşi lucru este adevărat cu privire la stabilirea standardelor referitoare la bursă, care ar trebui să guverneze procesele de numire şi promovare. Facultăţile de drept au obligaţia de a produce burse, care să îmbunătăţească funcţionarea instituţiilor juridice principale şi relaţiile dintre acele instituţii şi obiectivele societale mai ample. Profesorii de drept au o obligaţie corespunzătoare faţă de facultatea de drept de a elabora standarde pentru evaluarea bursei candidaţilor pentru numirea în corpul profesoral, luând în considerare rolul central al facultăţii de drept în producerea de burse de acest fel şi de a se asigura că aceste standarde sunt aplicate într-o manieră care va produce o masă importantă de profesori şi specialişti cu angajamentul şi experienţa necesare pentru a se angaja într-o gamă largă şi diversă de probleme cu care avocaţii se confruntă în rolurile lor de tehnicieni experimentaţi, sfătuitori înţelepţi şi lideri. Încă o dată, recunoaştem că mulţi profesori de drept vor reacţiona visceral la orice sugestie conform căreia ar trebui să existe un standard „comun” pentru evaluarea bursei, considerându-l a fi primul pas înspre restricţionarea libertăţii conştiinţei – sau mai rău, o încercare de a implementa ortodoxia politică. Împărtășim multe dintre aceste îngrijorări. Una dintre cele mai importante obligaţii pe care profesorii de drept le au faţă de facultăţile de drept ca instituţie este să se asigure că cei care se alătură corpului profesoral menţin cel mai înalte standarde de bursă şi că cei cu viziuni nepopulare sunt liberi să vorbească şi să se facă auziţi. Dar libertatea academică şi sistemul de titularizare care îl susţine nu ar trebui utilizate drept scuză pentru refuzul de a se angaja într-o dezbatere onestă, deschisă şi respectuoasă cu privire la scopurile bursei juridice şi criteriile în baza cărora ar trebui să fie evaluată. În fiecare decizie de angajare sau titularizare, corpurile profesorale ale facultăţilor de drept iau decizii cu privire la calitatea şi valoarea bursei juridice. Îndemnăm la luarea deciziilor în contextul unei discuţii mult mai explicite cu privire la modul în care munca în chestiune are legătură cu scopul amplu al educaţiei juridice pe care o susţinem pentru facultăţile de drept reprezentative.