Buletinul clubului Român din Chattanooga Numărul 20 (douăzeci) Iunie 2013 romclub wordpress com

Politica lumii

România – o incursiune geopolitică (2) / “noi şi alţii” (Articol apărut în Politeia World – politeia.org.ro) 20/04/2013	Autor Theophyle

Ţinuturi. Ma folosesc de acest termen si nu de unul mai contemporan din cauza complexitatii lui etimologice, poate unul dintre cele mai cuprinzatoare din limba romana (vezi dex). Deci, ţinuturile noastre au fost bulevardele europenilor inainte ca ei sa devina europeni. Unii de la nord spre sud, altii invers, majoritatea lor de la est spre vest. Daca profetul Ieremia spunea ca pericolele vor veni de la nord (Ieremia 50:3); la noi, mai intotdeauna, pericolele au venit de la est, caci cele de la sud ne-au coplesit repede.

Nici o migratie nu ne-a scapat, au venit ne-au pustiit tinuturile, putini au ramas, majoritatea au plecat. Miturile fondatoare au fost cele cu care ne-am obisnuit in secolul al XIX-lea, cand incercam sa devenim un stat si le-am perpetuat prosteste pe timpurile Marelui Cizmar, geniul desavarsit al Carpatilor. Pana la urma am ramas numai noi, mosii si stramosii majoritatii celor care mai traiesc si astazi in aceste tinuturi, noi romanii – moldoveni, munteni, basarabeni, ardeleni si banateni. Daca veti deschide o carte de istorie a tinuturilor acestea veti citi cu mirare ca vitejii nostri stramosi s-au batut intre ei mai mult decat s-au batut cu altii, s-au taiat si s-au tradat intre ei mai mult decat au taiat pe altii, pentru ca de un mileniu si ceva multi dintre noi au fost considerati altii. S-a schimbat ceva? Da forma, uneltele si numarul victimelor – fondul a ramas acelasi, ne “taiem” si ne “tradam” si acum cand scriu aceste cuvinte.Vorbe grele – intre noi si de la altii. Intotdeauna am avut dexteritatea de a ne improsca cu moloz verbal mai mult decat se intampla la altii, limba noastra este una dintre cele mai bogate in injurii decat alte limbi ale altor natii si noi avem grija de a ne imbogatii patrimoniul pe zi ce trece, bineinteles ca ajutati de “elitele” noastre intelectuale, dar in special cele politice. Politica noastra este mai putin injurioasa decat ultima piata de mahala si discursul politic incepe si se termina cu cele mai josnice epitete ale limbii romane.Hitler, Musolini si Stalin sunt nume de referinta, preferate de toti si lipite cu abjectie personajelor din tabara adversa, majoritatea celor care se folosesc de aceste nume nu pot arata nici macar o minima cunostinta despre respectivele personaje istorice. Ne enervam nevoie mare cand altii ne ponegresc de cele mai multe ori prin generalizare cand unul dintre exporturile noastre de frunte sunt hoardele de tigani si romani sadea, care pustiesc occidentul. Sa fie asta o rasplata istorica a faptului ca acum un mileniu si ceva ne-au pustiit ei tinuturile?

Idealizare si demonizare. Dupa ce i-am asteptat pe americani, ei au venit sub forma de Bechtel si Chevron. Adevarat, mai “draguti” decat Gazprom. Adevarat, ei vor doar sa castige bani nu sa ne impuna si cum sa gandim si cat de liberi trebuie sa fim, ei nu sunt interesati de democratia romaneasca, ci de profiturile lor, deci sfintenia americanilor este pana la urma sub forma unui SRL. Afacerile rusilor vin intotdeauna cu necesitatea de a domina si de a-si impune legile lor, normele lor si in special oamenii lor. Mai tot romanul este rusofob, cu toate astea se vor gasi zeci de mii de oameni care la o adica ar aplauda tancurile rusilor pe Şoseaua Kiseleff - stiti, s-a mai intamplat. Interesant cati se vor gasi sa arunce si un “molotov” sau mai multe?

Limitele suveranitatii sau de la Yalta la Malta. Pavel Dmitrievici Kiseliov aka Kiseleff, a fost unul din putinii rusi care chiar au incercat sa faca ceva mai bine pentru romani. Din nefericire, acei 5 ani (1829 – 1834) cat a guvernat el aceste tinuturi i-au obisnuit pe rusi sa creada ca tinuturile astea le apartin. Credinta lor a fost atat de “convingatoare” ca ei au reusit sa-i convinga pe unii romani ca este chiar asa. Nenorocirea este ca au reusit sa convinga si pe altii din “puternicii vremurilor” ca asa ar trebui sa fie. Au fost unii romani (destul de putini) care au crezut altfel, de obicei sfarsitul lor nu prea a fost vesel. Interesant de ce Carol I-ul a simtit nevoia sa se alieze cu “centralii” atunci si de ce Basescu (mare diferenta, adevarat) a hotarat ca in primul lui discurs inainte chiar de a ajunge la Cotroceni la 14 Decembrie 2004 a incercat sa formuleze (cam cu diletantism si asta e adevarat) necesitatea unei “axe Washington-Londra-Bucuresti”. Astazi sunt sigur ca ar fi gandit de doua ori aceasta formulare, multe trage el de atunci si pana astazi. Probabil ca Basescu atunci nu a stiut ceea ce probabil a invatat intre timp. Rusii platesc mai bine decat americanii, desi o fac intotdeauna pe banii popoarelor subjugate. Nu prea s-au schimbat multe intre Yalta si Malta. Cinicul Churchill, blestemat de Dumnezeul romanilor, nu s-a mai ales premier si Bush tatal a pierdut alegerile din cauza nemernicului lui Ministru de Externe, infamul James Baker, care aproape ca ne-a vandut la rusi inca o data, dupa 50 de ani.

Expresia lunii: Ţara lui Papură Vodă