Buletinul Clubului Român din Chattanooga Numărul 54 (cincizeci şi patru) Aprilie 2016
Lorena Hickok şi Eleanor Roosevelt
Yüklə 197,84 Kb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Te-am uitat...
- Profeţíi
| Lorena Hickok şi Eleanor Roosevelt
...şi – după un subiect atât de deprimant - un bonus pentru bună dispoziţie Trivia: Legea lui Murphy Dacă e ceva care poate să iasă prost, va ieşi prost este legea pe care o citează toată lumea, atribuită lui legendarului Muprhy, despre care lumea ştie – de fapt – foarte puţin. Dar Murphy a existat. El a fost căpitanul Edward Aloysius Murphy şi expresia lui, emisă într-un moment de iritare în anul 1949, la baza forţelor aeriene ale SUA Edwards, din sudul Californiei (în deşertul Mojave), a fost provocată de nemulţumirea faţă de greşeala unui tehnician cu care lucra. Echipa experimenta efectul deceleraţiei asupra corpului omenesc şi greşeala tehnicianului incriminat a fost să conecteze prost unul dintre transmiţătoarele de presiune. De atunci, oamenii au inventat nenumărate serii cu exemple de erori, nepotriviri, idei stupide şi incompatibilităţi botezate Legile lui Murphy. Intr-o oarecare măsură există şi un echivalent românesc cunoscut ca: de’ale lui Gâgă. (MSM)
De peste cincizeci de ani, trăieşte în oraşul german Koln românca Anda Taglicht, care s-a născut la Bucureşti unde a urmat cursurile liceului Sf. Sava şi ale facultăţii de stomatologie de la UMF Carol Davila. În Germania ea practică medicina dentară şi scrie poezie. A publicat mai multe volume în România, în Germania şi în Franţa. Poezia Andei Taglicht este delicată, sentimentală şi de un limbaj ales. Adeseori versurile ei evocă figura Iubitului, la care se gândeşte cu afecţiune, devotament şi recunoştinţă. Printre temele poetei mai sunt sfârşitul vieţii, depărtarea de ţară, rostul existenţei şi al lumii, prietenia şi altele.
Cum uiţi răsăritul de soare... Lângă primul albastru de mare, Te-am uitat Ca sunetul ploii pe un pervaz de acasă, Te-am uitat Cum mi-am uitat numele După ce nu mi l-ai mai rostit. Te-am uitat Ca răsăritul de soare, Ca lumina, Ca soarele. Te-am uitat Cu-ncăpăţânarea de a te păstra, Te-am uitat Cum o să-mi uit viaţa În moarte.
Vis Te-am visat azi-noapte, dragostea mea, M-ai condus la autobuz Pe Schitu Măgureanu. Imi vorbeai cu buzele tale subţiri Şi eu îţi ştergeam rujul de pe obraz. Oare aveam altă femeie în gând? Erai al meu ca acum zece ani Când buzele mele erau fără ruj, Pe vremea când erai cetate fără seamăn Şi străluceai în soare, în August, In lumină, cu buclele tale apsre. M-am trezit şi durerea din piept Era ca un bolovan, Bolovan de ani şi suferinţe – Ani trecuţi fără tine.
Spital Încă o respirare, încă una, Doar ultima să nu fie, Respiră, te rog, încăodată, Rămâi, nu muri, Mai respiră odată. Pulsul mocneşte sub mâna mea, Tremurând te privesc În cămaşa de nea, Nu ştiu ce să fac Cum să opresc timpul. Degeaba mai caut cuvântul vrăjit, Un leac, o minune, E totul sfârşit. Respiră, te rog, încăodată Măcar încă o dată, Rămâi, nu muri. Nicăieri Ţara mea, cimitirul tinereţii mele, Nu te recunosc, nici urmele, nici paşii Nu mi-i revăd. Totu-i schimbat ca-n basmul Tinereţii fără bătrâneţe şi vieţii fără de moarte... Nu pot atinge nimic, Scrum de amintiri, - Gustul păcatului de-a căuta în spatele mormintelor. Iartă-mă pentru pierdere Tu, ţară ţintirim de visuri, de ani, de rătăciri, Cu cât mă apropii, eşti mai departe.
Yüklə 197,84 Kb. Dostları ilə paylaş:
|