Buletinul Clubului Român din Chattanooga Numărul 71 (șaptezeci și unu) Septembrie 2017



Yüklə 352,19 Kb.
səhifə1/4
tarix26.07.2018
ölçüsü352,19 Kb.
#58789
  1   2   3   4

Buletinul Clubului Român din Chattanooga

Numărul 71 (șaptezeci și unu) - Septembrie 2017

www.romclub.wordpress.com

Tema lunii: Limba Română

Limba noastră cea română de Grigore Vieru 



Sărut vatra şi-al ei nume
Care veşnic ne adună,
Vatra ce-a născut pe lume
Limba noastră cea română.

Cânt a Patriei fiinţă


Şi-a ei rodnică ţărână
Ce-a născut în suferinţă
Limba noastră cea română.

Pre pământ străvechi şi magic


Numai dânsa ni-i stăpână:
Limba neamului meu dacic,
Limba noastră cea română.

În al limbilor tezaur


Pururea o să rămână
Limba doinelor de aur,
Limba noastră cea română.




https://www.youtube.com/watch?v=SxNE_nVbBNA

Limba noastră cea română - interpret Cujbă

Măi, voi tineri şi voi fraţi (folclor aromân)




Măi, voi tineri şi voi fraţi,
Până când o să mai staţi?
Luaţi arma şi porniţi
Să scăpăm bieţii părinţi,
Pe părinţi, pe-ai noştri fraţi,
De duşmanii de antarţi.
"Fă-te grec!", ei ne grăiesc,
Mie-mi vine să pleznesc.
Mai bine toţi să murim,
Decât greci să devenim!
Unde oare s-a văzut
Să-ţi laşi limba din trecut,
Limba noastră minunată,
Dată de mamă şi tată?
Tot români, tot avdeleaţi,
Nu se vor nici greci, nici alți.


Limba noastră de Alexei Mateevici




Limba noastră-i o comoară
În adâncuri înfundată,
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.

Limba noastră-i foc, ce arde


Într-un neam, ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte,
Ca viteazul din poveste.

Limba noastră-i graiul pâinii,


Când de vânt se mişcă vara;
În rostirea ei bătrânii
Cu sudori sfinţit-au ţara.
Limba noastră-i frunză verde,
Zbuciumul din codrii veşnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfeşnici.

Limba noastră-i limbă sfântă,


Limba vechilor cazanii,
Care-o plâng şi care-o cântă
Pe la vatra lor ţăranii.

Răsări-va o comoară


În adâncuri înfundată,
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.



https://www.youtube.com/watch?v=VZ2T-GhP8U4

Imnul Republicii Moldova: Limba noastră-i o comoară

Să vorbim româneşte de Bogdan Petriceicu Hașdeu


Cugetarea românească
Are portul românesc:
Nu lăsaţi dar s-o ciontească
Cei ce limba ni-o pocesc.

Când românul se-ndârjeşte


Din ţărână când mi-l scoţi,
El îţi toarnă româneşte
Un blestem de şapte coţi,
Când de dragoste s-aprinde
El vorbeşte lin şi blând,
Încât dorul te cuprinde
Dulcea-i vorbă ascultând.

Niciodată altă limbă,


De pre buze româneşti,
Nu se-ndoaie, nu se schimbă
După gândul ce gândeşti.

La mânie, la iubire,


La suspin şi chiuit,
După chiar a noastră fire
Graiul nostru e croit.

La iubire, la mânie,


La chiot şi la suspin,
România-i România
Cu fagur şi cu pelin.

Sucind limba românească,


Stricând graiul strămoşesc,
După moda franţuzească,
Sau cu modul latinesc,

Ne-am strâns minţile cu fracul


Şi simţul ne-am îmbrăcat
Cu haina, de unde dracul
Copiii şi-a înţărcat.

Românimea cât trăieşte


Graiul nu şi-l va lăsa;
Să vorbim dar româneşte.
Orice neam în limba sa!




Limba românească de George Sion (1822-1892 poet, autor dramatic, memorialist, fondatorul Revistei Carpaților)


Mult e dulce şi frumoasă

Limba ce-o vorbim,

Altă limbă-armonioasă

Ca ea nu găsim.

Saltă inima-n plăcere

Când o ascultăm,

Şi pe buze-aduce miere

Când o cuvântăm.

Românaşul o iubeşte

Ca sufletul său,

Vorbiţi, scrieţi româneşte,

Pentru Dumnezeu.

Fraţi ce-n dulcea Românie

Naşteţi şi muriţi

Şi-n lumina ei cea vie

Dulce vietuiţi!

De ce limba românească

Să n-o cultivăm?

Au voiţi ca să roşească

Ţărna ce călcăm?

Limba, ţara, vorbe sfinte

La strămoşi erau;

Vorbiţi, scrieţi româneşte,

Pentru Dumnezeu!





Pentru ea de Grigore Vieru

Pentru ea la Putna clopot bate,

Pentru ea mi-i teamă de pacate,

Pentru ea e bolta mai albastră

Pentru limba noastră.
Pentru ea ninsori se cern din spații,

Pentru ea puternici sunt Carpații,

Pentru ea e caldă vatra poamei

Pentru limba mamei.



Pentru ea noi văruim pereții,

Pentru ea mai sunt răniți poeții,

Pentru ea cresc florile visării

Pentru limba țării.



Dumnezeu prima oara

Când a plâns printre astre,

El a plâns peste țară

Cu lacrima limbii noastre.
Grai valah de Vasile Voiculescu
Grai tămâiat, cătuie de petale,

Gândul mi-a ciobănit pe plaiurile tale.

Umblă singur pe munţi de sare,

Vânt bătrân cu miere-n spinare.

Şerpi de răcoare verde-n pâraie,

Cărări de bucium lung te stretaie.

Granguri de aur boabele-ţi ciugul',

Şesul ţi-l ară dorul cu plugul.

Calc des cu sufletul arsu-ţi coclaur,

Din fund oftează strămoşii de aur.

De piscul tău, unde se-mbină

Pale de nori cu limbi de lumină,

Buzele-mi razăm fremătătoare,

Slăvit pristol de piatră şi floare.



Temelia limbii române de Horia Bădescu

Să ne plecăm la dulcea rostire românească,

din ea născuţi şi-ntr-însa aduşi la ţintirim!

Să ne plecăm! Acolo din mamă şi din tată

stă verbul sfânt din care cu toţi ne zămislim.

Să-ngenunchem la cuvinte cu litere latine,

în limba asta numai putem să existăm,

în limba asta numai, putem plăti iubirea

şi ura şi dreptatea pe care le păstrăm,

în limba asta numai, dăm temelie lumii,

în limba asta numai, cum a se tace ştim,

în limba asta numai, ne pomenim eroii,

în limba asta numai, putem ca să murim.
Limba și literatura română de Niculae Alexandru West
Doamnă Profesoară,

N-ați ieșit la pensie, vi s-a părut.

Este o chestiune de vârstă, vă rog,

Chiar dacă asta v-a durut.


Dumneavoastră predați în continuare,

Ca-n vremurile de glorii.

Când lecturile suplimentare, nu erau

Chiar atât de obligatorii.


Pentru că povesteați ore-ntregi

Romane unor copii

Ce-ar fi vrut să sune de ieșire

Tocmai a doua zi.


Ne-ați așteptat să trecem

Vreodată pe la școală, o știm.

Dar nu găseam cuvinte potrivite

Să vă bucurăm, să vă mulțumim.


Știți, noi mai facem și-n viață

Câte o greșeală de ortografie

Și mai trecem pe curat

Maculatoarele din copilărie.


De aceea imaginați-vă

Că suntem cu toții la clase:

Deliu, Tocaci, Crăciunoiu,

Nicolescu, Spiridon, Tănase...


Dumneavoastră povestiți-ne

Ceva, despre ce vreți.

Noi, prin sugestie, am influențat

Elevul de serviciu

Să nu sune

De pensie.


Suntem în bănci, cuminți. V-ascultăm.

Vă sărutăm pe inimă, pe mână.

Pentru că nu pot fi pensionate,

Limba și literatura română.


https://www.youtube.com/watch?v=KN9bXFVr9-k

Florian Pitiș recitând Limba și literatura română - de Niculae Alexandru West

Trivia: Limba Română


  • Limba română este vorbită de 28 de milioane de pesoane și este limbă maternă pentru 24 de milioane.

  • Limba română este limbă oficială în România, Republica Moldova (unde este numită limba moldovenească) și provincia autonomă Voivodina (Serbia).

  • Țările în care sunt cei mai mulți vorbitori de limbă română: Austria, Canada, Israel, Italia, Germania, Republica Moldova, România, Rusia, Serbia, Spania, Statele Unite, Ucraina, Ungaria.

  • În țările arabe, sunt vorbitori de limbă română care provin din cei care au făcut studii universitare în România.

  • Se apreciază că 5% din populația statului Israel, care provine din emigrația evreilor din România, vorbește românește.

  • Dispersarea populației din Basarabia și Bucovina de Nord, după încorporarea acestor teritorii în URSS în 1945, face ca să existe vorbitori de română în Adzerbaigian, Uzbekistan, Tadjikistan, Rusia și Turkmenistan.

  • Există vorbitori de limbă română în America Latină, Australia, Noua Zeelandă, Japonia și Africa de Sud.

  • Alfabetul latin a fost introdus în Țările Române în anul 1862, prin decret oficial al domnitorului Alexandru Ioan Cuza. În Muntenia, alfabetul latin fusese introdus în școli din anul 1853.

  • Prima scriere românească, cu alfabet chirilic, este Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung către Judele Brașovului Hans Benkner, datată în jur de 20-30 iunie 1521.

  • Originea limbii române este: grupul italic al limbii indo-europeană - limba dacică - limba latină - adausurile slave, turcești, grecești, germane, maghiare, franceze.

  • Limbile înrudite cu limba română: limba aromână, limba megleno-română (meglenita) și limba istro-română.

  • Graiurile românești sunt: ardelenesc, bănățean, crișean, bucovinean, moldovenesc, maramureșan, muntenesc și timocean.

  • Structura etimologică a vocabularului românesc: elemente romanice 71,66% (latinești moșenite 30,33%, franceze 22,12%, latinești savante 15,26%, italiene 3,95%), elemente slave 14,17%, elemente germane 2,47%, elemente neogrecești 1,7%, elemente traco-dacice 0,96%, elemente maghiare 1,43%, elemente turcești 0,73%, elemente englezești 0,07%, origine incertă 2,71%.



Cuvinte de origine traco-dacică:

A: abeş,  Abrud, abur, acăţa, adămană, ademeni, adia, aghiuţă, aidoma, ală, alac, aldea, ameţi, amurg,  anina, aprig, argea, Argeş, arunca, azugă. B: baci, baier, baligă, baltă, bară, Barbă-cot, barză, bască, batal, băga, băiat, bălan, balaur, beregată,  boare, bordei, bortă, brad, brânduşă, brânză, brâu, brusture, bucur, buiestru, bunget, burghiu, burlan,  burtă, burtucă, burtuş, butuc, butură, buză. C: caier, caţă, căciulă, căpuşă, căpută, cătun, cioară, cioban, cioc, ciocârlie, ciomag, cârlan, cârlig, codru, copac, copil, creţ, cruţa, cujbă, culbec, curma, curpăn, cursă, custură, D: darari, daş, dărâma, deh, deretica, descăţa, descurca, dezbăra, desghina, dezgauc, doină, don, dop, droaie, dulău. F: fărâmă. G: gard, gata, gălbează, genune, ghes, ghiară, ghimpe, ghiob, ghionoaie, ghiont, ghiuj, gîde, gîdel, gordin, gorun, grapă, gresie, groapă, grui, grumaz, grunz, gudura, guşă. H: hojma. I: iazmă, iele. Î: încurca, înghina, îngurzi, înseila, întrema. J: jilţ. L: leagăn, lepăda, lespede, leşina. M: mal, maldac, mazăre, măceş, mădări, măgură, mălai, mămăligă, mărcat, mătură, melc, Mehadia, mieru, mire, mistreţ, mişca, mânz, morman, mosoc, moş, moţ, mugure, munună, murg, muşat. N: năpârcă, năsărâmbă, niţel, noian. O: ortoman. P: păstaie, păstra, pânză, pârâu, prunc, pururea. R: raţă, ravac, răbda, reazem, ridica, râmfă, rânză. S/Ş: spânz, stăpân, stărnut, sterp, stejar, steregie, stână, străghiată, strepede, strugure, strungă, sugruma, suguşa, şale, şiră, şopârlă, şoric, şut, scăpăra, scrum, scula, scurma, sâmbure, sâmvea, sarbăd, Sarmisegetuza. T: tare, traistă, tulei, Ţ: ţap, ţarc, ţarină, ţăruş, ţundră, ţurcă. U: uita (a se), undrea, urca, urcior, urdă, urdina, urdoare. V: vatră, vătăma, vătui, viezure, viscol, Z: zară, zăr, zburda, zestre, zgardă, zgîria, zgârma, zimbru zârnă.


Cuvinte de origine latină (moștenite):

dies-zi, formosus-frumos, mensa-masa, ponere-punere, taurus-taur, piscis-pește, ovium-oaie, canticum-cantec, pharmacum-farmec, calidus-cald, dolor-durere, pavimentum-pamant/ paviment, aurum-aur, argentum-argint, dulcis-dulce, terra-țară, frater-frate.


Cuvinte de origine latină (neologisme din franceză sau din limbajul științific):

abajur, abisal, abordare, augmenta, avalanșă, avion, aviator, bacalaureat, a badijona, baghetă, balans, bastion, benedictin, bleumarin, bluzon, parbriz, bijuterie, cascador, central, concordant, confrerie, cotidian, floretă, brigand, farsă, fumoar, franc, franci, francmason, ghid, grotesc, garanta, grizat, grizonat, hibernare, hibrid, idiom, iluzie, jambon, jurnal, manechin, motor, meșă, metis, nivel, obsesie, obstinat, obturat, pardesiu, mantou, patiserie, șarlotă, gambă, biuretă, filtru, flambare, distilare, lichior, șampanie, tartină, turnesol, bisturiu, pensă, colier, mască.


Cuvinte de origine slavă:
ciudă, veselie, pizmă, grijă, nădejde, jale, milă, lene, drag,trup, obraz, gât,glezne, zlătar, grădinar, zidar, precupeţ, babă, nevastă, boier, slugă, rob

cojoc, nădragi, izmene, cuşmă, şubă, lapoviţă, crivăţ,belciug, ciocan, cleşte, daltă, greblă, lopată, nicovală, perie, sfoară, sită, topor, plug, suliţă, sabie, coşciug, coş, clopot, pod, pivniţă, grajd, prag, ogradă, grădină, gulie, hamei, hrean, lobodă, morcovi, praz, rapiţă, sfeclă, ştir,bivoli, raţe, gâşte, păstrăvi, ştiuci, colindă, gol, izvor, plăti, rană, scump, sută, brazdă.



Cuvinte de origine turcă:
baltag, briceag, catâr, cazma, călăuză, cealma, chibrit, cioban, hambar, murdar, hoinar, ortoman sau poznă, bacșiș, dulap, făraș, șalvari, bondoc; caraghios; chefliu; chel; chior; coșcogea; hain; mahmur; mofluz; mucalit; nurliu; palavragiu; sadea; sașiu; șiret , tembel; zevzec. aga; alai; arnăut; buluc; calauz; cazac; ceauș; duium; ghiulea; iama; iatagan; ienicer; iureș; leafa; lefegiu; meterez; paloș; spahiu; surla; zaherea; dandana; derbedeu; dovleac; dud; dugheana; dulgher; dusșumea; farfurie; fes; fistic; geanta; gherghef; ghiol; ghiotura; ghiuden; ghiveci; habar; hac; halat; haimana; hal; halal; halva; hamal; hambar; haram; harbuz; hatâr; haz; hazna; huzur; herghelie; geam; iahnie; iaurt; ibric; lalea; lichea; lighean; liliac; liman; lulea; macara; magiun; mahon; maimuță; manea; marama; margean; moft; moftangiu; moloz; mosafir (si musafir); mucava; musaca; musama; nufar; nur; odaie; papara; papuc; pastrama; pilaf; rachiu; rahat; salcâm; sarma; sidef; sofa; soi ("rasa"); surghiun; susan; sal; șandrama; șiretlic; șiș; tabiet; taifas; talaz; taman; taraba; taraf; tarhon; tarla; tavan; telemea; tertip; tuci; tutun; tarâm; toi; trufanda; zambila; zarzavat; zeflemea; zor; zuluf, ciorbă.

Cuvinte de origine germană:
abțibild, aclimatiza, aprioric, areal, baiț, banc (glumă), beletristică, bere, bilanț, blat (de tort), bombastic, boson, buncăr, canistră, cargo, carst, cartof, chelner, chit (material), chiflă, clapă, clemă, cocos, colonel, comitat, crenvurști, curat, delicatesă, duză, exmatricula, fain, falț, flașnetă, fraier, furnir, gater, gheșeft, gira, glazură, hăcui, hering, kaizer, kitsch, ladă, lagăr, letcon, loz, lozincă, maghiran, mahăr, mapă, marțipan, matriță, mișmaș, pantof, parizer, patent, patrula, patrulă, pensulă, pică (ranchiună), platfus, popou, porțelan, procent, procură, puci, pudel, radieră, rechizite, referat, rivanol, rozmarin, rucsac, șablon, sacou, șaibă, seppuku, servus, sfanț, șlap, șlefui, șmecher, șmirghel, șnițel, sodă, șopron, sorta, șpagat, spalier, șpan, șperț, șpiț, spital, șpriț, șprot, stadion, ștrand, ștreang, ștrengar, ștrudel, șubler, șură, surogat, șurub, taifun, taler (monedă), țigară, țol (unitate de măsură), tonomat, trabuc, trambulină, trap, troacă, turn, vacs, vană, vată, veneric, ventil, vest, vinclu, zaț, zepelin,
Cuvinte de origine maghiară:

fecior – ficsúr (= tînăr peste 20 cu maniere exagerate, ~= dandy, Gigel); uriaş – óriás; oraş – város; cămătar – kamat (=dobîndă); cătană – katona; iobag – jobbágy; ;bai – baj (problemă) hiba – hiba (defect); cîrciumă – ko(r)csma; vizitiu – vezető (= conducător); hotar – határ (ca graniţă); a hotărî – határozni; pastor – pásztor; pahar-pohár; ciurdă – csorda; ardei – árdé (numai în Ţinutul Secuiesc); -belşug – bőség; cheltui – költeni; -hin – kín; chip – kép; plăcintă – palacsinta; talpă-talp; -sac-zsák;  răntaş – rántás; muncă – munka; leuştean – lestyán; neam – nyám;  beteag – beteg (bolnav); bolund – bolond (prost, tampit)


Cuvinte de origine greacă:
Agale, aghiuţă, agonisi, ahtiat, alandala, alice, alifie, ananghie, anapoda, anatemă, anghinare, anost, arac, argăsi, arhiologie, arvună, boboc, bulină, buzunar, caisă, calapod, călimară, canapea, căpcăun, cărămidă, cartofor, cărturar, castan, catarg, catastif, caterisi, caterisire, chiparos, chivernisi, coală, comis, condei, conopidă, cordea, cordeluţă, coriandru, cort, demon, desigur, dichisi, doxă, dragoman, dram, duzină, economisi, eforie,, egumen, enoriaş, enorie, eparhie, evlavie, fandosi, fasole, felie, fidea, filă, fisă, flamură, folos, folosi, franzelă, furtună, fustă, gargară, garoafă, glastră, guvid, hardughie, hartă, hrisov, iasomie, icter, ieftin, ifose, igrasie, iotă, ipochimen, ipsos, importanţă, lămâie, lăuză, lefter, lepră, levantă, lipsă, lipsi, logofăt, măcar, macaroană, magazie, marafet,mărgăritar, marghiolie, midie, mistrie, molipsi, monedă, mosc, mostră, mutră, noimă, nostim, nufăr, oftica, oftică, oleacă, omidă, pandişpan, paner, paranghelie, pat, patimă, pătimi, pedepsi, plămân, plapumă, plictisi, poliloghie, politicos, polologhie, porfiră,portocală, portocaliu, pricopsi, prisos, proaspăt, profir, pronaos, prosop, psalt, reţetă, rodie, salată, saltea, saramură, scăfârlie, schepsis, schimonosi, scop, scrumbie, scufiţă, sertar, sigur, sihastru, simandicos, sinchisi, sosi, spanac, sparanghel, spermanţet,splină, stacojiu, stafidă, stavrid, stemă, stivă, stol, strachină, stridie, tacticos, ţâfnă, ţâfnos, tagmă, taifas, ţaţă, ţelină, tiflă,timonă, tipografie, ţoale, trandafir, tumbă, turlă, urgisi, ursi, vanilie, vapor, vlăstar, zahăr, zâzanie, zodie, zugrăvi.


Citate: despre Limba Română

  • A vorbi despre limba română este ca o Duminică...Limba română este patria mea - Nichita Stănescu

  • Noi nu suntem stăpânii limbii, ci limba este stăpâna noastră - Mihai Eminescu

  • Eu sunt doar o pată de sânge care vorbește - Nichita Stănescu

  • Limba și legile ei dezvoltă cugetarea - Mihai Eminescu

  • Limba este casa ființei - Martin Heidegger

  • Limba română este partea noastră de cer - Constantin Noica

  • Vedeți cum ne-am luptat noi pentru limba și românitatea noastră? Luptați-vă și voi și apărați-le ca lumina ochilor - Simion Bărnuțiu

  • Trăiască frumoasa şi cumintea limbă română! Fie în veci păstrată cu sfinţenie această scumpă Carte-de-boierie a unui neam călit la focul atâtor încercări de pierzanie - Ion Luca Caragiale

  • Limba română la sine acasă e o împărăţie bogată, căreia multe popoare i-au plătit banii în aur. A o dezbrăca de averile pe care ea le-a adunat în mai bine de 1000 de ani, înseamnă a o face din împărăteasă cerşetoare... - Mihai Eminescu

  • Limba română are virtuţi complete, adică poate fi vehicol a tot ce se întâmplă spiritual în om. E foarte greu de mânuit. Prin ea poţi deveni vultur sau cântăreţ de strană. Limba română are toate premisele valorice pentru a deveni o limbă universală, dar nu ştiu dacă e posibil acest marş istoric - Petre Țuțea

  • Pentru mine, limba română e distanţa dintre inimă şi umbra ei, care se numeşte suflet - Fănuș Neagu

  • Limba este însăși floarea sufletului etnic al românimii - Mihai Eminescu

  • Să treci de la limba română la cea franceză e ca și cum ai trece de la o rugăciune la un contract - Emil Cioran



Istoria formării limbii române
Limba română este limba latină vorbită neîntrerupt în partea orientală a imperiului roman, cuprinzănd provinciile dunărene romanizate (Dacia, Panonia, Moesia superioară și inferioară) din momentul pătrunderii limbii latine în aceste provincii și până în zilele noastre. (Acad. Alexandru Rosetti Istoria Limbii Române. Ed. Științifică și Enciclopedică 1977)
Latinizarea din aceste zone a început cu mult înainte de ocuparea militară a unei părți din Dacia (105 e.n), cel mai probabil la începutul secolului I și a continuat și după retragerea trupelor romane la sud de Dunăre (271 e.n).

Dacii au fost decretați cetățeni romani prin actul Constitutio Antoniana din anul 212.


Alte limbi rezultate din latinizarea regiunii din estul Europei au fost limba aromână, megleno-româna, istro-româna, limba dalmată (dispărută) și limba latină populară orientală.

La sud de Dunăre, comunitățile latinofone au devenit minorități, înconjurate de o populație majoritară slavofonă sau elinofonă (în zonele unde sunt astăzi Bulgaria, Iugoslavia sau Grecia de Nord).


Limbile vorbite pe teritoriul dacic (geto-daca, traco-daca) înainte de latinizare erau, probabil, mai multe dialecte asemănătoare, toate provenite din limba proto indo-europeană. Din aceeași limbă de origine provin și limbile greacă și albaneză.
Pe acest fond de limbă dacică, care a jucat rolul substratului, s-a grefat limba latină, așa cum în alte zone ocupate de romani limbile locale au fost substratul din care s-a format celelalte limbi latine europene: etrusca+ latina = italiana; limba iberilor+ latina= spaniola; occitana+latina= limba franceză din sudul Franței, sarda+ latina= limba din Sardinia, galica+latina= limba franceză, etc.
Latinizarea dacilor a fost rezultatul mai multor factori: pătrunderea spontană a limbii latine în zonă ca urmare a extinderii imperiului roman, ocupația urmată de administrare și introducerea justiției romane, colonizarea romană, urbanizarea, creștinizarea, circulația și comerțul, serviciul militar în armata romană al tracilor/dacilor cu întoarcerea veteranilor, educația.
Componenta dacică a limbii române este dovedită de fondul de cuvinte dacice care au persistat (multe foarte asemănătoare cu echivalentul lor din limba albaneză) și numele de toponime: Carpați (de la tribul dacic al Carpilor), Argeș (Argessos - strălucitor), Olt (Alutus), Maramureș (mara- stâncă, Maris) București (bukur - frumos), Bucegi (la fel), Dunăre (Donaris), Crișul (Crisna), Drobeta, Napoca, Dierna (Orșova).
Peste fondul principal daco-latin al limbii române s-au grefat cuvinte ale popoarelor care au venit și s-au stabilit în zonă, cum sunt cumanii, pecenegii, tătarii, turcii și slavii, sau cuvintele împrumutate de la popoarele vecine: greci, turci, maghiari, germani. Cuvinte de origine turanică (turcești, tătărăști, cumane) sunt: Aslan, Basarab, Coman, Comănești, bărăgan, baltă, iatac, odaie, buzdugan, toponime terminate în "ui" ca Bahlui, Covurlui, Vaslui, Călmățui, etc)
După Dimitrie Cantemir (Descriptio Moldaviae 1716), scrierile de pe teritoriul țărilor române au continuat să se facă în limba latină, până în timpul domnitorului Alexandru cel Bun (a domnit între 1400 și 1432), când acesta a ordonat arderea tuturor textelor în latină și adoptarea scrierii cu alfabet chirilic (limba slavă bisericească). Scopul a fost acela de a împiedica pătrunderea religiei catolice. Această teorie a fost confirmată de Mihail Kogălniceanu.

La sfârșitul secolului XVIII, învățații Școlii Ardelene au popularizat originea latină a limbii române. Prin campania politică a generației pașoptiste, care are multiple merite în unirea țărilor române și modernizarea națiunii, a rezultat în introducerea alfabetului latin în anul 1862.



Limba Română și teoriile protocroniste

Yüklə 352,19 Kb.

Dostları ilə paylaş:
  1   2   3   4




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin