C. G. Jung Psihanaliza fenomenelor religioase

Psihologia abisală

şi experienţa religioasă

la C.G. Jung

într-un interviu acordat televiziunii BBC¹, în anul 1959, Jung răspundea senin la întrebarea "credeţi în Dumnezeu" cu un "Nu am nevoie să cred, acum ştiu". El lăsa astfel impresia că nu se îndoieşte de existenţa lui Dumnezeu, că într-un fel sau altul s-a convins de existenţa Lui şi că, prin urmare, nu are nevoie să creadă. Credinţa pentru Jung este afirmarea unui adevăr dog­matic şi nicidecum garanţia unei experienţe nemijlocite a adevărului afirmat.

Dacă Jung ştia că Dumnezeu există, trebuie să înţelegem, aşadar, că "ştiinţa" lui nu era expresia unei convingeri meta­fizice sau religioase, că Dumnezeu sau prezenţa sacralităţii Lui i se va fi revelat în cursul experienţei sale de psiholog al profun­zimilor.

Lucrurile stau şi nu stau aşa. Pentru că Jung, atunci cînd vor­beşte despre Dumnezeu, nu are în vedere acelaşi conţinut de reprezentări ca şi al nostru. El nu se referă la un Dumnezeu per­sonal, la o figură antropomorfă, şi nici la fenomenologia cultică care provoacă, aşa cum se crede, manifestarea divinului. Jung

¹ "Face â face", interviu cu John Freeman, BBC Television, 22 octombrie 1959, în "Jung parle, rencontre et interviews", Paris Buchet-Chastel, 1985.

are despre Dumnezeu o reprezentare extrem de personală, care se inspiră substanţial din experienţele sale abisale, în lumea in­conştientului arhetipal.

"Tot ceea ce am învăţat, declara Jung tot într-un interviu, m-a condus pas cu pas la convingerea de nezdruncinat că Dumnezeu există. Fu nu cred decit în ceea ce ştiu. Şi aceasta suprimă faptul de a crede. Prin urmare, eu nu iau existenţa Sa ca pe o credinţă — ou ştiu că FI există" . Această mărturisire nu trebuie să ne in­ducă în eroare. Aşa cum arată şi Elie G. Humbert, junghian con­vins, acest "FI" h caie -e referă Jung are o identitate mai spe­cială³.

"Ceea ce numesc unii instinct sau intuiţie, scrie Jung, nu este nimic altceva decit Dumnezeu. Dumnezeu este această voce din noi care ne zice ce trebuie şi ce nu trebuie să facem. Altfel spus, conştiinţa noastră... Im le cer pacienţilor mei să înţeleagă că tot ceea ce ii se îivtunplâ împotriva voinţei lor emană dintr-o forţă superioara. \m putea-o numi Dumnezeu sau diavol, însă pentru mine nu are nici o importanţa din momentul în care luăm cu­noştinţă că avem de-a face cu o forţă superioară. Putem face ex­perienţa lui Dumne/eu m fiecare zi" .

Pentru Jung, conchide Eiias G. Humbert, Dumnezeu este o Voinţă şi o Voce'. Totuşi, această sintagmă nu ne lămureşte prea mult sensul afirmaţiilor lui Jung. "Servindu-ne de noţiunea de Dumnezeu, precizează acesta din urmă, noi exprimăm doar o realitate psihică şi anume autonomia şi preponderenţa asupra individului a unor factori psihici". Aceşti factori psihici exercită

¹ "Jung parle, rencontre et interviews", op. cit., p. 197.

Elie G. Humbert: "L'homme aux prises avec l'inconscient", Albin Midiei. 19<->4. p. 126.

⁴ "Jung parle. rencontre et interviews'". op. cit., p. 196-197. Elie G. Humbert. op. cit. p. 126. C.G.Jung: "Ditilectique du Moi et de rinconscient". trad. R. Cahen,

o influenţă considerabilă asupra conştientului individului; ei constituie un soi de compensare a eului subiectiv, aparţinînd in fapt de psihicul obiectiv, cam tot aşa cum un Tu se raportează la un Eu⁷. într-un cuvînt, aceşti faimoşi factori sînt arhetipurile inconştientului colectiv ,

In această perspectivă putem spune că Dumnezeu, Christos şi toate celelalte imagini divine "nu sînt numai o împlinire imagi­nară a dorinţei sau produse ale subiectivităţii [aviz susţinătorilor teoriilor lui Freud care asociază religiozitatea cu sentimentul de neputinţă al individului, cu dorinţele sale puternice care se do­resc satisfăcute]. Ele sînt proiecţii ale psihicului obiectiv [subl.n. J.C.]"⁹.

Cum ar trebui înţelese asemenea afirmaţii? Desigur că nu la modul concretismului naiv care afirmă că Sfintul Duh ar fi nu­mai o creaţie a minţii omeneşti. Sfintul Duh "este un fapt tran­scendent care ni se prezintă ca o imagine arhetipală"¹⁰. Căci "atunci cînd îi aplicăm lui «Dumnezeu» denumirea de arhetip, noi nu spunem nimic despre natura sa proprie. Ci făcînd astfel, noi recunoaştem că "Dumnezeu" este înscris în această parte a sufletului nostru preexistentă conştiinţei, aşa îneît el nu poate

Gallimard, 1964, p. 295.

⁷ "Gesammelte Werke"(G.W.). 18, § 1505.

⁸ Teoria arhetipurilor este centrală în psihologia lui Jung. Arhetipurile sînt
conţinuturile inconştientului colectiv, care s-a mai numit şi arhetipal. Ele sînt
posibilităţi înnăscute de reprezentare simbolică a conţinuturilor inconştientu­
lui, şi apar ca atare atît în visele şi fanteziile individului, cît şi în creaţiile sale
culturale şi spirituale. Aceste predispoziţii creatoare caracteristice speciei
umane explică unitatea poduselor culturale şi spirituale în timp şi spaţiu. (N.
Tr.)

⁹ Elie G. Humbert. op. cit, p. 128.

¹⁰ C.G.Jung: "La vie symbolique - Psychologie et vie religieuse", Albin
Michel, 1989, p. 138. ^:

trece drept o invenţie a ei. Dumnezeu nu este astfel nici înde­părtat, nici anihilat,' ci, dimpotrivă, este plasat în proximitatea lucrurilor pe care le putem experimenta . Dumnezeu este un arhetip al inconştientului colectiv, un soi de compensaţie a con­ştiinţei individului, a eului său, de care putem lua cunoştinţă prin expresiile sale imagistice numinoase (care inspiră sentimente puternice, ambivalenţe, din seria extaz-spaimă).

Psihologia abisală şi experienţa lui Dumnezeu

Ceea ce este reprezentativ gîndirii psihologice junghiene este tocmai pretenţia de a putea experimenta prezenţa lui Dumnezeu; pentru că un Dumnezeu care nu poate fi cunoscut la modul viu, sensibil, nu are nici o importanţă pentru sufletul uman. Această idee revine cu obstinaţie în scrierile lui Jung. Iată ce spune el, de pilda, în consistenta sa lucrare "Psihologie şi alchimie": "Trebuie să recunoaştem că «mysterium magnum» nu există numai în sine, ci este fondat mai ales în sufletul omului. Cine nu cunoaşte acest lucru din experienţă [subl.n. J.C.], chiar dacă este un erudit în teologie, nu are habar de religie (...)"¹².