Cap Obiectul economiei politice 5

Scopul instituirii acestor monopoluri vizează fie importanţa anumitor domenii, respectiv produse şi servicii (transport feroviar și/sau aerian); exploatarea unor resurse ale subsolului; producerea şi distribuţia energiei electrice, a gazelor naturale; industria de apărare etc.; protecţia cetăţenilor (substanţe toxice şi droguri, materiale explozive şi periculoase etc.) sau veniturile mari ce se pot obţine (loterii şi pronosticuri sportive, prelucrarea şi comercializarea tutunului, producerea şi comercializarea băuturilor alcoolice etc.).

Exploatarea acestor monopoluri se poate face direct de către stat prin înfiinţarea unor unităţi productive (regii sau companii naţionale), situaţie în care este interzis accesul pe piaţă a oricăror alte firme, sau prin sistemul acordării de licenţă, care pot fi administrative (după caz de producţie şi/sau comercializare, import sau export - vezi spre exemplu cazul posturilor de radio şi televiziune, a operatorilor de televiziune ş.a.), situaţie în care accesul, implicit concurenţa, este controlată de către stat, respectiv automate (sistemul „monopolurilor fiscale”), situaţie în care concurenţa este deschisă pentru oricine doreşte şi este dispus să plătească o anumită taxă (vezi cazul taxei de timbru pentru ţigări sau băuturi alcoolice).

2. Monopolul tehnologic

Este legat de apariţia legislaţiilor privind protecţia drepturilor de proprietate industrială care conferă exclusivitate firmei inovatoare asupra producţiei unui nou bun pentru o anumită perioada de timp (15-17 ani, brevete patentate). Protecţia legală a inventatorului apare ca o recunoaştere a importanţei cercetării ştiinţifice şi introducerii progresului tehnic în economie şi societate.

3. Monopolul asupra mărcii comerciale

Include atât marca de fabricaţie, cât şi marca produsului. Imaginea producătorului şi/sau a produsului bazată pe originalitatea unor modele periodic îmbunătăţite şi garanţia calităţii şi seriozităţii sunt legate de numele de marcă. Aceasta este, pe de o parte, „impusă”, făcută cunoscută consumatorilor prin intermediul reclamei şi publicităţii, iar, pe de altă parte, recunoscută şi protejată printr-o legislaţie specifică. Importanţa monopolului asupra mărcii comerciale este legată de faptul că acesta stă tot mai mult la baza deciziei de cumpărare. Epoca actuală este marcată, mai degrabă, de o concurenţă între/şi prin numele de marcă decât prin preţ.

• Include atât marca de fabricaţie, cât şi marca produsului. Imaginea producătorului şi/sau a produsului bazată pe originalitatea unor modele periodic îmbunătăţite şi garanţia calităţii şi seriozităţii sunt legate de numele de marcă. Aceasta este, pe de o parte, „impusă”, făcută cunoscută consumatorilor prin intermediul reclamei şi publicităţii, iar, pe de altă parte, recunoscută şi protejată printr-o legislaţie specifică. Importanţa monopolului asupra mărcii comerciale este legată de faptul că acesta stă tot mai mult la baza deciziei de cumpărare. Epoca actuală este marcată, mai degrabă, de o concurenţă între/şi prin numele de marcă decât prin preţ.

• Diferenţierea produselor prin marcă apropie această variantă de monopol de condiţiile concurentei monopoliste.

• Toate formele prezentate până acum reprezintă forme de monopol legislativ, în sensul că ele sunt rezultatul adoptării unor acte normative fără de care nu ar putea exista şi funcţiona ca atare.

• 4. Monopolul natural

• Reprezintă una din formele „clasice” de existenţă şi manifestare a monopolului ce are în vedere, pe de o parte, existenţa economiilor de scară, iar, pe de alta, dimensiunea restrânsă şi „izolarea” anumitor pieţe:

• Economia de scară permite, în anumite domenii şi în anumite condiţii, scăderea costurilor de producţie într-o măsură atât de mare încât alte firme, cu un volum mai redus de activitate, nu ar putea ajunge la o atare performanţă.

• Dimensiunea restrânsă şi poziţia geografică relativ „izolată” a unor pieţe pot face posibilă existenţa unui singur ofertant, pe de o parte, pentru că clienţii şi veniturile ar fi prea mici pentru a putea „supravieţui” mai mult, iar pe de alta parte, pentru că costurile de transport sunt prea ridicate şi cresc preţurile prea mult ca firma locală să poată fi concurată din exterior.

5. Înţelegeri secrete între firme

• 5. Înţelegeri secrete între firme

• Această variantă desemnează cazul oligopolurilor complet coordonate, care pe baza unor acorduri formale sau informale, referitoare la partajarea resurselor, cotele de producţie şi nivelul preţurilor de ofertă, ajung practic în situaţia de a se comporta, pe ansamblu, ca şi un monopol economic.

• Aşa după cum s-a putut constata, formele prezentate nu reprezintă (poate cu excepţia monopolului administrativ, bazat pe firma de stat) forme de monopol economic perfect. Faptul că aproape toate bunurile au substitute mai mult sau mai puţin apropiate, face ca abordarea monopolului, în analiza economică, să nu presupună absenţa completă a concurenţei din partea altor produse, ci numai absenţa concurenţilor de pe o anumită piaţă însoţită de o elasticitate încrucişată a cererii scăzute. Consecinţa fundamentală este, următoarea: preţul nu mai este stabilit în mod exogen, prin jocul liber al forţelor pieţei, ci este fixat împreună cu volumul producţiei de firma producătoare.

• Oligopolul

• Oligopolul desemnează situaţiile unor pieţe în care există un număr restrâns de ofertanţi şi un număr relativ ridicat de cumpărători (automicitatea cererii se menţine).

• Ideea de bază este aceea că fiecare firmă aflată în poziţie de oligopol dispune, pe de o parte, de puterea de a influenţa preţul pieţei, iar pe de alta parte, deciziile pe care le ia nu pot fi şi nu sunt complet independente de deciziile celorlalte firme.

•