Majoritatea legislaţiilor naţionale reglementează, într-o formă sau alta, această problemă, definesc şi condamnă practicile de concurenţă neloială. Din acest motiv se consideră de mai multe ori - în mod eronat - că concurenţa neloială reprezintă acea forma de concurenţa dusă cu mijloace condamnate de lege, iar criteriul de delimitare a celor două forme menţionate ar fi reprezentat - în fapt - de legalitatea metodelor practicate. Considerăm ca având în vedere un atare criteriu s-ar putea vorbi de următoarele forme ale concurentei: - concurenţa legală (sau dusă cu mijloace legale); - concurenţa nelegală (sau concurenţa dusă cu mijloace nelegale); - concurenţa interzisă (exclusă). Identificarea concurenţei legale cu concurenta legală, respectiv a concurenţei nelegale cu concurenţa neloială se poate realiza numai în condiţiile în care cadrul legislativ existent la un moment dat este oglinda fidelă a aprecierilor societăţii asupra desfăşurării modalităţilor de desfăşurare a concurenţei. Aceasta pentru că, pe de o parte, se poate presupune practicarea unor metode perfect legale, dar care să fie percepute şi încadrate în categoria celor neloiale, iar pe de altă parte, încadrarea juridică a unor anumite practici în categoria celor nelegale poate fi discutabilă (altfel spus, ceea ce încadrează legiuitorul în categoria de concurenţă neloială să nu fie considerat ca atare de societate - vezi cazul aşa numitelor „vânzări de premiu”).
D) Din punct de vedere al metodelor de desfăşurare a concurenţei se consideră, într-o altă abordare, că aceasta se poate duce cu mijloace economice (în principal prin preţ sau prin produs) sau cu mijloace extra economice (persuasiunea cumpărătorilor prin mijloace cu caracter extra economic, crearea de bariere în comercializare prin diferite tipuri de înţelegeri între anumiţi agenţi economici ş.a.). D) Din punct de vedere al metodelor de desfăşurare a concurenţei se consideră, într-o altă abordare, că aceasta se poate duce cu mijloace economice (în principal prin preţ sau prin produs) sau cu mijloace extra economice (persuasiunea cumpărătorilor prin mijloace cu caracter extra economic, crearea de bariere în comercializare prin diferite tipuri de înţelegeri între anumiţi agenţi economici ş.a.). E) Totodată, prin prisma scopurilor urmărite şi a comportamentului concurenţial al agenţilor economici, concurenţa poate fi: activă sau ofensivă (când agentul economic în cauză este cel care are iniţiativa, duce o politică vizând cota de piaţă şi/sau cucerirea de noi pieţe) şi pasivă sau defensivă (când se urmăreşte păstrarea poziţiei pe piaţă, iar deciziile sale apar, în principal, ca reacţie la acţiunile celorlalţi, în mod normal este caracteristică numai liderului pieţei, cu menţiunea că orice mişcare importantă a concurenţilor trebuie blocată şi că cea mai bună strategie defensivă este „curajul de a te ataca singur”. F) Concurenţa nu înseamnă numai manifestarea unor interese opuse, ci a unor interese comune şi, ca atare, ea se manifestă între diferitele ramuri şi economii naţionale la fel după cum se manifestă şi în interiorul acestora. Fiecare participant la viaţa economică, fiecare segment component al economiei reprezintă, în sine, un sistem (un mini sistem economic) ce se încadrează, la rândul său, în cadrul unui sistem mai larg prin intermediul legăturilor ce le stabileşte cu alte sisteme sau pe care le generează aceste legături şi poate fi abordat ca atare.Corespunzător unui asemenea punct de vedere, concurenţa se poate manifesta în interiorul şi/sau în exteriorul acestora. Astfel, am putea identifica o concurenţă intrasistemică şi una intersistemică. Indiferent dacă sistemul în cauză este reprezentat de individ, grupuri, firme, ramuri ale economiei naţionale sau mondiale, economia naţională sau economia mondială, abordarea sistematică şi delimitarea unor forme de concurenţă prin această prismă rămâne valabilă.
Concurenţa există - în fapt - prin toate formele sale; legăturile stabilite între diferitele forme de manifestare, în cadrul acestora, sunt extrem de complexe, generând, în funcţie de modul de abordare, imagini parţiale - realitatea concurenţei putând fi înţeleasă doar prin compunerea tuturor, imagini. Concurenţa apare ca rezultat al manifestărilor formelor sale şi în acelaşi timp manifestarea concurentei se face prin intermediul diferitelor forme – sistemul concurenţei cuprinzând totalitatea formelor de manifestare şi legăturile existente între acestea. Concurenţa există - în fapt - prin toate formele sale; legăturile stabilite între diferitele forme de manifestare, în cadrul acestora, sunt extrem de complexe, generând, în funcţie de modul de abordare, imagini parţiale - realitatea concurenţei putând fi înţeleasă doar prin compunerea tuturor, imagini. Concurenţa apare ca rezultat al manifestărilor formelor sale şi în acelaşi timp manifestarea concurentei se face prin intermediul diferitelor forme – sistemul concurenţei cuprinzând totalitatea formelor de manifestare şi legăturile existente între acestea. 8.3. Strategii economice concurențialeFirmele din ziua de astăzi se confruntă cu cea mai dură concurenţă cu care s-au confruntat vreodată. Pentru a reuşi pe pieţele extrem de competitive, firmele vor trebui să treacă de la o filozofie orientată asupra produsului şi vânzării la o filozofie orientată asupra clienţilor şi marketingului. Pentru a câştiga pe piaţa de astăzi, firmele trebuie să fie adepte nu numai a impunerii produselor, dar şi ale câştigării clienţilor. Răspunsul se află în prestarea unei munci mai bune decât cea a concurenţei pentru a oferi valoare, şi satisfacţie clienţilor.Esenţa construirii unor relaţii de durată constă în crearea unor valori şi a unei satisfacţii. Există şanse mai mari ca un client satisfăcut să fie un client loial, după cum există şanse mai mari ca aceşti clienţi loiali să deruleze o cotă mai mare din afacerile lor prin intermediul firmei faţă de care îşi manifestă loialitatea.
Dostları ilə paylaş:
|
