Cap Obiectul economiei politice 5

- care economisește capitalul (când α > β și α are tendință de creștere);

- care economisește munca (când β > α și β are tendință de creștere);

- progresul tehnic neutru, care lasă nemodificată proporția dintre muncă și capital (când α = β și raportul rămâne constant).

Cu ajutorul acestui instrument analitic au fost emise ipoteze și intreprinse investigații utile, referitoare la traiectoria optimă a producției și cea a acumulării de capital.

Mai sunt:

- Teoria și modelul Harrod-Domar. Analzele întreprinse de Harrod și Domar asupra acestei probleme au ajuns la concluzia că pentru a asigura deplina ocupare pe termen lung trebuie îndeplinite două condiții:

1. economia trebuie să investească, în fiecare an, atât, cât este necesar pentru deplina ocupare a resurselor de muncă disponibile. Dacă investițiile scad sub acest nivel, cererea efectivă va fi insuficientă pentru a asigura ocuparea deplină.

2. pentru a sigura deplina ocupare pe termen lung, ritmul creșteriivenitului național trebuie să egalizeze creșterea numerică (fizică) a forței de muncă plus creșterea productivității muncii.

- Modelul input-output al creșterii economice. Acest tip de model prezintă, așa cum apreciază mulți specialiști, un dublu avantaj față de cele anterioare:

a. Au o arie mult mai largăde informare teoretică și metodologică;

b. Pun în discuție o problemă teoretică și practică deosebit de complexă și anume aceea a interdependențelor dintre compartimentele structurilor din cadrul fiecărei economii naționale.

• b. Pun în discuție o problemă teoretică și practică deosebit de complexă și anume aceea a interdependențelor dintre compartimentele structurilor din cadrul fiecărei economii naționale.

• - Teorii și metode globale de creștere economică:

• - ipoteza nerealistă a unor economii închise (autarhice) folosită de modele micro sau macroeconomice și accentuarea interdependențelor dintre economiile naționale în perioada postbelică au dus la apariția unor probleme noi(„globale”) care condiționează creșterea la scară națională și mondială. Se referă printre altele la aspecte cum sunt: problemele resurselor energetice și de materii prime ; fluxurile internaționale de mărfuri, bunuri (inclusiv metale prețioase) și de capital, circulațiamondială a mâinii de lucru („exodul creierelor”) transferul de tehnologie, extinderea activității corporațiilor transnaționale, speculațiile financiar-valutare de mare anvergură, cursa înarmărilor, problemele mediului natural; diversificarea fenomenelor de criză și accentuarea lor.

• - ca răspuns la aceste probleme și extinzând metoda sistematică de abordare a activității social-economice, a fost îmbogățit instrumentarul analitic (și sintetic) de studiere a creșterii economice. Au apărut astfel teorii și modele globale de creștere economică.

• - Modelul dinamicii mondiale și teoria „creșterii zero”.

• - Autorii analizează cinci variabile ale creșterii economice: populația și dinamica ei; capitalul, respectiv investițiile succesive de capital și procesul dezvoltării industriei la scară planetară; producția agricolă mondială și alimentația; consumul de resurse neregenerabile și poluarea mediului natural.

• - Modelul mondial structurat și teoria „creșterii organice” (cu mai multe niveluri)

• Autorii Mihajlo Mesarovic și Eduard Pestel, au studiat țările lumii prin prisma următoarele cinci grupe de criterii: tradiții; stil de viață; nivel de dezvoltare economică; structurile social-politice; similititudinea problemelor cu care sunt confruntate.

12.1. Opinii cu privire la profit

• 12.1. Opinii cu privire la profit

• În teoria economică elaborată de Adam Smith, au fost subliniate motivaţiile fundamentale ale omului, respectiv propriul interes economic şi beneficiul social al acestuia. Drept urmare, toate acţiunile privind economia de piaţă, încep şi sfârşesc prin calculul atent, exigent şi obiectiv, al fiecărui element de cheltuială şi fiecărei surse de profit.

• Profitul reprezintă unul din cele mai importante concepte economice strâns legate de existenţa economiei de piaţă. Profitul are o mare varietate de definiţii, devenind unul dintre cele mai controversate subiecte.

• Câteva puncte de vedere ce s-au conturat de-a lungul timpului:

• Este necesar, înainte de prezentare, să se răspundă la întrebările care se referă la mărimea profitului şi cea care vizează principalele funcţii ale profitului. Masa profitului obţinută într-un an diferă de la ţară la ţară, în funcţie de mărimea acesteia, de nivelul ei de dezvoltare, de formele de proprietate predominante, de gradul de dezvoltare a pieţei interne, de legăturile ei cu piaţa mondială etc. Din acest punct de vedere, nu există posibilitatea de a-i calcula în sumă absolută decât cu foarte puţine excepţii, ele ţinând şi de modul cum este organizată economia naţională. Literatura economică a reţinut, până acum, ca indicator mai important – ponderea pe care o deţine profitul în totalul produsului intern brut al unei ţări.

Teoria şi practica economică au pus în evidenţă două funcţii principale. Prima şi poate cea mai importantă se referă la faptul că profitul reprezintă pentru întreprinzător cel mai important stimulent economic de a produce bunurile materiale şi serviciile pe care le consumatorii le doresc, la un cost de producţie cât mai redus posibil. În acest sens, se poate spune că profitul reprezintă motivaţia principală a oricărei întreprinderi bazată pe proprietatea particulară.

• Teoria şi practica economică au pus în evidenţă două funcţii principale. Prima şi poate cea mai importantă se referă la faptul că profitul reprezintă pentru întreprinzător cel mai important stimulent economic de a produce bunurile materiale şi serviciile pe care le consumatorii le doresc, la un cost de producţie cât mai redus posibil. În acest sens, se poate spune că profitul reprezintă motivaţia principală a oricărei întreprinderi bazată pe proprietatea particulară.

•