Caria dentară – generalităţi

I. INSTRUMENTAR DE EXAMINAT

1. Oglinda dentară

Ca orice instrument cu utilizare manuală se compune dintr-un mâner şi partea activă (oglinda propriu-zisă) care poate fi fixă sau detaşabilă.

În funcţie de imaginea pe care o dau oglinzile pot fi:

concave – redau o imagine mărită a suprafeţei de observat, utilă în examenul clinic;

plane – redau dimensiunea reală şi sunt indicate în timpul preparării cavităţii.

Indicaţii

Indepărtarea limbii şi a obrazului pentru a le proteja în timpul preparării;

Examinarea suprafeţelor dentare inaccesibile privirii directe.

Reflectarea indirectă a luminii de la unitul dentar pe câmpul operator.

2. Sondele dentare rigide

Sunt instrumente cu o singură parte activă, sau cu două părţi active, fiind utilizate de obicei în procedurile de diagnostic şi tratament.

Sunt patru tipuri de sonde dentare rigide:

Sondele drepte cu un col (gât) drept, utilizându-se la dinţii frontali maxilari;

Sonda curbă (numărul 23) cu un col curbat în semicerc, ca un arc; are un vârf situat la 90⁰ faţă de mâner şi ne ajută în detectarea cariilor cervicale;

Sonda dentară în unghi drept (numărul 6), are un col ce formează un unghi drept, plasând partea activă perpendiculară pe mâner; este necesară în detectarea cariilor fisurale.

Sonda interproximală (numărul 17), al cărui col formează două sau mai multe unghiuri astfel încât vârful este îndreptat spre mâner. Acest instrument este indicat pentru detectarea cariilor aproximale situate la nivelul sau sub punctul de contact.

În examinarea cariilor incipiente în smalţ (white-spot), pentru a nu distruge stratul de suprafaţă aproximativ integru sunt folosite sonde dentare flexibile, din plastic sau din oţel (ac Miller).

Aceste instrumente sunt folosite şi în palparea pereţilor unei cavităţi profunde, în detectarea unor deschideri accidentale ale camerei pulpare.

3. Pensele dentare

În funcţie de forma părţii active şi după unghiul pe care-l formează cu mânerul se pot împărţii în;

pense curbe cu vârfuri netede;

pense curbe cu vârfuri zimţate;

pense în unghi obtuz sau drept.

Indicaţii

Cu ajutorul lor se manipulează buletele de vată pentru a usca dintele, rulourile pentru a izola zona din jurul dintelui, instrumentele mici sterilizate din cutii, pe câmpul operator.

II. INSTRUMENTARUL PENTRU PREPARAREa cavităţilor

1. Instrumentarul de mână

Utilizarea instrumentarului de mână reduce pericolul afectării pulpei dentare prin eliminarea vibraţiilor şi a căldurii, iar anumite faze se pot executa numai cu aceste instrumente (bizotarea pragului gingival).

1. Clasificare

I.Instrumente cu acţiune în smalţ:

a. Dălţi:

dalta dreaptă;

dalta curbă;

dalta dublu angulată.

b. Toporişti de smalţ

c. Bizotatoare de prag gingival.

II. Instrumente cu acţiune în dentină:

a.Toporişti de dentină;

b.Săpăligă de dentină;

c.Instrument de precizat unghiuri dentinare;

e.Linguri Black.

2. Descriere generală

Fiecare instrument de mână are următoarele pârti componente:

Mânerul care este drept fără variaţii dimensionale. Este octogonal pe secţiune şi poate prezenta striaţii sau diferite reliefuri pentru a facilita priza.

Gâtul (colul) care face legătura cu lama sau părţile active ale instrumentului. La acest nivel se întâlnesc unghiuri diferite. Din punct de vedere al numărului de unghiuri, avem instrumente cu un singur unghi, dublu cudate, sau triplu cudate. Ultimele două se mai numesc şi instrumente în contraunghi.

Lama este partea instrumentului pe care se găsesc situate marginile tăietoare.

Partea activă, reprezintă marginea tăietoare a instrumentului. De obicei este sub forma unui bizou cu diferite forme.

Unghiul lamei este acela dintre axul lung al lamei şi axul lung al mânerului.

Unghiul părţii active este acela dintre marginea tăietoare a acesteia şi axul lung al mânerului.

4. Tipuri de instrumentar de mână.

I. Pentru smalţ:

1.Dălţi:

1. 
   Dălţi drepte –
   
2. 
   Dălţi monoangulare (Wedelstaedt),
   
3. 
   Dălţi dublu angulate.
   

2. Toporişca de smalţ

3.Bizotatoare de prag gingival.
II. Pentru dentină:

1. Toporiştile de dentină

2. Toporişti tip “sapă”

3. Toporişti pentru unghiuri

4. Lingurile Black (excavatoare). Cu ele se îndepărtează dentina patologică.

2. Instrumente rotative

1. Piese de mână.

Pentru ca să producă rotirea instrumentarului rotativ propriu-zis este necesar ca energia mecanică produsă de o sursă oarecare să fie transmisă la acesta. Rolul de transmisie îl au aşa numitele piese de mână.

a.Piesa dreaptă pentru braţul Doriot.

Ea operează la viteze mici (5.000-10.000 rpm). Este destinată în prepararea cavităţilor pe dinţii frontali, pe faţa vestibulară a incisivilor mandibulari şi pe faţa ocluzală la molari şi premolari. Nu se folosesc decât freze de peste 40 mm lungime şi diametru de 2,35 mm. Ele sunt reţinute în piesă, printr-un sistem de crampoane activat printr-o mişcare de împingere a manşonului piesei.

b.Piesele contraunghi

Operează la aceleaşi viteze, sunt indicate în manopere terapeutice la dinţii maxilari şi mandibulari. Frezele au la capătul inactiv un şanţ în care în momentul fixării se angajează o clemă din capul piesei. Au o lungime medie de 22 mm iar diametru de 2,35 mm. Zonele inaccesibile pot fi abordate cu un cap miniatural şi freze scurte (16 mm). Atunci când capul piesei face numai un unghi drept cu mânerul, piesa se numeşte în unghi drept.

c.Turbina

Odată cu apariţia rotorului cu aer, vitezele convenţionale au putut să crească până la valori mari (45.000 – 100.000 rpm) sau foarte mari (100.000 – 500.000 rpm). Diametrul frezei a scăzut de la 2,35 mm la 1,6 mm şi au o lungime de 19 mm; sunt fixate prin fricţiune. Vitezele mari necesită freze diamantate sau din carbură. Tendinţa de a se bloca când aplicăm presiuni mari asigură o siguranţă crescută în prepararea cavităţii. Un dezavantaj al vitezelor mari este însă scăderea simţului tactil.

Vitezele mari şi foarte mari sunt indicate în prepararea cavităţilor, când lucrăm numai în smalţ. De la joncţiunea smalţ – dentină şi în dentină vom lucra la viteze convenţionale.

Astăzi toate piesele de mână au incorporat un sistem de răcire aer-apă, asigurând o răcire, o curăţire şi o vizibilitate crescută. Cele mai noi piese de mână au inclus şi un sistem de iluminare a câmpului operator printr-o fibră optică.

Apariţia micromotoarelor electrice şi a celor pneumatice a simplificat tehnicile de preparare ale cavităţilor, viteza fiind modificată la aceeaşi piesă de la cele convenţionale (10.000) la cele înalte (60.000) dispozitivul de reglare fiind fie la pedală fie încorporat în micromotor.