Cartea de uraniu
Yüklə 455,56 Kb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Martin Heinrich Klaproth
- Trei sute milioane de dolari
- Krasnaia Armia
- Guliati tac, guliati rebiata !”
- Guliati tac, guliati rebiata
- Predaite rumunski !»”
- „tovarăşul S.S.I.D.”
- Sputnik
|
Pașcu Balaci CARTEA DE URANIU Motto: În România, locul cel mai straniu, Îl întâlnim sub muntele Băiței: În calde grote, ca sub vrejul viței, Se-ntind ciorchini de aur şi uraniu... Mărul din rai Iar șarpele se-ntinse, rupse mărul Ce strălucea - ntre frunze ca un soare Și-l oferi cu vorbe –mbietoare Evei, ca să cunoască adevărul Puterii atomice, chiar în răspărul Poruncii aspre și neiertătoare Date de Dumnezeu cu înfocare, Pe când Adam îi desmierda ei, părul... Uimiți, descoperit-au amândoi În Paradisul cu atîtea poame, Că sunt deosebiți și că sunt goi...
Apoi cotorul, ea, l-a aruncat la noi, În muntele Băiței, pe sub coame... Spre zariștea de lumină... Noaptea era fără lună și tatăl meu mă trezise din somn. Cred că aveam în jur de 5 ani. Un tren urma să ne ducă din gară de la Sudrigiu spre Ştei , iar de acolo trebuia să mergem cu autobusul la Nucet la o mătușă din partea mamei. Mama m-a ajutat să mă îmbrac cu cele mai bune haine pe care le aveam şi să mă încalț cu opincile de gumă, învârtind într-un fel anume știut,obielele albe din pânză de cânepă peste care mi-am strâns eu nojiţele. Când am ieșit pe ulicioara spre gara din Sudrigiu, era încă întuneric. Exact în fața noastră se zărea însă o zariște de lumină ce părea că unește pământul cu cerul, cu atât mai misterioasă, cu cât în jur, domnea bezna. „ - Tată, ce e cu lumina aceea de acolo?” , am întrebat eu nedumerit. ”Nu din partea aceea răsare soarele”, am mai adăugat. Tata a râs scurt, surprins de ignoranța mea. ”- Lumina aceea e de la Ștei!”, m-a lămurit el... ” He, he, dac-ai ști tu ce-i acolo...” Episodul mi-a revenit mereu în minte înainte de a scrie această carte. Cu alte secvențe de neuitat din copilăria mea. Cu zecile de căruțe cu oiștile vârâte prin șiregle ca șirul acestora să fie mai scurt și să poată fi tras de un tractor pe ulița satului, cu țărăncile deposedate peste noapte de „haturi„ (terenuri agricole), pe post de bocitoare a cailor și boilor, la ora previzibilă, dar de neînlăturat a „cooperativizării agriculturii”. Cu marasmul care a urmat, cu bejenia modernă a țăranilor din sat care au luat drumul Banatului, Brașovului ori altor ținuturi ori mari orașe din țară,în căutare de lucru... Dar mai ales cu întețirea drumurilor spre Ștei și Băița, unde sovieticii angajau din greu mineri pentru exploatarea uraniului... Dintr-o dată, munca seculară la pământ s-a preschimbat, aproape peste noapte, în munca sub pământ... Salariile erau amețitoare, aproape de domeniul fantasticului... Un dascăl avea 400-5oo lei pe lună, pe când un miner putea să aibă un salar de 4-5.ooo de lei... Cine reușea să se angajeze ? Cei cu un dosar bun, ”cu origine sănătoasă”, fără rude în străinătate, fără ascendenți ori alte rude de orice fel cu statut de foști membri de partid în partidele istorice, ori cei care nu au fost legionari sau regaliști sau sau care nu au avut în familie astfel de ”dușmani ai poporului” ... ”Norocoșii” care se angajau la ruși , erau priviți cu un soi de uimire amestecată cu admirație chiar, pentru că după câtva timp, țăranii deveniți mineri, înălțau cu rapiditate case arătoase în locul strămoșeștilor cocioabe acoperite cu paie și cu ferestre cât palma. Pălmaşii de ieri deveniţi dintr-o dată mineri erau beneficiarii unui sincer respect, nu numai din cauza banilor pe care îi câștigau, ci și pentru pericolul real la care se expuneau la fiecare intrare în șut. Firescul salut de pe ulița satului de ”Noroc bun!”, acolo, la intrarea în mină, frumos înscris pe frontispiciu, putea să fie și ultimul salut... Mineritul și căutarea de minereuri în zona Băiței nu a început pe un teren gol. Să nu mergem până în negura timpului la agatârșii și dacii care spălau cu șaitrocurile nisipurille aurifere ale râurilor ce izvorăsc din Apuseni, ci să ne referim la litera exactă a cronicilor care amintesc că în anul 1270 exista deja o exploatare de aur și argint în aceste locuri despre care scriem acum. Apoi din anul 154l au început lucrări miniere complexe și susținute de exploatare a minereurilor care conțin cupru,plumb și zinc și care au continuat cu mici sincope până la finele secolului XIX în locuri cunoscute de oamenii de aici sub numele de Baia Roșie, Valea Seacă, Coșuri, Sturzu, Corlatu, Pregna, la acestea adăugându-se apoi exploatările de la Vașcău,Vărzari și Sighiștel. După anul l900,cerințele acute de molibden și bismut pentru industria metalurgică au favorizat deschiderea unor mine permanente. In anul l935 ,încep lucrările de redeschidere a unor galerii din cadrul minei Băița pentru intensificarea exploatării molibdenului și bismutului, iar în anul l938, ”anul de vârf al producției capitaliste”, începe exploatarea și chiar stocarea respectivelor minereuri. In anul l939 se construiește prima instalație de concentrare a molibdenului... Tot în această perioadă inginerul minier cu nume parcă predestinat Cornel Munte născut în județul Cluj , dar cercetător în munții Băiței trimite niște eșantioane de rocă la profesorul Ruth de la Universitatea din Heidelberg. Rezultatul așteptat de inginerul român se confirmă din plin: eșantioanele de minereuri trimise de la Băița sunt foarte bogate în uraniu ! Aceste lucruri mi-au fost dezvăluite de către ing. miner Ioan Borza din Ştei,specialist în energia atomică. Dar nemții nu mai apucă să exploateze uraniul,pentru că suferă înfrângeri pe frontul din Răsărit și vor fi siliți să capituleze. Se crede , într-o variantă, că sovieticii ar fi dat peste schițele și hărțile cu minereurile de uraniu din Apuseni la Berlin. O altă variantă se referă la analiza spectrometrică a munților Băiței din avioane utilitare sovietice și care au relevat prezența masivă a minereurilor de uraniu din zonă. Cert este că în toamna anului l952 ,sovieticii vin în satul Ștei pe care-l vor preschimba în scurt timp în orașul cu străzi lungi și drepte de astăzi, din care se evidenţiază bulevardul Lenin, împreună cu toate imobilele impozante din centru. În 1 ianuarie l952 deja se înființase societatea mixtă sovieto-română(SOVROMKWARȚIT) și din anul următor începe o exploatare fără precedent în istoria României. După trei ani, în plină ofensivă a zeci de mii de oameni asupra munților Apuseni în căutarea uraniului, am venit și eu pe lume, la 8 mai 1956... cunoscut în sat drept Paşcu Tiţii Sicului Ghiurchii lui Costan ( Tiţa era mama mea Catiţa, mama era a tatii Moise (Sicu), tata era al lui Gheorghe (Ghiurca) bunicul meu , iar Ghiurca era a lui Costan, stră-bunicul meu)... Cam aşa se stabilea pe scurt arborele genealogic al feciorilor de pe satele din jur... Tata și mama se hotărâseră să mă lase pentru o vreme în grija mătușii Floarea, din Nucet, cea mai mare colonie de mineri din România acelor vremuri... Uraniu - aur nou Prin anagramă ura-nseamnă aur Iar niu este engleza pronunțare Pentru cuvântul nou. În rezolvare, Ar fi aurul nou. Dar care faur Înnobilat de Dumnezeu cu laur Ar fi de-aici încolo, singur, care Să-mpodobească - a păcii sărbătoare Și nu s - asmuţe- atomicul balaur... E iad și rai deopotrivă-n piatră, Distrugere, dar și putere blândă, Trăgaci al generalilor ce latră, Însă și dragoste și bună-orândă. Încerc s-aprind pe a Băiței vatră Un foc din suvenirea mea plăpândă ... Amintire din Piața Roșie În martie optzecișitrei am fost La Moscova cu turlele –i de aur , Metropolă cu înger și balaur, A treia Romă, așteptând glasnost.1
Să-l văd pe bolșevicul minotaur ? -”Unde-ai ascuns, Ilici, al nost´ tezaur? În Kremlin ? Ermitaj ? Sub permafrost”? 3 Când m-am întors apoi din preumblare În Roșia Piață să - mi văd neamul, Un inginer, pe rană - mi puse sare : -”Știai că rușii dus-au cu toptanul, Nu doar monede , hrisoave , odoare, Ci și uraniu, depășindu-și planul ?... ” 1 Glasnost – transparență a vieții politice, cu democratizare reală, relaxare a cenzurii și a represiunii politice, reformă inițiată în ultima perioadă a fostei U.R.S.S., de către Mihail Gorbaciov,conducător al statului sovietic între l985-l99l, laureat al Premiului Nobel pentru pace în l990 (n.a.) 2 În perioada de dinainte de l990, grupurile de turiști din țările socialiste erau îndrumate să viziteze mausoleul unde Vladimir Ilici Lenin era îmbălsămat și o ținută sobră era obligatorie (n.a.) 3 Permafrost- strat de sol înghețat tot timpul anului la adâncimi de la 2o până la sute de metri situate în Rusia, Alaska, Groenlanda și Canada (n.a.) Miraj letal În secolul al șaisprezecelea, departe, La minele de argint din Jáchymov 4 Într-un depozit de steril, din crov, Pe timpul nopții, într-un chip aparte, Ca din bătrâne , jilăvite boarte, Sătenii-n pândă , o lucire mov, Cu unduiri verzui, fără istov, Văzură și fugiră, ca din Carte, Preotul să citească acol´. Firește, Lucru curat nu e cu-acea grămadă: ”Un somn ciudat, pe dată, te lovește ”...
” De ce pământu-n beznă licărește ? Dracul o fi ? Sau a comorii noadă ?” 4 Jáchymov- localitate minieră din nord-vestul Boemiei, provincie a Cehiei actuale, unde se extrăgea argintul în secolul al XVI-lea și care era amestecat cu zăcămintele de nichel,bismut și uraniu (n.a.) Părintele uraniului Cea de-a şaptea planetă de la Soare, Uranus , cu inele-ntunecate Şi sateliţii săi rupţi pe la coate, Decât Pământul de cinci ori mai mare, L-a inspirat pe un chimist cu-ardoare Ca să boteze un element aparte Dintr-o pechblendă, ce nu o străbate Vreun ascuţiş, oricât ar fi de tare:
Omul de ştiinţă 5 , nu un alchimist; N-a intuit atomicul său cleşte Şi-al lui destin războinic, nihilist, Cum nici nu bănuie –n pârâu vreun pește Că - l va străpunge un harpon de şist... 5 Este vorba de Martin Heinrich Klaproth ( l743-1817), farmacist şi chimist german, considerat părintele chimiei analitice.El a descoperit uraniul din minereul de pechblendă ,aflat în cantitate mare în zăcămintele din minele de la Jáchymov din Boemia, zirconiul din zircon şi cromul în anul l789, iar în anul 1803 a descoperit ceriul. A fost profesor de chimie la Universitatea din Berlin (n.a.) Munţii Apuseni , un Purgator de peșteri... Speologului Viorel Traian Lascu şi fiilor săi
Atât de mare că îmi este teamă Să nu mă prăbușesc, ca într-o dramă , În grotele cu ape-n rol de meșteri. Înghețuri, secete, diluvii, creșteri, Au tot trecut prin ei ca prin dulamă, Spălând la vale aur fier , aramă Prin ere cu năprasnice descreșteri. -”Cavernele de-aici, ce sunt, copilă ?” -”Sunt minele lui Dumnezeu Minerul, Care în marea și bogata- I milă A scufundat în Kogaion tot cerul, Iar arderea din inimă- I feștilă Cu care se împrăștie misterul...” Lumea de lemn din Apuseni Şteampuri ,vârtelniți, putini, lingurița , Turbinele de moară ce bat apa, Ciuberele ce spală la prunci pleoapa Și plosca unde arde șlibovița Și tunul de cireș și piulița Biserica, suveica, roata , grapa, Talpa –ncălțărilor, cerceii, agrafa, Răsteul , tocul, căucul și spița Și osia căruței , ce la vale, Pornește spre câmpie ca o Arcă: Toate-s din lemn, mai tare ori mai moale
Pe vârful unui deal ce saltă-agale- Semn de hotar cu Românească Marcă... În România, locul cel mai straniu În România, locul cel mai straniu, Îl întâlnim sub muntele Băiței: În calde grote, ca sub vrejul viței, Se-ntind ciorchini de aur şi uraniu, Iar stânca este și sipet și craniu. Biharea e o streașină-a troiței Sub care un băieș, nodul nojiței Atârnă –n cheotoarea grea de staniu. În frumusețe e-un filon de moarte: Să-ți faci, de poți, din el mici amulete, Căci vâlva băilor nu e departe; Când o înfrunți cu un lămpaș , băiete, Cele de sus, deodată - ți par deșarte, Iar viața ta devine o poveste ... Imperiala exploatare Marie Thérèse, a ” Europei soacră” Trimis-a la Băița nemți destoinici Să sape ca şi sclavii cei nevolnici În Seaca Vale, după roca sacră, Ce în tiara augustă tot consacră Habsburgii , rang de vechi creștini, războinici, Prin toată –mpărăția , practici, roinici, Și-atât de simpli-n funerara lacră. ”Austriei i-e hărăzită-o lume”, Scriau prin A.E.I.O.U.6 , Cesarii Cu zeci de tone de-aur scoase-anume Să se întindă dincol΄ de fruntarii; Veneau prin munți pe caii albi în spume Să dijmuiască strașnic aurarii...
Săpătorii de comori Demult, prin ai Băiței munți, odată, În miez de noapte peste grohotișuri, Ascunse între stânci sau prin tufișuri, Sătenii au văzut lumini de-agată, O ceață verde-albastră-nrourată. Păreau în întuneric luminișuri, Cu-aprinderi, stingeri, sclipăt, clocotișuri Și chiar de beznă parcă atârnate. Unii au fugit de spaimă, alții însă Au prins să sape lacomi dup-odoare Sub flama lămpii cu carbid, neunsă,
Fost-a blestem ori boală nepătrunsă ? Mulți au pierit după a lor cătare. Descoperirea zăcământului de uraniu Când nemții-au prins să dibuiască locul Unde se-ascunde-uraniul sub doalme Încet, meticulos, cu gesturi calme Au măsurat cu rigla, bolobocul, Amplasamentul , așteptând sorocul Fructului interzis să-l ia în palme. Nu au mai apucat : rusești sudalme Și baionete spart-au polobocul. După izbândă , Stalin a aflat Că –n Apuseni se-ascunde miezul bombei Atomice. Grabnic, ucaz a dat Să-nceapă exploatarea dură a plombei: Necruțător, abil, bătrân pirat: A înhățat comoara catacombei! De la Zimnicea până-n Horodiștea... De la Zimnicea până-n Horodiștea Și de la Beba Veche la Sulina, Sovieticii tot pe români dau vina Că au pornit războiului restriștea Și ars-au Basarabiei miriștea, Negând a Răsăritului, lumina... Pierit-au pentru ei respectul, stima:
Chiar de-am scurtat măcelul mondial, La târgul păcii suntem țară-nvinsă : Mai ieri l-au împușcat pe Mareșal, Că nu a stat spre Prut cu mâna-ntinsă; Soldații i-au mânat dincol´ d- Ural, Să le înghețe inima distinsă. Armistițiul din 12 septembrie 1944 ”Pe pământ , pe apă și în aer Recunoaşteţi –vă,voi,români, învinși: Basarabia, cu strugurii aprinși Toarce-va l - al Uniunii... caier Și ca să-i batem noi pe Fritz și Mayer, Două´ș´pe divizii de băieți încinși Ne dați acum; să fie toți deprinși În lupte grele , că va fi încaier. În șase ani de-acum, să ne plătiți Trei sute milioane de dolari În aur, grâu, petrol , orice doriți, În minereuri, vinuri, armăsari Şi-Armata Roșie s-o îngrijiți Cu hrană, paturi, cânt de lăutari..” Om sub SovRom În memoria prietenului, minerului și învățătorului Miheș Petru Mircea
´N omienouăsutepatru´ș´cinci: Luară păcura de sub opinci Și acesta fost-a numai începutul... Apoi: SovRom transport, croit cu cnutul, Ca să ne ducă oi și cai, juninci, Porumb și grâu, orzoaică și pălinci,
Un SovRom film c-un Stalin genial, Trăgând celebra pipă –ntr-o verandă... Un SovRom bank , la urmă, ”amical”, Leul sub rublă , ultima ofrandă...
Se dedică savantei Marie Curie,laureată a Premiului Nobel şi tuturor cercetătorilor , chimiștilor și specialiștilor de la fosta Exploatare minieră Bihor din Ștei Pământurile rare-ncep cu-Actiniu, Iar Toriul, Protactiniu-l urmează Ca să deschidă cea mai tare rază Al elementului numit Uraniu . Mai vin la rând Neptuniu și Plutoniu Cu denumiri de astre ce trădează Cruzimi . Tabelu- apoi se- umanizeaza :
Urmează îndepărtatul Californiu, Ținutul Lumii Noi, goana –i fierbinte; Apoi Einsteiniu,Fermiu,Mendeleeviu, Dup-al unor învățați cu minte; Mai vin la rând: Nobeliu , Lawrenciu, Ce –au scris mai mult doar cifre, nu cuvinte... Venirea sovieticilor in Ștei Se dedică inimosului profesor, fost director de liceu Ioan Simedre din Ștei ”Ya vas liubliu !’’ 7,”Spasiva!”, 8”Dobrâi deni!” 9, Au răsunat deodată -n satul Ștei, Atunci când Stalin, lupul între miei, Cu saci de-uraniu încărcat-a renii.
În luna de Răpciune, din bordei, Dădură buzna-n gară peste chei Să vadă un alt soi de arieni. Vagoanele s-au descărcat deîndată Cu ajutorul celor de pe aici; O balalaică rusă, de îndată,
Fac dintr-un Munte casă de furnici. 7 Ya vas liubliu! - Vă iubesc (rusă) 8 Spasiva ! - Mulțumesc (rusă) 9 Dobrâi deni ! - Bună ziua (rusă) Falsa blândețe a Munților Apuseni Când compari Munții Apuseni cu Meridionalii românești stîncoși, lipsiți de vegetație pe culmile lor și destul de amenințători, ori cu Alpii nimbați de ghețurile aproape veșnice , să nu mai zic, cu Himalaya cvasi-inaccesibilă , atunci îi găsești mici, blânzi, liniștiți, înveliți în păduri generoase de conifere și foioase, descântați de izvoare și cântece. Este o aparență absolut înșelătoare. Cine a săpat spre vintrele lor în perimetrul Băița - Plai a dat la o adâncime de 6-8 metri de un strat gros de minereu foarte bogat în uraniu. O contradicție izbitoare între aparență și realitate, între epiderma pitorească a Apusenilor și zăcământul cu potențial ucigător din tenebrele acestor munți, ceea ce face ca întregului masiv al Bihorului să i se potrivească maxima latinească fortiter in re , suaviter in modo (puternic în fapt, suav în felul de a fi) Nu este apoi de ignorat faptul că treimea apuseană a Carpaților României este și cea mai bogată. Nu doar în exterior , în uluitoare fenomene carstice ( ce ar îndreptăți, fără drept la replică,acordarea titlului de parc național, un fel de Parc Yellowstone al României), ci și pentru că în adâncurile sale din Bihor sunt străluminate de aur, argint, cupru, plumb, zinc, wolfram, bismut, molibden, wollastonit și alte elemente valoroase. Astfel că precum într-o istorie întoarsă spre trecuturi imemoriale, în masivul Băiței bihorene se întâlnesc în fața unui tânăr și imberb Paris miner cele trei zeițe ale Olimpului locului: Hera, zeița Puterii, Atena, zeița înțelepciunii, Afrodita, zeița Frumuseții. Cărei zeițe a acordat mărul atomic al unei frumuseți indiscutabile a locului, minerul nostru ? Ce s-a întâmplat în antichitatea greacă , nu s-a mai petrecut aici ... Minerul bihorean a dat (fără să se gândească prea mult )mărul zeiței Puterii, special venită de la Moscova și care i-a încărcat punga de bani... Dacă ar fi fost înțelept, țăranul nu ar mai fi trecut Styxul radioactiv... Mirajul puterii date de deținerea banilor, a unor mormane de bani , i-a întunecat momentan rațiunea... Dar ce să fi făcut ? Foamea nu știe de pericole. Iar, pe de altă parte, pericolele contaminării radioactive au fost ținute cu strășnicie în secret, atât de către sovieticii interesați în exploatarea intensivă și non stop a uraniului, cel mai bogat la acea vreme din lumea întreagă, cât și de către specialiștii români care erau prea speriați și neputincioși să o demaște în mod deschis... Nu este mai puțin adevărat însă că oamenii locului erau imuni sau aproape imuni la radioactivitate... Și azi, după vechimi respectabile în minerit, am avut bucuria de a cunoaște mineri (încă în viață!) și au apucat să vorbească cu naturalețe ( și fără să demonizeze uraniul ) cu autorul acestor rânduri.. Nu este mai puțin adevărat însă că și mulți dintre ortacii lor s-au prăpădit înainte de vreme... Cu bune şi cu rele, istoria exploatării uraniului în această parte a României a lăsat urme de neşters în memoria celor care au trăit în această zonă... În lipsa acută a documentului scris, am apelat la supravieţuitorii minelor de altădată, atât de puţini la număr, dar cu dezvăluiri cu atât mai interesante... În contrast cu marasmul economic de acum , cu lipsa de locuri de muncă pentru tineri, am desluşit o certă nostalgie după vremurile când la ora ieşirii din schimbul întâi, Şteiul era inundat de valuri de mii de oameni care se îndreptau fie spre tren, fie spre zecile de autobuse care aşteptau pe navetişti să-i ducă fie în satele din apropiere, fie spre comune mai îndepărtate precum Budureasa sau Roşia ... Exista chiar o lege a obligativităţii încadrării în câmpul muncii... La facultate, nu puteai să dai examen, dacă nu dovedeai că ai lucrat înainte de a te înscrie la examenul de admitere, dacă nu dovedeai că ai fost în producţie, că nu ai fost un parazit social... Lumea românească este o lume a extremelor. Înainte de 1989, prin lege erai obligat să te încadrezi în muncă, după l990, eşti liber să faci ce vrei cu viaţa ta... Dacă nu vrei să munceşti, foarte bine, nu munci ! Dar cine îţi dă , totuşi, de mâncare ? Supravieţuitorii de la minele de uraniu nu pot să înţeleagă cum în ziua de azi, tinerii nu au unde să muncească şi sunt siliţi să ia drumul amar al străinătăţii, iar copiii abandonaţi să înnebunească de dorul părinţilor... Suntem cu toţii vinovaţi de această situaţie, iar răul făcut nu mai poate fi întors din drum...
Situaţia este la fel de dramatică... Sau poate mai dramatică pentru că o parte de Românie s-a rupt şi s-a mutat în alte ţări precum Italia, Spania, Franţa, Germania, Anglia, Statele Unite ale Americii etc. Puţinii supravieţuitori din minele de uraniu de la Băiţa Plai şi Avram Iancu nu înţeleg bejenia liber consimţită de azi... A te duce mai departe de patria ta, nu însemană neapărat a fi mai liber sau mai fericit... Minerii au avut două patrii într-una singură, două ţări pe care le-au iubit la fel de mult: o Românie de sus unde era familia lor care îi aştepta cu sufletul la gură în fiecare zi şi o Românie de jos unde îi aştepta abatajul, ortacii , munca , datoria sau chiar moartea... Conchistadorii de la Răsărit ”Uraniul este- acuma noul aur!...”, Proclamă Moscova îndepărtată; Alţi buni supuşi , ea a trimes deîndată Spre-o Lume Nouă, care are-n plaur Măseaua Morții-ascunsului balaur Sub pajiștea Băiței adorată, Unde-au crescut ciobani și moș și tată Și-n care brazii, brânza erau tezaur...
Sătenii i-au privit cu dreaptă teamă; Apoi s-au cam împrietenit cu ei,
Chiar lupii s-au schimbat în mielușei Căci leafa de miner venea grămadă...
Regretatului coleg , jurist și ziarist Alexandru Negru din Poiana de Vașcău de sub culmea Bihariei Munții lui Iancu – verdea cazemată, Un nou Berlin cu meterez de fag, Unde se –nalță al Bihării steag Spre care a pornit Roșia – Armată; În raniți - dinamita concentrată : Când rusul dă-n Băița c-un toiag, Din milenar uranic sarcofag Țâșnește apa morții-ntunecată Și intră-n mină șerbii ce-au schimbat Brădia 10 de secară -nmiresmată, Mălaiul cu bobuțul bulbucat,
De nici nu le mai este satul sat, De când Generalissimul li-e tată...
Uranic El Dorado Ca un enorm și roșu megalit, Smucit din tecile hiperborene Și mânuit de brațe herculene Se-nfipse-n munții noștri un cuțit. N-a fost la graniță nici vămuit. Prin sluj și plecăciuni dâmbovițene, Pe drum de fier și căi aeriene Ajunse până-n Ştei SovRom kwarțit. Cursa atomică - ascuțea unealtă Pe plaiul românesc uitat de lume ... Venit-au coloniști ca lupii-n haită:
Letale, invizibile parfume... 11 Haldă - loc unde se depozitează sterilul , rămas după exploatarea minereurilor; de la germ. Halde (n.a.) Pregătiri secrete pentru aterizarea anglo-americanilor Cum umblă vorba –n sat c - americanii Cu aliaţii lor englezi, urmează S-aterizeze, într-o primă fază Și să alunge de aici profanii
Foşti regalişti ce nu se mai aşează Şi-n care bate conştiinţa trează, Cu ofiţerii lor şi cu ţăranii Se-apucă să cosească –n chip strategic Pe văi, pe câmpuri, unde nu te-aştepţi, Pe neașteptate , tainic, dar energic,
S-aterizeze –n miezul nopţii, feeric, Ca-arhanghelii lui Dumnezeu, cei drepţi...
Pe-un rât spre sud , doi moşi sapă în vie Ca s-o îngroape ca talant de preț; Un tânăr bețivan , cu - adânc dispreț Ar vrea să-i vadă întinși pe năsălie:
De ce vă credeți, proștilor, isteți Și-ați refuzat colhozul pe județ , Voi, veteranii, singuri, dintr-o mie ?”... Deodată, dinspre răsărit apare Peste un deal de-i spune ”al Cenușii” Un avion și-ndat΄ o spaimă mare L-a apucat pe gureșul mătușii. O babă i-a strigat cu voce tare:
Spovedania uraniului
Și fiind mai mult ca aurul și-argintul, Sub munții vechi ai lumii , labirintul, M-ascunde împreună cu năpasta. Eu ocrotesc, de când mă știu, doar casta Războinică ce nu cunoaște - alintul, Lumină-s , dar și noapte și absintul, Hăul adânc și putred, dar și creasta. Diavol și angel , frați în moleculă, Ce se resping și se atrag cu forță, Vulcan proteic închis într-o capsulă, În frigul cel mai mare , - aprinsă torță, Între a fi și a nu fi – pendulă Cu vârf de carne: omul. Biată – amorsă...” Pseudonimul uraniului Soldați în termen, deținuți politici, Unguri și nemți , moți mulţi din Apuseni, Olteni cu vorba iute, moldoveni, Săpat-au până-n creieri neolitici
Tăind mărăcinișuri, stânci, bușteni, Iscând prin codri seculari poieni, Prin utilajele cu colții silnici. Prin Propagandă un ucaz 12 secret S-a dat să nu se sperie mulțimea, Uraniul fiind botezat discret
De roci extrase de pe sub brădet Și că ar ajuta viitorimea...
Nu ne mai mulțumim cu ...« Davai ceas» ! Pământul vostru e atât de gras, De parcă-i unt ieșit din dinozaur !
Și tot ce –n România-a mai rămas; Mujicul nostru e sătul de cvas 13 - Krasnaia Armia l4 stă pe un tezaur !
Serp i molot l5 vă-ncrucișăm pe steaguri- Cu bolșevicii ruși , voi frați să fiți Și s-adunăm, precum albina-n faguri, Roșul polen , marxist, la urgisiți Ca să răscoale-n lume noi meleaguri...” 13 Cvas- băutură răcoritoare, slab alcoolizată, preparată din pâine neagră de grâu sau secară,la care se adaugă legume și zahar, foarte populară la ruși. 14 Krasnaia Armia - Armata Roșie (rusă). 15 Serp i molot - secera și ciocanul (rusă) Un Eldorado al Europei centrale și de sud- est... După cum un magnet de dimensiuni colosale din regiunea Magnitogorskului din fosta U.R.S.S. sau după cum luna plină atrage spre tării valurile oceanelor, înteţind fluxul pe tot cuprinsul mărilor , tot așa neașteptatul miraj al îmbogățirii peste noapte a atras în zona Șteiului un uriaș flux de omenire, un fenomen rar întâlnit altundeva, o nestăvilită forță tânără de muncă gata să răstoarne munții Bihorului. Aproape 20.000 de bărbați au năvălit din toate provinciile țării spre necunoscutul Ștei și tenebroasa Băița medievală. Din Moldova postbelică, cea biciuită de secetă și foamete, din Muntenia aprigă, din Dobrogea îndepărtată și somnolentă, din Banatul pragmatic şi mai prosper ori din Oltenia fierbinte a călușarilor, ori chiar din străinătate, toți cei care auziseră de nivelul salariilor s-au așternut imediat la drum. Unul dintre ei a fost ieşeanul Harnagea Toader , excavatorist la uraniu, venit din Moldova atinsă de secetă şi foamete şi care şi-a întemeiat o familie în comuna Drăgăneşti... Faptul incontestabil că Băița , Șteiul, Nucetul sunt din cele mai cosmopolite așezari din România se datorează tocmai acestei ” rush gold” românești. In anul l956, Nucetul avea peste lo.ooo locuitori, iar azi mai are ceva peste 2ooo... Goana după aur ? Sună a ceva cunoscut , sună a poveste ecranizatului eveniment din Lumea Nouă, când americanii dau năvală în California și apoi în Alaska ... La noi, în România a fost o goană febrilă după alt soi de aur, un aur care nu strălucește în adâncurile minelor ori în nisipurile spălate la șaitroc, ci în lucirea apocaliptică a exploziilor nucleare: uraniul... Un alt aur, ascuns într-o rocă sură, comună , aparent inofensivă, care trebuia dislocată, cărată cu trocul, cu ranița, cu buldozerul, cu camionul,cu vagonetul... Un minereu măcinat în morile teribile de la Ștei, încărcat în cutii speciale ori saci, dar cel mai adesea în vrac, acoperit cu prelate , apoi încărcat în vagoane , toate atent păzite de soldați sovietici cu Kalașnikov-ul în bandulieră pe ruta Ștei- Beiuș- Holod- Halmeu... Halmeu... Ultima haltă... Unde s-a întâmplat ca un consătean de-al meu, Balaci Vasile, zis Asu, un veteran al exploatării uraniului, o adevărată arhivă vie, să construiască rampa de descărcare a uraniului și care are acum și-a adus aminte de multe întâmplări din vremea rușilor şi care pretinde că l-a cunoscut şi a fost amic cu un rus care răspundea la numele de Ivan Ivanovici Ivanov... P e –o gură de rai... cu cicatrice Se-nvârt-ale ” Antonov ” -ului elice- Fatale ace –n metronom atomic: În Ștei , în chipul cel mai antinomic, Din gura cea de rai , cu cicatrice,
Cu grad de puritate astronomic, Cel mai bogat filon , tribut draconic ,
Containerele cu grăunțe grele, Sunt ridicate de soldați în cală; N-au apucat măcar ca să le spele C-au fost cerute-n telex prin centrală Și decolează nava cu ghiulele Spre –a lumii comuniste Capitală. Perforarea pe uscat Se dedică lui Balaci Vasile din Șebiș, zis Asu , fost miner la Sovromquarțit
Vânjoase brațe ce-apăsau ieri plugul Să intre în ogor pentru sămânță, Împing astăzi cu mare stăruință- Să frângă - al rocii mute vicleșugul-, Perforatorul magic , dalta , drugul Prin galerii – alt fel de locuinţă: Chipuri sculptate doar de-a lor voinţă, Când un perete dur cu fier străpungu-l.
Când dintele de vidia pătrunde, Rotindu-se , în stânca cu uraniu, A prafului mortal stătute unde Le pune măști ca la un bal ce, straniu, Noaptea și ziua , prin saloane scunde Răsună neauzit sub bolți de staniu. Scuturarea de uraniu În memoria unchiului meu, Guler Traian, zis Dețu din Șebiș În zona întâi , păzită de sovietici, Când ieși din schimb, te scuturi mult și bine, Să nu rămână-uraniul pe tine; Cu infinită grijă te deretici... Pe schimburi, supraveghetori atletici, Un alt polen adună de pe-albine, Când trec ortacii pe sub ghilotine Cu chipurile supte, de ascetici. În mare taină ei se întreabă iară :
Ca la Certej și Brad, or, bunăoară, La Roșia Montana, cu tezaur”... Dar tac și-ndură zilnica ocară Când trec umili sub roșiul balaur... Labirint subpământean De la Băița - au prins să scormonească După un minereu secret prin stâncă, Prin scoarţa îndărătnică , adâncă, Spre cele patru zări să cucerească, Metru cu metru-n cursa cea drăcească. Sub Valea Leucii cu lopata-n brâncă În burta vagoneților se - aruncă Pietroaie cu lucirea nefirească. Apoi spre Arieș și-a lui izvoare Ortacii –au ridicat catarg cu pânză Pe a uraniului neagră mare
Când clopotul îi cheamă la mâncare Cu brișca taie pâine,ceapă, brânză... Cele trei cercuri ale uraniului... Exploatarea teribilului minereu de uraniu se facea în trei cercuri ca într-un fel de minimal scenariu dantesc.Pe masura ce intrai in interiorul cercului cu atât mai mare era pericolul de contaminare. In fiecare dintre aceste trei cercuri intrarea se făcea cu legitimații speciale, fiecare având o altă culoare în raport direct de importanta deosebită, strategică, chiar militară a fiecarui cerc. Se crede că o anumită doză de radiații strict și științific calculată nu ar face decât să determine creșterea anumitor plante. La Oradea, un cunoscut de-al meu îmi spunea în glumă, dar de nenumărate ori, textual ca şi cum ar fi trebuit să învăţ pe de rost ca la şcoală : „În Ţara Beiuşului este posibil să existe şi un efect pozitiv al radiaţiilor , având în vedere talentul şi statura impunătoare a mai multor intelectuali din acea zonă precum Alexandru Andriţoiu, Viorel Horj, Nicolae Brânda, Blaga Mihoc, Paşcu Balaci... „ Mutatis mutandis, o posibilă creștere a nivelului de radiații a dus ineluctabil nu la micșorarea sau dispariţia satului Ştei de odinioară, ci la creșterea sa la a nu știm a câta putere. Locul de naștere al folcloristului, poetului și profesorului universitar Miron Pompiliu, un mare prieten al lui Eminescu a devenit dintr-o dată cunoscut pe harta strategilor atomici ai lumii. Poetul național s-a inspirat din culegerile de folclor ale lui MironPompiliu când a scris Ce te legeni codrule, referindu-se la balada bihoreană Ce te legeni, bradule... Parcă ar fi ştiut Miron Pompiliu ce se va întâmpla cu brazii săi... Se vor tăia cu milioanele pentru întărirea galeriilor viitoarelor mine de uraniu... Loc pentru balade lirice nu mai exista... Pentru că fostul sat Ștei a fost ras de pe suprafața pământului, iar la Moscova pe planșele desenatorilor și arhitecților a fost construit viitorul oraș Ștei, devenit în anul 1956 oraș Dr.Petru Groza. Străzi largi cum nu mai sunt aproape nicăieri în România. Străzi drepte ca o traiectorie de rachetă Katiușa. Barăcile de scânduri au răsărit peste noapte ca niște ciuperci siberiene. Intr-o parte a satului Ștei se afla armata sovietică, în cealaltă localnicii. Pentru inginerii, militarii, specialiștii sovietici s-au construit rapid blocuri cu apartamente confortabile, dar și așa zisele W.B. uri, căsuțe verzi bine izolate pentru frig sau pentru căldură. Au apărut imediat restaurantul, cinematograful, școlile, spitalul pentru cei care se îmbolnăveau la mină. La restaurantul sovietic, dacă erai român , nu aveai ce căuta acolo. Un soi de ”apartheid” socialist în care rușii erau albii, iar românii, slovacii, ungurii, nemții (cei puţini care scăpaseră de deportarea în Siberia!) erau negrii, buni doar de coborât spre grădinile subterane ale Băiței Plai de unde să culeagă fructele morții. Românii bihoreni, străini în propria țară, prizonieri sui generis sub o armată de ocupație. Fapt care a provocat izolate cazuri de revoltă, înăbușite repede și cu cruzime....
Strigau adesea ruşii pe la Ştei, Căci nimenea nu mai era ca ei, Dar celor harnici, le dădeau răsplata; Erau protectorii-absoluţi şi tata Multor orfani, săraci și feciorei , Plecați de-acasă pe străbun temei: ”Să se mărite , sora noastră , fata „.
Cum sate –au părăsit ca pe corăbii Şi au sărit în mină făr΄ examen, Cum pe grăunţe cade- un stol de vrăbii... Ori cum ciocane-n Krasnogo Snameni 17 Bat toaca ateistelor mătănii... 16 Guliati tac, guliati rebiata ! - Plimbați- vă așa, plimbați –vă, copii ! (rusă). 17 Krasnogo Snameni- de la Orden Krasnogo Snameni, Ordinul Steagul Roşu , distincţie importantă , instituită de puterea sovietică în toamna anului 1918 în timpul războiului civil şi apoi adoptată de guvernul URSS în anul l924, oferită în semn de recunoaştere oficială a unor merite deosebite , mai ales de natură militară (n.a.) Satul cu ministru Nu e cătun ca-oricare satul Ștei; Ca el nu mai găsești în lumea toată Și nicăieri, altundeva să scoată Minerii, atâtea mii şi mii de lei. Când cântă la petreceri zici că-s zmei Și-ades se prind în hora zisă vatră , De banii cheltuiți nu țin socoată Și nimenea din țară nu-i ca ei. Doar au ministrul lor ce stă-n Palat La un birou cu multe telefoane Și un ciudat și gureș aparat Ce bate singur cifre , telegrame Spre Bucureștiu- atât de-ndepărtat De unde vin îndemnuri , știri, canoane ...
În amintirea consăteanului meu Gheorghe Nicodim, zis Vlădicu, veteran de război, participant activ pe frontul de Răsărit
La Cotul Donului i-am înfruntat În nouă΄ ş ΄pe Brumar , neînfricat, Dar şefii noştri se simţeau răpuşi ; Strigau că-s păcăliți și de nas duşi De « fraţii nemţi», că nu ne-au înarmat Cu tunuri anti-tanc, cum s-a semnat, De-am devenit Katiuşei toţi expuşi ... Un milion de ruşi ne-a-nconjurat În stepă - n nouăsutepatru ΄ş΄ doi, Cu tancurile ne-au îngenuncheat : Unguri ,italieni, români, nemţoi ;
Divizii ce se revărsau şuvoi...” 18 Predaite, rumunski !- Predați-vă, români ! (traducere liberă,n.a.) Premiul special pentru Gheorghi Jukov Gheorghi Jukov, mareșalul, Fu numit șef de manevre, Tocmai de Sfântul Simedre De tătucul Stalin. ” Balul, Va începe, când sar calul, Voi s-aduceți niște vedre, Nu profesori de catedre, Londrei s-arătăm pumnalul”. Marea bombă rusă sparse Mapamondului timpan, Suflul ei atomic arse
”Astea-s ARME , nu sunt farse! ”, Strigă tovul ataman. Experiență nucleară secretă (29 august l949) Un loc ce-i spune Semipalatinsk se ascunde Prin munți uitaţi de Domnu- n Kazahstan; Un alt Cumplit şi Roșu Țar Ivan, Pe nume Stalin, vrea ca să inunde Cu temeri animalice, imunde Capitalistul Occident hiclean. Din Kremlin, bolşevicul Tamerlan, A ordonat în frig să se desfunde O butie rusească nucleară Ca să îi guste – aroma şi puterea... Tot vinul, brusc, a dat pe dinafară
De-a dispărut stăpânului durerea: „Suntem în lume cea mai tare ţară
Experiență nucleară oficială (14 septembrie 1954) Într-un pustiu ascuns între Urali La șapte jumătate dimineața, Un Tupolev ucise acolo viața, Lansând o bombă-n timpii infernali: La experiență - ministeriali Din blocul comunist; aici învață, Că arma Moscovei nu e paiață, Așa cum scriu burjuii - occidentali. Pe post de cobai: militari și vaci, Capre, berbeci și tancuri, chiar cămile, Cu aparate de control, tălmaci,
Ostașii au primit și cozonaci Și Roentgen- i... să-i împuțineze-n zile
Cea mai mare explozie nucleară 19 Iar când sfârși Congresul douăzeci, Treizeci de Brumărel șaizecișiunul, Hrușciov Nichita tras-a –n draci cu tunul Cel nuclear la frații dârdâieci Din Zemlia Novaia –n geruri seci. Ar fi scăpat pe jos chipiu , tutunul, Chiar Stalin și Ivan Groznâi, străbunul De-ar fi privit, ce nu se uită-n veci : Minge de foc de peste șase mile Și o ciupercă ce străpuns-a cerul, Mare cutremur , zice-ai că n-ai zile, Să mai apuci a spune adevărul; Că douăzeciși șapte mii de kile Avut-a Bomba Țar. Atomic Mărul !
Trădătorul
Tavarisci Hrușciov Nichita ,-nțelepte: Este Penkovsky, cu idei inepte, Agent de-al nostru-n Statele Unite. Cu bani , sejur, femei sulemenite Ori gheișe cu masajele sub dește, Yancheii tot au stat să îl aștepte Să cadă în capcanele-aurite Și whisky -ul fin, amoruri , au dat roade Și el a povestit prin așternuturi, Câte rachete-n Cuba , ambuscade, A pregătit Kremlinul ; arme, scuturi.
A lăcrimat tiranu-ntre vermuturi. Fetița de oțel cu priviri triste Igor Vasilievici Kurceatov 20 Și Piotr Kapița21 , cu plumb în veste, În contra radiației funeste, Cu Andrei Dimitrievici Saharov 22 , Ascunși în poligon ca-ntr-un ostrov, La depărtări de zeci de mii de verste Și cu dotări din cele mai modeste, Tot îndurând marxismul, ca și Iov, Fost-au părinții bombei socialiste, Născută-n tundră prin cezariană- Fetiță de oțel cu priviri triste-
Cu aclamații vii, colectiviste Primi botezul, groaza fiindu-i hrană.
Vara anului 1969 Pe fluviul Ussuri, două mari neamuri, Rus și chinez se spionează-ntruna Și când e soare sus sau numai luna Şi țevi de mitraliere se –ascund prin ramuri Și se smucesc căluții slabi în hamuri, Soldații îi lovesc că li-e totuna, De-o fi război sau pace, că arvuna, Ei nu vor mai primi sub aste flamuri. Norodul galben e atât de mare, Că rușii simt fiorii reci pe spate; Desfac ale silozului zăvoare
La noi nu intră știrea prin ziare Decât dup-un deceniu jumătat Poveste de miner În memoria lui Hinț Vasile din Șebiș, zis ”Mineru ΄ ”
La prașilă, la seceră, batoză. Rușine-i este să își facă poză, Iar eu – în munte- la Kwarțit Sovhoz. Plin de sudoare, colb , bășici și goz, Sunt sigur mușteriu la silicoză; Din praf , iau zilnic câte- o mică doză, Dar ei mi-au spus c-am câștigat la loz: Salariul este mare, de ministru- -«Profită, nu știi când se-nchide mina !» ... Și nu mai văd că locul e sinistru Și nu mă mai ațâță nici blondina, Venită aici de dincolo de Nistru, Cu pielea fină, albă ca hermina”... Cel puțin de trei ori... A patra oară... va fi Gold Corporation din Canada ?
Cel puțin de trei ori ... De trei ori au fost jefuiți Apusenii noștri, în mod intensiv și sălbatic, în decursul frământatei sale istorii. Prima dată a fost Imperiul Roman. S-a înregistrat atunci jaful secolului din antichitate. Un fapt revoltător și cu atât mai tragic, cu cât Dio Cassius scria că împăratul Traian a fost un trac veritabil, iar luptele dintre Traian și Decebal au fost războaie fratricide, tracii fiind daci . Din trei izvoare diferite (Dio Cassio, Jéróme Carcopino, Ioanes Lydus ( ultimul fiind bazat pe datele din Getica lui Criton), rezultă că în urma războiului dacic precum și a trădării unui apropiat al lui Decebal, pe nume Bicilis, romanii au descoperit aurul ”celor mai viteji și drepți dintre traci” , ascuns sub albia râului Sergeția și că au cărat la Roma l65 ooo kg de aur curat precum și 33l ooo kg de argint, aurul fiind în proporție de 80% aluvionar, adică spălat din nisipurile aurifere ale râurilor din Munții Apuseni. Imensa pradă de război, de neînchipuit de mare pe acea vreme a însănătoșit finanțele marelui Imperiu, a dus la o anume devalorizare a aurului pe tot cuprinsul provinciilor Romei . Împăratul victorios Traian a devenit Dacicus si Optimus princeps . El a scutit de impozite pe toți cetațenii contribuabili ai imperiului vreme de un an, a organizat cu mare strălucire și fast vreme de l23 de zile serbări triumfale și populare jocuri de circ, a construit edificii mărețe în Roma, printre care și Columna lui Traian, monumentul fiind socotit de către istoricul Constantin Daicoviciu drept ” actul de naștere al poporului român”. Pe perioada de l66 de ani a stăpânirii Romei asupra unei părți din Dacia, zăcămintele de aur s-au exploatat la Roșia Montană, Bucium, Zlatna precum și în alte locuri apropiate acestora.
A doua oară a fost Imperiul austriac devenit Imperiul austro-ungar. Austriecii imperiali au impus cu exactitatea lor proverbială o exploatare intensivă și cea care a stors cel mai mult aur din vintrele muntilor. Pe 64 de ani se crede că s-au scos din adâncurile Apusenilor peste lo tone de aur. Aici am mai adăuga și tezaurele inestimabile găsite pe teritoriul Transilvaniei și care astăzi fac mândria muzeelor din Budapesta și Viena. Din lucrările 23 prof. ing. dr. Dumitru Fodor , dr. ing. Ioan Călin Vedinaș, Haiduc Ilie, Popescu Gheorghe, rezultă că până în anul l600, minele din Munții Apuseni și din jurul orașului Baia Mare produceau in jur de 2o % din producția mondială de aur, deși resursele au mai fost exploatate înainte vreme de către sciti, agatârși, daci și romani. Autorii estimeaza că pe timpul antichității au fost exploatate în jur de 72o 5oo kg de aur, în Evul mediu pe perioada anilor 396 –l492, 492 75o kg aur, pe timpul Evului mediu si epoca modernă și contemporană, de la l493 la l943, 746 827 kg aur, între anii l944-l947, 28 3oo kg aur, între anii l948- l96o, 7o.ooo kg aur, între anii l96l-2oo5, 2l5 384 kg aur, între anii 2ooo- 2oo5, doar 2,5 tone aur, iar intre 2oo5- 2olo, aurul a fost exploatat doar din resurse secundare ,producția națională scăzând în mod dramatic... In total, opineaza autorii sus citati, de la începuturie exploatarii aurului pe teritoriul țării noastre și până azi s-ar fi scos cantitatea de 2.273.76l kg de aur , adica ceva peste 2 200 tone ... A treia oară... A treia oară, exploatarea a fost impusă de un alt imperiu. Imperiul sovietic de după cel de-al doilea război mondial. O exploatare parafată aparent legal prin crearea de diferite SOVROMURI ,așa numitele societăți mixte sovieto-române, o exploatare care nu s-a extins doar la aur, petrol, sare, cupru, zinc etc., ci si la uraniu. Uraniu ? Ce este uraniul ? Este noul aur în perioada încordată , tensionată a înarmării și amenințărilor nucleare reciproce de după cel de-al doilea război mondial între URSS și SUA, cu episoade atât de incandescente încât puțin a lipsit să nu se declanșeze apocalipsa nucleara bazată pe bombele fabricate cu ajutorul uraniului românesc ca în episodul legat de criza instalării și a descoperii de către americani a rachetelor sovietice din Cuba... ” Muntii noștri aur poartă Noi cerșim din poartă-n poartă...” Acum am putea spune: Munții noștri-uraniu poartă / Dar cine-i Înalta Poartă ? Munții noștri... Au au fost sfredeliți cu lăcomie vreme de mii de ani, de au ajuns ca o colosală bucată de șvaițer prin care poate de acum să urle în voie vântul , provocând groaza, ca altădată prin gurile de lup ale stindardelor de luptă ale dacilor... Prin munții noștri și –au vârât ghearele mâinilor nesățioase aproape toate neamurile pământului, de la agatârși ,romani și turci, până la austrieci, unguri și rusi. Va veni oare rândul noilor invadatori de peste Ocean, a canadienilor de la Gold Corporation și care să prefacă Apusenii noștri într-un noroi fără nici o valoare? Pe acești munți blânzi, lăsați mai ales acum de izbeliște, s-au urcat extrem de multe broaște râioase, munți lăsați de bunul Dumnezeu românilor care nu au știut (cu excepția lui Horea și Avram Iancu), cum să-i apere. Un fiu al acestor munți, juristul Victor Ciorbea, ajuns prim ministru al României, nu a știut nici el să-i apere. Nici el, nici cei care au venit dupa el. In lipsa unei apărări guvernamentale firești, va trebui ca oamenii locului să se apere singuri. Sovieticii, după ce s-au retras de la Băița, au avut grijă să ardă toate documentele și actele contabile, toate scrisorile de trăsură, toate avizele de expediere, toate facturile, toate înscrisurile și scriptele care au dovedit imensa și totodată intensiva exploatare și transportare a uraniului măcinat la morile din Stei spre centralele atomo- electrice ori spre buncărele nucleare. Dl ing. Anstasă Hristodor, născut la Niculițel în Dobrogea a fost multă vreme director al exploatării miniere Bihor. Este omul sub conducerea căruia s-a efectuat cea mai mare pușcătura din istoria exploatarii : l743 de găuri în care s-au vârât calupuri de dinamită de diferite dimensiuni în muntele de uraniu. Muntele a fost ras de pe suprafața pământului ... Un om a carui viață a fost un tratat despre exploatarea pe viu a uraniului. Pe mâinile sale au apărut niște pete, un fel de pecingine ca aceea de pe fruntea lui Gorbaciov de mai târziu... Inginerul cu care am stat de vorbă pe când eram reporter a estimat intr-o convorbire publicată in ziarul Crișana din Oradea că sovieticii ar fi cărat în jur de 24. ooo de tone de uraniu în valoare de peste l.68o.ooo ooo dolari... Acum, la tezaurul nerecuperat de la Moscova se poate adauga foarte bine și tezaurul inestimabil de la Băița... După istoricul Florian Banu, rușii ar fi cărat din Munții Bihorului l7 288 tone de uraniu metal... Indubitabil, însă industria mineritului uraniului din această parte a României a dus la ridicarea de la temelie a mii și mii de așezări și la schimbarea peisajului rustic de altădată al micilor căsuțe acoperite cu paie și cu geamuri cât palma... Casele minerilor bihoreni au răsărit ca și ciupercile după ploaie... După ploaia atomică care a scăldat în șuvoaiele ei neobișnuite, periculoase și atrăgătoare totodată, toată această frumoasă depresiune a Țării Beiușului și până departe la Ștei, Băița, Nucet ori Vașcău... Cuptoarele aproape inofensive de ars fier s-au preshimbat peste noapte în mojaruri uriașe pentru pisat minereul de uraniu... Vechiul fier de odinioară a fost înlocuit de un alt fier, cu mult mai periculos și care s-a nimerit să se găsească tocmai în aceste locuri cu aspect paradisiac... 23 Fodor Dumitru, Pagini din istoria mineritului, Editura Infomin, Deva, 2005, Vedinaș Ioan Călin, Contribuții privind exploatarea zăcământului de la Măgura- Faerag din perimetrul minier Certej în condiții de eficiență economică, teză de doctorat, Universitatea din Petroșani, 2009, Popescu Gheorghe, Geologia economică a aurului, Editura Aeternitas, Alba Iulia, 2007, Haiduc Ilie, Industria aurului din România, Imprimeriile Adevărul S.A., București, l940. Explozia muntelui de uraniu Deși încearcă –n zori să se explice Minerilor, umed, să perforeze, Aproape toți , fără ca să le pese Ca iepurii se –avântă spre colnice... Cum nimeni nu e-n stare să-i înfrice Și vor să spargă norme, fără spese, Dau găuri pe uscat , mai rare- ori dese, Ca premii mari la leafă să -și ridice. Chiar rușii sunt mirați de hărnicie Și –aduc uimiţi calupuri de trotil Să le împingă - n gaura mnerăie;
După ce toți, retrasu-s-au tiptil, Tot muntele se surpă –n gălăgie De amuțește- al păsărilor tril... Cele mai mari salarii... Micul dejun costa doar şase lei Şi cuprindea cinci feluri de bucate; Mâncau minerii –n Plai , pe săturate, Şi planul depăşeau, de obicei. S- au petrecut pe aici mici odisei: Când se săpa prin neagra cavitate Cu mijloace de –o mare simplitate Peste o sută metri - n lună, ehei !!! Au câştigat vreo doi ΄ ş ΄pe mii şi premii Șefi de brigadă harnici ca Ispas... 24 Mineri sub biciul foamei şi al vremii, Să povestească abia de - au mai rămas La focul de la marginea Poienii Unde a făcut şi Horea un popas... 24 Este vorba de Gheorghe Ispas, care în calitate de șef al unei brigăzi de mineri a reusit sa spargă toate normele existente la Băița, ca un fel de Stahanov român al locului, înregistrând câștiguri enorme (n.a.) Monologul şefului biroului personal, poreclit „tovarăşul S.S.I.D.”
Deosebită, tot la noi în mină; Pe limbă să vă crească o rugină De apucaţi să meliţaţi din clanţă. Rămâneţi muţi sub aspra ordonanţă, Căci mult mai scump decât e o maşină E-ncărcătura de sub rogojină , Fără aviz , scrisoare ori chitanţă Şi-n râpă dacă pică azi un ZIL, Mâine soseşte altul , duduind, Mai pus pe harţă, tânăr şi viril, Să care minereul clocotind. Se-împarte acum o tonă de trotil Şi kilometri de fitil se-ntind...” Primul tren cu uraniu : 7 noiembrie l952 Pe linia ferată neagră, îngustă - O scară din Băiţa către Ştei-, Se vede-o trâmbă sus de funigei: Locomotiva , unsă balabustă, Venind din munte spre intrarea-n pustă Se - apropie de ale gării chei Şi - acum se văd fuioare de scântei, Drept artificii la o zi augustă 25 . În gara Şteiului, armată multă; Ţinuta ofiţerilor, galantă , Se bat alămuri, un discurs se ascultă, Iar trenu-ncetineşte lin în pantă , Români şi ruşi la unison exultă:
Kerenski şi instaurarea dictaturii bolşevicilor conduşi de V.I. Lenin, zi sărbătorită cu mare fast în URSS ,dar şi în ţările blocului comunist , printre care şi România (n.a.) Mojarele uraniului Cu mult mai rar, puțin, prin sate, grâu, Nu se mai macină de vreun plugar, Ce dă uiumul la al său morar, Când vara, fericit, se scaldă-n râu,
La Ștei sunt mori cu ucigași molari, Ce bat uraniul într-un mojar, Pân´ se preface-n aluat molâu. Sunt trei mestecătoare . Ele,-ntruna Fărâmă fără istov zăcăminte Și noaptea zdrumica-r-ar chiar și luna,
Spre –al nopții soare-i programat acuma Alt Sputnik 26 cu secretele lui ținte...
Șoptea la colț un om de prin Săliște, Ca nu cumva strânsura să-i confiște, Perceptorii prin târg, peripatetici - ,
Magazin rusesc la Ștei Lămâi și portocale, unt, banane, Salamuri, fleici și pâine din belșug, Legume proaspete făr´ beteșug, Dezmățul culinar între obloane, Coniace, caviare și jamboane Expuse cu un mare meșteșug De cei de dincolo de Prut și Bug, Cafea, cacao, rodii și bomboane... Dar bunătățurile sunt aduse Doar pentru ruși. Să-i mângâie-n”exil”: Mulţi şi-au adus muierile supuse, Dansează kazaciok, după cadril. La GUM 28 - ul lor, autorități excluse, De la vameşi și până la edil ...
Aşa că mă prefac când intru-n şut Să râd, stropşesc măscări şi mă mişc mult De parc- aş fi un armăsar cu poară, Dar simt cum curge pe la subţioară Un pârâiaş din propriu-mi ţesut: Ca într-o mlaștină mă simt căzut Şi faţa - mi este galbenă, de ceară... Un vis urât devine - acuma planul De minereu extras în doar opt ore; Mă sperie când văd aeroplanul: Bondar enorm cu fălcile sonore... Să- mi dau demisia ? Aştept la anul ? Cât mai rezist într - ale minei hore ?” Trenurile cu bunătăţi Credeam noi, țâncii ce priveam spre –o cale Ferată ce ducea din Ștei spre pustă Că trenul mai umflat ca o lăcustă, Târând încet vagoanele prin vale, Acoperite cu verzui mantale, Căra ascunse: carne, pâine-n crustă, Unt și ulei, zahăr,orez, mangustă, Făină , miere, pește ori halvale... Ca plebea flămânzită de prin sate Să nu atace trenul abundenței, Sovieticii au pus, ca la cetate,
Soldații cu Kalașnikovu-n spate: Cobaii ignoranți ai experienţei...
Pe vremea recelui război , satanic, Aproape de Arzamas-ul uranic Se-ascunde orășelul, zis Sarov, Mai neștiut de-al Rusiei norod, Unde experimenta-se sub zăbranic, Bomba cu suflul nema pravoslavnic : ”Să –nceapă al lumii vechi”... prohod. Savanții ruși, cazarma - au botezat , În cea mai mare taină- Los Arzamos; Doar după perestroika s-a aflat
Gluma mortală nu a răsuflat Ca pruncul mort în brațele de mamoș.
Harta catastrofelor Hiroshima, Nagasaki, Cernobâl, Cu Celiabinskul dimpreună Și-atolul Bikini, fac cea mai bună Frăție-a stronțiului , nesătul În loc s-avem bucate în pătul, Fluieră vânt acol΄ , lumea –i nebună, Mai Marilor le fulgeră și tună Și iar se înarmează... doar e cool. Deșerturile cresc , se strică clima, Dar diavolii înalţă poligoane, Iar peste graniți își aruncă vina Unul la altul și - și mai pun galoane... Dragă Europă, când câștigi iar stima, Ce greu ți-ai căpătat-o prin saloane Cernobâl 30 In memoriam: sâmbătă, 26 aprilie l986, 01:23:58 a.m., explozia reactorului nr.4 din Cernobâl, fosta U.R.S.S. Cenușa morții reactorul cerne: În loc de flori de-april, greu dioxid Dintr-un uraniu evadat perfid: Tot nordul Europei- steagu-n berne.
Chiar Hiroshima cu obraz livid, Când porțile Ucrainei se închid Ca să îngroape neadormitul vierme. Incendiu-a durat vreo zece zile Și rușii fost-au anonimii sfinți Când ars-au pe deplin ca niște file Și-au fost recunoscuți doar după dinți. Spre ei –mi-ndrept, azi , rugile umile, Și-i plâng de parcă mi-ar fi fost părinți... 30 Cernobâl, oraș situat în fosta U.R.S.S. (acum, în Ucraina), unde a avut loc prima explozie a unui reactor al centralei atomo-electrice de aici , evenimentul din 26 aprilie 1986, fiind considerat cel mai grav accident din istoria energiei nucleare. Yüklə 455,56 Kb. Dostları ilə paylaş:
|