Câți ani ai, moșule ?” - ”Nici unul! Toți s-au dus !
Pe Prut , în patru ´ș´unu, când Oștirea
Trecu ca să redobândim Unirea
Și mă bătui cu bolșevicul rus !
Apoi ,trimis de Rege spre Apus,
Luptai cu ungurul și neamțul. Firea
Ţăranilor din Binş e că iubirea
Față de sat, de toate –i mai presus.
Domnul a dat să-mi fie iarăşi bine
Și cote am plătit , că mi-a fost milă,
De bieții orășeni, că n-au pe nime´ ...
-
”Dar la Băița, bace, nu –ţi fu silă
Să scoți uraniu din a morții mine ?”
-
”Io lucru și mă rog, după Pravilă!...”
Ultimul rus care –a plecat din Ştei...
Ultimul rus care-a plecat din Ştei
Faţa scăldată-n lacrimi o avea;
Baranov - nu mai ştiu cum - se numea-,
Cu prieteni dragi , căsătoriţi, holtei,
L-au însoţit la gară ortaci, femei,
Iar inima i-a tresărit prea grea,
Când a pierdut din ochi ruseasca stea
Pe - un turn de fabrică , printre scântei...
Pe-acelaşi lung traseu s-a dus cu trenul
Pe unde –a mers uraniul grămadă...
Acum a părăsit Adamul rus Edenul
Cel românesc, spre -o veşnică zăpadă
Unde se-ntinde muşchiul şi lichenul
Sub al Iakuţiei dur lemn de zadă..
Flămândul din Băița
Flămând, iradiat, păzind morminte,
Din care totul fost-a jefuit
Eu întâlnii, târziu , spre asfințit,
Un fost miner ce n-are nici un dinte.
Sub salopetă - ascunde oseminte;
La gura minei bate rar un nit
În ușa grea cu lanțul ruginit
Și mă privește cu luare-aminte:
-
”Închidem moartea-n galeria plină
De apă , poate s-o-neca cumva;
Să bea de- acum uraniu; e de vină,
Că mi- a luat atâți ortaci cu ea
Și inima din piept îmi mai suspină
Dup-a lor glumă ce mă-nveselea”...
Auto- iradierea tovarășului Gheorghe Gheorghiu - Dej
În vizitele sale prin județe
Primit-a comunistul flori de mină,
Ca resturi terțiare de lumină
Cu care se mândrea pe la ospețe
Sau le-oferea femeilor iubețe.
Le contempla adesea, după cină,
Cum se-nfioară strălucirea fină
Iar piatra vie făcea fețe-fețe...
Primit-a-n dar și - o piatră de uraniu:
Semn că-n Ciudanovița se deschide
O noua mină cu un scop cam straniu
De-a smulge cuibu-atomic din firide...
Cel ce l-a osândit pe Iuliu Mániu
S-a prăpădit cu raze X , perfide...
Somnifer cu radon
Radonul, gaz parșiv ce se adună
În catacombe tainice și sure
Sub case de mineri, lângă pădure
Se umflă , doarme, tace și amână.
Când fost-a a uraniului stână
Sub baciul cel sovietic, lângă mure,
Toți brazii au picat sub grea secure,
Tavanul galeriei să susţină .
Iar un sătean când a săpat sub casă
Să-și adâncească pivnița –n răcoare
A amețit ca-n cânepa cea deasă ...
Nu peste mult, abia stând înpicioare ,
Bărbatul a simțit cum îl apasă
O mare greutate-adormitoare...
Natură moartă de la Băița
Au fost pe Lună rușii, dar ´nainte,
Deșert lunar lăsat-au la Băița;
Nici nu mai crește-n plai a vieții vița,
Ortacii-n gură nu mai au un dinte.
A lor lămpașe aprind doar la morminte,
Tot întinzând tutunului foița,
Ferind de o scânteie –n jur căpița,
De aventuri de mult și- aduc aminte:
-
”Ce bani aveam atunci și ce muieri
Veneau din toată țara pe la Ștei,
Și noi , nici douăzeci de primăveri,
N-aveam și le iubeam ca niște zmei;
Parcă s-a întâmplat totul mai ieri
Și azi rămas-am singuri singurei...”
Colonia de mineri de la Nucet
Nucet, oraș de coloniști de-aiurea,
În care vodka s-a băut ca apa
Și s-a strivit cu pumnul țeapăn ceapa
Și s-a tăiat cu drujba-n sus pădurea,
S-armeze galeria pentru Iurea...
O noapte-ntreagă-atunci ținea agapa
Și se-njurau și Stalin, Dej și Papa
Și iar se ascuțea, cântând, securea:
-
”Oraș de munte fără de- altar,
Doar nucii te mai spală de păcate;
Nu sus spre cer, ci jos, la buzunar,
Privește tot băieșu - adus de spate;
Dar drumul lui prin mină e calvar
Prin care suie la Divinitate”...
Sovieticele case verzi din Ștei
Se dedică criticului de artă Ramona Novicov, născută în Ştei
Și azi rezistă la asaltul vremii
Cochetele căsuțe verzi din tundră
În care mari povești de-amor abundă:
Par sănii unde se înhamă renii...
Între pătrate blocuri, par vedenii
Aceste izbe cu veranda scundă,
Prin care Rusia nu vrea s- ascundă
Farmecul trist al unei vechi bejenii.
Par cochilii urieșești de unde
Au emigrat spre Răsăritul magic
Ciudații melci cu-antene muribunde,
Iar casele mai zac în somn letargic:
Vecinilor , nimeni nu le răspunde,
Vreun general sau barem ultim paznic...
Rata cu minerii
Foștilor mineri navetiști de la mina de exploatare a uraniului ”Avram Iancu”
Spre Ferice urca un autobuz
S-adune grabnic , dis de dimineață,
Minerii navetiști , plini de viață,
Cu glume ca semințele-n harbuz.
Prin neaua mare se-auzea difuz,
Motorul duduind prin recea ceață,
Suflarea –i promoroacă pe musteață:
Nici unul însă nu e trist , ursuz ;
Săud, Buntești, Lelești, Șebiș, cu toate,
Se-adaugă ratei noilor stăpâni ,
Alături de atâtea alte sate ,
Cu harnici, răbdurii și blânzi români.
Astăzi, privesc la Dumnezeu , pe spate
Și strălucesc ca sfinții: iradiați la mâini...
Revolta de la Băița din 1988 46
În cea dintâia zi a a săptămânii
Din data de - opt a opta optzeciși opt,
Răbdarea minerească s-a tot copt
Cum crește –n albie- aluatul pâinii.
De foame, insultatu-și-au stăpânii
Și un ortac mai îndrăsneț, necopt,
Revoluționar ca la pa´ș´opt
A început să strige tare : -”Câinii !,”
-
”Nici pita-n chioșcuri, amărâtă, neagră,
Nu s-a găsit de două zile-ntregi...”
Când au ieșit din șut, plini de pelagră,
Au întâlnit , din schimbul doi, colegi :
N-au mai intrat în temnița cea largă,
Ci au clamat lozinci și-au spart bodegi...
46 - In dimineața zilei de luni, 8 august l988, negăsind pâine în chioșcul alimentar ce deservea pe minerii din Băița Plai , minerii au protestat viguros, determinând intervenția rapidă a autorităților comuniste care, temându-se de o nouă mineriadă , asemănătoare cu aceea din Valea Jiului din l977, au aprovizionat chioșcul cu alimentele necesare, informația fiindu-mi dată de verișoara mea Cornelia Hendea (căsătorită Popa), din Nucet, pe atunci vânzătoare la chioșcul de alimente situat în Băița Plai și de unii pensionari mineri , martori oculari ai răzmeriței (n.a.)
Un dialog la cutremur
În amintirea puternicului cutremur din seara zilei de 3 martie 1977 din România, resimțit și în tenebrele minelor de la Băița
-
”Ce poate să azvârle din morminte
Ortacule,atâtea oase-uscate ?
O fi a Judecăţii Zi, ori poate,
Adânc cutremur ce ne-aduce aminte
Că lumea noastră nu-i deloc cuminte?”
-
Astă omenire, zilnic se abate,
De legea simplă din bătrâna carte
Ce pare acu΄, nu ordin. Rugăminte!...”
Cutremure mai dese dau de ştire
Zvârlind pe morţi ca pe cartofi afară
Că vine Dies Irae ? Ce iubire
A Lui, ne-ar mai salva ca-odinioară ?
În mina din Băița , al Morţii Mire
Iar cântă Requiem -ul la vioară...
Spor de radiații
Tuturor minerilor nedreptăţiţi în stabilirea şi plata pensiilor pentru invaliditate ori limită de vârstă
Vreo patrusute galerii miniere
Pân΄ la –nălțimea de o mie o sută,
Ar face - dacă-ar fi acum cusute
Ca franjurile de la mari artere,
Din ce a mai rămas din șantiere-
Distanța din Băița –n Marea Scită
Cu valurile atinse de ispită
Prin stropii scurși din haldele mizere.
Șvaițer atomic aruncat în silă
La bieți pensionari ce bat la poartă
Să ceară la Palat 47 frânturi de milă
Că au slujit la Impărăția Moartă:
Vechime, adeverință cu ștampilă
Și spor de radiații ce nu iartă..
47 Palat - este vorba de Palatul Companiei Naţionale a Uraniului de la Ştei, clădire impozantă clădită pe timpul sovieticilor (n.a.)
Lavra Pecerska din Băița
Mormintele atomice din Munte
Fac din Băița românească Lavră 48
De care rar se spune vreo palavră
Al jafului atâtor zeci de junte.
La început s-a căutat grăunte
Dintr-un metal râvnit de orice javră,
Ori pentru obiect de cult din havră 49
Până când crestele ajuns-au ciunte.
Moaște-au ajuns minerii de îndată
Ce n-au aprins uraniu în cădelniți:
În timp ce-un junghi îi fulgeră prin spată
Cu-atrocitatea unei șurubelniți,
Ei poartă o aură iradiată
Scurtând al vieții fir pe –a lor vârtelniți...
48 Lavră- mânăstire mare sau adevărat sat mânăstiresc în unele țări ortodoxe precum Rusia ori Grecia, unde călugării stau în chilii separate (n.a.)
49 Havră-templu, sinagogă, clădire în care se oficiază slujbe religioase (n.a.)
Vino, tu, Moscovă, ridică-ți morții...
Vino, tu, Moscovă, ridică-ți morții
Ce-ai semănat prin plaiul cu uraniu;
Pune-le giulgi de cuarțit pe craniu
Și-așează-i cu blândețe-n fața porții.
Numără - n palmele trudite orții-
Rublele mici cu poleieli de staniu- ;
Aici, pe la Băița, în chip straniu
S-au betegit vecinii și consorții.
Tu nu i-ai prevenit când ei, sub Munte,
Naivi și harnici, limpezi cum sunt pruncii,
Secretul praf închis într - un grăunte,
Tot căutau sub flamura poruncii...
Argint aveau doar pe mustăți cărunte,
În timp ce Moartea se livra în uncii...
Arderea pe rug a documentelor
΄Nainte de-a se-ntoarce –n Uniune
Sovieticii au ars munți de hârtii:
Facturi, contracte, borderouri mii,
Chitanțe, planuri, hărți ,cunune
De -angajamente , listele cu nume,
State de plată şi topografii,
Agende, cataloage , garanţii,
Bilanțuri, ordine secrete-n lume.
Cei care-au vrut să-și facă doctorate
Pe-aici s-au plâns că nu sunt documente;
Au ars în în Ştei și la Băița, frate,
Mai rău ca la Berlin în vremi demente...
Nimic n-a mai rămas, nici pe la sate
Dintr-o hârțogărie cu patente...
Un Iov la Marea de Azov
Cu ce l-aș compara pe rus ? Cu Iov !
Turme de țări vasale-n jur , bogate,
Pe glob se întindea pe-o jumătate,
Păzită aprig cu Kalașnikov.
La Marea Galileii de Azov,
Azi cere pravoslavnica dreptate
Să-l apere din față și din spate,
Să nu-l închidă-n Gulagul ostrov.
Nevasta lui și prietenii îl ceartă
Și-i spun să-L blesteme pe Dumnezeu
Care i-a rupt pe la Donețk din hartă
Și turmele i-a sfâșiat c-un leu.
El, la pământ, într-una tace,- i iartă,
Dar prinde iar puteri ca un Anteu !...
Sfârșitul călătoriei
Se dedică lui Balaci Vasile din Șebiș , unul din responsabilii construirii rampei de descarcare a uraniului la Halmeu în vagoanele de tip rusesc spre a fi transportat în interiorul U.R.S.S.
La frontiera din Halmeu, convoiul
Secret al trenului oprea din mers:
O macara cu clonț prelung , pervers
´Nălța încet vagonul cu burtoiul
Plin de uraniu greu pentru războiul
Cel nuclear - infam , nedemn de vers.
Evenimentul este fapt divers:
Pe malul Tisei mută-se gunoiul !
Atât de –ngrozitoare era crima
Că nu o cuprindea ecartamentul,
Nimica nu vedea pe- aici prostimea:
Cum măcinişul este armamentul
Și cum înlocuieşte pedestrimea
De care se –ngrozea tot Occidentul...
La gara din Halmeu
În drum spre Maramureșul istoric
Trecut-am azi prin gara din Halmeu
Și am aflat că jos, lângă rambleu,
De- așezi chiar și un Geiger 50 preistoric,
Acul devine-ndată euforic
Și se asvârle-ndată ca un leu ,
După un bivol plin de minereu:
Contaminare ! Faptu-i categoric.
Și am văzut și liniile late,
Spre stepă ca- Europa să nu intre
Şi la români în Apșa mari palate,
Dar și încovoiați de muncă-n vintre...
M-am aplecat, pios, adânc, din spate
Ca-n fața iconuțelor prea-sfinte...
Gara din Halmeu, l6 august 2011
50 Geiger- denumirea celui mai comun și folosit aparat de măsurare a radioactivității (n.a)
La bariera Băiţei Plai
Se deapănă poveşti la barieră
Cu ce a fost , cu ce va fi-n Băiţa...
-
„S-o stinge a noastră minerească spiţa
În România-urano-auriferă ?”
Dincolo vezi clădirea austeră,
Imensă-a ruşilor; e rămăşiţa
Din clubul cultural ce-a spart pojghiţa
De ignoranţă dintr-o altă eră...
Un inginer îmi dă asigurare
Că mai avem uraniu mult sub munte...
-
„Când va începe –o nouă exploatare ?”,
Ne-ntreabă un om cu pletele cărunte.
Nu îi răspunde nimeni la-ntrebare
Iar groapa se-adânceşte pe-a lui frunte...
Băiţa Plai, l6 iulie 2013
Șebiș de Beiuș, Pocioveliște, Băița, Nucet, Ștei, Oradea și Halmeu, 2010- 2013
Dostları ilə paylaş: |