Cartea de uraniu



Yüklə 455,56 Kb.
səhifə3/3
tarix28.10.2017
ölçüsü455,56 Kb.
#17375
1   2   3
Câți ani ai, moșule ?” - ”Nici unul! Toți s-au dus !

Pe Prut , în patru ´ș´unu, când Oștirea

Trecu ca să redobândim Unirea

Și mă bătui cu bolșevicul rus !
Apoi ,trimis de Rege spre Apus,

Luptai cu ungurul și neamțul. Firea

Ţăranilor din Binş e că iubirea

Față de sat, de toate –i mai presus.
Domnul a dat să-mi fie iarăşi bine

Și cote am plătit , că mi-a fost milă,

De bieții orășeni, că n-au pe nime´ ...


  • Dar la Băița, bace, nu –ţi fu silă

Să scoți uraniu din a morții mine ?”

  • Io lucru și mă rog, după Pravilă!...”

Ultimul rus care –a plecat din Ştei...

Ultimul rus care-a plecat din Ştei

Faţa scăldată-n lacrimi o avea;



Baranov - nu mai ştiu cum - se numea-,

Cu prieteni dragi , căsătoriţi, holtei,

L-au însoţit la gară ortaci, femei,

Iar inima i-a tresărit prea grea,

Când a pierdut din ochi ruseasca stea

Pe - un turn de fabrică , printre scântei...

Pe-acelaşi lung traseu s-a dus cu trenul

Pe unde –a mers uraniul grămadă...

Acum a părăsit Adamul rus Edenul
Cel românesc, spre -o veşnică zăpadă

Unde se-ntinde muşchiul şi lichenul

Sub al Iakuţiei dur lemn de zadă..

Flămândul din Băița


Flămând, iradiat, păzind morminte,

Din care totul fost-a jefuit

Eu întâlnii, târziu , spre asfințit,

Un fost miner ce n-are nici un dinte.

Sub salopetă - ascunde oseminte;

La gura minei bate rar un nit

În ușa grea cu lanțul ruginit

Și mă privește cu luare-aminte:



  • Închidem moartea-n galeria plină

De apă , poate s-o-neca cumva;

Să bea de- acum uraniu; e de vină,
Că mi- a luat atâți ortaci cu ea

Și inima din piept îmi mai suspină

Dup-a lor glumă ce mă-nveselea”...

Auto- iradierea tovarășului Gheorghe Gheorghiu - Dej

În vizitele sale prin județe

Primit-a comunistul flori de mină,

Ca resturi terțiare de lumină

Cu care se mândrea pe la ospețe

Sau le-oferea femeilor iubețe.

Le contempla adesea, după cină,

Cum se-nfioară strălucirea fină

Iar piatra vie făcea fețe-fețe...

Primit-a-n dar și - o piatră de uraniu:

Semn că-n Ciudanovița se deschide

O noua mină cu un scop cam straniu

De-a smulge cuibu-atomic din firide...

Cel ce l-a osândit pe Iuliu Mániu

S-a prăpădit cu raze X , perfide...


Somnifer cu radon

Radonul, gaz parșiv ce se adună

În catacombe tainice și sure

Sub case de mineri, lângă pădure

Se umflă , doarme, tace și amână.

Când fost-a a uraniului stână

Sub baciul cel sovietic, lângă mure,

Toți brazii au picat sub grea secure,

Tavanul galeriei să susţină .

Iar un sătean când a săpat sub casă

Să-și adâncească pivnița –n răcoare

A amețit ca-n cânepa cea deasă ...
Nu peste mult, abia stând înpicioare ,

Bărbatul a simțit cum îl apasă

O mare greutate-adormitoare...

Natură moartă de la Băița


Au fost pe Lună rușii, dar ´nainte,

Deșert lunar lăsat-au la Băița;

Nici nu mai crește-n plai a vieții vița,

Ortacii-n gură nu mai au un dinte.

A lor lămpașe aprind doar la morminte,

Tot întinzând tutunului foița,

Ferind de o scânteie –n jur căpița,

De aventuri de mult și- aduc aminte:





  • Ce bani aveam atunci și ce muieri

Veneau din toată țara pe la Ștei,

Și noi , nici douăzeci de primăveri,

N-aveam și le iubeam ca niște zmei;

Parcă s-a întâmplat totul mai ieri

Și azi rămas-am singuri singurei...”

Colonia de mineri de la Nucet

Nucet, oraș de coloniști de-aiurea,

În care vodka s-a băut ca apa

Și s-a strivit cu pumnul țeapăn ceapa

Și s-a tăiat cu drujba-n sus pădurea,


S-armeze galeria pentru Iurea...

O noapte-ntreagă-atunci ținea agapa

Și se-njurau și Stalin, Dej și Papa

Și iar se ascuțea, cântând, securea:




  • Oraș de munte fără de- altar,

Doar nucii te mai spală de păcate;

Nu sus spre cer, ci jos, la buzunar,
Privește tot băieșu - adus de spate;

Dar drumul lui prin mină e calvar

Prin care suie la Divinitate”...

Sovieticele case verzi din Ștei

Se dedică criticului de artă Ramona Novicov, născută în Ştei
Și azi rezistă la asaltul vremii

Cochetele căsuțe verzi din tundră

În care mari povești de-amor abundă:

Par sănii unde se înhamă renii...


Între pătrate blocuri, par vedenii

Aceste izbe cu veranda scundă,

Prin care Rusia nu vrea s- ascundă

Farmecul trist al unei vechi bejenii.

Par cochilii urieșești de unde

Au emigrat spre Răsăritul magic

Ciudații melci cu-antene muribunde,
Iar casele mai zac în somn letargic:

Vecinilor , nimeni nu le răspunde,

Vreun general sau barem ultim paznic...

Rata cu minerii

Foștilor mineri navetiști de la mina de exploatare a uraniului ”Avram Iancu”


Spre Ferice urca un autobuz

S-adune grabnic , dis de dimineață,

Minerii navetiști , plini de viață,

Cu glume ca semințele-n harbuz.
Prin neaua mare se-auzea difuz,

Motorul duduind prin recea ceață,

Suflarea –i promoroacă pe musteață:

Nici unul însă nu e trist , ursuz ;


Săud, Buntești, Lelești, Șebiș, cu toate,

Se-adaugă ratei noilor stăpâni ,

Alături de atâtea alte sate ,
Cu harnici, răbdurii și blânzi români.

Astăzi, privesc la Dumnezeu , pe spate

Și strălucesc ca sfinții: iradiați la mâini...

Revolta de la Băița din 1988 46

În cea dintâia zi a a săptămânii

Din data de - opt a opta optzeciși opt,

Răbdarea minerească s-a tot copt

Cum crește –n albie- aluatul pâinii.


De foame, insultatu-și-au stăpânii

Și un ortac mai îndrăsneț, necopt,

Revoluționar ca la pa´ș´opt

A început să strige tare : -”Câinii !,”




  • Nici pita-n chioșcuri, amărâtă, neagră,

Nu s-a găsit de două zile-ntregi...”

Când au ieșit din șut, plini de pelagră,

Au întâlnit , din schimbul doi, colegi :

N-au mai intrat în temnița cea largă,

Ci au clamat lozinci și-au spart bodegi...


46 - In dimineața zilei de luni, 8 august l988, negăsind pâine în chioșcul alimentar ce deservea pe minerii din Băița Plai , minerii au protestat viguros, determinând intervenția rapidă a autorităților comuniste care, temându-se de o nouă mineriadă , asemănătoare cu aceea din Valea Jiului din l977, au aprovizionat chioșcul cu alimentele necesare, informația fiindu-mi dată de verișoara mea Cornelia Hendea (căsătorită Popa), din Nucet, pe atunci vânzătoare la chioșcul de alimente situat în Băița Plai și de unii pensionari mineri , martori oculari ai răzmeriței (n.a.)

Un dialog la cutremur


În amintirea puternicului cutremur din seara zilei de 3 martie 1977 din România, resimțit și în tenebrele minelor de la Băița





  • Ce poate să azvârle din morminte

Ortacule,atâtea oase-uscate ?

O fi a Judecăţii Zi, ori poate,

Adânc cutremur ce ne-aduce aminte

Că lumea noastră nu-i deloc cuminte?”

  • Astă omenire, zilnic se abate,

De legea simplă din bătrâna carte

Ce pare acu΄, nu ordin. Rugăminte!...”
Cutremure mai dese dau de ştire

Zvârlind pe morţi ca pe cartofi afară

Că vine Dies Irae ? Ce iubire

A Lui, ne-ar mai salva ca-odinioară ?

În mina din Băița , al Morţii Mire

Iar cântă Requiem -ul la vioară...



Spor de radiații
Tuturor minerilor nedreptăţiţi în stabilirea şi plata pensiilor pentru invaliditate ori limită de vârstă

Vreo patrusute galerii miniere

Pân΄ la –nălțimea de o mie o sută,

Ar face - dacă-ar fi acum cusute

Ca franjurile de la mari artere,
Din ce a mai rămas din șantiere-

Distanța din Băița –n Marea Scită

Cu valurile atinse de ispită

Prin stropii scurși din haldele mizere.

Șvaițer atomic aruncat în silă

La bieți pensionari ce bat la poartă

Să ceară la Palat 47 frânturi de milă

Că au slujit la Impărăția Moartă:

Vechime, adeverință cu ștampilă

Și spor de radiații ce nu iartă..


47 Palat - este vorba de Palatul Companiei Naţionale a Uraniului de la Ştei, clădire impozantă clădită pe timpul sovieticilor (n.a.)


Lavra Pecerska din Băița

Mormintele atomice din Munte

Fac din Băița românească Lavră 48

De care rar se spune vreo palavră

Al jafului atâtor zeci de junte.

La început s-a căutat grăunte

Dintr-un metal râvnit de orice javră,

Ori pentru obiect de cult din havră 49

Până când crestele ajuns-au ciunte.

Moaște-au ajuns minerii de îndată

Ce n-au aprins uraniu în cădelniți:

În timp ce-un junghi îi fulgeră prin spată

Cu-atrocitatea unei șurubelniți,

Ei poartă o aură iradiată

Scurtând al vieții fir pe –a lor vârtelniți...



48 Lavră- mânăstire mare sau adevărat sat mânăstiresc în unele țări ortodoxe precum Rusia ori Grecia, unde călugării stau în chilii separate (n.a.)

49 Havră-templu, sinagogă, clădire în care se oficiază slujbe religioase (n.a.)

Vino, tu, Moscovă, ridică-ți morții...

Vino, tu, Moscovă, ridică-ți morții

Ce-ai semănat prin plaiul cu uraniu;

Pune-le giulgi de cuarțit pe craniu

Și-așează-i cu blândețe-n fața porții.

Numără - n palmele trudite orții-

Rublele mici cu poleieli de staniu- ;

Aici, pe la Băița, în chip straniu

S-au betegit vecinii și consorții.

Tu nu i-ai prevenit când ei, sub Munte,

Naivi și harnici, limpezi cum sunt pruncii,

Secretul praf închis într - un grăunte,
Tot căutau sub flamura poruncii...

Argint aveau doar pe mustăți cărunte,

În timp ce Moartea se livra în uncii...

Arderea pe rug a documentelor

΄Nainte de-a se-ntoarce –n Uniune

Sovieticii au ars munți de hârtii:

Facturi, contracte, borderouri mii,

Chitanțe, planuri, hărți ,cunune


De -angajamente , listele cu nume,

State de plată şi topografii,

Agende, cataloage , garanţii,

Bilanțuri, ordine secrete-n lume.

Cei care-au vrut să-și facă doctorate

Pe-aici s-au plâns că nu sunt documente;

Au ars în în Ştei și la Băița, frate,

Mai rău ca la Berlin în vremi demente...

Nimic n-a mai rămas, nici pe la sate

Dintr-o hârțogărie cu patente...

Un Iov la Marea de Azov

Cu ce l-aș compara pe rus ? Cu Iov !

Turme de țări vasale-n jur , bogate,

Pe glob se întindea pe-o jumătate,

Păzită aprig cu Kalașnikov.

La Marea Galileii de Azov,

Azi cere pravoslavnica dreptate

Să-l apere din față și din spate,

Să nu-l închidă-n Gulagul ostrov.
Nevasta lui și prietenii îl ceartă

Și-i spun să-L blesteme pe Dumnezeu

Care i-a rupt pe la Donețk din hartă
Și turmele i-a sfâșiat c-un leu.

El, la pământ, într-una tace,- i iartă,

Dar prinde iar puteri ca un Anteu !...

Sfârșitul călătoriei


Se dedică lui Balaci Vasile din Șebiș , unul din responsabilii construirii rampei de descarcare a uraniului la Halmeu în vagoanele de tip rusesc spre a fi transportat în interiorul U.R.S.S.

La frontiera din Halmeu, convoiul

Secret al trenului oprea din mers:

O macara cu clonț prelung , pervers

´Nălța încet vagonul cu burtoiul
Plin de uraniu greu pentru războiul

Cel nuclear - infam , nedemn de vers.

Evenimentul este fapt divers:

Pe malul Tisei mută-se gunoiul !


Atât de –ngrozitoare era crima

Că nu o cuprindea ecartamentul,

Nimica nu vedea pe- aici prostimea:
Cum măcinişul este armamentul

Și cum înlocuieşte pedestrimea

De care se –ngrozea tot Occidentul...

La gara din Halmeu


În drum spre Maramureșul istoric

Trecut-am azi prin gara din Halmeu

Și am aflat că jos, lângă rambleu,

De- așezi chiar și un Geiger 50 preistoric,

Acul devine-ndată euforic

Și se asvârle-ndată ca un leu ,

După un bivol plin de minereu:



Contaminare ! Faptu-i categoric.

Și am văzut și liniile late,

Spre stepă ca- Europa să nu intre

Şi la români în Apșa mari palate,

Dar și încovoiați de muncă-n vintre...

M-am aplecat, pios, adânc, din spate

Ca-n fața iconuțelor prea-sfinte...

Gara din Halmeu, l6 august 2011


50 Geiger- denumirea celui mai comun și folosit aparat de măsurare a radioactivității (n.a)

La bariera Băiţei Plai

Se deapănă poveşti la barieră

Cu ce a fost , cu ce va fi-n Băiţa...



  • S-o stinge a noastră minerească spiţa

În România-urano-auriferă ?”

Dincolo vezi clădirea austeră,

Imensă-a ruşilor; e rămăşiţa

Din clubul cultural ce-a spart pojghiţa

De ignoranţă dintr-o altă eră...

Un inginer îmi dă asigurare

Că mai avem uraniu mult sub munte...


  • Când va începe –o nouă exploatare ?”,

Ne-ntreabă un om cu pletele cărunte.

Nu îi răspunde nimeni la-ntrebare

Iar groapa se-adânceşte pe-a lui frunte...



Băiţa Plai, l6 iulie 2013

Șebiș de Beiuș, Pocioveliște, Băița, Nucet, Ștei, Oradea și Halmeu, 2010- 2013




Yüklə 455,56 Kb.

Dostları ilə paylaş:
1   2   3




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin