Capitolul 9
Cunoaşte-te pe tine însuţi!
Marea Evanghelie a lui Ioan, V/125
Domnul: „Faceţi toate eforturile pentru a vă cunoaşte pe voi înşivă. Examinaţi-vă viaţa, acţiunile comise, ca să nu ajungeţi să spuneţi la sfârşit: ‘Iată, eu am respectat toate poruncile divine timp de 10, sau chiar 20 de ani, şi totuşi mă găsesc în acelaşi punct de plecare, fără să fi avansat nici măcar cu un pas… Nu am trăit nici o iluminare, şi nu percep aproape nimic din aşa-numita viaţă eternă’. Ce anume îi lipseşte unui asemenea om?
Adevăr vă spun: examinaţi-vă cu atenţie, dacă nu cumva în inima voastră au pătruns gânduri lumeşti, orgoliul de a fi mai presus de semenii voştri, zgârcenia – sora mai mică a lăcomiei – ambiţiile exagerate, judecarea prea aspră a celor din jur, dorinţa de a avea întotdeauna dreptate, pasiunile carnale, şi tot felul de alte asemenea lucruri care menţin sufletul captiv. Cine nu depăşeşte cu adevărat aceste pasiuni nu va cunoaşte împlinirea promisiunii, adică realizarea plenară a adevărului spiritual. Comparaţi mustul cu vinul cel pur. Atâta vreme cât mustul va mai conţine elemente străine şi grosiere, el va fermenta şi nu va cunoaşte puritatea. După ce aceste elemente vor fi însă înlăturate, el va deveni din ce în ce mai liniştit în butoi (nu va mai spumega), se va limpezi şi se va transforma într-un vin pur şi strălucitor.
Sunt mulţi aceia care nu mai au decât un pas mic pentru a dobândi Împărăţia lui Dumnezeu în inimile lor, dar nu reuşesc acest lucru pentru că nu se auto-examinează suficient de des şi nu sunt conştienţi de elementele pământeşti (minore) care mai sunt încă ataşate de sufletul lor. Dacă ar face mai frecvent asemenea introspecţii, ei şi-ar da seama că sunt încă foarte sensibili, şi că sufletul lor este încă foarte uşor de ofensat pentru lucruri absolut neînsemnate.
Unii ar putea spune: ‘Da, dar cum rămâne cu onoarea omului?’ ‘E adevărat, este răspunsul Meu, omul trebuie să aibă simţul onoarei, dar aceasta ar trebui să fie de cel mai nobil tip’. Dacă un om slab din punct de vedere spiritual v-a insultat, nu-i purtaţi ranchiună; mai bine mergeţi la el şi spuneţi-i: ‘Prietene, tu nu mă poţi insulta, căci eu te iubesc pe tine şi pe toţi oamenii. Îi binecuvântez pe cei care mă blestemă şi pe cei care îmi fac rău, şi nu am de gând să fac decât bine, din toate puterile mele. Te avertizez totuşi că nu este bine să insulţi pe altcineva. Nu mai repeta acest lucru, dacă doreşti să fii mântuit. Dacă vei continua să dai curs acestei pasiuni, mai devreme sau mai târziu, vei întâlni pe cineva care nu va fi dispus să te ierte şi care ţi-ar putea provoca mari neplăceri’.
Asta înseamnă onoare, în înţelesul cel mai nobil al cuvântului: să-i vorbeşti celui care te-a insultat fără nici un pic de mânie în inima ta. Câtă vreme mai păstraţi chiar şi cel mai mic grăunte de mânie în inima voastră, manifestând amărăciune şi lipsă de prietenie faţă de cel care v-a insultat, înseamnă că în sufletul vostru mai există încă destul orgoliu şi iubire de sine, suficient cât să împiedice fuziunea voastră cu Spiritul Luminii Mele.
Sunt atâţia săraci care vă solicită pomana, iar voi le-aţi putea da cu uşurinţă de o mie de ori mai mult decât faceţi acum. Dar voi vă revoltaţi împotriva tupeului lor, le arătaţi uşa şi le daţi de înţeles că nu trebuie să apeleze de fiecare dată la voi, căci nu vor mai primi nimic.
Evident, cerşetorii merită şi ei o anumită mustrare, dar cel care se poartă astfel cu un om sărac nu este nici el suficient de matur pentru împărăţia Mea. Căci soarele Meu străluceşte în egală măsură asupra celor buni şi asupra celor răi, pentru beneficiul întregii creaţii.
Aceeaşi rază care luminează palatul unui rege şi care coace strugurii care dau vinul cel mai nobil, străluceşte şi asupra colibei celui sărman, şi nu se enervează auzind orăcăitul broaştelor şi scârţâitul greierilor. Simţul exagerat al economiei nu este prea departe de lăcomie, şi nu stimulează viaţa. Dacă el devine chiar un viciu, sufletul nu se va transforma niciodată în vinul pur şi spiritual al vieţii.
Numai cel care dăruieşte cu mare bucurie poate intra în împărăţia Mea, evident, atâta vreme cât în sufletul lui nu există alte defecte. El nu trebuie să se supere pe cel sărman care îi cere pomană în mod repetat, chiar dacă a făcut-o deja de mai multe ori.
Aşadar, vă repet: analizaţi-vă cu atenţie şi ridicaţi-vă până la nivelul pe care puteţi percepe cu uşurinţă lumina vieţii, ca să puteţi fi siguri că v-aţi eliberat de toate deşeurile acestei lumi”.
Dostları ilə paylaş: |