Cartea Federatiei Romane de Natatie

Trambulină 1m 4 impuse şi 3 libere

Trambulină 3m 4 impuse şi 3 libere

Platforma de 5-7, 5 m 3 impuse şi 2 libere

Obiective de performanţă

Cucerirea de medalii la campionatele naţionale pentru juniori D 1

Participarea la finalele naţionale a juniorilor B

Obiective tehnice pe probe
Trambulină 1m: 101, 103, 104-201, 203, 204-401, 403, 404-301, 303, 304-5122, 5132, 5223, 5225
Trambulină 3m: 103, 105, 106-201, 204, 205-301, 303, 304 -403, 404, 405 -5132, 5142, 5152, 5233
Platformă: 101, 103, 104, 105 –201, 203, 204, 2o5 –401, 403, 404, 405 -301, 303, 304 –612, 614, 621, 522, 624 –5132, 5154, 5233, 5235, 5253
Recomandări: Obiectivele întotdeauna vor fi foarte tari, rămâne ca fiecare antrenor să se orienteze în funcţie de calităţile individuale ale sportivilor şi condiţiilor concrete de pregătire. Grupa de sportivi trebuie să fie omogenă pentru ca solicitările să fie posibile. Fără asemenea obiective la acest nivel nu ne putem gândi la afirmare pe plan internaţional sau la medalii la eropene sau mondiale de juniori B şi A

Mijloacele de pregătire sunt commune la grupele de juniori D, desigur se ţine cont de obiectivele propuse, oricum se va folosi foarte mult lonja de asigurare inclusiv centura pentru şuruburi. Numărul de repetări va fi mare şi foarte mare pentru a consolida deprinderile motrice însuşite, la scaumul rotativ se execută rotaţi cu cel puţin un salt mai mult decât obiectivul propus. Tipurile de antrenamente sunt identice cu pretenţii mai mari iar participarea în concursuri fiecare grupă la nivelul vârstei. Aceste grupe nu mai pot fi complectate şi rămân rezerva de bază pentru grupele de juniorii internaţionali.

GRUPELE DE JUNIORI
Grupele de juniori încep de la vârsta de 9-10 ani cu juniori D II, 11 ani juniori D I, 12-13 ani juniorii C, 14-15 ani juniorii B iar la 16-17-18 ani juniorii A. Diferenţele de dezvoltare, din toate punctele de vedere, face ca pregătirea fiecărei categorii de vârstă să fie abordată separat şi specific vârstei ţinând cont de vechime în practica săriturilor în apă, experienţă, sex şi programele tehnice individuale. Pot fi deja sportivi specializaţi pe una sau mai multe probe. Trecerea de la o categorie de vârstă la alta superioară se face treptat, prin adaptarea la cerinţele regulamentului, mărirea numărului de sărituri impuse, libere şi prin schimbarea înălţimii de unde se execută programul, ajungând în final la programul tehnic mondial - olimpic de seniori. Participarea la concursurile naţionale “Open” este foarte bună pentru că asigură trecerea la categoria superioară, prin regulament sunt acceptate o serie de facilităţi, Numeric, grupele de sportivi juniori, ajung la 4 până la 6 sportivi, pentru ca randamentul să fie bun şi în antrenamente să se realizeze o densitate bună, fiecare sportiv fiind urmărit, fără să aştepte prea mult explicaţiile sau recomandările. Planificarea la juniori trebuie să respecte cerinţele şi linia federaţiei pentru loturile representative, inclusiv circuitele la centrul de medicină. Dotările din bazine, aparatura necesară, pregătirea fizică, tipurile de antrenament şi mijloacele principale vor fi tratate în comun pentru toţi juniorii.
Pe uscat sunt necesare: saltele, calupuri de buret, covoare moi, linie acrobatică, scaune rotative, trambulină pe uscat, platformă de 2-3 m cu saltele pentru aterizări, cauciucuri gomflabile, portic şi lonjă de asigurare, centură pentru şuruburi, plase elastice

In bazin: platforme mici ½ m sau 1 m, trambuline standard la 1/2m, 1m şi chiar la 2m, trambulină pe picior hidraulic, platformă pe picior hidraulic, trambuline de 3m, platforme de 3 m, 5 m, 71/2 m, 1o m, aparat cu bule la trambulina de 3 m şi la platforme.

Tipuri de antrenamente:
Standard. pentru perfecţionarea tuturor săriturilor învăţate.
De pregătire pe uscat.

Se execută întreaga serie de elemente care au fost folosite pentru

învăţarea tehnicii de formare a rotaţiilor, exerciţii acrobatice, elanuri, stând pe mâini.
Pe probe: 1m, 3m, platformă.

Fiecare probă poate avea 2-3 şi chiar 4 antrenamente diferite pentru a se realiza numărul de repetări necesar şi pentru a se insista asupra unei grupe sau rotaţiide interes. Succesiunea pe probe va fi în funcţie de proba de bază în perioada respectivă iar antrenamentele pe fiecare probă pot fi reluate cât de des este necesar.

Exemple de succesiune a antrenamentelor: Pl-1m-Pl-3m sau 3m-Pl-3m-1m sau 1m-Pl-3m iar la fiecare probă poate fi 1-2-3, 1-2-2-1-3, 1-1-2-1-1-3 când sunt trei antrenamente diferite.

Antrenamente de acomodare. La reluarea activităţii sau la schimbarea locului de pregătire, cu ocazia participării la concursuri. Se practică individual sau cu întregul colectiv. De cele mai multe ori se organizează sub formă de joacă, cu sărituri în picioare, balansuri şi căderi.

Pregătitoare. În antrenament se execută săriturile cu rotaţii mai mici, de la înălţimi mai mici, pentru a pregăti săriturile libere cu grad mare de dificultate. Se verifică elanurile, detenta, rotaţia, orientarea în spaţiu şi finalurile.

Integrale. Se trece treptat la execuţia săriturilot libere folosind, când este cazul, câteva sărituri pregătitoare

Combinate. Execuţii pregătitoare şi integrale, procentual sau numeric.

Pe serii. Impuse şi libere in combinaţie. Seria I-a plus seria a II-a cu sau fără pregătitoare

De verificare. Se verifică elementele de interes major sau limitative pentru rotaţii mai mari.
Pe rotaţii. Pentru fiecare probă se notează antrenamentele 1-2-3 iar temele sunt direcţionate pe grupele de rotaţii: 100+400/200+300/ săriturile cu şurub şi săriturile din stând pe mâini. Se poate insista, astfel, asupra fiecărei rotaţii prin numărul de repetări. Acestea permit un număr mare de repetări şi asigură învăţarea săriturilor cu rotaţii din ce în ce mai mari Incălzirea, la aceste antrenamente, pregăteşte numai rotaţiile temei de bază. Este bine să se folosească centuri şi lonje pentru asigurare şi ajutor iar pentru opririle din rotaţii sau la deschideri se folosesc semnale sonore

Pe probe de concurs. Se pregăteşte numai proba de concurs care urmează sau se foloseşte o schemă care permite pregătirea fiecărei probe în parte într-o succesiune riguroasă, până la concurs. Se realizează o pregătire mai bună pe probele cu obiectiv de medalii.

De concurs. Cu toate că obiectivele tehnice pot fi şi de perspectivă, pentru fiecare concurs la care se participă se organizează antrenamente numai cu sărituri din programul tehnic al concursului respectiv. Se execută trei-patru repetări, toată seria de concurs, în ordine normală

Tip concurs. Se execută seriile de sărituri din concurs, la fluier, se dau note, se calculează punctajele exact ca la concurs. Se pot executa până la şase serii de concurs după care se mai execută săriturile dificile şi a căror execuţie nu s-a ridicat la nivelul corespunzător. Dacă s-a folosit aparatura video, se vizionează totul cât mai repede posibilşi se fac observaţiile de rigoare. Aceste antrenamente se pot numi şi de verificare.

De încălzire la concursuri. Acestea au un caracter aparte datorită diferenţei de condiţii specifice locului de concurs. . Timpul de pregătire este scurt, sunt mai mulţi sportivi pe trambuline şi ploatforme. Cel mai bine este ca fiecare sportiv să ajungă la o încălzire specifică probei, individuală deoarece fiecare are problemele lui cu săriturile lui mai dificile şi fiecare se mobilizează diferit la încălzire şi în concurs. De multe ori sportivii sar prea tare la încălzire şi când începe concursul nu mai au putere, cedează iar evoluţia este nesatisfăcătoare. Se va executa numărul minim necesar de săriturti, elanuri şi căderi pentru proba respectivă .

Cu aparatură video. Pentru informarea sportivilor, perfecţionarea elanurilor, desprinderilor, tehnicii rotaţiilor, şuruburilor, şi finalurilor de sărituri.

De pregătire fizică generală. Exerciţii din atletism, haltere, aerobic, schi, înot, jocuri în condiţii normale, la mare sau la munte în funcţie de sezon şi de perioadă.
De pregătire fizică specifică. Se ţin numai în condiţii de sală, bazin sau spaţiu

amenajat cu saltele şi dispositive specifice.