Cererea de înfiinţarea a popririi asiguratorii se soluţionează potrivit regulilor aplicabile sechestrului asigurator reglementate de art. 952 Cod procedură civilă – actualul art. 953 din acelaşi cod

8. Plângere împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală.
Art. 278 alin 8 lit. c) din vechiul Cod de procedură penală

Art. 409 alin. 1 lit. a) - e) din Codul de procedură penală

Plângerea împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală poate fi făcută de orice persoană căreia, prin aceste acte, i s-a adus o vătămare a intereselor sale legitime.

De asemenea, apelul împotriva sentinţei pronunţate de instanţă ca urmare a admiterii unei astfel de plângeri în temeiul art. 278 alin 8 lit. c) din vechiul Cod de procedură penală poate fi declarat de persoanele expres şi limitativ prevăzute de art. 409 alin. 1 lit. a) - e) din Codul de procedură penală, printre acestea nefiind şi denunţătorii, care nu au avut calitatea de persoane vătămate în proces.
(Decizia penală nr. 646/A/19 Octombrie 2015)
Prin sentinţa penală nr. 50 din 25 februarie 2015 pronunţată de Judecătoria Horezu, în baza art. 395 alin. 5 rap. la art. 16 alin.1 lit. a Cod pr.penală, au fost achitaţi inculpaţii DI si PS pentru săvârşirea infracţiunilor de delapidare în formă continuată prev. de art. 215¹ alin.2 din Codul penal din 1969 cu aplic. art. 41 alin.2 din Codul penal din 1969 si abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată si în formă continuată prev. de art. 248¹ din Codul penal din 1969, cu aplic. art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969, ambele cu aplic. art. 33 lit. a din Codul penal din 1969.

S-a luat act că Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei si Internelor si Comuna Măldăreşti – prin primar, nu s-au constituit părţi civile.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin plângerea înregistrată la data de 05.10.2011, sub nr. 2240/241/2011, petenţii ES, NR şi PV au criticat pentru nelegalitate si netemeinicie soluţia de netrimitere în judecată a intimaţilor PS si DI, dispusă de procuror prin rezoluţia din 26.07.2011 în dosarul nr. 558/P/2005, menţinută prin rezoluţia procurorului ierarhic superior din 23.09.2011.

În motivarea plângerii, petenţii au arătat, în esenţă, că se impunea trimiterea în judecată a celor doi intimaţi pentru săvârşirea infracţiunilor de delapidare si abuz în serviciu în formă calificată, ambele în formă continuată, prev.de. art. 215¹ alin. 2 C.pen. din 1969 si art. 248¹ C.pen. din 1969, fiecare cu aplic.art. 41 alin. 2 C.pen. din 1969, ambele cu aplic.art. 33 lit.a din C.pen. din 1969. De asemenea, au mai susţinut, că nu este temeinică nici soluţia de neîncepere dispusă faţă de cei doi intimaţi pentru infracţiunile de înşelăciune, fals intelectual si uz de fals, prev. de art. 215, art. 289 si art. 291 C.pen. din 1969.

Prin încheierea penală din 10.04.2012 pronunţată de Judecătoria Horezu, în baza art. 278¹ alin. 8 lit. c C.pr.pen., a fost admisă plângerea petenţilor si s-a dispus desfiinţarea în parte a rezoluţiei procurorului din 26.07.2011, dată în dosarul nr. 568/P/2005, cu privire la soluţia de scoatere de sub urmărire penală. De asemenea, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva inculpaţilor DIsi PS, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 215¹ alin. 2 C.pen. din 1969 si art. 248¹ C.pen. din 1969, fiecare cu aplic.art. 41 alin. 2 C.pen. din 1969, ambele cu aplic.art. 33 lit.a din C.pen. din 1969 si trimiterea acestora în judecată, în complet legal constituit. A fost menţinut restul dispoziţiilor din rezoluţia atacată.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, începând cu anul 1999, primarul Comunei Măldăreşti a făcut diverse demersuri pentru achiziţionarea unor mijloace de transport cu titlu gratuit, motivând scopul achiziţionării acestora de necesitatea înfiinţării uni sector de întreţinere a drumurilor în localitate. Astfel, în perioada 2002-2004, primarul comunei a achiziţionat un număr de 40 de autovehicule, preluate fiind de la Ministerul Apărării Naţionale , şi a unui număr de 64 de autovehicule şi alte utilaje cu destinaţii de folosinţă diferite, de la Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, pentru ca la sfârşitul anului 2004, acelaşi primar, să solicite încă un număr de 155 asemenea autovehicule şi utilaje care, însă, s-a stabilit că nu ar mai fi fost livrate.

În paralel cu aceste demersuri, Primăria Măldăreşti, prin primarul ei, intimatul Dragu Ionel, a constituit Serviciul de Drumuri şi Poduri, cu un singur angajat, iar autovehiculele şi utilajele, achiziţionate de-a lungul timpului, nu au fost folosite în scopul declarat de către primar şi, pe baza unor licitaţii formale şi subevaluate, toate bunurile achiziţionate au fost vândute către diverse persoane fizice, predarea fiind făcută direct prin deplasarea viitorilor proprietari, nominalizaţi cu listă, la sediul unităţilor militare în vederea preluării lor.

S-a stabilit astfel că Primăria Comunei Măldăreşti a beneficiat de transferarea unui număr deosebit de mare de autovehicule şi utilaje, cu mult peste necesităţi, în raport de dimensiunea comunei şi numărul de locuitori, şi în defavoarea altor primării care au înaintat solicitări de acelaşi gen.

Din constatările făcute de către organele de cercetare penală rezultă că intimatul DI deţinea informaţii de la diverşi factori de decizie şi de specialitate din cadrul IGPF şi că obişnuia să facă dese vizite şefului acestui inspectorat, inducând personalului din subordine ideea că ar fi protejatul unor înalţi funcţionari inclusiv din Guvern, pentru a obţine mijloacele fixe în numărul dorit de către acesta, cu precizarea că aceste mijloace fixe erau scoase din funcţiune prin aprobări emise de factori de decizie din structura MAI.

S-a mai stabilit, de asemenea, că o parte din autovehicule au fost reînmatriculate, în condiţiile în care ele figurau, concomitent, ca fiind în evidenţa diverselor unităţi militare, iar înstrăinarea diverselor mijloace de transport a fost făcută de Primăria Măldăreşti la preţuri derizorii, de cele mai multe ori chiar sub valoarea de vânzare a fierului vechi.

Totodată, s-a stabilit că au fost încălcate în mod flagrant normele legale în materia vânzării bunurilor la licitaţie publică, rezultând semnificative întârzieri la plata acestora de către beneficiari, toate aceste aspecte regăsindu-se în diverse acte de control, aparţinând Camerei de Conturi Vâlcea, dar şi expertize contabile întocmite de Corpul de Control din cadrul MAI.

Sesizarea faptelor comise de către cei doi intimaţi a impus, de-a lungul timpului, extinderea cercetării penale, inclusiv asupra unor funcţionari din cadrul MAI, pentru stabilirea abuzurilor comise de către aceştia, constând în principal în favorizarea primarului Comunei Măldăreşti, cu ocazia achiziţionării mijloacelor de transport cu titlu gratuit, toate fiind în strânsă legătură cu faptele celor doi intimaţi din prezenta cauză care, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, s-a stabilit că sunt infracţiunile de delapidare, abuz în serviciu în formă calificată, prev de art.215 ind.1 al.2 şi art.248 ind.1 C.pen., comise la intervale de timp diferite şi în baza aceleiaşi rezoluţiuni infracţionale, în condiţiile infracţiunii continuate prev de art.41 al.2 C.pen., ambele fiind concurente în condiţiile art.33 lit.a C.pen., precum şi infracţiunile de înşelăciune, fals intelectual şi uz de fals, prev. de art.215, 289 şi 291 C.pen.

S-a mai reţinut că aprecierea procurorului, privind lipsa elementelor constitutive pentru existenţa infracţiunilor menţionate mai sus este total greşită, inclusiv din raportul Corpului de Control, amintit anterior, rezultând că cei doi intimaţi au comis faptele întrunind totalitatea elementelor constitutive ale acestora pentru existenţa lor ca infracţiuni, cu precizarea că, în afara înstrăinării abuzive a mijloacelor de transport achiziţionate cu titlu gratuit, s-a stabilit că cei doi intimaţi, în calitatea lor de primar şi viceprimar ai Comunei Măldăreşti, au înstrăinat inclusiv bunurile fostului IAS în condiţii suspecte, provocând falimentarea acesteia, urmată de preluarea ilegală a unor însemnate cantităţi de fructe şi valorificarea lor în interes personal, provocând astfel un grav prejudiciu interesului public, iar în legătură cu formarea personalului primăriei locale prin angajarea pe criterii clientelare, fără pregătirea necesară în activitatea administraţiei publice, s-a constatat, de asemenea, că sesizarea petenţilor se confirmă.

Instanţa a constatat că prin modalitatea comiterii faptelor şi având în vedere împrejurările reale de săvârşire a acestora, precum şi cele privind persoana celor doi intimaţi, PS şi DI, viceprimar şi respectiv, primar al Comunei Măldăreşti, faptele de delapidare şi de abuz în serviciu în formă calificată, prev. de art.215 ind.1 al.2 şi art.248 ind.1 C.pen. prezintă o gravitate deosebită şi pericol social ridicat, ceea ce impune tragerea la răspunde penală a celor doi intimaţi în urma efectuării cercetării judecătoreşti , în complet legal constituit.

Urmare a pronunţării acestei încheieri, s-a început judecarea cauzei, în complet legal constituit.

După începerea judecăţii, la termenul din 28.05.2012, instanţa a dispus emiterea unor adrese către Comuna Măldăreşti, jud. Vâlcea, prin Consiliul Local, Ministerul Administraţiei si Internelor si Ministerul Apărării Naţionale pentru a preciza dacă se constituie părţi civile în procesul penal. De asemenea, la acelaşi termen s-a pus în vedere numiţilor ES, NT şi PV care au avut calitatea de petenţi, să indice care sunt vătămările suferite, care să le justifice participarea în proces.

Ministerul Administraţiei si Internelor s-a constituit parte civilă în procesul penal, fără a indica cuantumul prejudiciului. Ulterior, a comunicat că nu mai susţine cererea de constituire de parte civilă.

De asemenea, Ministerul Apărării Naţionale s-a constituit parte civilă, fără a menţiona în concret suma solicitată. Ulterior, prin adresa nr. A214/12.02.2013, a comunicat că nu se constituie parte civilă în procesul penal, întrucât prin procedura de valorificare „transmitere fără plată”, bunurile predate Primăriei Comunei Măldăreşti au fost scoase din administrarea Ministerului Apărării Naţionale, singura răspunzătoare fiind unitatea administrativ teritorială care le-a preluat.

Totodată, Comuna Măldăreşti a comunicat că nu se constituie parte civilă, întrucât nu s-a produs niciun prejudiciu în bugetul local.

La termenul de judecată din 18.06.2012, instanţa a luat act de poziţia Comunei Măldăreşti de a nu participa în procesul penal.

Inculpatul DI a fost audiat la termenul de judecată din 22.10.2012, iar inculpatul PS s-a prevalat de dreptul la tăcere.

La acelaşi termen de judecată, instanţa a constatat că persoanele care au formulat plângere împotriva soluţiei la netrimiterea în judecată, întemeiată pe disp. art.278¹ C.pr.pen., respectiv denunţătorii care au sesizat comiterea infracţiunilor de către inculpaţi, nu au nici o calitate în procesul de fond declanşat în urma admiterii plângerii la soluţia parchetului, prin încheierea judecătorului, neavând calitate de persoane vătămate prin infracţiunile pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, pretinzându-se că au fost vătămate unele instituţii publice, iar nu persoane fizice şi, de asemenea, persoanele care formulează plângerea împotriva soluţiei dată de procuror nu se încadrează în categoriile prevăzute de lege pentru care se recunoaşte calitatea de părţi. De asemenea, instanţa a încuviinţat efectuarea unei expertize tehnice – evaluări bunuri mobile, având următoarele obiective: să se stabilească valoarea de piaţă a bunurilor pe care Primăria Măldăreşti pe care le-a dobândit prin transfer fără plată de la alte instituţii şi pe care apoi le-a vândut la terţe persoane, prin licitaţie; să se stabilească, pentru fiecare bun în parte, eventuala diferenţă dintre valoarea reală de piaţă şi valoarea la care au fost vândute bunurile anterior menţionate şi să se realizeze un tabel centralizator în acest sens, precum şi audierea martorilor AC, ZN, CE, CI.

La data de 14.08.2014, a fost depus raportul de expertiză tehnică judiciară, ce a fost efectuat de către expertul TC, care a si fost audiat de către instanţă la data de 19.11.2014. Obiecţiunile la acest raport, precum şi cererea de efectuare a unei noi expertize, formulate de inculpaţi, au fost respinse ca neîntemeiate.

Analizând materialul probator administrat atât în faza de urmărire penală, cât si în faza de judecată, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În perioada 1998-2004, Primăria Comunei Măldăreşti a primit cu titlu gratuit de la Ministerul Administraţiei si Internelor si Ministerul Apărării Naţionale un număr de 101 vehicule (maşini si utilaje), astfel: 53 vehicule de la Inspectoratul Poliţiei de Frontieră Mehedinţi; - 9 vehicule de la Inspectoratul Poliţiei de Frontieră Caraş – Severin; - 3 vehicule de la Unitatea Militară 01749 Alba-Iulia; - 1 vehicul de la Unitatea Militară 01026 Bucureşti; -15 vehicule de la Unitatea Militară 02210 Bucureşti; -4 vehicule de la Unitatea Militară 01615 Braşov; -3 vehicule de la Unitatea Militară 02494 Târgovişte; -9 vehicule de la Unitatea Militară 01747 Târgovişte; 4 vehicule de la Unitatea Militară 02490 Craiova.

Transmiterea s-a făcut în baza prevederilor art. 1 din H.G. nr. 841/23.10.1995, ca urmare a solicitărilor efectuate de Primăria Comunei Măldăreşti către Ministrul de Interne cu adresele nr.1881/07.08.2003 si nr.51/13.01.2004, avizate de Consiliul Judeţean Vâlcea si Instituţia Prefectului Judeţului Vâlcea, cu privire la necesitatea utilizăriii maşinilor si utilajelor respective la rezolvarea problemelor pe care le are primăria, precum şi solicitării efectuate către Unitatea Militară 02574 Bucureşti cu adresa nr. 1439/02.04.2002.

Cererile adresate de Primăria Comunei Măldăreşti către Ministerul Administraţiei si Internelor si Ministerul Apărării Naţionale s-au efectuat ca urmare a Hotărârii Consiliului Local al Primăriei Comunei Măldăreşti nr. 5/30.01.2001, prin care s-a înfiinţat „Serviciul Drumuri si Poduri în subordinea Consiliului Local Măldăreşti.

Instanţa de fond a reţinut că, deşi din adresa nr. *** din 15.10.20104 emisă de Ministerul Administraţiei si Internelor ca răspuns la adresa nr. 2058/20.07.2004, emisă de Primăria Comunei Măldăreşti, rezultă că s-a aprobat preluarea fără plată, prin transfer, a unui număr de 64 de mijloace fixe, în fapt au fost preluate doar 62 de mijloace fixe, cu privire la celelalte două mijloace, inculpatul DI, explicând că ar fi vorba de două şalupe pe care nu le-a mai preluat.

Transferul maşinilor si utilajelor de la Ministerul Administraţiei si Internelor si Ministerul Apărării Naţionale s-a făcut în baza proceselor-verbale de predare-primire si a avizelor de însoţire marfă. Pe baza acestor documente, au fost întocmite procesele-verbale de recepţie si ulterior s-au făcut înregistrările în Registrul Mijloacelor Fixe.

Respectând prevederile pct.1.2. din Anexa nr.2 la H.G: nr. 841/1995, care prevedeau obligativitatea vânzării bunurilor scoase din funcţiune, prin licitaţie publică deschisă cu strigare, Primăria Comunei Măldăreşti a efectuat anunţuri în ziarele de largă răspândire, precum şi la sediu. De asemenea, s-a procedat la evaluarea maşinilor si a utilajelor aprobate spre a fi vândute prin licitaţie cu strigare publică de către un evaluator autorizat, care a întocmit raportul de evaluare, înregistrat la Primăria Comunei Măldăreşti sub nr. 3128/21.09.2004. Vânzarea la licitaţie publică a mijloacelor fixe primite prin transfer fără plată s-a făcut în urma mai multor hotărâri ale Consiliului Local al Primăriei Comunei Măldăreşti, respectiv: hotărârile nr.5 bis/26.02.199, nr.15/13.08.1999, nr.10/30.01.2001, nr.16/19.02.2001, nr.18/31.03.2001, nr.27/30.04.2001, nr.30/30.04.2001, nr.34/25.05.2001, nr.16/28.02.2002, nr.32/31.07.2002, nr.39/17.10.2002, nr.28/29.10.2003, nr.35/18.12.2003,nr.8/23.07.2004 si nr.8/11.01.2005.

Dintre cele 101 mijloace fixe, au fost valorificate un număr de 80 mijloace fixe, din vânzarea cărora Comuna Măldăreşti a realizat un venit la bugetul local în cuantum de 222502,11 lei.

Instanţa de fond a reţinut si faptul că din adresa nr.1523/09.02.2015 emisă de Instituţia Prefectului Judeţului Vâlcea, rezultă că toate hotărârile Consiliului Local menţionate mai sus au fost apreciate ca fiind legale, neexistând nicio acţiune promovată în contencios administrativ împotriva acestora.

Înainte de a analiza întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii DI si PS, instanţa de fond a analizat legea penală mai favorabilă sub aspectul condiţiilor de incriminare.

Astfel, cu privire la infracţiunea de delapidare, instanţa de fond a reţinut că, potrivit art. 215¹ alin.1 si alin. 2 C.pen. din 1969, însuşirea, folosirea sau traficarea, de către un funcţionar, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează, se pedepsesc cu închisoare de la unu la 15 ani, iar în cazul în care delapidarea a avut consecinţe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Această infracţiune, a arătat instanţa de fond, îşi are corespondentul în art.295 din noul Cod penal rap.la art.309 din acelaşi cod. Astfel, art. 295 Cod penal prevede că însuşirea, folosirea sau traficarea de către un funcţionar public, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică, iar art.309 din acelaşi cod prevede că dacă această faptă a produs consecinţe deosebit de grave, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege se majorează cu jumătate.

Se observă aşadar, în opinia instanţei de fond, că si noul Cod penal reglementează în acelaşi mod infracţiunea de delapidare, nefiind modificări sub aspectul condiţiilor de incriminare.

Referitor la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, instanţa de fond a constatat, că potrivit art. 248 C.pen. din 1969, fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia, şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, iar conform art. 248¹ C.pen. din 1969, dacă faptele prevăzute în art. 246, 247 şi 248, au avut consecinţe deosebit de grave, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

În noul Cod penal, a arătat prima instanţă, infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice este reglementată în art. 297, potrivit căruia fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, şi se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.

Nici în privinţa acestei infracţiuni nu există modificări referitoare la condiţiile de incriminare.

Prin urmare, instanţa de fond a analizat întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunilor în raport de Codul penal din 1969.

Astfel, urmarea imediată, ce intră în cuprinsul laturii obiective a infracţiunii de delapidare prev. de art. 215¹ alin.1 si alin. 2 C.pen. din 1969 constă în producerea unei pagube.

De asemenea, în cazul infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, urmarea imediată constă fie în producerea unei tulburări însemnate a activităţii unei autorităţi publice, instituţii publice, instituţii sau altei persoane de interes public (când nu este întotdeauna necesară si producerea unei pagube), fie în producerea unei pagube efective si certe adusă patrimoniului acestor instituţii.

Din adresa nr. 1885/13.06.2013, emisă de Comuna Măldăreşti – prin Consiliul Local, ca urmare a solicitării instanţei, s-a comunicat faptul că persoana juridică de drept public nu participă în procesul penal ca persoană vătămată si nici nu se constituie parte civilă, faţă de concluziile raportului Curţii de Conturi a României întocmit la data de 23.03.2005, conform căruia întreaga activitate economico –financiară s-a realizate în conformitate cu dispoziţiile legale si nu a provocat niciun prejudiciu. S-a făcut menţiunea că vânzarea s-a făcut în urma evaluărilor făcute de un evaluator autorizate, iar valorificarea bunurilor a fost evidenţiată în extrasele emise de Trezoreria Horezu în conturile de execuţie pentru perioada 1999-2005, iar în acest caz registrul de încasări si plăţi împreună cu registrul de inventar constituie registrele obligatorii prevăzute de legea contabilităţii, respectându-se prevederile legale, așa cum rezultă si din nota de constatare întocmită de Instituţia Prefectului Judeţului Vâlcea. De asemenea, s-a arătat că bugetul local nu a suferit niciun prejudiciu, ci, dimpotrivă, a fost suplimentat.

A fost depusă la dosar si Hotărârea Consiliului Local nr. 12 din 17.08.2012 privind neparticiparea în procesul penal.

Ministerul Administraţiei si Internelor iniţial s-a constituit parte civilă în procesul penal, fără a indica cuantumul prejudiciului, prin adresa nr.162211/3/14.06.2012.Ulterior, prin Direcţia Generală Reglementări Juridice si Contencios, a comunicat că se află în imposibilitate de a se pronunţa cu privire la existenţa vreunui prejudiciu, deoarece au fost respectate dispoziţiile legale în vigoare privind transmiterea cu titlu gratuit a unor mijloace fixe.

Totodată, prin adresa nr. 152244/3 din 17.12.2012, Ministerul Administraţiei si Internelor a comunicat că nu mai susţine cererea de constituire de parte civilă transmisă cu adresa nr.162211/3/14.06.2012

De asemenea, Ministerul Apărării Naţionale, deşi iniţial s-a constituit parte civilă fără a menţiona în concret suma solicitată, ulterior, prin adresa nr. A214/12.02.2013, a comunicat că nu se constituie parte civilă în procesul penal, întrucât prin procedura de valorificare „transmitere fără plată”, bunurile predate Primăriei Comunei Măldăreşti au fost scoase din administrarea Ministerului Apărării Naţionale, singura răspunzătoare fiind unitatea administrativ teritorială care le-a preluat.

Având în vedere că nu a fost produs niciun prejudiciu în bugetul vreuneia dintre instituţiile menţionate si nici nu s-a produs o tulburare însemnată a activităţii acestora, ba chiar s-a realizat un venit la bugetul local al Comunei Măldăreşti, astfel cum rezultă din adresele indicate mai sus, precum şi din raportul Curţii de Conturi a României întocmit la data de 23.03.2005 şi celelalte înscrisuri depuse la dosar (expertize extrajudiciare, extrase de cont), instanţa de fond a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale niciuneia dintre infracţiuni, iar în baza art. 16 alin. 1 lit. a rap.la art.395 alin. 5 Cod procedură penală, a dispus achitarea inculpaţilor DI si PS, pentru săvârşirea infracţiunilor de delapidare în formă continuată prev. de art. 215¹ alin.2 din Codul penal din 1969 cu aplic.art. 41 alin.2 din Codul penal din 1969 si abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată si în formă continuată prev. de art. 248¹ din Codul penal din 1969, cu aplic.art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969, ambele cu aplic.art. 33 lit. a din Codul penal din 1969.

S-a luat act că Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei si Internelor si Comuna Măldăreşti – prin primar, nu s-au constituit părţi civile.

Împotriva sentinţei au declarat apel ES şi PV, care au criticat sentinţa sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei, arătând în esenţă că inculpaţii au săvârşit infracţiunile pentru care au fost judecați.

Apelanţii au solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare şi extinderea cercetărilor faţă de inculpaţi, arătând totodată şi faptul că au apelat sentinţa în calitate de consilieri locali, aleşi de cetăţeni.

Totodată, au mai arătat că la instanţa de fond adresa trimisă de Primăria com. Măldăreşti, în sensul că aceasta nu se constituie parte civilă pentru că nu a suferit vreun prejudiciu, a fost întocmită de secretara Primăriei, care este nepoata inculpatului PS, iar ulterior, pentru şedinţa Consiliului Local din data de 17.08.2012 în care s-a hotărât neparticiparea ca parte vătămată şi neconstituire ca parte civilă a Primăriei, secretara respectivă şi primarul, în persoana inculpatului DI, au contribuit la inițierea proiectului de hotărâre.

Reprezentantul parchetului a invocat cu ocazia dezbaterilor inadmisibilitatea apelurilor declarate de apelanţii petenţi, faţă de dispoziţiile art. 409 Cod procedură penală, respectiv de faptul că apelanţii nu sunt părţi în cauză, au fost denunţători care au formulat plângerea penală împotriva inculpaţilor, nu au calitatea de persoane vătămate şi nu justifică niciun interes legitim ori un drept care să le fi fost încălcat, pentru a putea declara apel împotriva sentinţei.

Analizând apelurile declarate, cu prioritate în ceea ce priveşte admisibilitatea acestora, în raport de cele invocate de reprezentantul parchetului, Curtea constată că, într-adevăr, apelanţii ES şi PV nu calitatea de persoane vătămate şi nu justifică vătămarea vreunui drept legitim, care să le confere calitatea procesuală de a ataca sentinţa primei instanţe, cu efectul inadmisibilităţii apelurilor declarate.

Astfel, Curtea reţine că judecata împotriva inculpaţilor DI şi PS a început în cauză ca urmare a desfiinţării de către instanţă, potrivit art. 278/1 alin. 8 lit. c Cod pr.penală anterior, a rezoluţiei de scoatere de sub urmărire penală a acestora, în procedura plângerii împotriva rezoluţiei procurorului formulată de apelanţii ES şi PV.

Aceştia din urmă au avut, în dosarul penal aflat pe rolul parchetului, calitatea de denunţători, fiind persoanele care au formulat plângerea penală împotriva inculpaţilor, pentru infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prev. de art. 248/1 Cod penal anterior şi de delapidare prev. de art.215/1 alin.2 Cod penal anterior.

Curtea mai constată că cei doi apelanţi menţionaţi, deşi au calitatea de consilieri în cadrul Consiliului Local al Comunei Măldăreşti, respectiv denunţători în dosarul penal, nu justifică în vreun fel calitatea de persoană vătămată ca urmare a săvârşirii presupuselor fapte, pretinzând că au fost vătămate unele instituţii publice şi că demersul lor ar viza ocrotirea interesului public, astfel cum au arătat personal inclusiv în cadrul dezbaterii apelurilor.

În aceste condiţii, în mod corect prima instanţă a constatat, la termenul de judecată din 18 iunie 2012, că apelanţii nu au nicio calitate în procesul de fond declanşat în urma admiterii plângerii formulate împotriva rezoluţiei parchetului, această calitate neputând fi conferită nici de calitatea de denunţător, nici de cea a persoanei care a criticat în faţa instanţei rezoluţia procurorului.

De altfel, aceleaşi considerente, legate în esenţă de lipsa oricărei vătămări a drepturilor ori intereselor legitime ale apelanţilor, ar fi impus şi respingerea ca inadmisibilă a plângerii care a fost formulată de aceştia împotriva rezoluţiei parchetului, în considerarea dispoziţiilor art. 278/1 alin. 1 Cod pr.penală anterior (care conferea dreptul de formula plângere în faţa judecătorului împotriva soluţiei procurorului doar persoanei vătămate, precum şi oricărei alte persoane ale cărei interese legitime sunt vătămate) şi a considerentelor avute în vedere în cadrul Deciziei nr. 13/2011 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul competent să judece recursul în interesul legii.

Este adevărat că încheierea pronunţată de Judecătoria Horezu în dosarul de faţă la data de 10 aprilie 2012 (prin care s-a desfiinţat în parte rezoluţia procurorului şi s-a reţinut cauza spre judecată în fond, punându-se în mişcare acţiunea pena), în baza art. 278/1 alin. 8 lit. c Cod pr.penală anterior, este definitivă şi prin urmare nu mai poate fi verificată de către instanţa învestită cu soluţionarea apelurilor împotriva sentinţei prin care s-a soluţionat cauza în fond.

În acelaşi timp însă, atâta vreme cât cei doi apelanţi-petenţi nu au calitatea de persoane vătămate prin infracţiunile pentru care cauza a fost reţinută spre judecare, faptul că prin încheierea sus-menţionată acestora li s-a admis plângerea împotriva rezoluţiei procurorului nu le conferă calitatea de parte.

În acest sens, cele constatate de prima instanţă sunt întru totul corecte, mai ales în condiţiile în care, din toate actele şi lucrările dosarului, nu rezultă vreo vătămare care să fi fost suferită de apelanţi, de natură a justifica participarea lor în proces.

Pentru considerentele deja prezentate, nu pot fi avute în vedere susţinerile apelanților, în esenţă în sensul că aceştia apără în cauză interesul public, în calitate de consilieri locali, fiind mandataţi de cetăţenii care i-au ales. Calitatea de consilier local nu conferă apelanţilor calitatea de parte, persoană vătămată, şi nici dreptul de a ataca cu apel sentinţa pronunţată în primă instanţă.

Apelanţii nu se încadrează în niciuna din categoriile de persoane care pot declara apel, expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 409 alin. 1 lit. a-e Cod procedură penală, după cum nu întrunesc nici condițiile cerute pentru categoria generală de persoane care pot declara această cale de atac, conform prevederilor art. 409 alin. 1 lit. f Cod pr.penală.

Acest ultim text legal prevede că poate declara apel orice persoană fizică sau juridică, ale cărei drepturi legitime au fost vătămate nemijlocit printr-o măsură sau printr-un act al instanţei, în ceea ce priveşte dispoziţiile care au provocat asemenea vătămare.

Aşadar, sfera persoanelor care pot ataca cu apel sentinţa se limitează numai la acele persoane care dovedesc că le-a fost încălcat un drept legitim. Textul legal nu are în vedere situaţia încălcării drepturilor ori intereselor unor instituţii publice sau interesul general al societăţii, care, de altfel, în cadrul procesului penal este apărat de către Ministerul Public.

Interesul trebuie să fie personal, particular, care are la bază un drept ce se susţine că ar fi fost încălcat, în acord şi cu jurisprudenţa C.E.D.O., conform căreia dispoziţiile Convenţiei nu garantează dreptul la o „actio popularis”, iar această condiţie nu este îndeplinită în cauză.

Faţă de aceste considerente, fără a mai putea analiza temeinicia criticilor formulate pe calea apelurilor, din moment ce acestea nu sunt admisibile potrivit dispoziţiilor procesuale penale, Curtea, în baza art. 421 pct. 1 lit. a Cod pr.penală, va respinge ca inadmisibile apelurile declarate, iar în baza art. 275 alin. 2 Cod pr.penală, îi va obliga pe apelanţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.