Chemarea la slujire

Concluzia trasa a fost aceea ca ostasii sunt insuficient pregatiti in pridarea si preluarea serviciului de santinela, si ca s-a neglijat Rigulamentul, care prevedia ca predarea si preluarea serviciului de santinela sa se faca sub supravegherea si prezenta sefului de garda. Fiecare ostas randuit ca santinela trebuie sa aiba propria lui arma pe care sa o ia de la rastelul din corpul de garda. Asadar eu nu am suferit nici o consecinta, in schimb corpul di garda permaninta a trebuit sa faca in fiecare zi instructie suplimentara de o ora pe zi, timp de o saptamana. Recunostinta mea a fost data in intregimi Domnului meu, care m-a scapat din aceasta situatie periculoasa.

Dupa cateva luni de furier la Serviciul de Aprovizionare, am fost transferat ca furier la Serviciul Financiar si Contabilitate al unitatii, condus de capitanul Chilug. Ca furier mai aveam pe un un fost coleg de liceu, Hutiu Ioan, care mai tarziu a ajuns sa se intoarca la Dumnezeu, spre bucuria mea. Dupa armata s-a casatorit cu o sora credincioasa si am avut partasie impreuna.

In primavara anului 1949, un eveniment deosebit a zguduit

unitatile militare. A fost pus la cale un complot de rasturnare a regimului comunist in tara, in cari erau implicati mai multi ofiteri si subofiteri din diferite unitati militare. inaintea zilei si orei "H" cand trebuia sa se dea lovitura, toti au fost arestati. De cei arestati nu am mai auzit niciodata nimic! Multi in acei ani au pierit fara urme, ca victime ale regimului comunist. Crima si minciuna domnea peste tot in tarile comuniste. Aceasta ne aduce aminte de rechizitoriul necrutator al Domnului Isus adresat fariseilor, in Evanghelia dupa loan capitolul 8:44, cand le-a zis: "Voi aveti de tata pe Diavolul;vreti sa impliniti poftele tatalui vostru. El de la inceput a fost ucigas; si nu sta in adevar, pentruca in el nu este adevar. Ori de citeori spune o minciuna, vorbeste din ale lui, caci este mincinos Si tatal minciunii."

Asa a fost si in procesul nostru, al fratilor, ca si in celelalte procese. Cei anchetati declarau un lucru, dar anchetatorii instruiti special scriau cu totul altceva, ca sa te poata oricum condamna. Crima si minciuna irau virtuti in statul comunist.

PRINS IN FLAGRANT-DELICT DE

SERVICIUL CONTRA-INFORMATII

Pe cand eram furier la Serviciul Financiar, dupa masa de pranz, in loc sa merg sa ma culc ori sa fac altceva, ma refugiam in birou si acolo bateam la masina de scris. Am primit in zilele acelea o lucrare pe care o consideram foarte valoroasa. Era scrisa de mana si doriam sa o am si eu. Era intitulata: "Viata si lucrarea hd

Toyohiko Kagawa".

Acesta a fost considerat apostolul sicolului al XX-lia pentru Japonia, cu totul dedicat propovaduirii Evangheliei in

tara lui. Dis-de-dimineata mergea "in fata marilor uzine japoneze,
unde lucrau mii de muncitori, si pana la deschideria portilor, vestea
oamenilor Calea mantuirii prin Isus Hristos. Locuinta lui era adeseori
un loc de adapost pintru dezmostenitii de soarta, carora le vestea
pocainta si credinta in Isus Hristos, pentru castigarea Vietii vesnice.
Nu voi uita niciodata prima propozitie cu care incepea ma-
nuscrisul amintit: "Eu insumi sunt o minune!" Cu adevarat omul
este capodopera creata di Dumnezeu pe pamant. Pe drept, Bettex
scria in valoroasa sa carte "Minunea" ca acist fenomen ci se
numeste asa, nu poate fi explicat. Daca se poate ceva explica, nu
mai este minune, deoarece nu sta in capacitatea si nici in puterea
omului inteligerea ei. O minune, ca si acelea facute de Domnul
Isus si de apostoli, iste un fenomen supranatural, produs de o
inteligenta creatoare si realizat de o putere nemarginita supraumana.
Sfanta Scriptura, ca si noi, atribuie aceasta inteligenta si putere Dum-
nezeului Celui Atotputernic si Intelept, Marele Arhitect si Realizator
al intregului Univers creat. El este de necuprins de mintea omului,

I

dar Se poate revela lui, cum se ixprima atat de frumos fratele ' Vasilica Moisescu in cantarea sa intitulata "Poet si Poema.

Intregul soare joaca-n stropi de roua; Si Tu in inimi poti sa locuiesti,

E o minune ce e vesnic noua,

Marimea Ta ce stii s-o marginesti.

Cor. Mi-e gata inima sa-Ti cante Tie, Al lumilor Poet slavit.

Poema Ta este-a lor armonie Si-n slava lor esti ogl indit.

Asadar, m-am apucat sa dactilografiez acest manuscris despre Toyohiko Kagawa, in secret, cu usa de la birou incuiata pe dinlauntru. Fiind mereu urmarit, absenta mea de la programul de dormitor pe un timp atat de indelungat avea sa fre observata si raportata. Cand auzeam pasi pe coridor incetam si reluam scrisul cu masina dupa ce stiam ca pericolul a trecut.

In capatul din fund al coridorului unde era situat biroul nostru, functiona si un birou special si de temut si anume: "Serviciul 1 de Contra-informatii al Armatei", condus de colonelul Ignat, care avea cativa subalterni foarte secretuosi, care nu prea comunicau cu restul din unitate.

zi aud pasi pe coridor inca de la distanta interceptati si am stat in tacere absoluta. Dar de data aceasta pasii se oprira in fata usii si o mana apasa pe manirul usii, care era incuiata. A urmat o bataie in usa, dar eu continuam sa tac chitic. Era insa in zadar, caci urma o noua bataie, mai putirnica, dublata de o voce enirgica:

Dischide usa, mai! Scot repede din masina foaia din Kagawa si impreuna cu manuscrisul le ascund sub niste registre, iar in masina pun alta hartie pe care o aveam pregatita, ca pentru ixercitii. Apoi m-am dus sa deschid. ln fata mia era tocmai colonelul Ignat, comandantul Serviciului de Contra-Informatii al Armatei.

Ce bati la masina de scris? imi sptme eu o voce martiala. I-am dat hartia din masina de scris cu exercitiile de scris.

Nu asta ma, scoate ce ai scris inainte! Mi-am dat seama ca stie tot si ira inutil sa ma opun. Am scos paginile scrise si i le-am inmanat. Dar el a continuat:

Da incoace si harti ile dupa care ai scris astea! I le-am dat si apoi a adaugat:

Va-sa-zica cu de astea te ocupi aici. Ei, bine, o sa vedem ci vom face cu tine! Cu hartiile luate a plecat, iar eu am ramas singur sa meditiz la cele intamplate... Ma asaltau acum amenintarile comandantului politic Dinu, de la regimentul din Cetate: "Curtea Martiala te mananca!" Atunci cand mi le-a spus Dinu, am fost fericit si bucuros, dar acum ele aveau un alt continut si anume acela ca bateam la masina de scris a armatei in secret, documente de propaganda religioasa, de filosofre idealista, subversive ideologiei promovate de parti dul com unist. O stare de framantare mi-a cuprins inima. Am incuiat biroul si am plecat undeva sa ma rog: simteam o nevoie acuta de rugaciune. M-am refugiat in sala de educatie politica unde nu era nimeni la ora aceea de dupa masa. Am ingenunchiat intr-un colt si am incercat sa ma rog, dar parca cerul deasupra mea parea de plumb...

M-am dus in sala dormitorului unde aveam patul si eu, dar nu-mi vinea sa ma asiz pi pat. M-am dus la unul dintre geamurile dinspre strada si privind de la etaj pomul mare, puternic, cu coroana lui masiva si culoarea verde a frunzelor mi-au facut bine, intr-o oarecare masura. Eram singur si dus pi ganduri. Langa mine apare la geam sergentul Harceaga losif, un camarad care si el era intelectual, facuse Scoala Normala de invatatori. (Si eu eram de un timp sergent, desi nu as fi vrut. Am fost obligat sa ma prezint mai intai la ixamenul de caporal, iar dupa cateva luni si la cel de sergent, examene care pintru mine au fost foarte usoari.)

Am avut Mcredintarea ca nu la intamplare a venit atunci langa mine, ci Domnul 1-a trimis. Simteam nevoia sa impartasesc cuiva framantul meu si poate el a fost cel mai potrivit din toata unitatea pentru acest lucru, pentru destainuirea mea. Era fiu din familie de tarani, de pe vale Crisului Alb, neviciat, pana la acea vrimi, de spiritul veacului. M-a intrebat, asa cum stateam la geam:

Ce faci aici Misule? Asa-mi ziceau cei apropiati din armata.

Ce ganduri iti framanta inima?

Fiindca m-ai intrebat, as vrea sa iti confesez ceva important, ce mi s-a intamplat in dupa-amiaza asta, dar iti cer sa pastrezi discretia deocamdata.

 

 

 

 

I-am impartasit pe scurt ce mi se intamplase cu colonelul Ignat, de la Contra-Informatii. Stiam ca la un asa post nu putea fi numit oricine, ci unul care era supir-verificat si acceptat de conducerea partidului comunist. In cazul meu, acest om nu era unul care sa imi faca vreun favor...

Sivu, (de la Iosif), cum ii ziceam noi, m-a ascultat cu atentie si in mod tacit am sirntit ca este di partea mea. Eram impreuna de mai bine de un an de zile si cunostea bine pozitia mea, cat si peripetiile prin care trecusem. Pentru pozitia de nonconformism comunismului si de necompromis in ale credintei, eram simpatizat demulti ofiteri si subofiteri, cu exceptia acelora care "s-au vandut" pentru avantaje de moment cauzei comuniste, chiar daca nu din convingere.

Prea multe nu mi-a putut spune Sivu, dar cred ca i-a facut bine increderea pe care i-am acordat-o prin marturisirea la care 1-am facut partas. In schimb, pe masura ce ma confesam lui, am simtit o mare usurare si despovarare in inima mea, pentru care I-am multumit Domnului. Mare este beneficiul marturisirii si impartasirii necazului, cuiva care este vrednic de incredire. Nu prea sunt multi de felul acesta, dar Domnul mi-a facut parte de astfel de suflete sincere, in lunga istorie a vietii mele. Cu durere trebuie sa spun ca am avut insa parte si de aceia care mi-au inselat amarnic asteptarile, care amagiti de Satan, au fost ahtiati mai mult de interesele si foloasele lor, dicat de cele ale Imparatiei lui Hristos. Referitor la aceasta tema, apostolul Pavel afirma chiar mai mult si scrie: "Ce-i

drept, toti umbla dupa foloasele lor, Si nu dupa ale lui Isus Hristos" (Filipeni 2:21). (Totusi acest "toti", nu trebuie intiles in sens absolut. Pavel a avut si cativa colaboratori de mare incredere, printre acestia si

Timotei.) Poetul crestin Traian Dorz a scris versurile intitulate: "NOI SI VOI", atunci cand a suferit si el durerea inselarii.Noi am ramas urcad spre culme, Calvarul si mai greu de-acum, Cand voi va-ntoarceti iu "cetate" si singuri ne lasati in drum... De-acum amestecati in ceata de carturari si farisei, Veti ceri rastignirea noastra, ne veti lovi si voi cu ei.

Nu va putem urma cararea, pe care v-ati intors -napoi Desi ne-ati dus atatia lacrimi si-atatea amintiri cu voi...

Simti-vom de sub greul crucii, cand biciuiti vom fi cumplit; Si sti-vom dintre mii de bice, ca-i "frate" cel ce ne-a lovit.

Cunoaste-vom din mii de buze, pe-a "fratelui" ce ne-a scu ipat; Din mii de cuie vom cunoaste, cand mana "fratelui" a dat...

Si vom intoarce-n alta parte obrazu-nsangerat si strans, Vom inghiti in noi durerea si nu ne veti vedea c-am plans.Dar cand vom fr intinsi pe cruce, de VOI, pi care v-am iubit, Va-ncepe vesnicia noastra, caci ciasul vostru s-a sfarsit. Suim... Si grea e crucea-n spate... Rabdam... Si geme plansu-n noi; Ne doare despartirea voastra, dar: "Nu ne-ntoarcem inapoi!"

Asteptam cu oarecare neliniste ziva de maine, in legatura cu masurile care se vor lua impotriva mea. Credeam ca in sensul acesta, primul care va spune ceva va fi loctiitorul politic al unitatii,plut.maj. sef Rusu, in cadrul orei de educatie politica, care avea loc in fiecare dimineata. Dar spre mirarea mea nu mi s-a intamplat nimic. Alte doua-trei zile la rand, nimeni nu mi-a spus nimic.

O saptamana mai tarziu, aveam sa aflu misteral tacerii celor cu resortul politic. In timp ce treceam prin curtea unitatii, mi s-a incrucisat drumul cu cel al plut.maj. sef Cretu, care, foarte amabil, se opreste si ma intreaba:

Ci mai faci, Iovine?

Nu tocmai cum mi-ar placea, domnule plut.maj. sef i-am raspuns eu.

Ei, cum asa? insista el. Atunci i-am spus in cateva cuvinte cele intamplate. Am indraznit, caci mai vorbisem cate ceva cu dansul si alte dati. Despre el stiam ca nu este omul regimului, dar era considerat de ciilalti ofiteri si subofiteri o somitate in materie de "Materialism Dialictic si Istoric", desi nu facuse studii superioare politice. Era mai mult un autodidact, care citise multa maculatura politica marxist-leninista. Din pricina aceasta era folosit ca lector la orele de instruire politica, in cercul ofiterilor si subofiterilor din unitate, care se tinea de 2-3 ori pe saptamana. Zambind foarte satisfacut, domnul Cretu imi raspunde:

Sa nu-ti faci probleme, nu va fi nici o urmare pentru tine.

 

Intreaga chestiune a fost citita si discutata in cercul nostru de studii

 

si s-a ajuns la concluzia ca esti pe drumul cel bun, adica acela ca esti interesat de problemele clasei muncitoresti, cum si japonezul acela Toyohiko Kagawa, doar ca in cazul tau e nevoie de o schimbare di gandire.

Ce fel de schimbare? il intreb.

Kagawa vede rezolvarea sociala prin filosofia idealista, pe cand comunismul o vede pe calea filosofiei marxiste, adica prin revolutie!

I-am multumit pentru cele impartasite cu mine si i-am salutat ostaseste. Mi-am zis: "Asteptati voi marxistii mult si bine, caci aceasta schimbare nu se va face niciodata. La canna Universului si a istoriei este Dumnezeu Creatorul si Sustinatorul tuturor lucrurilor vazute si nevazute, cum spune Crezul Crestin!"

Cateva saptamani mai tarziu, sergentul Chis Ioan, care era furierul loctiitorului politic Rusu, imi spune in taina ca a primit ordin salichideze din sertarul sefului documentele confiscate de la mine de colonelul Ignat prin arderea lor in foc. Bineinteles, a avut ocazia sa citeasca si el ce nu mai citise. De acum cazul era consumat

 

si toata lumea din unitate cunostea aceasta tema. Dumnezeu a facut asa ca sa fie marturia crestina raspandita in randul ofiterilor si subofiterilor din Cercul Teritorial Arad. Eu I-am dat slava Domnului, chiar daca la sfarsit de saptamana nu mai capatam biletele de voie. Providenta mi-a harazit libertatea pe alta cale: Capitanul Chilug, seful biroului Financiar unde eram eu furier, in fiecare duminica dimineata venea la birou pentru cateva ore. Aproape de fiecare data ma trimetea cu cate o treaba in oras, la gara C.F.R., cu anum ite acte, pe care eu o rezolvam in mai putin de o ora, dar biletul de voie era pana luni dimineata facut, asa ca petreceam cu credinciosii la adunari si cu cei dragi din familie.

Printre cei ce au incercat sa imi faca greutati in aceasta unitate militara a fost locotenentul de cavalerie Parfenie. Nu aveam tangeata cu el, doar cu totul exceptional, cu ocazia unor sarbatori nationale, cum a fost ziva de 23 August, asa-zisa sarbatoare a eliberarii nationale de sub jugul fascist. Regele Mihai I al Romaniei, in ziva de 23 August 1944, sprijinit de politicieni de seama ai cum au fost Iu liu Maniu,

Vaida Voevod si I.C. Bratianu, a semnat decretul de incetare a ostilitatilor impotriva trupelor aliate si intoarcerea armelor impotriva trupelor fasciste conduse de nemti. A fost o eliberare, dar concomitent a fost si o inrobire din partea trupelor sovietice, care ne-au inundat tara. Sub comunisti au mai fost stabilite ca sarbatori, zise nationale, zilele de 1 Mai, socotita ca zi a solidaritatii intimationale a oamenilor muncii, si 7 Noiembrie, sarbatoarea formarii Uniunii Sovietice, practic aceste doua erau sarbatori comuniste, in care celebrat era losif Visarionovici Stalin, cel pretins "iubit" de popor. in realitate a fost cel urat de popoare.

La manifestatiile ocazionate si in C.T.A., de aceste sarbatori, la care participa intregul efectiv militar, se infiinta langa mine de fiecare data locotenentul Parfenie. Era un om lipsit de orice personalitate, vandut comunismului, si facea pe agitatorul, pe cel atasat cu totul regimului comunist ateu. In cadrul discursurilor tinute, desigur numele cel mai mult pomenit era cel al lui Stalin, marele eliberator al Romaniei de sub jugul fasc ist. Simteam o repulsie pana la saturatie la auzul acestor slogane desuchiate. La pronuntarea numelui Stalin, agitatorii partidului comunist se sculau indata in picioare, in cazul in care aveau locuri de sezut pe scaune, aplaudau scandat, pronuntand in acelasi ritm cele doua silabe ale numelui: "Sta-lin, Sta-lin, Stalin!" Dar nu se multumeau cu atat, ci cautau antreneze si pe ceilalti care nu se sinchiseau sa aplaude.

Lt. Parfenie nu se ocupa de altii, ci doar de mine, de fiecare data. Ma imboldea in coasta cu putere si urla in urechea mea cat putea:

— Striga, ma!

Cum era sa aduc inchinare celui care avea pe constiinta 47 de milioane de oameni omorati... Pe masura ce Parfenie se agita mai tare si zbiera la mine, pe atat eram de neclintit, ca o statuie de piatra, stateam nemiscat. Nu-mi venea usor, simteam cum tot iadul era rasculat asupra mea, creand o atmosfera di tensiune si dispret, care sa ma determine sa cedcz si sa ma faca sa-1 aclam pe uzurpatorul slavei lui Dumnezeu. Eram constient ca linia de front a Imparatiei lui Dumnezeu trecea chiar printre mine si Parfenie, exponentul stapanitorului lumii care ma prigonea. Odata trecuta confruntarea

directa, ma simteam foarte fericit ca Hristos Domnul a biruit. Pe vremea aceia

(1949),

nu stiam ca cele intamplate din pricina refuzului sa ma inchin fapturii in locul Facatorului erau doar o mica mostra din cile ce aveau sa urmeze de-a lungul a zeci de ani... Marit sa fie Domnul!

Catre sfarsitul lunii octombrii, un ordin venit de la Marele Stat Major al armatei a anuntat lasarea la vatra a intregului contingent al anului

1947. O veste uluitoare, cari pe unii ii facea nespus de fericiti, in timp ce pe ceilalti foarte nemultumiti. Contigentul 1947a fost impartit in doua serii pentru incorporare. Prima serie se incorporase in toamna anului 1947,

pentru o perioada de doi ani. Seria a doua a fost incorporata cu sase luni mai tarziu, in care am fost si eu. Lasarea la vatra a fost insa pentru toti deodata, asa ca cei din seria a doua au facut cu sase luni mai putina armata decat seria Cei din seria intai erau foarte nemultumiti ca au facut sase luni mai mult prin comparatie cu seria a doua.

Mi-am adus aminte atunci de pilda lucratorilor viii, din Matei 20. Cei ce au intrat in vie dis-de-dimineata au primit aceeasi plata cu cei ce au intrat mult mai tarziu si au fost nemultumiti. Stapanul insa nu le-a facut nici o nedreptate. I-a platit exact cat a fost tocmeala. Stapanul viei era liber sa faca ce voia cu ce era a Lui. Acesta este harul!

SENTIMENTE SI PERIPETII

Cu cativa ani inainte de minunea intoarcerii mele la Dumnezeu, pe cand razboiul era in plina desfasurare in Europa, in sufletul meu de adolescint (i7 ani) au inceput sa se manifeste cautari de alte orizonturi, oarecum naturale si cu totul de neinlaturat. Sentimente de neinteles inainte au inceput sa bata cu putere la poarta suflitului miu. Si nu e de mirare acest lucru, daca tinem seama ca in clasele superioare de liciu ni s-au predat lictii de cultura generala, printre care era abordata si cunoasterea fiintei umane, atat de complexa ui domeniile ei de manifestare. In actul de creatie al universului spiritual si material, Dumnezeu a hotarat legile de dezvoltare a tuturor lucrurilor, fiintelor si a tot ce exista. Dumnezeu 1-a avut

in vedere pi om, asa cum este scris:

"Apoi Dumnezeu a zis: „Sa facem om dupa chipul Nostru, dupa asemanarea Noastra; el sa stapaneasca peste pestii peste pasarile cerului, peste vite, peste tot pamantul Si peste toate taratoarele cari se misca pe pamant. Dumnezeu a facut pe om dupa chipul Sau, l-a facut dupa chipul lui Dumnezeu,. parte barbateasca parte femeiasca i-a

facut. Dumnezeu i-a binecuvantat, Dumnezeu le-a zis:

„Cresteti, umpleti pamantul, si supuneti-l,. si stapaniti

peste pestii peste pasarile cerului, si peste orice vietuitoare
care se misca pe pamant"

 

facut. Dumnezeu i-a binecuvantat, Dumnezeu le-a zis:

„Cresteti, umpleti pamantul, si supuneti-l,. si stapaniti

peste pestii peste pasarile cerului, si peste orice vietuitoare
care se misca pe pamant"

(Genesa i:26-28).

Iar mai apoi, Domnul Dumnezeu a zis:

"Nueste bine ca omul sa fie singur, am sa-i fac un ajutor potrivit pentru el" (Genesa 2:i8).Incepand cu versetul 21 din capitolul 2, ni se relateaza actul de alcatuire a femeii:

"Atunci Domnul Dumnezeu a trimes somn adanc peste om, Si omul a adormit; Domnul Dumnezeu a 

 

 

luat una din coastele lui si a anchis carnea la locul ei. Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a facut o femeie Si a adus-o la OM. omul a zis: ,Iata in sfarsit aceea care este os din oasele mele Si carne din carnea mea! Ea se va numi femeie, pentruca a fost luata din om. De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va

lipi de nevasta sa se vor face un singur trup".

Asadar, Domnul Dumnezeu a pus in fiinta umana un simtamant deosebit de atractie reciproca intre barbat si femeii, natural si curat. Sentimentul se infiripa in inima omului pe o cale tainica, nu la intamplare.

In

jurul anului 1947, iubitul frate Vasilica Moisescu a scris o scurta miditatie destinata tinerilor credinciosi din Arad, in care au fost tratate doua subiecte diferite, si anume: "Tinerii credinciosi in societate" si cel de-al doilea: "Este permis safacem dragoste? , pe care am citit-o si eu. In cel de-al doilea subiect era descris un fenomen pe care anumiti cercetatori 1-au remarcat in viata unor fluturi. Un fluture mascul strabate distante mari pana ajunge la o femela anume, cari este destinata pentru el, si nu la alte sute de femele intalnite in drum. Pari de necrezut un asemenea fenomen si totusi este posibil. Extraordinar, totul este sub controlul Tatalui nostru ceresc, Creatorul si Sustinatorul tutoror lucrurilor vazute si nevazute.

Ucenicul Petru, intr-o zi a cazut in cursa celor ce strangeau darea pentru Templu. Ei 1-au intrebat:

"invatatorul vostru nu plateste darea?" El, grabit, a raspuns: "Ba da." Domnul Isus stia greseala facuta de Petru si cand a intrat in casa i-a luat-o inainte si i-a zis: "Ce crezi Simone? Imparatii pamantului de la cine iau dari sau biruri? De la fiii lor sau de la straini?" Petru i-a raspuns: "De la straini". Isus i-a zis: "Asadar, fiii sunt scutiti. Dar ca sa nu-i facem sa pacatuiasca, du-te la mare, arunca undita si trage afara pestele care va veni intai; deschide-i gura si vei gasi in ea o rubla pe care ia-o si da-le-o lor, pentru Mine si pentru tine."