Cod-f-pc-4 revista presei 10 mai 2012 cuprins

Numărul deşeurilor aruncate în Pacific a crescut de 100 de ori

Experţi de la Institutul de Oceanografie Scripps, din San Diego, în urma unor studii detaliate în zone vaste ale coastei pacifice a Californiei, avertizează că numărul deşeurilor, care plutesc în derivă în nord-estul Oceanului Pacific, a crescut de 100 de ori în ultimii 40 de ani, efectele acestui proces putând influenţa evoluţia organismelor marine. 'Nu ne aşteptam să descoperit atât de multe deşeuri', şi-a exprimat surprinderea Miriam Goldstein. Resturile de plastic care ajung în ocean fie se descompun, fie se lasă în partea de jos a acestuia, ori sunt strivite şi dezagregate sub impactul valurilor şi a radiaţiei solare în fragmente mici de circa 2-3 centimetri sau chiar mai mici. Temerea că fragmentele mici de plastic ar putea ajunge în căile respiratorii ale balenelor, delfinilor şi altor mamifere a fost exprimată şi anterior de oceanografi. Însă, oamenii de ştiinţă de la Institutul Scripps au scos în evidenţă şi alte consecinţe ale acumulării de deşeuri din plastic în ocean. Fragmentele de plastic ce plutesc în ocean permit înmulţirea rapidă a păianjenilor de mare Halobates sericeus permiţându-le să îşi depună oule, fenomen care în urmă cu 40 de ani nu se întâmpla. Pe de altă parte, în cazul a 9% din peştele prins între insulele Hawaii şi California s-au detectat resturi de plastic în stomac. Astfel, peştii de la adâncimi nu prea mari pot absorbi până la 12.000-24.000 de tone de plastic pe an. Multe specii marine au nevoie de o platformă plutitoare, prezenţa deşeurilor în ocean fiind un avantaj evolutiv, cum ar fi în cazul crabilor, scoicilor şi chiar anumitor tipuri de peşti cărora le place să se ascundă printre obiecte plutitoare. Totuşi, oamenii de ştiinţă atrag atenţia că insulele de gunoaie din pet-uri constituie un mediu nefavorabil, mai ales din cauza toxicităţii deşeurilor pentru restul faunei marine, scrie Agerpres. /Puterea, http://www.puterea.ro/articol/numarul_deseurilor_aruncate_in_pacific_a_crescut_de_100_de_ori

PRESA LOCALĂ

ADMINISTRAŢIA BAZINALĂ DE APĂ SIRET

Un angajat de la SGA Vrancea a suferit un accident de muncă

Anchetă internă la Serviciul de Gospodărire a Apelor (SGA) Vrancea după ce un angajat a suferit un accident de muncă.

Incidentul s-a produs marţi, în jurul orei 16.00 cand, pe fondul neatenţiei, Mihai Gavrilă, salariat al SGA, a fost rănit de un ifron în timp ce muncea la decolmatarea canalului de la Modruzeni, oraşul Mărăşeşti. Bărbatul a fost surprins de utilaj şi a suferit mai multe fracturi. Acesta a fost transportat imediat la Spitalul Judeţean de Urgenţă “Sfîntul Pantelimon” Focşani unde a fost internat în secţia de ortopedie. Medicii au constatat că pacientul, care este de loc din localitatea Pufeşti, avea şi hipertensiune. Dorina Vraciu, directorul SGA, spune că incidentul s-a produs la scurt timp după ce aceasta plecase din zonă. “Se face o anchetă internă a incidentului. Bărbatul nu este grav rănit şi a fost transportat de urgenţă la spital. I s-a pus un picior în ghips şi urmează să plece acasă”, a menţionat Doina Vraciu. La faţa locului au fost chemaţi poliţiştii, dar şi inspectorii de muncă. În ancheta internă se va implica şi un reprezentant de la direcţia sănătate şi securitate de la Administraţia Bazinală de Apă „Siret” Bacău. /Ziarul de Vrancea

Viaţă, adaptabilitate şi supravieţuire – Interviu cu Dr. ing. Emil Vamanu, Director ABA Siret

Liniştea şi durata umanităţii depinde de paşii ei spre civilizaţia rearmonizării omului cu natura, pentru îmbunătăţirea vieţii sale şi salvarea de la propriu-i sfârşit! Vorbim despre aceasta cu dr. ing. Emil Vamanu, director la Administraţia Bazinală de Apă Siret.

Poate fi înşelată natura?

Natura reprezintă lumea fizică înconjurătoare, un univers de manifestări şi mişcări produse într-un echilibru perfect dictat însăşi de multitudinea legilor sale sistemice. Orice intervenţie externă în acest sistem, contravine legilor naturii producând dezechilibre care afectează atât natura moartă, cât şi cea vie. Omul trebuie să fie conştient că orice acţiune a sa reprezintă un parametru destabilizator în ecuaţia echilibrului natural. Guvernată de legi, natura sesizează atât parametrii naturali cât şi pe cei artificiali aplicaţi permanent în ecuaţia de continuitate care defineşte echilibrul. Prin urmare, naturanu poate fi înşelată, orice acţiune fiind depistată imediat şi observată însăşi prin manifestarea naturii împotriva factorului destabilizator, respectiv asupra omului.

Cât de fragilă este siguranţa resurselor de apă, energie şi hrană, în acest moment? Resursa de apă are un caracter limitat şi vulnerabil cu posibilităţi reale de regenerare. Este indispensabiă pentru viaţă şi pentru societate. Reprezintă materie primă pentru activităţi productive, sursă de energie şi cale de transport, factor determinant în menţinerea echilibrului ecologic. Caracterul ei limitat şi vulnerabil este compensat de caracterul regenerabil datorat circuitului natural al apei. Omul are obligaţia de a respecta legea circuitului hidric al apei şi al celorlalte legi ale naturii. În prezent siguranţa resurselor de apă nu este încă în pericol cu toate că în unele situaţii resimţim criza ei. Pe viitor însă siguranţa resursei de apă va depinde de modul cum omul va conştientiza că are obligaţii majore pentru respectarea legilor naturii din care şi el face parte, condiţie obligatorie pentru a se asigura echilibrul resurselor de apă.

Este de meritat diamantul, aurul şi petrolul lumii, în investiţia pentru economia apei şi îmbunătăţirea calităţii ei?

Principalele diferenţe dintre cele trei resurse menţionate (diamant, aur şi petrol) şi resursa de apă, sunt: Resursa de apă este indispensabilă vieţii - cele trei resurse pot lipsi din viaţa omului, acesta putându-şi continua viaţa şi activitatea fără celelalte trei resurse; Resursa de apă este regenerabilă - cele trei resurse sunt epuizabile; Resursa de apă se întâlneşte pe toată suprafaţa planetei în diferite stări, chiar dacă în anumite zone în cantităţi insuficiente - cele trei resurse se regăsesc numai în anumite zone şi acestea limitate de pe Terra; Resursa de apă se utilizează în toate domeniile de activitate; nu există domeniu de activitate în care apa să nu fie utilizată direct sau indirect ca materie primă - cele trei resurse menţionate însă sunt indispensabile doar în domenii limitate de activitate. Apa se regăseşte în toate cele trei forme de agregare - celelalte trei resurse nu au această calitate; Apa se transformă cel mai uşor şi permanent în bani datorită funcţiunilor sale multiple - în mod normal cele trei elemente pot deveni echivalent sau monedă de schimb pentru a cumpăra, conserva şi menţine echilibrul resursei de apă. O casă se poate construi în lipsa celor 3 resurse - în lipsa sursei de apă construirea unei case nu-şi are sen; În deşert şi nu numai, 1 m3 de apă este mai valoros decât 1 m3 din oricare dintre celelalte trei resurs;Atunci când avem apă în exces nu-i calculăm suficient de bine valoarea, motiv pentru care o subevaluăm faţă de celelalte trei resurse.

Din aceste câteva exemple comparative este lesne de înţeles că apa este factorul vital care întreţine viaţa pe pământ. Cu toţii trebuie să fim conştienţi că avem obligaţia să investim oricare altă resursă (cât ar fi aceasta de rară, inclusiv cele trei resurse menţionate) pentru a menţine (după caz, a îmbunătăţi) stările naturale ale resursei de apă, atât din punct de vedere cantitativ cât şi calitativ.

Suntem, oare, la început de sfârşit?

Omul are un început şi un sfârşit. Dar la nivel universal nu avem certitudini ale începuturilor vieţii pe pământ, acestea fiind doar estimate prin diferite studii şi cercetări ale căror parametri se bazează doar pe intuiţii şi argumente filozofice uşor de combătut. Din aceste considerente cred că începutul sfârşitului depinde doar numai de noi toţi cei care convieţuim de sute de milioane de ani pe pământ. Cu certitudine afirm că orice sfârşit pune bazele unui nou început.

Vina este exclusiv a omului, „homo, lupus homini” -„omul, lupul oamenilor”?

Plaut (250-184 î.Chr.) a introdus această cugetare în contextul existenţei unei societăţi în care concurenţa era neloială iar şansele deveneau inegale. Această societate s-a regăsit de-a lungul secolelor şi persistă atât timp cât omul este inconştient de menirea existenţei sale. Au fost cugetători însă care au reflectat în sensul egalităţii de şanse şi au dat o şansă omului: „homo homini homo”(„omul este om pentru om”). Iluzia trecătoare a forţei a fost astfel înlocuită cu înţelepciunea. Într-o societate normală, lupul, chiar om fiind, poate fi stăpânit să nu-şi distrugă semenii, doar şi numai doar printr-un proces continuu de educaţie.

Animalul prins, fuge imediat, dacă scapă. Omul, însă, persistă în acţiuni cinice ale propriei distrugeri. Există o cultură mondială a apei, ca element vital al vieţii lui materiale şi spirituale?

Omul inconştient şi needucat, când ajunge să-şi conducă semenii se crede „Dumnezeu pe Pământ„. Îşi distruge în primul rând resursele umane (oamenii pe care îi conduce pentru a nu avea rivali). Îşi distruge apoi resursele naturale pentru ca eventuali duşmani externi să nu aibă acces la acestea. Îşi distruge în final cetatea pentru a nu se mai folosi nimeni de ea. Oamenii educaţi şi conştienţi procedează în sens opus: respectă resursele umane şi naturale. În ultimul timp oamenii au început să urmărească şi condiţiile de convieţuire ale animalelor care nu au instincte distructive şi implicit să le preţuiască mai mult. Apa este liantul care leagă omul cu natura şi cu fauna. La nivel mondial s-au creat premisele unei culturi mondiale a apei, respectiv ale unor legături sufleteşti dintre materia vie, moartă şi resursa de apă.

Raportat la globalitate, cum se resimte în România procesul de secare şi deteriorare a apei?

România nu este o ţară foarte bogată în resurse de apă. Conştienţi de această situaţie şi de faptul că orice picătură de apă trebuie să fie preţuită, organele de decizie şi de gospodărire a apelor fac eforturi pentru amenajarea complexă a cursurilor de apă, astfel încât societatea şi natura să nu fie afectate în condiţii deficitare de secetă hidrologică.

Comparativ cu pustiirea, extinderea deşertului pe Planeta albastră, în ce măsură este ameninţată România de coşmarul infectării mediului, al diminuării resurselor de apă, energie şi hrană?

România nu este în situaţia regiunilor cu deşert, dar este conştientă că prin activităţi iraţionale în care se neglijează resursa de apă, pot apărea şi pe teritoriul ei zone cu deficit de apă şi cu tendinţe de deşertificare. În sensul evitării unor astfel de situaţii, la nivelul ţării noastre s-au realizat proiecte de refacere ecologică a zonelor poluate, de amenajare a bazinelor hidrografice şi de utilizare raţională a resurselor de apă. Legislaţia actuală în domeniul apelor vizează în special realizarea acestor obiective care au caracter permanent şi strategic.

Ne poate aştepta pe noi românii, vreodată, o viaţă dusă la extreme din cauza calităţii şi cantităţii apei, cum se întâmplă în alte zone geografice?

Extremele, întotdeauna conduc la dezastre. În domeniul apelor, aceste dezastre se produc atât în cazul apelor mari (inundaţii), cât şi în cazul apelor extrem de mici (secetă). Pentru menţinerea resursei de apă la un nivel optim cantitativ şi calitativ, la nivelul României, inclusiv la nivelul Bazinului Hidrografic Siret, se fac eforturi foarte mari de a se introduce cele mai bune tehnici disponibile existente pe plan mondial, în procesele de producţie, de tratare şi de conservare a apei. Reglementările în domeniul gospodăririi apelor sunt îndreptate în această direcţie pentru a se proteja resursele de apă şi pentru a se diminua cât mai mult posibil sursele de poluare şi de utilizare iraţională a resurselor de apă. Prin realizarea acestor măsuri, România va fi ferită de efectele fenomenelor extreme, îndreptate asupra resurselor de apă.

Are omul o forţă de adaptabilitate în măsură să supravieţuiască într-o lume ostilă a viitorului?

Omul trebuie să gândească şi să acţioneze întotdeauna pozitiv. Cu cât populaţia este mai educată şi gândeşte în sensul preţuirii resurselor naturale, dar în special, cu cât factorii de conducere sunt mai buni şi mai conştienţi de valoarea intrinsecă a acestor resurse, cu atât generaţiile viitoare nu vor suferi de lipsa acestora şi în special de lipsa resurselor de apă. Oamenii necredincioşi, sau mai rău, oamenii fals credincioşi (cinici), reprezintă o sursă de acţiuni periculoase pentru lumea ostilă a viitorului. Adaptabilitatea omului trebuie să fie în primul rând în sensul educaţiei, a respectului faţă de semenii săi, faţă de toată lumea vie (vieţuitoare) şi faţă de resursele naturale, a bunătăţii, dorinţei şi credinţei în continuitatea vieţii pe pământ.

Ce este posibil, şi care sunt acţiunile concrete, explicite şi eficiente, la nivelul instituţiei ABA, pentru redresarea şi salvarea naturii, pentru schimbarea de atitudine a omului, în relaţie cu ea?

În primul rând conştientizăm populaţia şi factorii de decizie că apa este un element vital atât pentru om cât şi pentru ceilalţi factori naturali existenţi pe pământ. De asemenea, ne perfecţionăm personalul de specialitate pentru a avea capacitatea să implementeze toate proiectele moderne de administrare integrată a resurselor de apă. În al doilea rând realizăm strategii, studii, cercetări, noi proiecte legislative clare şi nepărtinitoare, programe, proiecte, scheme directoare, rapoarte şi sinteze, prin care justificăm necesitatea realizării de investiţii extrem de costisitoare dar în acelaşi timp extrem de necesare pentru gestiunea resurselor de apă. În al treilea rând, executăm şi urmărim realizarea investiţiilor în termenele stabilite conform programelor de urgenţă şi reglementării din punct de vedere al gospodăririi apelor. În al patrulea rând, dar nu în ultimul, urmărim permanent starea tuturor resurselor de apă (calitativă şi cantitativă) şi luăm decizii în timp real pentru menţinerea echilibrului ecologic, respectiv al circuitului hidric al apei. Toate aceste activităţi se regăsesc în programele de activitate ale specialiştilor noştri din domeniul gospodăririi apelor.

Dacă va dispărea apa şi se va duce altundeva, înseamnă că viaţa va reapărea şi ea, de la capăt, acolo, că la dimensiuni inimaginabile de timp şi spaţiu, omul se va putea transfera, pentru fiii fiilor umanităţii?

Apa este o substanţă specială şi specifică ce întreţine viaţa pe pământ. În masa corpului uman există circa 72 % apă. Fiinţele pământene trăiesc doar în prezenţa apei în care însă se regăsesc şi unele substanţe indispensabile organismului. Pentru alte civilizaţii care trăiesc pe alte planete, apa pământeană ar putea fi nefolositoare întreţinerii vieţii acestora, sau mai mult, în alte spaţii din univers apa nu ar putea fi conservată datorită legilor naturale diferite acestor spaţii. Plecând de la acest raţionament noi pământenii trebuie să nu ne facem iluzii nefireşti asupra ocupării altor spaţii cereşti cu consecinţe incerte, iar apa pe care o avem să o folosim şi să o respectăm aici la ea acasă, pe toată suprafaţa Terrei. Prin urmare dacă respectăm apa şi ne respectăm pe noi înşine şi semenii noştri, apa va rămâne „sine qua non” pe pământ. În condiţiile în care este respectată, însăşi apa are o mare obligaţie să rămână aici sute şi milioane de ani pentru „ fiii fiilor umanităţii”. /Radio Iasi