Cod-f-pc-4 revista presei 11 iunie 2014 cuprins

MARAMUREȘ: Răspunsuri după dezbaterea privind microhidrocentralele care ar urma să fie construite pe râurile Mara şi Cosău

Dezbaterea publică ce a avut loc duminică în Sat Şugatag pe tema microhidrocentralelor care urmează să fie construite pe râurile Mara şi Cosău a atras după sine numeroase întrebări. Cea mai frecventă este aceea dacă avizarea proiectelor de construcţie s-a făcut pe baza unui temei legal şi dacă aduce mai mult avantaje sau dezavantaje locuitorilor din zonă. Potrivit unor surse oficiale reiese că locuitorii sunt cei care încalcă principiile legale, şi nu firmele care intenţionează să facă o astfel de investiţie.
Sistemul de Gospodărire a Apelor Române din Maramureş susţine că cele şase microhidrocentrale care se doresc a fi construite pe râurile Mara şi Cosău reprezintă un beneficiu pentru localităţile aşezate pe aceste râuri. Mai mult decât atât, din informaţiile de până acum se arată că avizele respective s-au primit de la Administraţia de Ape Someş exact în condiţiile legii. Singurul lucru impus de către serviciu a fost acela de a respecta parametrii din proiectare şi a debitelor stabilite, atât de funcţionare, cât şi de tranzitare a captării şi asigurare a debitelor minime înspre aval, respectiv debitele salubre şi debitul de servitute. Un alt aspect care reiese din discuţiile de până acum şi care a fost confirmat de către specialişti este acela că morile, vâltorile şi restul utilităţilor nu sunt avizate spre funcţionare de către Apele Române, ceea ce înseamnă că nu reprezintă un motiv justificat care să împiedice construcţia celor şase microhidrocentrale. De asemenea s-a arătat că în condiţiile în care locuitorii doresc apă, ei trebuie să aibă nişte solicitări la Apele Române şi să-şi realizeze captări sau să-şi proiecteze. Ca o soluţie, reprezentanţii Apelor Române au mai sugerat ca, alături de acest demers, localnicii să intervină la Guvernul României pentru a le asigura fonduri în vederea finalizării barajului de la Runcu, care ar avea capacitatea de a alimenta toate localităţile în cauză, inclusiv municipiul Sighetu Marmaţiei. Agenţia pentru Protecţia Mediului Maramureş a eliberat decizii ale etapelor de încadrare în vederea executării acestor construcţii. Două dintre acestea s-au eliberat în anul 2011, iar alte patru în 2014. O a şaptea era pe Mara-Cosău care s-a dat în 2009 pe 5 ani.
„Noi am analizat toate documentaţiile în Comitetul de Administraţie Tehnică. Am ţinut cont de părerile membrilor CAT şi s-a ajuns la concluzia că investiţiile nu necesită evaluare de mediu sau evaluare adecvată şi s-au eliberat deciziile de încadrare, patru în 25.04.2014 şi celelalte două în 8.07.2011 respectiv 16.08.2011, iar pe Cosău în 03.03.2009”, a declarat Gabriel Tămâian, de la Agenţia pentru Protecţia Mediului Maramureş.Reprezentanţii Agenţiei pentru protecţia Mediului Maramureş spun că s-a respectat procedura de informare a publicului conform metodologiei de eliberare a acordului de mediu, prin mediatizare pe pagina de internet, în presa locală şi la sediul primăriilor pe raza cărora se implementează proiectul. „Din moment ce avem un perimetru concesionat de către o firmă de la Apele Române şi deţine un aviz de construire a apelor, prin care se intenţionează construcţia unei microhidrocentrale pe proiect în baza unui proiect tehnic, noi nu mai avem ce să ne opunem”, a mai precizat Gabriel Tămâian, de la Agenţia pentru Protecţia Mediului Maramureş.
Se pare că sunt mai multe firme care intenţionează să construiască cele şase microhidrocentrale. Unele au trimis deja notificări şi au afişat înştiinţări cum că se lucrează, însă până în momentul de faţă nu se desfășoară nicio lucrare. Pe Cosău este o firmă pentru care s-a eliberat actul de reglementare în urmă cu cinci ani. Pe râul Valea Mare este vorba despre o firmă pentru care deciziile s-au eliberat în anul 2011, însă nu au demarat încă lucrările, astfel că nu se ştie dacă au autorizaţie de construcţie valabilă. Pentru celelalte patru, Agenţia pentru Protecţia Mediului nu ştie dacă s-au obţinut autorizaţii de construcţie sau nu. La Serviciu Apelor Române există un litigiu juridic şi dacă nu va fi plătită închirierea perimetrelor, contractele ar putea fi reziliate. /Maramedia, http://maramedia.ro/maramure-raspunsuri-dupa-dezbaterea-privind-microhidrocentralele-care-ar-urma-sa-fie-construite-pe-raurile-mara-si-cosau

ÎN MARAMUREŞ

Se impun controale de mediu pe malurile râurilor

Un semnal de alarmă cu privire la deşeurile deversate pe cursuri le de apă din Maramureş a fost tras de reprezentantul guvernului în teritoriu, Anton Rohian. "Vreau să vă uitaţi pe Iza, Vişeu, Lăpuş, la nivelul podurilor. Să încetiniţi maşina şi să vedeţi cum stau PET-urile sub poduri", a spus Rohian. /Glasul Maramuresului, http://www.glasul.ro/main.php?show=45&lang=ro&name=#Se_impun_controale_de_mediu_pe_malurile_raurilor

Teme similare

Invadatorii americani din apele sătmărene

Două specii de peşte, aduse din America de Nord în Europa în secolele XVIII şi XIX, au invadat de câţiva ani buni apele sătmărene. Somnul pitic şi bibanul soare s-au înmulţit într-un ritm ameţitor, ajungând în mai toate râurile, lacurile şi canalele din judeţul nostru. Problema e că aceste două specii constituie un pericol pentru peştii indigeni. Pe lângă faptul că le mănâncă hrana, le mai mănâncă şi icrele, respectiv puietul. Caracuda şi linul, specii autohtone, au ajuns în pragul dispariţiei din cauza invadatorilor. În plus, somnul pitic şi bibanul soare sunt lipsiţi şi de valoare economică, întrucât exemplarele din cele două specii, deşi trăiesc mult, nu depăşesc lungimea de 20-30 cm. Şansele de a curăţa apele sătmărene de aceste specii aduse din America sunt practic nule.

Somnul pitic s-a răspândit ca râia

Somnul pitic, denumit ştiinţific Ameiurus nebulosus, a fost adus din America de Nord în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, iar de atunci s-a răspândit foarte puternic în toată Europa. Habitatele frecventate sunt asemănătoare cu cele ale somnului autohton (Silurus glanis). Corpul este, ca şi al somnului autohton, aplatizat cu capul turtit, colorat în brun-măsliniu. Gura este prevăzută cu opt mustăţi, câte patru pe fiecare buză. Pe spate are în plus o mică înotătoare pieloasă. Somnul autohton nu are această înotătoare iar mustăţile sunt în număr de şase. Icrele sunt depuse într-o mică excavaţie în nisip sau mâl, la apă mică şi sunt păzite de către mascul până la eclozare. Fiind foarte vorace, consumă aproape orice fel de hrană, fără a agrea plantele în dieta sa. Iarna şi-o petrece în mâl. A devenit foarte comun în mai toate apele sătmărene, intrând astfel în competiţie cu speciile autohtone. Somnul pitic are lungimea medie de 18-25 cm, depăşind rareori 40 cm. Somnul pitic a devenit o adevărată pacoste în râurile, lacurile şi canalele din judeţul nostru. Acesta mănâncă tot ce-i iese în cale, se înmulţeşte într-un ritm ameţitor şi, practic, nu poate fi stârpit. Potrivit specialiştilor, în ţara noastră a apărut din Ungaria, în special în bazinele râurilor Mureş, Crişuri, Someş, Timiş, Bega, dar s-a răspândit în ultimii ani în majoritatea apelor din ţara noastră. Se pare că somnul pitic a ajuns deja şi în Delta Dunării.

Biban soare fără nicio valoare

Bibanul soare, denumit ştiinţific Lepomis gibbosus, a fost adus în Europa din America de Nord la sfârşitul secolului al XVIII-lea ca peşte decorativ. Peştele, cunoscut şi sub denumirea populară de regina bălţii, s-a răspândit larg pe continentul european, astfel încât în prezent poate fi întâlnit aproape pretutindeni, începând de la Oceanul Atlantic şi până în Delta Dunării. Fiind un consumator de icre şi puiet de peşte, bibanul soare este considerat o specie dăunătoare. Cei care l-au naturalizat în Europa se aşteptau ca aici să crească la dimensiuni mai mari decât în America de Nord. Însă aşteptările nu s-au împlinit, bibanul soare crescând până la lungimi de 12-13 cm, exemplarele de 20 de cm fiind destul de rare.

Pericol pentru speciile autohtone

Somnul pitic, a cărui hrană constă şi în icre, alevini şi puiet de peşte, a devenit un pericol pentru speciile autohtone, la fel ca şi bibanul soare. “Somnul pitic a invadat toate apele. Se înmulţeşte ca râia pentru că nu are duşmani naturali. Întrucât consumă icrele şi puietul de peşte, împreună cu bibanul soare, au ajuns un adevărat pericol pentru câteva specii de peşti. De exemplu, linul şi caracuda aproape că au dispărut din apele sătmărene, fiind declarate specii protejate la nivel naţional. De asemenea, somnii pitici şi bibanii soare provoacă daune masive celorlalte populaţii de peşti, cum ar fi crapul, carasul, plătica, roşioara, inclusiv în rândul răpitorilor, devorând icrele şi puietul”, ne-a declarat preşedintele Asociaţiei Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi (AVPS) Carei, Viorel Năstăsescu.

Nicio şansă pentru eliminare

Şansele de a opri invazia de somni pitici sunt practic nule. “Am auzit că ar exista o specie de biban american care se hrăneşte cu somni pitici, însă cine îşi mai asumă responsabilitatea introducerii în apele noastre a unei noi specii invazive, situaţia putând scăpa foarte uşor de sub control. De asemenea, am mai auzit de nişte capcane speciale pentru ei, dar cine are atâţia bani să înţeseze râurile, lacurile şi canalele cu ele”, este de părere preşedintele AVPS Carei. Tot sortite eşecului sunt şi şansele de a opri invazia bibanului soare. În schimb, dispariţia linilor şi a caracudelor din apele sătmărene devine o certitudine. Cine ştie ce altă specie autohtonă de peşte vor mai distruge somnul pitic şi bibanul soare în viitorul cât se poate de apropiat. Biodiversitatea va avea de suferit din cauza aclimatizării fără rost a acestor două specii din America de Nord. /Gazeta de Nord-Vest, http://www.gazetanord-vest.ro/2014/06/invadatorii-americani-din-apele-satmarene/

ADMINISTRAŢIA BAZINALĂ DE APĂ SIRET