Cod vamal titlul I dispoziții generale capitolul I domeniul de aplicare al legislației vamale, misiunea vămii și definiții articolul 1

Articolul 151. Ridicarea sechestrului

(1) Sechestrul de pe bunuri se ridică în cazul:

a) stingerii, totale sau parţiale, a datoriei vamale şi al recuperării de către organul vamal a cheltuielilor de executare silită;

b) stingerii, totale sau parţiale, a datoriei vamale şi al recuperării cheltuielilor de executare silită prin alte modalităţi de executare silită;

c) necesităţii sechestrării unor alte bunuri în vederea urgentării plăţii restanţelor;

d) înstrăinării sau dispariţiei bunurilor;

e) imposibilităţii comercializării bunurilor;

f) emiterii unei decizii în acest sens de către autoritatea care examinează plîngerea dacă se încalcă procedura de sechestrare;

g) încheierii cu organul vamal a contractului privind modificarea termenului de stingere a datoriei vamale cu recuperarea pînă la semnarea contractului a cheltuielilor legate de executarea silită suportate anterior semnării contractului;

h) emiterii unei încheieri/hotărîri a instanţei de judecată.

(2) După ridicarea sechestrului de pe bunuri, organul vamal le restituie debitorului dacă le-a pus la păstrare în alt loc. În cazul în care dreptul de proprietate asupra bunurilor a trecut la persoana care le-a cumpărat în modul stabilit de Codul fiscal, acestea nu se restituie.

(3) În cazul stingerii parțiale a datoriei vamale, organul vamal dispune ridicarea sechestrului de pe bunuri şi aplică imediat sechestru pe bunurile debitorului în măsură suficientă pentru a asigura stingerea datoriei vamale existente şi compensarea cheltuielilor de executare silită suportate, precum şi a impozitelor şi taxelor aferente comercializării bunurilor.

11.">


Articolul 152. Urmărirea datoriei debitoare

(1) Urmărirea datoriei debitoare de la persoane care au sediul în Republica Moldova se face în baza listei debitorilor, prezentată de debitorul, sau a altor informaţii de care dispune organul vamal. În conformitate cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, pot fi urmărite datoriile debitoare de la persoane din străinătate, precum şi de la debitorii autohtoni în beneficiul debitorului străin.

(2) Urmărirea datoriei debitoare se efectuează şi atunci cînd însuşi debitorul are o datorie vamală.

(3) Pentru urmărirea datoriei debitoare, debitorul este obligat să prezinte organului vamal lista debitorilor, semnată de el (de reprezentantul său), de persoana sa cu funcţie de răspundere. La cererea organului vamal, datele din listă sînt confirmate documentar.

(4) În baza datelor furnizate de debitorul, organul vamal verifică dacă datoriile debitoare au devenit scadente şi dacă debitorul are dreptul să ceară plata lor. În cazul în care dreptul de a cere plata datoriilor este confirmat, organul vamal, în aceeaşi zi sau în ziua următoare, remite debitorului somaţia că, la data primirii ei, asupra sumelor pe care el le datorează debitorului s-a aplicat sechestru în cuantumul datoriei vamale a acestuia şi că debitorul este obligat să stingă datoria vamală.

(5) Persoana care a primit somaţia este obligată ca, în termen de 10 zile lucrătoare, să confirme sau să infirme, parţial ori total, datoria debitoare a debitorului indicată în somaţie. Dacă datoria este infirmată, la scrisoare se anexează copiile de pe documentele de rigoare.

(6) Dacă suma datoriei debitoare a debitorului a fost confirmată sau dacă ea a fost infirmată fără anexarea documentelor de rigoare, precum şi dacă, la expirarea a 10 zile lucrătoare de la primirea somaţiei, nu i s-a răspuns organului vamal, acesta are dreptul să aplice debitorului, în modul corespunzător, modalităţile de executare silită a datoriei vamale enumerate la articolul 143.

12.">

Articolul 153. Imposibilitatea executării silite a datoriei vamale

(1) Executarea silită a datoriei vamale se consideră imposibilă dacă:

a) persoana lichidată nu are succesor şi nu posedă bunuri pasibile urmăririi;

b) persoana se află în proces de lichidare (dizolvare) sau în procedură de insolvabilitate;

c) persoana fizică care nu este subiect al activităţii de întreprinzător nu posedă bunuri care ar putea fi sechestrate conform prezentei secţiuni;

d) persoana fizică care nu este subiect al activităţii de întreprinzător şi-a părăsit domiciliul, nu poate fi găsită şi nu are bunuri care ar putea fi sechestrate conform prezentei secţiuni;

e) persoana fizică a decedat şi nu există alte persoane obligate prin lege să-i stingă datoria vamală;

f) există act judecătoresc ce suspendă executarea deciziei Serviciului Vamal asupra cazului de executare silită – pe perioada valabilităţii actului de suspendare;

g) există actul respectiv al instanţei de judecată sau al executorului judecătoresc potrivit căruia perceperea datoriei vamale este imposibilă sau există ordonanţa privind intentarea cauzei penale pe faptul pseudoactivităţii de întreprinzător.(2) Suma datoriei vamale a cărei executare silită este imposibilă, precum şi suma datoriilor vamale stinse prin renunţarea la încasare, în cazul cînd se constată că este nedatorată, sînt luate la o evidenţă separată, în modul stabilit de Ministerul Finanţelor, pînă la expirarea termenului de prescripţie.

13.">

Articolul 154. Evidenţa acţiunilor de executare silită a datoriei vamale

(1) Evidenţa acţiunilor de executare silită a datoriei vamale o ţine organul vamal în modul stabilit.

(2) În ziua semnării sau cel tîrziu în ziua lucrătoare imediat următoare acesteia, actele ce confirmă acţiunile de executare silită a datoriei vamale se înscriu la organul vamal în registre speciale de evidenţă, ţinute manual sau electronic, de un model stabilit de Serviciul Vamal.

(3) În dosarul debitorului căruia i s-a aplicat executarea silită a datoriei vamale se păstrează decizia organului vamal despre executarea silită, ordinele incaso, actul de sechestru, procesul-verbal privind rezultatele licitaţiei, contractul de vînzare-cumpărare, corespondenţa cu debitorul şi cu alte persoane, alte documente referitoare la caz.

14.">

TITLUL IV

MĂRFURI INTRODUSE PE TERITORIUL VAMAL
CAPITOLUL I

Intrarea mărfurilor
Secțiunea 1

Intrarea mărfurilor pe teritoriul vamal

Articolul 155. Depunerea unei notificări sumare de intrare

(1) Organul vamal poate solicita introducerea mărfurilor pe teritoriul vamal după prezentarea notificării sumare de intrare.

(2) În cazul menționat de alineatul (1), notificarea sumară de intrare se depune la biroul vamal unde are loc prima intrare, anterior introducerii mărfurilor pe teritoriul vamal.

(3) Notificarea sumară de intrare se depune de către transportator. În pofida obligațiilor acestuia, notificarea sumară de intrare poate fi depusă și de una dintre următoarele persoane:

(a) importatorul, destinatarul sau orice altă persoană în numele sau din contul cărora acționează transportatorul;

(b) orice persoană în măsură să prezinte mărfurile în cauză sau să asigure prezentarea acestora la biroul vamal de intrare.

(4) Notificarea sumară de intrare conține datele necesare pentru analiza de risc în scopul securității și siguranței.

(5) Procedura de aplicare a notificării sumare de intrare se stabilește de Guvern.

CAPITOLUL II

Sosirea mărfurilor
Secțiunea 1

Introducerea mărfurilor pe teritoriul vamal

Articolul 156. Notificarea sosirii unei nave maritime sau a unei aeronave

(1) Operatorul unei nave maritime sau al unei aeronave care intră pe teritoriul vamal notifică biroul vamal de primă intrare cu privire la sosirea mijlocului de transport.

(2) Atunci cînd organul vamal are la dispoziție informații cu privire la sosirea unei nave maritime sau a unei aeronave, acesta acordă o derogare de la obligația de notificare menționată la alineatul (1).

(3) Organul vamal permite utilizareasistemelor portuare sau aeroportuare sau a altor sisteme de informații disponibile să fie utilizate pentru a notifica sosirea mijloacelor de transport.

(4) Procedura de aplicare a prezentului articol se stabilește de Guvern.
Articolul 157. Supravegherea vamală

(1) Mărfurile care sunt introduse pe teritoriul vamal sunt supuse, de la data acestei introduceri, unei supravegheri vamale și fac obiectul controalelor vamale. Dacă este cazul, acestea fac obiectul prohibițiilor sau al restricțiilor justificate din motive de moralitate publică, de ordine publică, de securitate publică, de protecție a sănătății și a vieții persoanelor și a animalelor sau de ocrotire a plantelor, de protecție a mediului înconjurător, a patrimoniului național cu valoare artistică, istorică sau arheologică și de protecție a proprietății industriale sau comerciale, inclusiv al controlului vizînd precursorii de droguri, mărfurile care încalcă anumite drepturi de proprietate intelectuală și sumele de bani în numerar, precum și al aplicării măsurilor de conservare și administrare a patrimoniului piscicol și a celor de politică comercială.

(2) Mărfurile rămîn sub supraveghere atît timp cît este necesar pentru a le fi determinat statutul vamal, iar supravegherea nu încetează decît cu permisiunea organului vamal.

(3) Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 363, mărfurile autohtone nu fac obiectul unei supravegheri vamale odată ce le-a fost stabilit statutul vamal.

(4) Mărfurile străine rămîn sub supraveghere vamală, fie pînă cînd se schimbă statutul vamal al acestora, fie pînă la scoaterea de pe teritoriul vamal sau distrugerea lor.

(5) Titularul mărfurilor aflate sub supraveghere vamală poate oricînd, cu permisiunea organului vamal, să le examineze sau să preleve probe, în special în scopul determinării clasificării tarifare, a valorii în vamă sau a statutului vamal.

Articolul 158. Transportarea la locul desemnat

(1) Persoana care introduce mărfurile pe teritoriul vamal le transportă, fără întîrziere, pe traseul specificat și conform instrucțiunilor eventual precizate de organul vamal, fie spre biroul vamal desemnat de acesta din urmă, fie către orice alt loc desemnat sau aprobat de acesta sau spre o zonă liberă.

(2) Orice persoană care își asumă răspunderea pentru transportareal mărfurilor după ce acestea au fost introduse pe teritoriul vamal devine responsabilă de îndeplinirea obligațiilor menționate la alineatul (1).

(3) Mărfurile care se află încă în afara teritoriului vamal și fac obiectul controalelor vamale efectuate de organul vamal al Republicii Moldova în temeiul unui acord încheiat cu țara respectivă din afara teritoriului vamal sunt asimilate mărfurilor introduse pe teritoriul vamal.

(4) Alineatul (1) se aplică pentru mărfurile transportate în interiorul zonelor de frontieră sau prin conducte și cabluri și pentru transporturile de importanță economică neglijabilă, precum scrisorile, cărțile poștale, imprimatele sau echivalentul electronic al acestora ținut pe alte suporturi sau pentru mărfurile transportate de către călători, cu condiția ca supravegherea vamală și posibilitățile de control vamal să nu fie compromise.

(5) Procedura de aplicare a alineatului (4) se stabilește de Guvern .

(6) Alineatul (1) nu se aplică mijloacelor de transport sau mărfurilor care se află la bordul acestora și care nu fac decît să traverseze apele teritoriale sau spațiul aerian al teritoriului vamal fără a se opri pe acest teritoriu.
Articolul 159. Transportareaul în condiții speciale

(1) În cazul în care, în situații de caz fortuit sau de forță majoră, obligația prevăzută la articolul 158 alineatul (1) nu poate fi executată, persoana care are acea obligație sau oricare altă persoană care acționează pe seama ei informează fără întîrziere organul vamal despre această situație. În situația în care cazul fortuit sau forța majoră nu conduce la pierderea totală a mărfurilor, organul vamal este informat cu privire la localizarea lor exactă.

(2) În cazul în care, în situații de caz fortuit sau de forță majoră, o navă sau o aeronavă care intră sub incidența articolului 158 alineatul (6) este constrînsă să ancoreze în port sau să aterizeze temporar pe teritoriul vamal, fără a putea respecta obligația prevăzută la articolul 158 alineatul (1), persoana care introduce nava sau aeronava pe teritoriul vamal sau orice altă persoană care acționează pe seama acesteia informează fără întîrziere organul vamal cu privire la această situație.

(3) Organul vamal stabilește măsurile care trebuie luate pentru a permite supravegherea vamală a mărfurilor menționate la alineatul (1) sau a navei sau a aeronavei, precum și a mărfurilor de la bordul acestora în circumstanțele prevăzute la alineatul (2) și pentru a se asigura, dacă este cazul, că ele sunt transportate ulterior spre un birou vamal sau alt loc desemnat sau aprobat de organul vamal.

Secțiunea 2

Prezentarea, descărcarea și verificarea mărfurilor
Articolul 160. Prezentarea mărfurilor în vamă

(1) Mărfurile introduse pe teritoriul vamal sunt prezentate în vamă imediat după sosirea lor la biroul vamal desemnat sau în orice alt loc desemnat sau aprobat de organul vamal, de către una dintre următoarele persoane:

(a) persoana care a introdus mărfurile pe teritoriul vamal;

(b) persoana în numele și din contul căreia acționează persoana care a introdus mărfurile pe teritoriul vamal;

(c) persoana care și-a asumat responsabilitatea pentru transportul mărfurilor după introducerea acestora pe teritoriul vamal.

(2) Mărfurile care sunt introduse pe teritoriul vamal pe cale aeriană și care rămîn la bordul acelorași mijloace de transport în vederea transportării se prezintă în vamă numai la aeroportul unde sunt descărcate sau transbordate. Mărfurile introduse pe teritoriul vamal, care sunt descărcate și reîncărcate în aceleași mijloace de transport pe durata transportului respectiv pentru a permite descărcarea sau încărcarea altor mărfuri, nu sunt prezentate în vamă la aeroport.

(3) Fără a aduce atingere obligațiilor persoanei menționate la alineatul (1), mărfurile pot fi prezentate de către una dintre următoarele persoane:

(a) orice persoană care plasează imediat mărfurile sub un regim vamal;

(b) titularul unei autorizații de exploatare a spațiilor de depozitare sau orice persoană care desfășoară activitate în zona liberă.

(4) Persoana care prezintă mărfurile poate face referire la notificare sumară de intrare sau la declarația vamală sau la notificare de depozitare temporară depusă pentru respectivele mărfuri.

(5) Atunci cînd pentru mărfuri străine prezentate în vamă nu s-a depus o notificare sumară de intrare, una dintre persoanele menționate la articolul 155 alineatul (3) depune imediat o declarație vamală sau o declarație de depozitare temporară.

(6) Alineatul (1) se aplică pentru mărfurile transportate prin conducte și cabluri, pentru transporturile de importanță economică neglijabilă, precum scrisorile, cărțile poștale, imprimatele sau echivalentul electronic al acestora ținut pe alte suporturi sau pentru mărfurile transportate de către călători, cu condiția ca supravegherea vamală și posibilitățile de control vamal să nu fie compromise.

(7) Mărfurile prezentate în vamă nu pot fi ridicate din locul în care sunt prezentate fără permisiunea organului vamal.

(8) Organele vamale acceptă utilizarea sistemelor portuare sau aeroportuare ori a altor metode disponibile de informare pentru prezentarea mărfurilor în vamă.

Articolul 161. Descărcarea și examinarea mărfurilor

(1) Mărfurile nu pot fi descărcate sau transbordate de pe mijlocul de transport pe care se află decît cu perimisiunea organului vamal, în locuri desemnate sau aprobate de acesta.

(2) O astfel de permisiune nu este necesară în cazul unui pericol iminent care impune descărcarea imediată a mărfurilor, în totalitate sau în parte. Într-un asemenea caz, organul vamal este informat fără întîrziere.

(3) Organul vamal solicită oricînd descărcarea și dezambalarea mărfurilor, cu scopul de a le verifica, de a preleva probe și de a controla mijloacele de transport în care circulă mărfurile.

Articolul 162. Mărfuri transportate în regim de tranzit

(1) Articolul 158 alineatul (2) și alineatul (3), articolele 160, 161 și 163 - 168 nu se aplică în cazul introducerii pe teritoriul vamal a mărfurilor care se află deja plasate sub un regim de tranzit.

(2) Articolele 161 și 163 - 168 se aplică mărfurilor straine care au fost transpotate în regim de tranzit, din momentul în care mărfurile respective sunt prezentate la biroul vamal de destinație situat pe teritoriul vamal, în conformitate cu reglementările privind regimul de tranzit.
Secțiunea 3

Depozitarea temporară a mărfurilor

Articolul 163. Mărfuri depozitate temporar

Mărfurile străine sunt depozitate temporar din momentul prezentării lor în vamă.

Articolul 164. Declarația de depozitare temporară

(1) Mărfurile străine prezentate organului vamal sunt acoperite de o declarație de depozitare temporară care conține toate datele necesare pentru aplicarea dispozițiilor care reglementează depozitarea temporară.

(2) Documentele referitoare la mărfurile depozitate temporar sunt puse la dispoziția organului vamal în cazul în care legislația prevede astfel sau atunci cînd este necesar în vederea controalelor vamale.

(3) Declarația de depozitare temporară este depusă de una dintre persoanele menționate la articolul 160 alineatul (1) cel tîrziu în momentul prezentării mărfurilor în vamă.

(4) Organul vamal poate accepta ca declarația de depozitare temporară să iauna dintre următoarele forme:

a) o referință a oricărei notificări sumare de intrare depuse pentru mărfurile în cauză, completată cu datele unei declarații de depozitare temporară;

b) un manifest sau un alt document de transport, cu condiția ca acesta să conțină datele unei declarații de depozitare temporară, inclusiv o referință a unei notificări sumare de intrare în cazul dacă aceasta a fost depusă.

(5) Dacă se depune o declarație vamală anterior datei estimate pentru prezentarea mărfurilor în vamă, în conformitate cu articolul 188, organul vamal poate considera declarația respectivă ca fiind o declarație de depozitare temporară.

(6) Prevederile articolelor 203 - 208 se aplică declarației de depozitare temporară.

(7) Declarația de depozitare temporară poate fi utilizată și în următoarele scopuri:

a) notificarea sosirii menționate la articolul 156; sau

b) prezentarea mărfurilor în vamă în conformitate cu articolul 160, în măsura în care aceasta îndeplinește condițiile prevăzute în dispozițiile respective.

(8) O declarație de depozitare temporară nu este necesară în cazul în care, cel tîrziu la data prezentării mărfurilor în vamă, statutul vamal al acestora ca mărfuri ale Republicii Moldova este determinat în conformitate cu articolele 171 - 174.

(9) Declarația de depozitare temporară este păstrată de către organul vamal sau este accesibilă pentru acesta, pentru a verifica dacă mărfurile la care se referă sunt ulterior plasate sub un regim vamal sau reexportate în conformitate cu articolul 168.

(10) În sensul alineatelor (1) – (9), în cazul în care mărfurile străine care au circulat sub un regim de tranzit sunt prezentate la o biroul vamal de destinație aflată pe teritoriul vamal, datele pentru regimul de tranzit în cauză sunt considerate a fi declarația de depozitare temporară, cu condiția să îndeplinească cerințele în acest scop. Cu toate acestea, după finalizarea regimului de tranzit titularul mărfurilor poate depune o declarație de depozitare temporară.
Articolul 165. Modificarea și invalidarea unei declarații de depozitare temporară

(1) În baza unei cereri depuse de declarant, acestuia i se permite să modifice una sau mai multe date din declarația de depozitare temporară ulterior depunerii acesteia. Modificarea nu poate să facă declarația vamală aplicabilă altor mărfuri decît celor care au făcut inițial obiectul acesteia.

(2) Nici o modificare nu mai este posibilă ulterior unui din următoarele cazuri:

a) organul vamal a informat persoana care a depus declarația că intenționează să verifice mărfurile;

b) organul vamal a stabilit că datele din declarație sunt incorecte;

(3) În cazul în care mărfurile pentru care a fost depusă o declarație de depozitare temporară nu sunt prezentate în vamă, organul vamal invalidează respectiva declarație în unul din următoarele cazuri:

a) la solicitarea declarantului;

b) în termen de 30 de zile de la depunerea declarației.

Articolul 166. Condițiile și responsabilitățile pentru depozitarea temporară a mărfurilor

(1) Mărfurile depozitate temporar sunt stocate numai în spații de depozitare temporară în conformitate cu articolul 167 sau, în cazuri justificate, în alte spații desemnate sau aprobate de organul vamal.

(2) Fără a aduce atingere articolului 157 alineatul (5), mărfurile depozitate temporar nu fac obiectul altor manipulări decît cele destinate să le asigure conservarea fără a modifica prezentarea sau caracteristicile tehnice.

(3) Titularul autorizației menționate la articolul 167 sau persoana care depozitează mărfurile în cazurile în care mărfurile sunt depozitate în alte locuri desemnate sau aprobate de organul vamal răspunde pentru toate elementele următoare:

(a) asigurarea faptului că mărfurile depozitate temporar nu sunt scoase de sub supravegherea vamală;

(b) îndeplinirea obligațiilor care rezultă în urma păstrării mărfurilor la depozitare temporară:

(c) constituirea garanției pentru datoria vamală aferentă în conformitate cu articolul 108.

(4) În cazul în care, din orice motiv, mărfurile nu pot fi menținute la depozitare temporară, organul vamal ia fără întîrziere toate măsurile necesare pentru a reglementa situația respectivelor mărfuri, în conformitate cu articolele 211, 212 și 214.

Articolul 167. Autorizația pentru exploatarea spațiilor de depozitare temporară

(1) Pentru exploatarea spațiilor de depozitare temporară este necesară o autorizație din partea organului vamal. O astfel de autorizație nu este necesară în cazul în care operatorul spațiului de depozitare temporară este însăși organul vamal.

(2) Condițiile în care este permisă exploatarea spațiilor de depozitare temporară sunt prevăzute în autorizație.

(3) Autorizația pentru exploatarea spațiilor de depozitare temporară se acordă în următoarele condiții:

a) spațiile de depozitare temporară nu sunt folosite în scopul vînzării cu amănuntul;

b) în cazul în care mărfurile depozitate prezintă un pericol sau pot deteriora alte mărfuri sau necesită dotări speciale din alte motive, spațiile de depozitare temporară sunt special echipate pentru depozitarea lor;

c) spațiile de depozitare temporară sunt gestionate exclusiv de către titularul autorizației.

(4) Autorizația menționată la alineatul (1) este acordată numai persoanelor care îndeplinesc următoarele condiții:

a) sunt stabilite pe teritoriul vamal;

b) oferă asigurarea necesară bunei derulări a operațiunilor; se consideră că un operator economic autorizat pentru simplificări vamale îndeplinește obligația respectivă în măsura în care exploatarea spațiilor de depozitare temporară este luată în considerare în cadrul autorizației menționate la articolul 42 alineatul (3) litera a).

c) constituie o garanție în conformitate cu articolul 108.

(5) În cazul în care se constituie o garanție globală, respectarea obligațiilor aferente respectivei garanții se monitorizează printr-un control corespunzător.

(6) Autorizația prevăzută la alineatul (1) se acordă numai în cazul în care organul vamal poate exercita supravegherea vamală fără a trebui să introducă măsuri administrative disproporționate față de nevoile economice respective.

(7) Titularul autorizației ține o evidență corespunzătoare în forma aprobată de către organul vamal.

(8) Această evidență trebuie să conțină informațiile și datele care să permită organului vamal să supravegheze exploatarea spațiilor de depozitare temporară, în special în ceea ce privește identificarea mărfurilor depozitate, statutul vamal și circulația acestora.

(9) Se consideră că un AEOC îndeplinește obligația prevăzută la alineatele (7) și (8) în măsura în care evidențele sale sunt adecvate avînd în vedere scopul exploatării depozitării temporare.

(10) Organul vamal îl poate autoriza pe titularul autorizației să mute mărfurile depozitate temporar între diferitele spații de depozitare temporară, cu condiția ca astfel de mutări să nu crească riscul de fraudă, după cum urmează:

a) o astfel de mutare are loc sub responsabilitatea unui organ vamal;

b) o astfel de mutare intră sub incidența unei singure autorizații, eliberate unui operator economic autorizat pentru simplificări vamale; sau

c) circulația mărfurilor depozitate temporar între diferitele spații de depozitare temporară reglementate de diferite autorizații de exploatare a spațiilor de depozitare temporară, cu condiția ca titularii autorizațiilor respective să fie AEOC

d) în alte cazuri de mutare.

(11) În cazul în care există o necesitate economică și în care supravegherea vamală nu este afectată, organul vamal poate autoriza depozitarea mărfurilor autohtone într-un spațiu de depozitare temporară. Aceste mărfuri nu sunt considerate mărfuri depozitate temporar.