Codul civil al Republicii Moldova. Comentariu

Articolul 750. Dreptul de restituire în contractele cu consumatorii

(1) În masura în care legea prevede în mod expres, dreptul de revocare conform art.749 poate fi înlocuit, la încheierea contractului pe baza prospectului de vînzare, printr-un drept nelimitat de restituire daca:

a) prospectul de vînzare contine o explicatie clara referitoare la dreptul de restituire;

b) consumatorul a putut lua cunostinta în detaliu de prospectul de vînzare în lipsa întreprinzatorului;

c) consumatorului i se asigura, pe un suport de date trainic, dreptul de restituire.

(2) În cazul dreptului de restituire, revocarea poate fi declarata doar prin înapoierea bunului în interiorul termenului.

I. Generalităţi

1. Principiu. Conform art. 749 dreptul la revocare poate fi realitată alternativ fie prin declaraţie, fie prin restituirea bunului în termen. Regula generală este interdicţia modificării sau limitării acestor posibilităţi de exercitare a dreptului la revocare a consumatorului.

2. Noţiune. a) În vederea conciliereii intereselor divergente a întreprinzătorului de raţionalizare a operaţiunilor de producţie şi distribuţie, pe de o parte, şi necesităţii protecţiei a consumatorului, pe de altă parte, legea poate permite pentru anumite situaţii substituirea dreptului la revocare prin declaraţie cu dreptul nelimitat la restituire. Consumatorul are în asemenea cazuri doar dreptul de a revoca contractul încheiat prin restituirea bunului în ineriorul termenului.

b) Art. 750 nu reglementează cazurile în care poate fi înlocuit dreptul la revocare cu dreptul la neilimitat la restituire, ci modul şi condiţiile în care poate fi exercitat dreptul nelimitat la restituire.

3. Terminologie. Dreptul la restituire constituie o formă a dreptului la revocare, astfel că “revocarea declarată prin înapoierea bunului” este sinonimă cu “dreptul la restituire”.

II. Condiţii (alin. 1)

1. Permisiunea. Cazurile în care părţile pot înlocui dreptul la revocare reglementat la art. 749 cu dreptul nelimitat de restituire vor fi prevăzute în mod expres de lege. Părţile nu pot prin convenţie stabili substituirea dreptului la revocare conform art. 749 cu dreptul nelimitat la substituire. Aceasta rezultă din faptul, că dreptul nelimitat la restituire reprezintă o limitare a drepturilor consumatorului, acesta neputînd exercita dreptul la revocare prin declaraţie scrisă.

2. Prospectul de vânzare. a) Contractul între consumator şi întreprinzător trebuie încheiat "în baza prospectului de vânzare" (art. 750 alin. 1). Legea nu prevede o anumită formă a prospectului de vânzare. În categoria prospectelor intră broşura, catalogul de vânzări, înserări, etc. Suficientă este, de asemenea, orice prezentare lizibilă în forma datelor informaţionale (CD-R, dischetă, internet, email, newsletter, etc.). Necesar este în toate cazurile, ca prospectul să conţină toate informaţiile necesare.

b) Prospectul de vânzare constituie o chemare la ofertă (invitatio ad offerendum) în sensul art. 681 alin. 3.

c) Prospectul va conţine o notificare clară referitoare la dreptul de restituire a consumatorului (art. 750 alin. 1 lit. a). Dispoziţiile art. 749 alin. 3 referitoare la conţinutul şi forma (principiul transparenţei) notificării se aplică în mod corespunzător (vezi supra art. 749, III).

3. Luarea la cunoştinţă. Conform art. 750 alin. 1 lit. b consumatorul trebuie să fi putut lua cunoştinţă, în lipsa întreprinzătorului, în detaliu de prospectul de vânzare. Prin urmare, consumatorului trebuie să i se ofere posibilitatea de a studia individual – în absenţa corporală a întreprinzătorului sau a unui alt reprezentant ori angajat al acestuia – prospectul de vânzare într-o perioadă rezonabilă de timp, pentru a putea astfel analiza “în voie” produsul ce urmează a fi cumpărat şi consecinţele achiziţionării acestuia. În privinţa timpului necesar pentru luarea la cunoştinţă nu este posibilă stabilirea unei anumite limite; important este ca consumatorul să nu fie presat la încheierea contractului.

4. Asigurarea dreptului la restituire. a) Art. 750 alin. 1 lit. c impune înreprinzătorul de a asigura consumatorului, pe un suport trainic, dreptul acestuia de restituire a bunului. Prin aceasta legea amplifică protecţia consumatorului. Asigurarea prevăzută la art. 750 alin. 1 lit. c este necesară alături de notificarea prevătută la art. 750 alin. 1 lit. a. Atît notificarea cât şi asigurarea au menirea de a încunosţiinta vânzătorul despre dreptul său la restituire; totuşi, în timp ce notificarea este încadrată în prospect având mai mult caracter infomraţional, asigurarea va fi făcută în cadrul încheierii contractului, atenţionînd consumatorul odată în plus despre dreptul său la restituire. Asigurarea are, pe de asupra, şi scopul încluderii indubitabile a dreptului de restituire a consumatorului în contract. Ca urmare, prin asigurarea dreptului la restituire întreprinzătorul se obligă (încă odată) în mod expres de a acorda consumatorului dreptul la revocare în forma restituirii bunului cumpărat.

b) Art. 750 alin. 1 lit. c prevede posibilitatea asigurării “pe un suport trainic”. Datorită caracterului asigurării – modificarea modului de exercitare a dreptului la revocare prevăzut la art. 749 prin limitarea acestuia cu dreptul la restituire – asigurarea va fi necesară în forma în care este încheiat contractul. Dacă contractul se încheie în formă scrisă, asigurarea va trebui făcută de asemenea în forma contractului.

c) Asigurarea va fi făcută cel târziu la momentul încheierii contractului. Aceasta va putea fi făcută şi ulterior, dacă ea nu a fost făcută la acest moment. Privind efectele lipsei asigurării sau asigurării nevalabile, vezi infra IV.

III. Exercitarea dreptului la restituire (alin. 2)

1. Nelimitat. Dreptul la restituire nu poate fi limitat. Prin urmare, la fel ca şi în cazul art. 749, dreptul la restituire nu poate fi prevăzut cu condiţii, în special de obligaţia de a jusitifica restituirea.

2. Termenul. a) Dreptul la restituire poate fi exercitat conform art. 750 alin. 2 coroborat cu 749 alin. 2 în “interiorul” a două săptămîni. Termenul nu poate începe a curge înainte de recepţionarea completă a bunului achiziţionat prin contract. În vederea dovezii recepţionării întreprinzătorul poate prevedea obligaţia consumatorului de a semna o recipisă de recepţie.

b) Pentru restituirea în termen decisivă nu este data recepţiei bunului de către întrepinzător, ci data expediereii bunului.

3. Expedierea. Înapoierea bunului prin restituire va avea loc, de obice, prin expedierea acestuia prin sevicii postale. Suportarea cheltuielilor reste regelementată de art. 751 alin. 2.

4. Preluarea. Dacă mărimea sau cantitatea bunului nu permite expedierea acestuia, bunul va fi preluat de către întreprinzător. O asemenea obligaţie poate, în vederea evitării litigiilor, prevăzută în asigurarea întreprinzătorului conform art. 750 alin. 1 lit. c de a prelua bunul de la consumator, dacă acesta intenţionează să-l restituie. O justificare a consumatorului privind restituirea nu este necesară nici în acest caz.

IV. Efectele juridice şi sarcina probei

1. Generalităţi. Efectele juridice referitoare la exercitarea dreptului de a restitui bunul de către consumator rezultă din art. 750 şi din art. 751.

2. Nerestituirea. Dacă consumatorul a fost prealabil notificat valabil conform art. 750 alin. 1 şi acesta nu exercită dreptul său la revocare în termenul în „interiorul” a 2 săptămîni contractul rămîne valabil, nemaiputînd fi atacat decât conform regulilor generale.

3. Restituirea în termen. Restituirea în termen a voinţei exprimate în sensul încheierii contractului are ca efect rezoluţiunea contractului. Pentru expedierea în termen este suficientă data expedierii, data recepţiei fiind irelevantă. Pentru detalii a se vedea infra art. 751.

4. Lipsa notificării/asigurării; notificarea/asigurarea nevalabilă. a) Art. 750 urm. nu prevede efecte juridice pentru cazul în care dispoziţiile referitoare la notificarea şi asigurarea consumatorului nu au fost îndeplinite sau acestea sunt neconforme. În aceste cazuri consumatorul va putea restitui nelimitat în timp voinţa exprimată, deoarece dreptul de restituire nu se stinge în lipsa unei notificări şi asigurări valabile: din cauza lipsei momentului în care a fost asigurat valabil, termenul de revocare nu a început să curgă. Întreprinzătorul va suporta riscurile restituirii după scurgerea unui termen îndelungat, întrucît acestuia îi revine obligaţia de a notifica şi asigura consumatorul în mod valabil despre dreptul la restituire.

b) În cazul lipsei notificării sau asigurării sau invalidităţii uneia din acestea utilizatorul poate efectua mai târziu sau repeta notificarea şi asigurarea faţă de consumator. În acest caz termenul de 2 săptămîni prevăzut pentru exercitarea dreptului la revocare de către consumator va curge de la momentul asigurării valabile.

5. Sarcina probei. Întreprinzătorului îi revine sarcina probei tuturor faptelor în baza cărora acesta susţine nerespectarea de către consumator a termenului de restituire. Utilizatorul va face, în special, dovada notificării corespunzătoare în prospect, asigurării, conformităţii notificării şi asigurării cu dispoziţiile art. 750 alin. 1, momentul asigurării, posibilitatea luării la cunotinţă (art. 752 alin. 1 prop. 2). Consumatorului îi revine sarcina dovezii expedierii şi, după caz, a receptării de către destinatar a bunului (art. 752 alin. 2).