Codul civil al Republicii Moldova. Comentariu

Articolul 752. Transmiterea informatiilor si a declaratiilor

(1) Informatiile si declaratiile sînt puse la dispozitia consumatorului pe un suport de date trainic daca i-au parvenit sub forma de document sau sub o alta forma lizibila care îi permite sa reproduca întocmai informatiile într-un termen corespunzator cerintelor actului juridic. Sarcina probei pentru continutul informatiilor sau declaratiei revine întreprinzatorului.

(2) Prevederile alin.(1) se aplica în modul corespunzator si declaratiilor consumatorului fata de întreprinzator.
I. Generalităţi

1. Scopul normei. Art. 749 – 751 prevăd mai multe obligaţii ale întreprinzătorului de a pune consumatorului la dispoziţie anumite informaţii. De asemenea, consumatorul urmează a declara revocarea într-o anumită formă. Art. 752 are scopul de a determina caracteristicile suportului pe care asemenea informaţii sunt transmise de către o parte celeilalte. Necesitatea reglementării rezultă din multitudinea de opţiuni pe care părţile le au la dispoziţie, de ex. pe hîrtie (scris de mână, fax, telex, etc.), suport de masă plastică sau un alt suport asemănător, în forma unor date informaţionale (email, pagina web, sms, etc.).

2. Limitări.

a) Dispoziţiile art. 752 se aplică doar raporturilor între întreprinzător şi consumator. Imposibilitatea aplicării directe a acestora asupra altor categorii de raproturi juridice rezultă din locul sistematic al art. 752 în cadrul reglementărilor privind contractele cu consumatorii.

b) Îndeplinirea condiţiilor suportului trainic nu eliberează părţile de obligaţia respectării formei scrise sau autentice cerute expres de lege pentru anumite categorii de acte (art. 209). Din acest considerent, art. 752 constituie o normă specială faţă de art. 209 în privinţa transmiterii verbale a informaţiilor cerute de art. 749 – 751, înlocuind forma verbală prin necesitatea unui suport trainic, nu însă şi lex speciales în ceea ce priveşte necesitatea forma scrise sau autentice.

II. „Suport trainic”

1. Domeniul de aplicare. Dispoziţiile art. 752 referitoare la forma de transmitere a informaţiilor se aplică atât întreprinzătorului cât şi consumatorului (art. 752 alin. 2). În privinţa întreprinzătorului art. 752 se aplică tuturor informaţiilor pe care acesta urmează a le pune la dispoziţia consumatorului conform art. 749 – 751; consumatorul va respecta condiţiile art. 752 doar în cazul formei de transmitere a declaraţiei de revocare a contractului conform art. 749 alin. 2.

2. Noţiune. Art. 752 alin. 1 prop. 1 conţine o definiţie legală a „suportului trainic” care conţine informaţiile pe care părţile urmează a le comunica uan alteia. Prin „trăinicia” suportului legea intenţionează limitarea suportului doar la un cadru rezistent şi durabil, de natură a a exista şi putea fi utilizat la orice moment dat în viitor. Aceasta este necesar în special în vederea asigurării probelor de către părţi, dar şi a revizuirii informaţiei transmise de către o parte celeilalte.

3. Document. Noţiunea de document în cadrul art. 752 se va înţelege prin prisma suportului şi nu a conţinutului acestuia. Prin urmare, document va constitui orice suport de hârtie sau suporturi asemănătoare acestora de natură a reda imun influenţei unor factori externi şi durabil informaţia plasată pe suport. Documente vor fi de ex. suporturile de hârtie scrise manual, imprimate, fotocopiate, etc.

4. Altă formă. a) Legea nu limitează natura suportului doar la documente. Dezvoltarea technologică şi a mediilor de comunicaţie impune o adaptarea a cadrului juridic la aceste realităţi. De aceea art. 752 alin. 1 prop. 1 permite transmiterea informaţiilor şi „sub o altă formă lizibilă care îi permite sa reproducă întocmai informaţiile între-un termen corespunzător cerinţelor actului juridic”. Prin urmare, în această categorie urmează a fi incluse transmiterea informaţiei prin fax, telex, email, plasarea informaţiilor pe pagina web, etc.

b) Necesar este ca suportul să conţină informaţiile într-o formă lizibilă. Această condiţie rezultă implicit din faptul, că întreprinzătorul şi consumatorul urmează a transmite unul altuia informaţii în forma unor texte, astfel că suportul trebuie să fie apt de a fi citit fără eforturi suplimentare ale părţilor. În privinţa transmiterii informaţiilor în forma unor date informaţionale lizibilitatea impune, de asemenea, culegerea sau stocarea textului într-un anumit program sau format de uz curent, astfel că partea contractantă să aibă acces la informaţii fără eforturi deosebite (de ex. fără necesitatea a achiziţionării de software speciale).

c) Suportul trebuie să fie de natură a reproduce întocmai informaţiile transmise, urmînd a garanta intersele părţilor împotriva unor erori cauzate de transmiterea eronată a informaţiilor. Această condiţie este, de regulă, îndeplinită în cazul transmiterii informaţiei prin fax, telex, etc. În cazul altor suporturi, de ex. în forma unor date informaţionale via email sau pagina web, acestea urmează a fi astfel concepute, încât să reproducă şi la destinatar informaţia în acelaşi conţinut şi formă. Acest aspect este în special important pentru transmiterea informaţiilor (de ex. prin plasarea pe web), deoarece accesarea acestora cu programe în versiuni inferioare (dar curente) nu permite întotdeauna reproducerea întocmai a informaţiilor cuprinse în forma originală.

d) Reproducere informaţiilor trebuie să aibă loc într-un termen „corespunzător cerinţelor actului juridic”. Această condiţie rezultă din necesitatea respectării în cadrul art. 749 – 750 unei anumite succesiuni a actelor juridice a întreprinzătorului şi consumatorului. Astfel, de ex. notificarea despre dreptul de a revoca contractul va urma încheierii acestuia iar luarea la cunoştinţă a prospectului în absenţa întreprinzătorului presupune reproducerea la timp a informaţiilor, etc.

e) Deşi art. 752 alin. 1 prop. 1 nu o prevede în mod expres, pentru realizarea „unei alte forme” este necesară, de asemenea, posibilitatea stocării informaţiei. Aceasta rezultă din scopul art. 752 de a garanta existenţa unor „suporturi trainice” de natură a fi utilizate şi în viitor de către părţi (de ex. notificarea privind dreptul consumatorului de a revoca contractul trebuie să poată fi stocată, astfel încât consumatorul să o poată reciti sau utiliza în alte scopuri mai târziu). Pentru fax sau telex această condiţie este realizată prin imprimarea acestora pe hârtie. Transmiterea informaţiilor în forma unor date informaţionale trebuie să fie apte de a fi stocate, fără ca prin aceasta să fie afectate lizibilitatea şi aptitudinea de a fi reproduse întocmai în orice moment.

III. Sarcina probei

Conform art. 752 alin. 1 prop. 2 şi alin. 2 întreprinzătorul şi consumatorul suportă sarcina probei conţinutului informaţiilor şi a declaraţiilor prorprii făcute în una din formele prevăzute la art. 752. Din aceasta rezultă, de asemenea, că fiecare din părţi va suporta şi sarcina probei transmiterii corespunzătoare a infrormaţiei. Pentru detalii a se vedea supra art. 749, IV, 5 şi 750, IV, 5.

T i t l u l III

CATEGORIILE DE OBLIGATII

Capitolul I

VINZAREA-CUMPARAREA

S e c t i u n e a 1

DISPOZITII GENERALE CU PRIVIRE

LA VINZARE-CUMPARARE

Articolul 753. Contractul de vânzare-cumpărare.
(1) Prin contractul de vânzare-cumpărare, o parte (vânzător) se obligă să predea un bun în proprietate celeilalte părţi (cumpărător), iar acesta se obligă să preia bunul şi să plătească preţul convenit.

(2) Vânzătorul se obligă să remită, concomitent cu predarea bunului, documentele referitoare la bun, prevăzute de lege, dacă în contractul de vânzare-cumpărare nu este prevăzut altfel.

(3) Dacă preţul nu este indicat direct în contractul de vânzare-cumpărare, părţile pot conveni asupra modului de determinare a lui.
(1) Alineatul 1 al articolului defineşte contractul de vânzare-cumpărare. Din obligaţia vânzătorului de a preda bunul rezultă, că vânzătorul trebuie să fie proprietarul bunului şi, odată cu predarea bunului să transmită şi dreptul de proprietate asupra lui. Conform articolului 315 al Codului Civil proprietarul are drept de posesiune, folosinţă şi de dispoziţie asupra bunului.

Contractul de vânzare-cumpărare este un contract sinalagmatic, deoarece creează obligaţii reciproce şi interdependente, părţile având şi drepturi şi obligaţii (art.704 Cod.civ.). Astfel, obligaţia de preluare a bunului de către cumpărător este corelată cu obligaţia vânzătorului de a preda bunul. Vânzătorul nu poate fi obligat a preda lucrul, decât dacă cumpărătorul este ţinut în aceeaşi măsură de a-l lua în primire, asigurându-se, astfel, una din finalităţile contractului, aceea de a pune lucrul în stăpânire de fapt şi de drept a cumpărătorului.

Art.757 al Codului civil reglementează termenul predării bunului

(2) Din prevederile alineatului 2 rezultă, că vânzătorul este obligat să remită documentele referitoare la bun la momentul, în locul şi în forma prevăzută de contract. Dacă în contract lipseşte o asemenea stipulaţie, vânzătorul se obligă să remită documentele referitoare la bun, concomitent cu predarea bunului.

De regulă, vânzătorul trebuie să prezinte documentele care atestă dreptul de proprietate asupra bunului. În unele cazuri însăşi legea stabileşte documentele necesare de a fi prezentate. De exemplu, în cazul în care obiectul contractului de vânzare-cumpărare îl constituie un bun imobil, vânzătorul trebuie să prezinte documentul ce confirmă dreptul de proprietate asupra imobilului, precum şi extrasul din registrul bunurilor imobile.

Deseori, pentru a se asigura că marfa corespunde calităţii prevăzute în contract, părţile stipulează o clauză prin care vânzătorul se obligă să anexeze mărfii livrate atestate de calitate, de garanţie, buletine de analiză, cartea tehnică a produsului sau alte documente de certificare a calităţii.

În ceea ce priveşte forma în care trebuie prezentate documentele, aceasta include numărul de copii, limba în care vor fi întocmite şi felurile duplicatelor utilizate, de exemplu scrise, xeroxate, dactilografiate etc.

(3) Preţul este suma de bani pe care cumpărătorul se obligă să o plătească vânzătorului, în schimbul bunului cumpărat. Preţul corespunde bunului vândut. Conform articolului 756 al Codului civil, preţul trebuie să fie exprimat în bani.

Din alineatul 3 al prezentului articol rezultă, că un contract de vânzare-cumpărare se consideră valabil încheiat, chiar dacă preţul nu este indicat direct în contract. De asemenea, părţile nu sunt obligate să stipuleze în contract modul de determinare a preţului. Părţile au opţiunea de a conveni sau nu asupra modului de determinare a preţului.

Determinarea preţului poate fi făcută direct şi concomitent cu acordul de voinţă al părţilor, prin negociere sau prin aderarea pură şi simplă a cumpărătorului la preţurile fixe, expuse sau fixate concomitent. De asemenea, şi vânzătorul poate să adere la oferta de cumpărare înaintată de cumpărător, în care acesta stabileşte singur preţul.

Preţul mărfii este determinat dacă cuantumul lui este convenit de părţi în momentul încheierii contractului.

Părţile pot stipula în contract numai elementele pe baza cărora preţul va putea fi determinat în viitor, cel târziu la data exigibilităţii obligaţiei de plată.

Determinarea preţului nu presupune şi stabilirea modalităţii de plată, de exemplu, printr-o singură prestaţie sau în rate, ori a termenului plăţii, aceste elemente urmând a fi determinate separat.


Articolul 754. Cheltuielile de vânzare a unui bun mobil
(1) Cheltuielile de predare a bunului mobil, în particular de măsurare, cântărire şi ambalare, sunt puse în sarcina vânzătorului, iar cheltuielile de primire şi transportare a bunului din locul încheierii contractului sunt puse în sarcina cumpărătorului, dacă în contract nu este prevăzut altfel.

(2) În cazul în care contractul de vânzare-cumpărare a unui bun mobil trebuie autentificat şi înregistrat, cumpărătorul suportă costul autentificării notariale, al înscrierii în registrul public respectiv şi al transferului proprietăţii.
(1) Conform normei comentate, părţile sunt în drept să stipuleze în contract cine va suporta cheltuielile de vânzare a bunului mobil, cu excepţia cheltuielilor ce ţin de autentificarea notarială, înscrierea în registrul public respectiv şi al transferării proprietăţii, care sunt puse în sarcina cumpărătorului. Dacă părţile nu au stipulat în contract cine va suporta cheltuielile de vânzare, atunci cheltuielile de predare a bunului vor fi suportate de vânzător, iar cheltuielile de preluare şi transport vor fi suportate de cumpărător. Referitor la cheltuielile de transport este necesar de remarcat, că acestea depind de locul încheierii contractului, deoarece dacă părţile nu au stipulat expres în contract cine va suporta cheltuielile de transport, atunci cumpărătorul, în baza prezentului articol este obligat să suporte cheltuielile de transport de la locul încheierii contractului şi până la destinaţie. Prin urmare, în situaţia în care contractul a fost încheiat la sediul vânzătorului, cumpărătorul va suporta cheltuielile de transportare de la sediul vanzătorului, iar când contractul a fost încheiat la sediul cumpărătorului, obligaţia de transportare a bunului până la locul încheierii contractului revine vânzătorului. În acest caz cumpărătorul va suporta cheltuielile de transport de la sediul său şi până la locul de destinaţie.

(2) În legislaţie este prevăzută o singură situaţie când autentificarea notarială a vânzării bunurilor mobile este obligatorie. Astfel, conform art.152 (9), actul juridic de înstrăinare a părţii sociale în societatea cu răspundere limitată se autentifică notarial sub sancţiunea nulităţii.

Conform Legii nr.1134-XIII din 02.04.1997 privind societăţile pe acţiuni, art.18 (2), achizitorul de valori mobiliare se investeşte cu dreptul de proprietate asupra lor din momentul efectuării înscrierii repective în registrul deţinătorilor valorilor mobiliare ale societăţii sau în documentaţia de evidenţă a deţinătorului nominal al valorilor mobiliare în modul stabilit de legislaţie. Potrivit Legii 199-XIV din 18.11.1998 cu privire la piaţa valorilor mobiliare, art.24 (2) cumpărătorul obţine toate drepturile conferite de valoarea mobiliară repectivă din momentul înregistrării în registru a dreptului de proprietate asupra valorii mobiliare. Valoarea mobiliară constituie titlul financiar care confirmă drepturile patrimoniale sau nepatrimoniale ale unei persoane în raport cu altă persoană, drepturi ce nu pot fi realizate sau transmise fără prezentarea acestui titlu financiar, fără înscrierea respectivă în registrul deţinătorilor de valori mobiliare nominative ori în documentele de evidenţă ale deţinătorului nominal al acestor valori mobiliare.

Conform Legii nr.110-XIII din 18.05.1994 cu privire la arme, art.26 (3) organele teritoriale ale poliţiei duc evidenţa operativă a armelor şi muniţiilor aferente, achiziţionate de persoanele fizice cu titlu de proprietate privată. Datele referitoare la achiziţionarea armelor de foc sunt transmiseîn termen de 24 de ore Ministerului Afacerilor Interne pentru a fi înscrise în Registrul de stat al armelor. Hotărârea Guvernului 1173 din 19.12.1997 interzice circulaţia pe teritoriul Republicii Moldova a armelor individuale şi muniţiilor aferente neincluse în Cadastrul de stat al armelor, inclusiv a celor ce nu se află la evidenţa organelor corespunzătoare ale Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Apărării, Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova.

Mijloacele de transport cumpărate urmează să fie înregistrate în Registrul de Stat al mijloacelor de transport, tractoarelor, altor masini autopropulsate, mecanismelor şi remorcilor.

Articolul 755. Cheltuielile de vânzare a unui bun imobil.
În cazul cumpărării unui teren sau unui alt bun imobil, cheltuielile de întocmire, autentificare notarială şi de înscriere a contractului de vânzare-cumpărare în registrul bunurilor imobile, precum şi cheltuielile de preluare a documentelor necesare, sunt puse în sarcina cumpărătorului.
Articolul 755 stipulează expres, că toate cheltuielile ce ţin de vânzarea-cumpărarea unui imobil revin cumpărătorului.

Conform articolului 288, alineat 2) şi 3) al Codului civil, la categoria bunurilor imobile se raportă terenurile, porţiunile de subsol, obiectele acvatice separate, plantaţiile prinse de rădăcini, clădirile, construcţiile şi orice alte lucrări legate solid de pământ, precum şi tot ceea ce în mod natural sau artificial, este incorporat durabil în acestea, adică bunurile a căror deplasare nu este posibilă fără a se cauza prejudicii considerabile destinaţiei lor. Rămân bunuri imobile materialele separate în mod provizoriu de un teren, pentru a fi reîntrebuinţate, atât timp cât sunt păstrate în aceeaşi formă, precum şi părţile integrante ale unui bun imobil care sunt detaşate provizoriu de acesta dacă sunt destinate reamplasării. Materialele aduse pentru a fi întrebuinţate în locul celor vechi devin bunuri imobile.

Prin cheltuieli de întocmire a contractului se înţeleg cheltuielile de redactare a contractului, onorariile plătite avocaţilor sau notarului, atunci când acesta întocmeşte contractul.

Prin cheltuieli de autentificare a contractului se înţelege taxa plătită notarului pentru autentificarea contractului, excluzându-se cheltuielile de întocmire a contractului.

Prin cheltuieli de înregistrare a contractului se înţeleg taxele necesar de a fi plătite oficiului cadastral pentru înregistrarea bunurilor imobile şi dreptului de proprietate asupra lor.

Codul civil nu prevede expres obligativitatea autentificării notariale a contractelor de vânzare-cumpărare a bunurilor imobile. Implicit, în articolul 680 se menţionează că, dacă pentru valabilitatea contractului legea stabileşte o anumită formă sau dacă părţile au prevăzut o anumită formă, contractul se consideră încheiat în momentul îndeplinirii condiţiei de formă. Prin urmare, legea specială este aceea, care trebuie să stabilească forma contractului.

Legea Republicii Moldova privind preţul normativ şi modul de vânzare-cumpărare a pământului nr.1308-XIII din 25.07.97, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.57-58/515 din 04.09.1997 şi republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.147-149 din 6.12.2001 în articolul 4, alineat 5 d) prevede că, contractul de vânzare-cumpărare a terenurilor proprietate publică se autentifică notarial; în articolul 5, alineat 3 c) este stipulat că, contractul de vânzare-cumpărare a terenurilor proprietate privată se autentifică notarial; conform art.8, alin.4 contractul de vânzare-cumpărare a loturilor de pământ de pe lângă casă trebuie autentificat notarial; art.9, alin.8 prevede că, contractul de vânzare-cumpărare a terenurilor proprietate publică, destinate construcţiilor trebuie autentificate notarial. În decurs de 3 luni din data autentificării notariale a contractelor menţionate, acestea urmează să fie prezentate la oficiul cadastral teritorial pentru a fi înregistrat.

Conform prevederilor art.12, alin.1 al Legii privatizării fondului de locuinţe nr. 1324-XII din 10.03.1993, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, contractul de vânzare-cumpărare, transmitere-primire a locuinţei în proprietate privată se autentifică notarial.

Concluzionăm, că doar contractele de vânzare-cumpărare a imobilelor menţionate la alineatele precedente necesită să fie autentificate pe cale notarială sub sancţiunea nulităţii. Pentru contractele de vânzare-cumpărare a altor bunuri imobile părţile au opţiunea să aleagă dacă să autentifice sau nu un asemenea contract.

Conform art.4, alin 2 al Legii Cadastrului bunurilor imobile, obiecte ale înregistrării de stat sunt bunurile imobile, dreptul de proprietate asupra lor, alte drepturi patrimoniale. Potrivit art.5 al aceleiaşi legi, bunurile imobile trebuie să fie înregistrate în mod obligatoriu la oficiul cadastral teritorial în a cărui rază de activitate se află bunul imobil.

În baza contractului de vânzare-cumpărare se transmite atât bunul, cât şi dreptul de proprietate asupra lui. Conform art.321, alin.2 al Codului civil dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile se dobândeşte la data înscrierii în registrul bunurilor imobile. Codul civil nu indică termenul în care un contract de vânzare-cumpărare a unui imobil trebuie să fie înregistrat la cadastru. O asemenea menţiune nu este stipulată nici în alte legi, cu excepţia Legii privind preţul normativ şi modul de vânzare-cumpărare a pământului, care prevede termenul de 3 luni din data autentificării notariale a contractului.