În cazul cînd transportatorul transmite, total sau parţial, executarea obligaţiilor sale, persoana care îl substituie este considerată parte a contractului de transport.
Plata făcută de client unuia dintre trasportatori este liberatorie.
Din esenţa legii rezultă că transportare de bunrui şi pasageri poate fi efectuată de unul sau mai mulţi cărăuşi. În ultimul caz are loc substuirea transportatorului. Această substiuire constă în faptul că în cazul cînd transportatorul transmite, total sau parţial executarea obligaţiilro sale, persoana care îl substiuie este considerată parte a contractului de transport. Prin urmare, toţi cărăuşii care au participat la transportare unui bun sau a unui pasager sunt consideraţi ca un subiect, ca o parte integră a contractului. (Vezi comentariu la art. 666, alin.3.)
În cazul substiuirii transportatorului este vorba de trei categorii de raporturi civile:
raporturile dintre client şi cărăuşul cu care a fost încheita contractul de transport şi căruia i s-a transmis bunul pentru transportare;
raporturile dintre clietn şi ceilalţi cărăuşi;
raporturile dintre cărăuşi, care au participat la transportarea aceluiaşi obiect.
Toate acestea raporturi cad sub influienţa Codului civil şi alte acte normative speciale.
O altă regulă de ordin general în cazul substiuirii transportatorului constă în faptul că plata făcută de client unuia dintre transportatori este liberatorie. Prin urmare, clinetul care şi-a onorat obligaţia de a achita taxa de stat faţă de un participant la contractul de transport este eliberat de această obligaţie faţă de ceilalţi transportatori care au participat în transportul succesiv sau transprotul combinat.
Articolul 984. Termenul transportării pasagerului sau a încărcăturii
Cărăuşul este obligat să transporte pasagerul şi bagajele sau încărcătura în termenele stabilite de lege sau de contract, îar în lipsa unor astfel de termeme, într-un termen rezonabil.
Transportarea trebuie să fie efectuată pe calea cea mai scurtă şi rezonabilă.
O obligaţie principală a cărăuşului este transportarea la timp a bunurilor şi pasagerilor la punctul de destinaţie. Termenele de transport pot fi stabilite de lege sau de contract. Regula generală constă în faptul că aceste termene sunt stabilite de codurile, legile şi alte acte normative cu privire la transporturi pentru fiecare tip de transport separat. Termenele de transport diferă, bunăoară, de viteza cu care se deplasează cărăuşul, de volimul, dimensiunile mărfii ş.a. Sunt stabilite termene reduse pentru transportarea mărfurilor perisabile.
Dacă termenile de transport nu sunt stabilite de lege sau de contract transportarea urmează să fie efectuată într-un termen rezonabil. Pentru aprecierea acestui termen pot fi luate în consideraţie următoarele criterii: termenile de transportare stabilite pentru tipul de transport respectiv, distanţa, viteza de deplasare a cărăuşului, volumul mărfii, starea drumurilor ş.a.
Obligaţia cărăuşului constă, de asemenea, în faptul, că transportarea trebuei să fie efectuată pe calea cea mai scurtă şi rezonabilă. Este necesară respectarea acestor criterii în ansamblu. Prin urmare, cărăuşul trebuie să alegă ruta cea mai favorabilă pentru client din punct de vedere al lungimii ei şi eficienţii transportării. Dacă există cîteva căi de transportare apoi transportarea trebuie să fie efectuată pe calea cea mai scurtă şi cea mai accesibilă pentru transportul respectiv în cazul dat, ţinîndu-se cont de starea acestei căi, care trebuie să asigure integritatea mărfii pe tot parcursul transportării.
Art. 985. Taxa de transport
Pentru transportarea pasagerului şi bagajelor sau a încărcăturii, se plăteşte taxa de transport prin acordul părţilor dacă legea nu prevede altfel.
Taxa de transport se plăteşte pînă la transportarea pasagerului şi bagajului sau a încărcăturii dacă legea sau contactul nu prevede altfel.
Cărăuşul are dreptul de retenţie asupra bagajului şi încărcăturii pînă la achitarea taxei de transport.
Obligaţia principală a clientului o constituie plata taxei de transport, mărimea căreia poate fi convenită prin acordul părţilor dacă legea nu prevede altfel. Prin urmare, această normă dicpozitivă poate fi utilizată de părţi numai într-un singur caz – dacă legea nu stipulează modalitatea de stabilire a plăţii de transport.
Taxele de transport sunt stabilite de organele competente în baza Nomenclatotrului de tarifuri şi servicii, preţurile şi tarifele cărora se reglementează de ministere, executivele raionale şi primăriile muncipiilor aprobat prin HG, nr.547 /1995. Astfel, conform anexei nr. 2 la această hotărîrea în competenţa Ministerului Economiei de comun acord cu Organele publice de specialitate este stabilirea Tarifelor la toate tipurile transportului de pasageri (cu excepţia taximetrilor şi transportului de uz comun), în competenţa Ministerului Transporturilor – stabilirea Tarifelor la transportul feroviar, la traficul de mărfuri, în competenţa Comitetelor executive raionale şi primăriilor municipiale - stabilirea Tarifelor pentru transportarea pasagerilor în transportul de uz comun (pe teritoriul raionului, oraşului şi altor localităţi). Penmtru transportul auto prin HG nr.675/1992 Ministerul Transporturilor şi Cominicaţiilor se autorizează cu dreptul de stabilirea de tarife pentru transporturile de pasageri cu automobilul pe teritoriul Republicii Moldova. În aviaţia civilă tarifele pentru transporturile aerian internaţionale de pasageri sunt elaborate de Administraţia de Stat a Aviaţiei Civile în baza Regulamentului cu priviere la modul de aprobare a tarifelor pentru transporturile internaţionale de pasageri, aprobat prin ordinul Administraţie de Stat a Aviaţiei Civile, nr.88/GEN din 17.12.2002
În contractul de transport se aplică o normă dispozitivă cu privire la timpul achitării taxei de transport. Regula generală constă în faptul că taxa de trasnport se plăteşte pînă la transportarea pasagerului şi bagajului sau a încărcăturii. Prin urmare, prin lege sau în baza contractului pot fi stabilite alte modalităţi şi perioade de achitare a taxei de transport. Bunăoară, plata va fi achitată parţial la transmiterea încărcăturii pentru transportare şi parţial după exdcutarea contractului, sau chiar după executarea contractului. În realitate, la toate tipurile de transport, se aplică de regulă norma generală. Excepţie are loc la transportarea pasagerilor de către taximetri, cînd taxa de transport se achită după executarea obligaţiilor contractule.
Legea expres stipulează o garanţie pentru asigurarea dreptului cărăuşului de a primi taxa de transport. Astfel, cărăuşul are dreptul de retenţie asupra bagajului şi încărcăturii pînă la achitarea taxei de transport. Acest drept are o importanţă deosebită în cazurile cînd taxa de transport este plătită nu după regula generală, adică pînă la transportare pasagerului şi bagajului sau a încărcăturii, dar în alte perioade de timp.
S e c ţ i u n e a a 2-a
TRANSPORTUL DE PERSOANE
Articolul 986. Biletul (titlul de călătorie)
Contractul de transport de persoane se confirmă (se documentează) print-un bilet (titlu de călătorie).
Biletul (titlul de călătorie) poate fi eliberat transmisibil sau intransmisibil. Posibilitatea transmiterii încetează cel tărziu la începutul călătoriei.
Stabilirea raporturilor civile în contractul de transport de persoane are loc, de reguzlă, prin întocmirea unui document special care poartă denumirea de bilet sau titlu de călătorie. În primul rînd procurarea buletului demonstrează în exterior consimţământul, acceptul pasagerului faţă de oferta publică a cărăuşului. În al doilea rînd, biletul este o confirmare în scris a raporturilor contratuale. De regulă, contractul de transport de călători este considerat încheiat din momentul procurării biletului. Prin procurarea buletului se documentează şi faptul executării obligaţiei principale a pasagerului – achitarea taxei de transport şi naşterea obligaţiilor contractuale ale cărăuşului.
Noţiunea şi importanţa juridică a titlului de călătorie este stipulată şi în legislaţia naţională. Astfel, în contractul de transport auto în baza Legii 116/1998 biletul este tratat ca un document care dovedeşte achitarea taxei de transport, acordul călătorului de a se deplasa cu autobuzul (microbuzul) pînă la punctul de destinaţie indicat şi confirmă existenţa asigurării obligatorii a călătorului. Regulamentul transporturilor auto de călători şi bagaje de asemenea tratează definiţia biletului ca un document care conficmă plata şi dreptul la călătorie al pasagerului, încheierea contractului de transport între agentul transportator şi pasager, precum şi existenaţa asigurării obligatorie a pasagerului.
Codul civil expres prevede două tipuri de bilete: transmisibile şi intransmisibile. Titlul de călătorie transmisibil este un document purtător, la vedere, care nu este individualizat şi fiecare persoană fizică care dispune de acest bilet este în drept de a călători cu transportul respectiv. Posesorul biletului transmisibil este considerat partea contractuală şi călătorul este obligat să-şi execute faţă de această persoană obligaţiile sale contractuale. Posibilitatea transmiterii titlului de călătorie transmisibil poate fi realizat doar pe parcursul unui interval de timp strict determinat, şi anume, din momentul procurăii biletului şi pînă la începerea călătoriei. După cum este stipulat în lege posibilitatea transmiterii încetează cel tîrziu la începutul călătoriei.
Biletul intransmisibiul este un înscris de ordin pur individual, care nu poate fi transmis altei persoane. Această interdicţie se manifestă prin faptul că în bilet este indicat însuşi numele de familie a pasagerului, care în aşa mod individualizează posesorul titular al biletului. Iniţial, bilete intransmisibile se utilizau la transportul aerian, însă ulterior un astfel de bilet este aplicat şi în alte tipuri de transport.
Titlurile de călătorie pot fi clasificate şi după alte criterii, bunăoară, după durata de valabilitate, după numărul de călătorii ş.a. Astfel, biletul pate avea valoare pe un termen de două săptămîni, de o lună sau pe o altă perioadă de timp. Biletul poate fi utilizat pentru o singură călătorie, pentru călătorie tur-retur sau pentru un alt număr de călătorii.
Dat fiind faptul că lgea nu stipulează careva norme obligatorii cu privire la forma contractului de transport de persoane se poate menţiona că un asemena contract va fi valabil şi în cazul cînd va fi încheiat în formă verbală. Practica transportului de călări cu taxi confirmă acest fapt.
Biletul se procură, de regulă, pînă la începutul călătoriei, dar în unele tipuri de transport, bunăoară, în transportul urban auto sau electric, biletul poate fi procurat pe parcursul transportării pasagerilor. În asemena cazuri, însă, biletul trebuoe să fiue procurat la începutul călătoriei.
În practică pot avea loc cazuri cînd posesorul pierde titlul de călătorie. În asemenea cazuri se aplică, de regulă, o normă generală prin care biletul nu poate fi reînnoit şi costul lui nu se restituie. Astfel, în baza punctului 25 al Regulamentului transporturilor auto de călători şi bagaje în cazul pierderii biletului duplicatul nu se eliberează, costul biletului nu se restituie, pretenţiile nu se primesc, pasagerului nu i se permite călătoria. Din această regulă generală pot exista şi careva excepţii. Astfel, în acelaşi p.25 al Regulamentului transporturilor auto se stipulează, că în rutele interurbane şi internaţionale, pasagerului, care a pierdut biletul, i se permite călătorie dacă numele lui fixat în borderoul din casă este conformat prin documente ce atestă identitatea. O asemena excepţie există şi în alte tipuri de transport.
Articolul 987. Întinderea obligaţiei
Transportul de persoane include operaţiunile de îmbarcare, transport şi debarcare.
Cărăului este ţinut să transporte pasagerul la destinaţie în siguranţă.
Executarea obligaţiilor contractuale în contractul e transport de persoane poate fi separat în trei etape: de îmbarcare, transportare şi debarcare. Pe parcursul acestor trei etape are loc întinderea obligaţie cărăuşului, care este ţinut să organizeze şi să gestioneze tot procesul de transportare a pasagerilor. Şi pasagerul este obligat în această perisoadă să respecte prevederile stipulate în Regulamentele transporturilor de călători şi bagaje.
Etapa de îmbarcare include perioada de timp din momentul anunţării oficiale a îmbarcării şi pînă la începutul călătoriei. Anunţarea îmbarcării poate avea loc prin mijloace tehnice, bunăoară prin radio, sau rezultă din faptul sosirii la punctul de îmbarcare ( la gara auto, feroviară etc.) a unităţii de transport respective. La această etapă cărăuşul este ţinut să pună la dispoziţia pasagerului unitatea de transport pentru care a fost procurat biletul. Această obligaţie trebule dă fie executaă la timp, în confomitate cu graficul cursei sau rutei respective.
Etapa de trasprotare propriu zisă include transpotarea de persoane de la staţia de îmbarcare pînă la staţie de destinaţie (de debarcare). În această etapă sunt incluse şi peroadele de timp de staţionare la staţiile intermediare, de pe tot cursul călătoriei. Cărăuşul este obligat pe tot parcursul călătoriei să asigure sigaranţa corporală a pasagerului şi integritatea bagajului, condiţiile necesar posibile de confort, să-i presteze serviciile respective.
Etapa de debarcare include perioada de timp cuprinsă din momentul sosirii unităţii de transport la punctul de destinaţie şi pînă la părăsirea pasagerului a teritoriului acestei staţii. Ca şi la etapa de îmbarcare la etapa finală cărăuşul este ţinut să-i asigure pasagerului deservirea necesară prin acordarea posibilităţii de a se folosi, bunăoară, de camera mamei şi copilului şi de alte servicii.
