Codul civil al Republicii Moldova. Comentariu

Articolul 943. Rezilierea contractului de către antreprenor sau prestator

1. 
   În cazul în care nu există un motiv temeinic pentru rezilierea, antreprenorulo sau prestatorul poate rezilia contrasctului doar în aşa mod încît beneficiaruzl să obţină pe o altă cale lucrarea sau prestaţie. Dacă ecistă un motiv temeinic, obligaţia de despăgubire este exclusă.
   
2. 
   În cazul rezilierii contractului, antreprenorul sau prestatorul este ţinut să restituie avansul primit.
   
3. 
   Dacă reziliază contractul, antreprenorul sau prestatorul poate cere pentru lucrările sau prestaţiile efectuate o parte proporţională a retribuţirei, în măsura în care beneficiarul are un interes în aceste lucrări sau prestări.
   

1. 
   Antreprenorul sau prestatorul de regulă, pot cere rezilierea anticipată a contractului doar cînd există un motiv temeinic pentru reziliere. În caz contrar contractul poate fi reziliat numai în aşa mod încît beneficiarul să obţină pe o altă cale lucrarea sau prestaţia. Prin urmare, dacă în situaţia reală bneficiarul nu are posibilitate de a obţine pe o altă cale lucrarea sau prestaţia rezilierea contractului nu poate avea loc. Bunăoară, o asemenea situaţie se poate isca în cazul cînd într-o localotate rurală lucrările sau prestaţiile pot fi acordate doar de unicul antreprenor sau prestator.
   
2. 
   Legea stabileşte, că dacă există un motiv temeinic pentru rezilierea contractului din iniţiativa antreprenorului sau prestatorului obligaţia de despăgubire pentru aceşte este exclusă. Prin urmare, ei nu poartă răspundere în faţa beneficiarului, dar, evident trebuie să prezinte probe care demonstrează motivul.
   
3. 
   Dacă în contractul respectiv anticipat a fost plătit un avans apoi în cazul rezilierii contractului antreprenorul sau prestatorului este ţinut să restituie avansul plătit. Această regulă se aplică numai în cazul cînd nu au fost efectuate careva lucrări sau prestaţii.
   
4. 
   În situaţia cînd la momentul rezilierii contractului lucrprile sau prestaţiile au fost efectuate parţial, iar beneficiarul are un interes personal în aceste lucrări sau prestaţii, apoi în virtutea legii antreprenoprul sau prestatorul poate cere pentru lucărirle sau prestaţiile efectuate o parte proporţională a retribuţiei, în măsura interesului personal al beneficiarului. Prin urmare, criteriul de bază în acest caz este mărimea interesului beneficiarului.
   

Articoluo 944. Decesul beneficiarului
Decesul beneficiarului nu atrage încetarea contractului decît în cazul în care executarea lui devine imposibilă sau inutilă.

1. 
   Decesul beneficiarului nu atrage după sine de obicei înc etarea contractului. Această regulă este de natură dicpozitivă şi poate fi aplicată doar în cazul în care executarea şui devine imposibilă sau inutilă. Bunăoară, rezilierea poate avea loc în cazul decesului beneficiarului, care a comandat un portret şi care poza în faţa pictorului. O situaţie similară poate avea loc şi în cazul cînd a fost comandată o pereche de încălţăminte pentru beneficiarul care avea un defect fizic la un picior.
   
2. 
   Norma stipulată în acest articol din care rezultă că obligaţiile contractuale pot fi prelungite după decesul beneficiarului rezultă din faptul că lucrările sau serviciile prestate reprezintă, de regulă, un interes nu numai pentru beneficiarul decedat, dar şi pentru membrii familiei sale.
   

Articolul 945. Decesul sau incapacitatea antreprenorului sau a prestatorui
Decesul sau incapacitatea antreprenorului sau a prestatorului nu atrage încetarea contractului, doar dacă a fost încheiat datorită calităţilor persoane ale acestuia sau nu poate fi continuat într-o manieră adecvată de către succesorul în aclititate, caz în care beneficiarul are dreptul de a rezilia contractul.

1. 
   Decesul sau incapacitatea antreprenorului sau prestatorului deasemenea nu atrage, de regulă, după sine încetarea contractului. Şi această regulă are un caracter dicpozitiv.
   
2. 
   În asemenea situaţii încetarea contractului poate avea loc doar în două cazuri, şi anume:
   

1. 
   dacă contractul a fost încheiat datorită calităţilor personale ale antreprenorului sau prestatorului;
   
2. 
   dacă contractul nu poate fi continuat într-o manieră adecvată de către succesorul în activitate a antreprenorului sau a prestatorului.
   

3. 
   În primul caz este vorba de principiul executării personale a obligaţiilor contractuale de către antreprenor sau prestator, ţinîndu-se cont de calităţile şi profesianalismul acestora. În al doilea caz contractul încetează doar dacă nu poate fi continuat într-o manieră adecvată de către succesorul în activitate a antreprenorului sau prestatorului. În acest caz se aplică o regulă specială – beneficiarul are dreptul, dar nu este obligat de a cere rezilierea contractului. Prin urmare, în această situaţie raprorturile contractuale pot fi continuate cu succesorul antreprenorului sau prestatorului.
   

S e c t i u n e a a 2-a

ANTREPRIZA

Articolul 946. Contractul de antrepriză

1. 
   Prin contractul de antreptiză o parte (antreprenor) se obligă să efectueze pe riscul său o anumită lucrare celeilalte părţi (client), iar aceasta se obligă să recepţioneze lucrarea şi să plătească preţul convenit.
   
2. 
   Obiectul contractului de antrepriză poate fi atît producerea sau transformarea unui bun, cît şi obţinertea unor alte rezultate efectuate de lucrări.
   

1. 
   Din definiţia contractului de antrepriză rezultă elementele tradiţionale şi obligaţiile principale ale participanţilor acetui contract, şi anume:
   

1. 
   lucrarea este efectuată pe riscul antreprenorului;
   
2. 
   se efectuiază nu oarecare, dar o anumită lucrare, care după cum rezultă din esenţa legii, este comandată de client;
   
3. 
   clientul este obligat să recepţionaze lucrarea şi să plătească preţul convenit.
   

2. 
   Riscul contractului, în virtutea legii, este suportat de antreprenor, deoarece el benevol şi-a asumat această răspundere semnănd contractul. Acest risc se manifestă prin consecinţele negative de ordin material pe care le suportă antreprenorul în toate cazurile pînă la momentul transmiterii lucrăii clientului (vezi comentariu la art. 956).
   
3. 
   În fiecare caz concret antreprenorul efectuiază nu o oarecare lucrare de ordin general, dar anume acea lucrare, care este solicitată de client şi care trebuie să corespundă pe deplin cerinţelor, intereselor, parametrilor şi condiţiilor indicate de acesta.
   
4. 
   O particularitate esenţială a contractului de antrepriză o constituie obiectul acestuia, care este rezultaul muncii antreprenorului şi care este determinat individual (vezi comentariu la art. 294). Acest rezultat poate fi valorificat în forma unui bun absolut nou, produs sau fabricat de antreprenor, bunăoară, o casă de locuit, un costum, o pereche de încălţăminte ş.a. Ca obiect al contractului poate fi şi un alt rezultat, şi anume, un bun material, care a fost confecţionat, restabilit sau schimbat (reparat, renovat, transformat în altă formă, tip, ş.a.). Munca antreprenorului poate fi valorificată şi materializată printr-un alt rezultat, bunăoară, curăţenia, ordinea din apartament, starea podelelor, care au fost şlefuite şi acoperite cu o substanţă specială lucitoare ş.a. Obiectul contractului poate fi de uz personal, familial, casnic,etc.
   
5. 
   În baza contractului de antrepriză clientul este obligat:
   

1. 
   să recepţioneze lucrarea (vezi comentariu la art. 957, art. 958);
   
2. 
   să plătească preţul convenit (vezi comentariu la art. 932, art. 933, art. 935). În contractul de antrepriză se aplică o regulă generală prin care, la încheierea contractului, părţile prin acordul comun stabilesc cuantumul retribuţiei antreprenorului şi modul de achitare. După cum rezultă din lege plata preţului convenit trebuie să fie efectuată după recepţionarea lucrării. Prin acordul comun părţile por coveni şi altfel.
   

Articolul 947. Transferarea dreptului de proprietate
Dacă efectueazî lucrarea cu materialul său, antreprenorul trebuie să trensfere în favoarea clientului dreputl de proprietate asupra bunului.

1. 
   O regulă generală a contractului de antrepriză o constituie faptul, că lucrarea este efectuată din materialele antreprenorului. Dacă executarea a avut după această regulă antrreprenorul trebuie să transfere în favoarea clientului dreptul de proprietate asupra bunului. Prin urmare, din prevederile legale rezultă, că antreprenorul trebuie să transmită atît bunul, cît şi documentele cu privire la materialele care au fost utilizate pentru efectuarea lucrării.
   
2. 
   Dacă obiectul contractului după finisarea lucrării a fost înregistrat sau în alt mod legalizat după antreprenor, apoi acesta este ţinut să transmită dreptul de proprietate în favoarea cleitnuluui. Este posibilă şi situaţia cînd antreprenorul va fi obligat să respecte şi forma prevăzută de lege pentru transmiterea unui bun.
   

Articolul 948. Garanţiile împotriva viciilor

1. 
   Antreprenorul trebule să transmită clientului lucrarea liberă de orice viciu material sau juridic.
   
2. 
   Lucrarea este liberă de vicii materiale dacă are calităţi convenite. În cazul în care nu s-a convenit asupra unor calităţi, lucrarea este liberă de vicii materale dacă este corespunzătoare utilizării presupuse în baza contractului sau, dacă nu se poate deduce o asemnea utilizare, utilizări obişnuite.
   
3. 
   Cu viciul material se asimilează siutaţia în care antreprenorul prodece o altă lucrare decît cea comandată sau produce lucrarea într-o cantitate sau de o dimensiune inferioară, dacă această executare poate di considetară, pornind de la circumstanţe, ca execitare a contractului.
   
4. 
   Lucrarea este liberă de vicii juridice atunci cînd nici un terţ nu poate valorifica drepturi împotriva clientului.
   

1. 
   O obligaţie principală a antreprenorului este asigurarea garanţiei libertăţii lucrării de orice vicii materiale sau juridice. Esenţa acestei obligaţii constă în asigurarea calităţii respective a obleictului contractului şi asigurarea transmiterii dreptului de proprietate asupra acestui bun fără careva grevări.
   
2. 
   Lucrarea este liberă de vicii materiale dacă are calitărţile convenite. Prin urmare, calitatea lucrării trebuie să fei convenită prin acordul părţilor şi să fie stipulată în contract. La stabilirea calităţii lucrării se i-au în consideraţie, în primul rînd, cerinţele, doleanţele, criteriile de ordin pesonal ale cleintului şi care se referă la totalitatea însuşirilor şi laturilor esenţaile în virtutea cărora un lucru este ceea ce este, deosebindu-se de celelalte lucruri (vezi Dicţionarul Explicativ al Limbii române, ediţia al doua, Univers enciclopedic, Bucureşti 1998, pag. 128).
   
3. 
   Dacă părţile nu au convenit asupra criteriilor de ordin calitativ, lucrarea este considerată liberă de vicii materiale, dacă corespunde utilizării presupuse în baza contractului, sau dacă nu se poate deduce o asemenea utilizare utilizării obişnuite.
   
4. 
   Lucrarea este considerată cu viciu material în cazul cînd antrepenorul a produs o altă lucrare decît ceea, care a fost comandată de client sau a produs lucrarea într-o cantiate sau de dimensiuni inferioare cu condiţia că pornind de la circumstanţele reale, se poate deduce că această executare poate fi considerată ca executarea contractuală, cu alte cuvinte, în asemenea situaţii, lucrare se consideră executată, dar cu vicii de ordin material.
   
5. 
   Lucrarea este liberă de vicii juridice în cazul cînd nici o terţă persoană nu are vre-un drept real asupra obeictului contractului şi, prin urmare, nu poate valorifica careva drepturi împotriva clientului.
   

Articolul 949. Depăşirea esenţială a devizului

1. 
   În cazul necesităţii depăşirii esenţaile a devizului, antreprenorul este obligat să informeze imediat clientul despre acest fapt. Nerespectarea unei astfel de obligaţii acordă clientului dreptul de a cere rezilierea contractului şi repararea prejudiciului cauzat sau eliberera lui de obligaţia acoperirii cheltuielilor ce depăşesc devizul convenit.
   
2. 
   Dacă depăşirea esenţială a devizului a fost imprevizibilă la îcheierea contractului, antreprenorul are dreputl numai la cheltruielile suplimentare suportate, iar clientul este în drept să accepte această depăşire sau să ceară rezilierea contractului.
   

1. 
   După cum s-a menţional în comentariu la art. 933 în cazul efectuării unei lucrări complicate, costisitoare, voluminoase şi de lungă durată antreprentorul întocmeşte un document special care poartă denumirea de deviz. Codul civil vechi prevedea două tipuri de deviz: fix sau aproximativ, iar noul Cod civil numai unul – devizul estimativ (art.933), dar în art. 949 se utilizează un alt termin – devizul. Se poate presupune că şi în ultimul caz este vorba de devizul estimativ, dar în principiu, părţile pot conveni asupra unui deviz de ordin general, fără al specifica că este estimativ sau definitiv. Prin urmare, în practică, în dependenţă de circumstanţele reale, părţile pot aplica termenul, şi respectiv, norma legală sau prevederile contractuale.
   
2. 
   Depăşirea devizului, după cum reultă din lege, poate fi de două tipuri: esenţială sau neesenţială. Efecte juridce poate avea depăşirea esenţială şi, buneînţeles, dacă antreprenorul argumentează necesitatea acestei depăşiri.
   
3. 
   Necesitatea depăşirii devizului poate exista la încheierea contractului sau se poate isca pe parcursul executării contractului. În primul caz pot avea loc două situaţii – este previzibilă sau nu în acest moment necesitatea depăşirii devizului. În dependenţă de aceste situaţii rezultă şi efectele depăşirii.
   
4. 
   Previzibilitatea necesitării depăşirii devizului ţine de competenţa antreprenorului ca specialist, profesionist în domeniul respectiv. Aceste este obligat imediat după ce a depistat o asemenea necesitate să-l informeze pe client despre acest fapt. Nerespectarea acestei obligaţii are efecte juridice. Astfel, în asemenea situaţii clientul, în virtutea legii şi, la alegerea sa, are dreptul:
   

1. 
   de a cere rezielierea contractului şi repararea prejudiciului cauzat sau;
   
2. 
   eliberea lui de obligaţia acoperirii cheltuielilor ce depăşesc devizul convenit.
   

5. 
   Dacă necesitatea depăşirii devizului a existat la încheierea contractului apoi acest fapt poate avea efecte doar într-un singur caz: dacă în acel moment necesitatea depăşirii devizului era imprevizibilă. Prin urmare, antreprenorul în orice moment pe parcursul executării contractului poate depista necesitatea depăşirii esenţiale ale devizului, care a existat la încheierea contractului. Din momentul depistăii necesităţii depăşirii devizului el este ţinut să-şi onoreze obligaţia informaţională despre acest fapt faţă de client. Şi numai în cazul respectarii acestor prevederi legale antreprenorul are dreptul doar la cheltuielile suplimentare deja suportate. Clientul la rîndul său, din momentul cănd a fost informat despre necesitatea depăşirii devizului la alegerea sa are două posibilită legale:
   

1. 
   să accepte această depăşire şi să acopere cheltuielile legate de depăşirea esenţială sau;
   
2. 
   să ceară rezilierea contractului – în cazul cînd nu este de acord cu această depăşire.
   

Articolul 950. Obligaţiile informaţionale ale antreprenorului

1. 
   Antreprenorul este obligat să-l informeze pe client despre faptul că:
   

1. 
   materialul prezentat de client este inutilizabil sau necalitativ;
   
2. 
   viciile materialelor vor face ca produsul final să fie afectat de vicii;
   
3. 
   respectarea indicaţiilro clientului ameninţă trăinicia sau utilizarea lucrării;
   
4. 
   există alte circumstanţe care nu depind de antreprenor şi care ameninţă trăinicia sau utilizarea lucrării.
   

2. 
   În cazul cînd antreprenorul nu execută obligaţia stipulată la alin (1), clientul are dreputl să ceară reparatea prejudiciului.
   

1. 
   O particularite a contractului de antrepriză o constituie obligaţia informaţională a antreprenorului, care trebuie să fie onorată de acesta la încheierea contractului sau, după situaţia reală, imediat după ce faptele respective au devenit cunoscute antreprenorului. Această obligaţie rezulrtă din necesiatea evitării unei pagube de la bun început, cînd încă există o asemea posibilitate.
   
2. 
   Legea prevede patru circumstanţe depsre care antreprenorul este ţinut să-lş informeze pe client, şi anume:
   

a) materialul prezentat de client este inutilizabil sau necalitativ;

b) viciile materialelor vor face ca produsul final să fie afectat de vicii;

c) respectarea indicaţiilor clientului ameninţă trăinicia sau utilizarea lucrării;

5. 
   există alte circumstanţe care nu depind de antreprenor şi care ameninţă trăinicia sau
   

utilizarea lucrării.

3. 
   După cum rezultă din lege obligaţiile informaţionale sunt legate de activitatea şi calităţile profesioaniste ale antreprenorului, care ca specialist în domeniul respexctin este obligat să depisteze faptele şi circumstanţele prevăzute de lege şi să-l informeze despre ele pe client.
   
4. 
   Dacă lucrarea este efectuată din materiualelel cleitnului antreprenorul este obligat să verifice calitatea şi cantitatea acestora, deaorece materialele prezentate de cleint pot fi de un volum insuficient, de o calitate proastă sau inferioară decît cea necesară, sau de aşa natură încît nu pot fi utiliizate pentru lucrarea comandată. Aceste materiale pot avea unele vicii, care pot influienţa negativ produsul final.
   
5. 
   Antreprentoul este autonom, sinestătător, independent în ceea ce priveşte organizarea şi gestionarea activităţii sale. Clientul nu este în drept să intervină în orice formă sau mod în activitatea antreprenorului, însă ele este în dreprt de a da careva indicaţii la modul de executare a lucrării, iar antreprenorul este obligat să respecte aceste obligaţii. Dacă indicaţiile clientului ameninţă trîinicia sau utilitatea lucrării antreprenorul este ţinut să-şi onoreze obligaţiile informaţionale.
   
6. 
   La încheierea contractului sau pe parcursul executării antreprentorul poate depista şi alte circumstanţe existenţa cărora nu este influienţată , nu depind de el, dar care ameninţă trăinicia sau utilitatea lucrării. Bunăoară, detaliile, piesele sau alte materiale prezentate de client sunt de altă marcă, de alte dimensiuni, sunt menite pentru alte lucrări ş.a. Se poate isca situaţia în care antreprenorul nu dispune de depozite şi alte încăperi necesare pentru păstrarea materialelor prezentate, nu poate asigura temperatura, umiditatea necesară din care cauză este ameninţată trăinicia sau utilitatea lucrării. Despre toate aceste fapte antreprenorul este obligat să-l informeze pe client pentru a evita consecinţe negative de ordin material.
   
7. 
   Ne onorarea obligaţiilor informaţionale de către antreprenor are efecte negative pentru el. Aceste efecte se manifestă prin faptul că în asemenea situaţii clientul este în drept să ceară repararea prejudiciului cauzat şi, respectiv, antreprenorul este obligatr să suporte acest prejudiciu, care a survenit din inacţiunile sale proprii.
   

Articolul 951. Dreptul antreprenorului de a rezilia contractul
Dacă clinetul, fiind informat de către antreprenor la timp şi în modul corespunzător, nu înlocuieşte în termenul cuvent materialul inutilizabil sau necalitativ, nu schimbă indicaţiile referitoare la modul de executare sau utilitatea lucrării, antreprenorul este în drept să ceară rezilirea contractului şi repararea prejudiciului.

1. 
   Executarea obligaţiilor informaţionale de către antreprenor are ca efect două categorii de consecinţe, care ţin de obligaţiile clinetului şi drepturile antreprenorului.
   
2. 
   Clientul fiind informat la timp şi în mod corespunzător despre circumstanţele care pot influienţa negativ rezultatul lucrării este obligat să întreprindă acţiuni concrete pentru a îmlătura aceste circumstanţe. Din lege rezultă că el este ţinut să înlocuiească în termenul conventi materialul inutilizabil sau necalitativ, să schimbe indicaţiile referitoare la modul de executare a lucrării, sau să înlăture alte circumstanţe care ameninţă trăinicia sau utilitatea lucrării. Nerespectarea acestor obligaţii are efect negativ pentru client.
   
3. 
   Dacă clientul a ignorat informaţia care i-a fost furnizată de antreprenor şi nu a întreprins acţiunile necesare care rezultă din această informaţie antreprenorul, în virtutea legii, este în drept să ceară rezilierea contractului şi repararea prejudiciului cauzat, care va fi suportat de client. Dacă clientul totuşi a insistat la executarea contractului, apoi el va suporta toate consecinţele negative care pot surveni în rezultatul acestei executări, iar antreprenorul va avea dreptul la remuneraţia convenită.
   

Articolul 952. Dreptul de retenţie şi de gaj al antreprenorului
Antreprenorul are dreptul de retenţie şi de gaj asupra bunului mobil produs sau îmbunătăţit de el dacă, în cursul producerii sau al îmbunătăţirii, bunul a ajuns în posesiunea sa. Dicpoziţia aceasta nu se aplică în cazul în care antreprenorul ştia, în momentul luării în posesiune, că proprietarul nu este de acord cu producerea sau cu îmbunătăţirea.

1. 
   Gajul şi retenţia sunt mijloace de garantare a executării obligaţiilor (vezi comentariu la art. 454 şi art. 637). Dispoziţiile legale cu privire la aceste garanţii se aplică şi în contractul de antrepriză pentru protejarea intereselor antreprenorului.
   
2. 
   Dreptul de retenţie şi de gaj poate fi aplicat doar dacă există prevederile legale, şi anume:
   

1. 
   obiectul contractului este un bun mobil;
   
2. 
   dacă în cursul producerii sau îmbunătăţirii bunul a ajuns în posesia antreprenorului.
   

3. 
   Acest drept nu poate fi realizat dacă în momentul luării bunului în posesiunea antreprenorului acesta ştia că proprietarul acestui bun nu este de acord cu producerea sau cu îmbunătăţirea lui. Prin urmare, dispoziţia legală nu se aplică, dacă de la bun început clientul nu a acceptat executarea lucrărilor cu condiţia că acest bun va putea fi pus în gaj sau reţinut de antreprenor. În aşa mod clientul utilizează dreptul său stipulat în art. 942 de a întrerupe raporturile contractuale în orice moment.
   

Articolul 953. Instituirea ipotecii asupra terenului de construcţie
Dacă obiectul contractului este o construcţie sau o parte din construcţie, antreprenorul este în drept, pentru garantarea drepturilor care rezultă din contractul de antrepriză, să ceară constituirea unei ipoteci asupra terenului de construcţie al clientului.

1. 
   Ipoteca de asemenea reprezintă un mijloc de garanţie a executării obligaţiilor. În contractul de antrepriză scopul epotecii este garantarea dreptului antreprenorului. Fiind o varietate agajului ipoteca se aplică în contractul de antrepriză numai asupra terenului de consturcţie şi numai la cererea antreprenorului.
   
2. 
   Pentru realizarea dreptului antreprentorului de a institui ipoteca asupra terenului este necesar ca obiectul contractului de antrepriză să fie o contructucţie sau o parte din construcţie, care să fie situate pe terenul respectiv, asupra cărui se instiuie ipoteca. Prin acest fapt se manifestă particularitatea ipotecii în contractul de antrepriză cănd ipoteca se instituie asupra unui bun care nu este obiect al obligaţiilor civile, dar care are o legătură organică cu obiectul obligaţiei civile.