Codul civil al Republicii Moldova. Comentariu

Articolul 1031. Acceptarea mandatului
Acceptarea mandatului este expresa sau tacita. Acceptarea este tacita daca rezulta din actele sau chiar din tăcerea mandatarului.
În materia încheierii contractului de mandat, prezentul articol reflectă prevederile generale expuse în Codul Civil (art.art. 679-703) despre încheierea contractelor. Acceptarea expresă rezidă în acceptarea declaraţiei destinatarului ofertei sau o alta acţiune, din care atestă consimţirea ofertei. Vezi comentariul art. 687 Cod Civil.
Articolul 1032. Mandatul special si mandatul general
(1) Mandatul poate fi special pentru o operaţie juridica sau pentru anumite operaţii determinate (pentru o afacere sau pentru anumite afaceri) ori general (pentru toate afacerile mandantului).

(2) Mandatul formulat în termeni generali nu conferă decât împuternicirea de a încheia acte de administrare si conservare. Împuternicirea de a încheia alte acte urmează a fi formulata numai printr-o clauza expresa, cu excepţia mandatului autentificat notarial si dat in avans pentru incapacitatea mandantului.
1. Noţiunea de mandat, reieşind din prevederile articolului comentat, este utilizată de Codul Civil pentru denumirea însăşi a contractului propriu-zis, cît şi pentru consemnarea volumului de împuterniciri transmise în baza contractului. Legislatorul denumeşte în funcţie de volumul de împuterniciri mandatul special şi mandatul general. Deosebirea dintre regimurile juridice constă în faptul posibilităţii săvârşirii de către mandatar a unor categorii stricte (anumite) de acte juridice, care constau în acoperirea unei operaţii juridice (încheierea unui contract de antrepriză capitală) sau pentru anumite operaţii determinate (de acelaşi gen), ca de exemplu, împuterniciri pentru perfectare tuturor tipurilor de prestări servicii. Mandatul special urmează să fie expres determinat în contract sau în procură. Mandatul general se perfectează pentru toate acţiunile posibile de reprezentare ale mandatarului, şi este necesară formularea împuternicirilor reprezentantului. În calitate de exemplu putem aduce mandatul eliberat de către o persoană juridică conducătorului filialei sau reprezentanţei sale, sau persoanei ce prestează servicii juridice.

2. Conţinutul mandatului sau împuternicirea de a încheia acte juridice urmează să fie explicit formulat în contract, în caz contrar, legea prevede apariţia împuternicirii de încheiere a actelor de administrare şi conservare. Formularea mandatului în termeni generali presupune perfectarea scrisă a contractului de mandat sau, eventual, eliberarea procurii, unde nu sînt indicate împuterniciri speciale. Urmează să delimităm cazurile, când pentru săvârşirea acţiunilor din numele mandantului este suficientă trimiterea la contractul de mandat, şi, cazurile când este necesară procura. Procura, de obicei, este necesară pentru încheierea contractelor şi săvârşirea altor acţiuni cu titlurile de valoare, mijloacele băneşti ale mandantului. Funcţiile procurii în astfel de situaţii sînt următoarele: în lipsa contractului de mandat, perfectat în formă scrisă, procura atestă existenţa unui astfel de contract, procura este o condiţie de executare a contractului de mandat, deoarece în lipsa ei nu pot fi săvârşite de către mandatar unele acţiuni juridice, şi, respectiv, procura concretizează şi specifică volumul împuternicirilor mandatarului, drepturile şi obligaţiile lui.

În cazurile divergenţilor între procură ţi contract de mandat în raporturile dintre mandant şi mandatar, prioritare pentru aplicare au prevederile contractuale, iar între mandatar şi persoană terţă – procura.

Articolul 1033. Remunerarea mandatarului
(1) Mandantul este obligat sa plătească mandatarului remuneraţie numai in cazurile prevăzute de lege sau de contract.

(2) Mandatul profesional este rezumat cu titlu oneros.

(3) In cazul mandatului oneros, mandantul este obligat sa plătească mandatarului retribuţia stabilita prin contract, in baza legii, prin uzanţe sau in dependenta de valoarea serviciilor acordate.

(4) Mandatarul are dreptul sa retina din sumele pe care trebuie sa le remită mandantului ceea ce mandantul ii datorează pentru executarea mandatului. El are dreptul sa retina din sumele încredinţate pentru executarea mandatului ceea ce i se cuvine.
1. Obligaţia achitării remuneraţiei de către mandant urmează să parvină expres din lege sau să fie stabilită de părţi în contract. De exemplu, Art 9. a Legii cu privire la asigurări stabileşte că, încheierea si indeplinirea contractului de asigurare se efectueaza prin intermediar de asigurare - agent de asigurare, comisar de avarie, misit de asigurare. Însă, numai agentul de asigurare şi comisarul de avarie sint reprezentanţi ai asiguratorului pentru o anumita retribuţie, desfăşoară o astfel de activitate in numele acestuia. Este o situaţie legală concretă, cînd legea prestabileşte caracterul oneros al raportului de mandat. Regulamentul reprezentantilor in proprietatea industrială, aprobat prin HG № 1362 din 21.10.2002, elaborată in conformitate cu prevederile Legii nr. 461-XIII din 18 mai 1995 "Privind brevetele de inventie" reglementeaza activitatea profesionala a reprezentantilor in acest domeniu desfasurata de ei în conformitate cu legislatia privind protectia proprietatii industriale.

2. Pentru activitatea mandatarului profesional achitarea remuneraţiei este obligatorie, numai dacă părţile n-au stabilit caracterul gratuit al contractului. În caz de neindicare în contract a cuantumului remuneraţiei, ea poate fi stabilită prin analogia normelor Art. 1202, şi anume, dacă suma remuneratiei nu este stipulata, se considera ca s-a convenit asupra unei remuneratii obisnuite pentru acest domeniu de activitate. In cazul imposibilitatii de a se stabili o remuneratie obişnuita, se achită o remuneratie rezonabila pentru serviciile prestate. În scopul stimulării activităţii mandatarului este necesar de prevăzut în contract că beneficiul obţinut supralimită, urmează să fie egal împărţit între părţi.

3. Pentru executarea contractului de mandat mandatarul săvîrşeşte acţiuni faptice, cît şi cu caracter juridic. Referitor la acţiunile faptice, atunci ele pot fi separate de cele juridice şi desinestătător apreciate din punct de vedere economic. În asemenea împrejurări, se iveşte problema achitării pentru serviciile faptice în baza articolului comentat. Dezlegarea juridică a situaţiei susindicate poate fi făcută, ţinînd cont de prevederile Art.1030 CC, conform căruia, pentru subiecţii contractului de mandat efecte juridice produc numai acţiunile juridice, toate celelalte categorii de acţiuni, rămînînd în afara spectrului de interese a părţilor. O continuitate logică a acestui gînd fiind situaţia juridică, conform căreia, întreruperea anticipată a raporturilor de mandat poate servi ca temei pentru neachitarea acţiunilor faptice. Dar, în situaţia în care mandantul a recepţionat rezultatele acţiunilor faptice, care pot avea o importanţă economică desinestătătoare, acest subiect se vede obligat în achitarea acestor categorii de servicii, deoarece prin semnarea actului de primire-predare a rezultatelor acţiunilor faptice, se consideră că părţile au reperfectat contractul de mandat în contract de prestare a serviciilor. Însă poate fi creată situaţia, cînd rezultatele acţiunilor faptice nu sînt acceptate de mandant ca servicii aparte şi deci, serviciile pot fi achitate cu condiţia rezilierii anticipate a contractului din iniţiativa mandantului. Costul serviciilor prestate pot fi incasate în calitate de despăgubiri pentru rezilierea antticipată a contractului din iniţiativa mandantului (Art 1050 al.4).

4. Retribuţia pentru serviciile acordate de mandatar poate fi stabilită în mod diferit în funcţie de înţelegerea dintre părţi – într-o sumă bănească fixă, achitată integral la momentul încheierii sau executării contractului, or prin achitarea eşalonată a sumelor de bani. Părţile pot negocia şi achitarea serviciilor de intermediere printr-o cotă procentuală, coraportată beneficiului obţinut din această tranzacţie, sau retribuţia poate fi exprimată nu într-o mărime bănească, dar în acordarea mandatarului cărorva beneficii patrimoniale. Remuneraţia poate fi plafonată în cazul cînd părţile se referă la careva uzanţe sau tarife de stat sau stabilită în dependenţă de valoarea sereviciilor acordate. Poziţia legislatorului în privinţa caracterului oneros al mandatului se poate face concluzia că neonerositatea contractului este o atribuţie nesemnicativă, decît obligatorie, care ar determina valabilitatea contractului.

5. Instituţia retenţiei (reţinerii) sumelor datorate de mandant în contul executării obligaţiilor contractuale este prevăzută de legislator şi pentru mandat, ceea ce înseamnă că accentul în acest raport este pus pe caracterul oneros. Din sensul normei comenate reiese, că mandatarul are derptul să reţină plata pentru serviciile acordate atît din sumele pe care trebuie sa le remită mandantului, adică din cele care deja se află în posesia mandatarului, cît şi din sumele încredinţate pentru executarea mandatului, care pot fi plăţile de avans sau acoperirea altor cheltuieli.

Articolul 1034. Împuternicirile mandatarului
(1) Împuternicirile mandatarului nu se limitează la prevederile exprese ale mandatului, ci se extind asupra a tot ce poate fi dedus din cuprinsul si esenţa acestuia, cu excepţiile prevăzute la art.1032 alin.(2).

(2) Mandatarul poate încheia toate actele care pot fi deduse din împuternicirile lui si care sînt necesare pentru îndeplinirea mandatului.

(3) Împuternicirile date unei persoane pentru a încheia acte care ţin de profesia sau funcţia pe care o exercita si care rezulta din natura lor nu trebuie sa fie stipulate expres.

1. 
   Menţiunea legală despre faptul că împuternicirile mandatarului nu se limitează la prevederile exprese ale mandatului ne vorbeşte despre coraportul dintre prescripţiile mandatului şi drepturile ce decurg din el. Prevederile mandatului urmează a fi tălmăcite de către părţi în mod extensiv (prin prisma cuprinsului şi esenţei acestuia) cu deducerea tuturor împuternicirilor. Legislatorul nu stabileşte noţiunea de împuternicire în sens juridico-civil, dar în esenţă împuternicirea reprezintă un act juridic ce denotă capacitatea unei persoane concrete de a fi reprezentantul altei persoane.
   

Însă, totuşi, o astfel de formulare a normei ce reglementrază limitele maxime şi minime ale împuternicirilor părţilor contractrului de mandat prezintă un pericol în sensul stabilirii criteriilor de depăşire de către mandatar a acestor limite.

2. 
   O tratare mai largă a împuternicirilor mandatarului este expusă în al.2 ai acestui articol, prin care mandatarul este investit cu dreptul de a întreprinde acele acţiuni care sînt necesare pentru îndeplinirea mandatului. Legislatorul operează cu noţiuni relative, care pot invoca tălmăciri diferite ale mandatului şi care pot pune în pericol principiul conform căruia, mandatul din punct de vedere al reprezentării serveşte în calitate de izvor cert al informaţiilor despre împuterniciri. Într-o astfel de situaţie mandantul cu uşurinţă poate invoca mandatarului depăşirea mandatului cu aplicarea sancţiunilor respective de drept civil. Iar în calitate de document probatoriu într-un eventual litigiu dintre părţi poate servi în primul rînd împuternicirile expuse în forma scrisă.
   
3. 
   În calitate de novelă pentru legislaţia naţională reprezintă delegarea împuternicirilor pentru încheierea actelor care ţin de profesia sau funcţia mandatarului. În acest aspect contractul de mandat se examinează în calitate de probă pentru eliberarea mandatului verbal, dearece mandantul împuternicind mandatarul să săvîrşească anumite acţiuni juridice, acceptă caracterul lor reprezentativ.
   
4. 
   Deseori raporturile de intermediiere reies din funcţiile pe care o exercită mandantul sau rezultă din natura acestor atribuţii. Spre exemplu, o astfel de calitate o are reprezentantul vînzătorului - casierul magazinului, sau eventual operatorul ce deserveşte banca comercială. Însăşi aflarea lor în ghişeul de deservire a băncii sau în interioriâul magazinului îi imprimă o astfel de calitate de reprezentant. Şi, respectiv, nu este necesar de a elibera mandat scris pentru îndeplinirea îndatoririlor de serviciu (încheierea actelor juridice de vînzare-cumpărare, deservirea clienţilor băncii), în fond a tuturor actelor, care presupun reprezentarea.
   

Articolul 1035. Prudenta si diligenta mandatarului
Mandatarul este obligat sa acţioneze in interesul mandantului cu prudenta si diligenta si sa evite apariţia conflictelor intre interesele sale personale si interesele mandantului.

1. 
   Stipularea în capitolul Codului Civil a prezentei norme este cu certitudine dictată de însăşi natura contractului de mandat, modelat de legislator în calitate de contract fiduciar (Vezi comentariul Art. 1030). Delegarea împuternicirilor mandatarului îl plasează faţă de terţele persoane într-o calitate juridică deosebită, capabilă să acţioneze în interesul reprezentantului la fel, precum ar acţiona în interesele proprii. Anume aceste circumstanţe juridice au determinat legislatorul să marcheze în mod separat aceste obligaţii.
   
2. 
   Prudenta şi diligenţa mandatarului în acţionarea în interesul mandantului este apreciată de către legiuitor ca o obligaţie legală şi, respectiv, urmează să fie prezentă pe parcursul întinderii executării obligaţiilor de mandat. La fel în calitate de obligaţie legală sînt specificate acţiunile de evitare a apariţiei conflictelor între interesele personale ale mandatarului şi cele ale mandantului. Norma expusă analizei, urmează a fi apreciată din punct de vedere a greutăţii juridice al acestei obligaţii, şi anume, acţiunile contrarii ale mandatarului pot invoca rezilierea contractului conform Art. 1050 CC.
   

Articolul 1036. Transmiterea executării mandatului către un terţ
(1) Mandatarul este obligat sa execute mandatul personal daca nu i se permite prin contract transmiterea mandatului către un terţ. Se permite atragerea de ajutoare pentru a-l asista pe mandatar in exercitarea mandatului.

(2) In cazul in care o cer interesele mandantului, mandatarul trebuie sa transmită împuternicirile către un terţ daca, din cauza unor circumstanţe imprevizibile, nu poate exercita mandatul si nu are posibilitatea sa-l informeze despre aceasta pe mandant in timp util.

(3) Pentru actele persoanei căreia i-a transmis mandatul fara a fi autorizat, mandatarul răspunde ca pentru actele proprii.

(4) Daca transmiterea mandatului către un terţ este permisa, mandatarul răspunde doar pentru vina ce-i revine in privinţa alegerii terţului si pentru modul in care i-a transmis instrucţiunile.

(5) Mandantul are in toate cazurile dreptul de a intenta acţiune persoanei care l-a asistat sau l-a substituit pe mandatar.

1. 
   Pentru înţelegerea sensului juridic al articolului comentat este necesar de făcut o remarcă, conform căreia mandatarul nu transmite mandatul către un terţ, adică substituitului său, dar numai îi deleghează terţului drepturile sale de reprezentare, păstrînd drepturile respective asupra sa. Prezentul articol indică faptul, că obligaţia mandatarului de a executa personal mandatul reprezintă regula generală care se desprinde din sensul acestei norme. În cazul stipulării nemijlocite în contract a dreptului delegării acestor împuterniciri unui terţ, mandatarul poate contracta persoana terţă pentru executarea mandatului. Legiuitorul n-a stabilit pentru mandatar careva condiţii şi temeiuri pentru transmiterea mandatului către un terţ. O novelă legală constă în specificarea dreptului mandatarului de a atrage ajutoare pentru a-l asista pe mandatar în exercitarea mandatului, ceea ce ar însemna sacţionarea legală a participării terţilor persoane de rînd cu mandatarul la executarea mandatului. Forma atragerii ajutoarelor în acest sens nu se menţionează de către legislator, dar urmează să concluzionăm că atragerea persoanelor terţe urmează să aibă loc fără contractarea lor, şi respectiv, fără survenirea răspunderii lor pentru acţiunile întreprinse.
   
2. 
   Interesele mandantului sînt apreciate de către legiuitor ca factor dominant în înfăptuirea împuternicirilor mandatarului, şi transmiterea împuternicirilor către un terţ poate rezulta şi din factori obiectivi:
   

- circumstanţele imprevizibile în urma cărora mandatarul nu poate exercita mandatul,

- imposibilitatea informării despre aceste circumstanţe pe mandant în timp util.

Perfectarea transmiterii drepturilor către o terţă persoană în asemenea cazuri urmează să fie efectuată în ordinea stabilită de al.1 al prezentului articol.

3. 
   Problema principală soluţionată de către legislator constă nu atît în faptul transmiterii împuternicirilor unei terţe persoane, dar în faptul răspunderii mandatarului pentru acţiunile persoanei terţe. Transmiterea fără autorizare a mandatului de către mandatar invocă necondiţionat răspunderea mandatarului pentru actele persoanei căreia i-a transmis mandatul ca pentru ale sale proprii. În cazul sancţionării de către mandant a transmiterii mandatului către o persoană terţă răspunderea mandatarului se limitează numai în privinţa alegerii terţului, sau pentru netransmiterea integrală sau cu întîrziere a instrucţiunilor despre executarea mandatului.
   

Protejarea drepturilor mandantului în cazul transmiterii împuternicirilor ce reies din contractul de mandat către un terţ se efectuiază prin menţinerea dreptului mandantului de a înainta acţiuni în judecată de orice natură faţă de persoanele care l-au asistat sau l-au substituit pe mandatar, indiferent de legătura juridică stabilită între mandatar şi terţă persoană.

Articolul 1037. Desemnarea mai multor mandatari
(1) Daca, pentru încheierea unui act juridic, sînt desemnaţi mai mulţi mandatari, mandatul produce efecte numai in cazul in care este acceptat de toţi mandatarii.

(2) Mandatarii urmează sa încheie împreuna toate actele vizate in mandat daca altfel nu este stipulat sau nu rezulta cu certitudine din mandat. Pentru executarea obligaţiilor asumate ei răspund solidar.

(3) Daca încheie singur actele juridice pe care a fost împuternicit sa le încheie împreuna cu o alta persoana, mandatarul isi depăşeşte împuternicirile, cu excepţia cazului cind încheie actul juridic in condiţii mai avantajoase pentru mandant decit cele convenite.

1. 
   Prin intermediul normei comentate se reglementează desemnarea mai multor mandatari pentru încheierea împreună a unui act juridic. Mandantul poate desemna printr-un contract mai mulţi mandatari sau poate încheia contracte aparte cu fiecare din mandatari, indicînd în contract executarea aceloraşi acţiuni juridice din numele şi pe contul mandantului. Condiţia de bază pentru valabilitatea executării mandatului în această formulă juridică reprezintă acceptarea acţiunilor întreprinse în vederea executării mandatului de către toţi mandatarii. Acceptarea poate fi exprimată prin săvîrşirea împreună de către mandatari a acţiunilor respective, sau prin aprobarea în scris sau în altă formă prescrisă de lege a acţiunilor celorlalţi mandatari.
   
2. 
   Încheierea împreună a tuturor actelor vizate în mandat nu reprezintă o condiţie obligatorie a activităţii mai multor mandatari. În contractul de mandat sau în mandatul propriu-zis pot fi specificate şi alte modalităţi de acţiune a co-mandatarilor. La răndul său, co-mandatarii sînt în drept să stabilească mecanismul corporativ de executare a mandatului, principial rămîne faptul acceptării executării din partea tuturor mandatarilor. Obligativitatea încheierii în comun a actelor juridice este racordată de către legiuitor cu răspunderea solidară a co-mandatarilor, care poate surveni pentru executarea necorespunzătoare sau neexecutarea obligaţiilor asumate prin contract.
   

3. Se consideră depăşirea împuternicirilor mandatului încheierea de una singură a actelor juridice pe care a fost împuternicită sa le încheie împreună cu o altă persoană, dacă actul juridic a fost încheiat în condiţii mai puţin avantajoase pentru mandant decît cele convenite. În celelalte cazuri legea permite încheierea de una singură a actelor juridice.


Articolul 1038. Dubla reprezentare
(1) Mandatarul care accepta sa reprezinte, pentru încheierea aceluiaşi act, persoane ale căror interese sînt sau ar putea fi in conflict este obligat sa informeze fiecare mandant, cu excepţia cazului cind uzanţele sau cunoaşterea de către mandanţi a dublei reprezentări îl exonerează de aceasta obligaţie pe mandatar.

(2) In cazul dublei reprezentări, mandatarul va acţiona fata de fiecare mandant in mod imparţial.

(3) Mandantul care nu este in măsura sa cunoască dubla reprezentare poate, in cazul in care a suferit un prejudiciu, sa ceara declararea nulitatii actului încheiat de mandatar.

1. 
   Prezentul articol permite mandatarului reprezintarea pentru încheierea aceluiaşi act a mai multor persoane (mandanţi). Însă pentru realizarea acestor împuterniciri urmează să fie respectate unele condiţii cum ar fi:
   

• 
  informarea obligatorie a fiecarui mandant ale căror interese sînt sau ar putea fi în conflict despre această calitate juridică de dublă reprezentare,
  
• 
  respectarea intereselor fiecărui mandant (imparţialitatea) pentru încheierea aceluiaşi act.
  

Nu este necesară informarea fiecărui mandant despre această situaţie, dacă uzanţele ce reglementează încheierea şi realizarea actelor respective permit acest fapt, sau cunoaşterea de către mandanţi a dublei reprezentări la momentul încheierii actului juridic.

2. 
   Pentru apariţia dreptului mandantului la protejarea intereselor sale patrimoniale prin declararea nulitatii actului încheiat de mandatar sînt cerute prezenţa a două condiţii obligatorii:
   

• 
  necunoaşterea de către mandant a faptului dublei reprezentări, care, de obicei, se exprimă prin neinformarea la timp a mandantului sau tăinuirea informării acestuia,
  
• 
  suferirea de către mandant a unui prejudiciu.
  

În acest caz legislatorul invocă nulitatea relativă a actului juridic, conform normelor art. 218 ale prezentului cod.

Articolul 1039. Încheierea unui act cu sine insusi
(1) Mandatarul nu poate încheia acte juridice in numele mandantului cu sine insusi, chiar si prin reprezentant, cu excepţia cazului cind este autorizat expres sau cind mandantul cunoaşte faptul si nu obiectează împotriva lui.

(2) Numai mandantul poate cere declararea nulitatii actului juridic încheiat cu încălcarea regulii prevăzute la alin.(1).

1. 
   Articolul comentat este chemat să stabilească limitele capacităţii juridice ale mandatarului în sensul interzicerii încheierii actelor juridice in numele mandantului cu sine însuşi. Regula generală se pronunţă pentru protejarea intereselor mandantului, şi anume prin faptul, că împuternicirile delegate mandatarului de către mandant îi pot permite primului dezavantajarea economică a contragentului, cu atît mai mult că Codul Civil - Art.1034 prevede un spectru larg al împuternicirilor mandatarului, care nu se reduc numai la prescripţiie exprese ale contractului sau ale procurii. Regula generală este exceptată de două cazuri:
   

• 
  cînd mandatarul este autorizat expres de mandant,
  
• 
  cind mandantul cunoaşte faptul încheierii actelor juridice în numele mandantului cu sine însuşi si nu obiectează împotriva lui.
  

Faptul cunoaşterii de către mandant a unei asemenea împuterniciri trebuie să premargă săvîrşirea acţiunilor mandatarului, pentru a nu pune în pericol valabilitatea actelor juridice încheieate.

2. Subiectul înzestrat cu dreptul de a cere nulitatatea actului juridic încheiat cu încălcarea regulii prevăzute la alin.1 este numai mandantul, deoarece conform Art.226 Cod Civil nulitatea poate fi declarată numai in cazul in care se demonstreaza ca cealalta parte a ştiut sau trebuia sa ştie despre limitari. În cazul specificat numai mandantul poate autoriza mandatarul pentru încheierea actelor cu el însuşi şi respectiv, ştie sau trebuia să ştie despre aceste circumstanţe.