Codul civil al Republicii Moldova. Comentariu

Articolul 1278. Forţa majoră

(1) Dacă prezentarea cecului pentru plată, întocmirea protestului sau a unui alt act similar în termenele prescrise sunt împiedicate de un eveniment de forţă majoră, termenele menţionate se prelungesc pe durata acţiunii acestui eveniment, cu condiţia notificării de către deţinătorul cecului a girantului său despre survenirea evenimentului de forţă majoră şi cu condiţia menţiunii, scrise pe formularul cecului, despre executarea acestei notificări.

(2) În cazul survenirii evenimentului de forţă majoră, asupra executării obligaţiei de notificare a persoanelor participante la decontări prin cec se aplică prevederile art.1275.

(3) Dacă durata acţiunii evenimentului de forţă majoră depăşeşte 15 zile de la scadenţă, dreptul de regres poate fi exercitat fără prezentarea cecului sau fără condiţia întocmirii protestului sau oricărui act similar.
Dacă termenele stabilite de lege pentru prezentarea cecului spre plată, întocmirea protestului, obţinerii declaraţiei de refuz a trasului nu sunt respectate din motive neîntemeiate, consecinţele vor fi suportate de persoanele ce se fac vinovate de aceste încălcări. Este cu totul alta situaţia când aceste termene nu pot fi respectate, deşi persoana obligată ar întreprinde toate acţiunile necesare. Acesta ar fi cazul forţei majore prevăzute de prezentul articol. Dacă se operează cu noţiunea de „eveniment” ne putem da bine seama că e vorba de un fapt de o importanţă deosebită şi nu de ceva neînsemnat. Forţa majoră presupune, la rândul ei, existenţa / apariţia unui obstacol insurmontabil, care împiedică pe subiectul vizat să-şi onoreze obligaţia. Deci, ţinând cont de aceste condiţii conchidem că se cere ca imposibilitatea respectării termenelor să fie cauzată de ivirea unei aşa stări de fapt, care, având o importanţă enormă, nu permite în nici un fel încadrarea în termenul legal. Acest obstacol trebuie să aibă un caracter obiectiv şi general, fapt ce presupune că oricine s-ar afla în aceeaşi situaţie nu ar proceda altfel (ex. o calamitate naturală). Obstacolul se mai referă şi la un eveniment exterior, însă cu caracter personal, al posesorului (de ex. moartea lui drept consecinţă a unui trăsnet). Nicidecum însă nu vor constitui cauze de forţă majoră faptele pur personale ale creditorului (de ex. a uitat să respecte termenul).

În aceste condiţii, al.1 al prezentului articol se referă în exclusivitate la deţinătorul cecului, care, din cauza forţei majore, nu poate să prezinte cecul spre plată în termenul prestabilit. Evenimentul respectiv survine înainte de expirarea termenului în discuţie. Atunci când el va surveni după scadenţă, beneficiarul nu va putea invoca forţa majoră drept motiv al întârzierii sale.

Dacă cecul a fost prezentat spre plată în termen şi a fost refuzată plata lui, iar în termenul de dresare a protestului survine un eveniment de forţă majoră, protestul va putea fi dresat ulterior depăşirii situaţiei survenite. Dacă însă protestul nu a fost întocmit, termenul de întocmire a lui a fost depăşit şi ulterior survine un eveniment de forţă majoră, acesta nu va putea servi drept motiv de nedresare la timp a protestului. Este identică şi situaţia de întocmire a declaraţiei de refuz a trasului.

În toate aceste situaţii deţinătorul de cec va trebui, cu promptitudine, să informeze pe girantul său despre cele întâmplate, fapt ce va trebui dovedit prin inserarea unei menţiuni pe cec. Menţiunea va fi făcută de girant.

În toate cazurile termenele, respectarea cărora este împiedicată de evenimentul de forţă majoră, se vor prelungi pe durata menţinerii acelei situaţii. De îndată ce va fi depăşită situaţia obstacol vor trebui întreprinse acţiunile, de la realizarea cărora a fost împiedicat posesorul.

(2) Alin.II vizează pe giratori, care, în decurs de 2 zile (în cazul deţinătorului – 4 zile) sunt obligaţi să-şi notifice giranţii despre refuzul trasului de a efectua plata cecului. Aici se ţine a evidenţia doar situaţia în care survenirea unui eveniment de forţă majoră împiedică pe girator să-şi execute obligaţia de notificare. Deci, este necesar ca evenimentul să survină în cadrul termenului pe care-l are giratarul la dispoziţie conform art.1275 pentru notificare. La survenirea acestui eveniment termenul de notificare se va prelungi, iar imediat ce va fi depăşită dificultatea, giratarul va trebui să-şi execute obligaţia de notificare.

(3) Alin.III îl vizează pe beneficiar (deţinător) şi pe girantul obligat la întocmirea protestului în cazul prezenţei menţiunii „fără protest” sau a altei menţiuni similare. Se au în vedere situaţiile când cecul a fost prezentat spre plată în cazul termenului legal de prezentare, iar trasul a refuzat plata acestuia. În atare situaţii, beneficiarul, pentru a-şi exercita dreptul de regres, este obligat fie să obţină declaraţia trasului, fie să întocmească un protest. Însă din momentul în care evenimentul de forţă majoră survine anume în perioada dintre refuzul de facto al trasului şi întocmirea actelor respective, exercitarea dreptului de regres se face imposibilă. Atunci când persistarea situaţiei de forţă majoră depăşeşte scadenţa şi încă 15 zile de la scadenţă, pentru exercitarea dreptului de regres de către deţinătorul cecului nu se cere obligativitatea respectării unor formalităţi ca: întocmirea protestului, obţinerea declaraţiei de refuz a trasului şi cea a prezentării cecului. Chiar şi atunci când, în condiţii obişnuite, nu se cere întocmirea protestului, tot este obligatorie prezentarea cecului de către obţinător.

Prezenţa forţei majore pe o perioadă ce depăşeşte 15 zile de la scadenţă exclude asemenea obligaţii. Dar o condiţie obligatorie pentru exercitarea dreptului de regres în asemenea condiţii este refuzul anterior al trasului de a plăti în baza cecului.

Secţiunea a 7-a

EFECTUAREA PLĂŢILOR PRIN CAMBIE

ŞI PRIN BILET LA ORDIN

Articolul 1279. Cambia (trata) şi biletul de ordin
(1) Cambia (trata) este un titlu de credit care reprezintă o creanţă scrisă, întocmită conform prevederilor legii, cuprinzând ordinul necondiţionat dat de trăgător (emitent) către tras (plătitor) de a plăti imediat sau la scadenţă o sumă anumită prezentatorului cambiei sau persoanei indicate în cambie, sau la ordinul acestei persoane.

(2) Biletul de ordin este un titlu de credit, întocmit conform prevederilor legii, prin care trăgătorul se obligă să plătească imediat sau la scadenţă o sumă anumită prezentatorului titlului sau persoanei indicate în titlu, sau la ordinul acestei persoane.

(3) Cambia şi biletul la ordin sunt independente de actele juridice care stau la baza creanţelor plătite prin ele.

(4) Efectuarea plăţilor prin cambie şi prin bilet la ordin sunt reglementate de prezentul cod, de Legea cambiei şi de alte acte normative, precum şi de uzanţele bancare.
Conform art. 1 al Legii Cambiei, cambia este un titlu de credit, care reprezintă o creanţă (dreptul de a obţine în favoarea sa executarea unei prestaţii în natură sau în numerar) scrisă, ce oferă posesorului acesteia dreptul cert şi exigibil de a cere la scadenţa creanţei de la debitor, iar în caz de neonorare a acestei cereri şi de la alte persoane obligate prin cambie, achitarea sumei de bani indicate.

Cambiile se emit în calitate de instrument de plată pentru mărfurile livrate, lucrările executate, serviciile prestate.

Cambia are 2 forme de existenţă: trata şi biletul de ordin.

Alin.1 defineşte cea dintâi formă a cambiei – trata. Aceasta reprezintă un titlu de credit cuprinzând ordinul necondiţionat dat de trăgător trasului de a plăti suma indicată prezentatorului, persoanei indicate sau la ordinul acesteia. Plata poate fi imediată (la vedere) sau la scadenţă. Prin urmare, cambia (trata) presupune antrenarea a 3 subiecte în întreaga operaţiune:

Trăgătorul – creditorul, persoana care emite cambia şi iniţiază o relaţie cambială prin ordinul dat trasului de a plăti o sumă fixă beneficiarului.

Trasul – debitorul, cel ce este obligat prin cambie să plătească beneficiarului suma ce face obiectul instrumentului de credit.

Beneficiarul – persoana în favoarea căreia este emisă cambia şi care va primi banii (prezentatorul, persoana indicată în cambie).

Specific cambiei este că la obligaţia cambială a subscriitorului iniţial se poate adăuga succesiv cea a altor subiecte: a trasului care acceptă, a girantului care răspunde şi el pentru neacceptare şi (sau) neplată faţă de toţi beneficiarii succesivi, a acceptantului prin intervenţie şi în sfârşit, a celui ce garantează prin angajament propriu plata titlului din partea unui terţ, a avalistului.

Subiectele cambiale sunt şi obligaţi cambiali, întrucât fiecare dintre ei îşi asumă o obligaţie, cu excepţia posesorului legitim al titlului ce apare doar în postura de creditor.

Obligaţii cambiali se împart în două categorii:

- obligaţii direcţi, acei cărora te poţi adresa direct la scadenţă pentru plată – trasul acceptant şi avaliştii săi;

- obligaţi de regres – subiectele, cărora te poţi adresa doar după ce s-a cerut inutil plata obligatului principal, adică după ce a fost refuzată acceptarea şi (sau) plata din partea destinatarului ordinului de plată. Aceştia sunt: trăgătorul, acceptantul prin intervenţie, giranţii şi avaliştii lor.

În cadrul raporturilor dintre diferiţi semnatari ai titlului fiecărei subscrieri îi urmează atribuirea unui grad, după un criteriu logic şi nu cronologic, ţinându-se cont de însăşi natura declaraţiei cambiale. Astfel, doar plata făcută de un obligat de gradul I stinge toate obligaţiile cambiale blocându-se, drept consecinţă, orice acţiune cambială. Plata făcută de oricare alt subiect eliberează definitiv doar pe semnatarii ulteriori şi lasă solventului posibilitatea de a se îndrepta împotriva oricărui semnatar de grad anterior lui.

Cambia, în calitatea sa de titlu de credit trebuie să corespundă unor condiţii materiale şi formale pentru ca obligaţia cambială şi titlul să fie valabile.

Condiţiile materiale sunt cele, în funcţie de întrunirea cărora, obligaţia cambială asumată de fiece semnatar este sau nu valabilă.

Condiţiile formale ţin de forma titlului şi de toate indicaţiile existente sau care pot fi deduse pentru ca titlul să poată fi numit şi să poată îndeplini funcţia de cambie.

Menţiuni obligatorii prezente pe titlu sunt: denumirea de „CAMBIE”, care trebuie să fie expresă şi în limba în care titlul este redactat, să fie inserată gramatical, încât să apară evident şi logic legătura denumirii cu ordinul cambiei, ordinul necondiţionat de a plăti o sumă determinată (aceasta semnifică cererea sau autorizarea expresă dată trasului de a plăti beneficiarului; ordinul trebuie să fie clar şi precis, neafectat de vreo condiţie suspensivă sau rezolutorie), suma (poate fi indicată în orice monedă în cifre şi litere; de plată va fi cea înscrisă cu litere; dacă suma e scrisă de mai multe ori fie în cifre, fie în litere, suma de plată va fi cea mai mică; în trata plătibilă la vedere sau la un termen de la vedere trăgătorul poate stipula o dobândă, în alte trate indicaţia respectivă va fi considerată nescrisă), numele plătitorului, scadenţa (la vedere, la un anumit termen de la vedere, la un anumit termen de la data emiterii, la o zi fixă), locul efectuării plăţii (lipsa unei indicaţii de unde ar rezulta locul plăţii face nevalabil titlul), numele beneficiarului (sau purtătorului), data şi locul emiterii, semnătura trăgătorului.

Un caracter specific al cambiei şi care o distinge de cec este necesitatea acceptării ei. Acceptarea este actul prin care trasul se obligă în scris să plătească la scadenţă suma arătată în cambie. Acceptarea este hotărâtoare în cazurile când cambia are stabilită scadenţa la un anumit timp de la vedere. În diverse cazuri giranţii şi trăgătorul pot interzice prezentarea la acceptare.

Acceptarea este necondiţionată, condiţionarea ei echivalând cu o neacceptare. Acceptarea parţială nu este una condiţionată, ci una limitată.

Formularea menţiunii de acceptare se va înscrie pe cambie fie pe faţă, fie pe verso. Cambia circulă de obicei prin gir, care este un act prin care posesorul titlului denumit girant transferă unei alte persoane, numită giratar, toate drepturile decurgând din cambie. Acesta se exprimă prin declaraţia scrisă şi subscrisă pe titlu, şi anume pe verso-ul cambiei. Girul parţial este nul.

Dacă trăgătorul a înscris în trată cuvintele „nu la ordin” sau o expresie echivalentă, trata poate fi transmisă în conformitate cu formele şi cu efectele unei cesiuni ordinare.

Girul de întoarcere îi are drept destinatari pe alţi obligaţi prin cambie (tras, trăgător etc.).

Girul ulterior dresării protestului va avea efectele unei simple cesiuni.

Obligaţia asumată prin cambie poate fi garantată de o terţă persoană determinată prin aval. Obligaţia avalistului este de aceeaşi întindere cu cea a avalizatului (cu excepţia avalului parţial). Avalistul răspunde solidar cu ceilalţi obligaţi cambiali. Posesorul cambiei poate exercita dreptul de acţiune împotriva trăgătorului, giranţilor şi celorlalţi obligaţi:

- la scadenţă, dacă plata nu a fost făcută sau a fost achitată doar o parte din suma cambiei;

- înainte de scadenţă:

• 
  dacă acceptul a fost refuzat total sau parţial;
  
• 
  în cazul insolvabilităţii trasului, indiferent de faptul dacă a acceptat sau nu cambia, în caz de încetare de plăţi din partea acestuia chiar dacă acest fapt nu este constatat de o instanţă judecătorească ori de arbitraj, sau în caz când urmărirea bunurilor lui rămâne fără rezultat;
  
• 
  în cazul insolvabilităţii trăgătorului unei cambii ce nu poate fi supusă acceptului.
  

Constatarea neplăţii sau neacceptării se va reflecta într-un protest (protest de neplată sau protest de neacceptare) întocmite de notar.

Orice acţiune rezultând din trată împotriva accidentului se prescriu în termenul de 3 ani, care începe a se scurge de la data scadenţei.

Acţiunile posesorului împotriva giranţilor şi împotriva trăgătorului se prescriu în termenul de 1 an de la data protestului exercitat la termenul stabilit sau de la data scadenţei în caz de stipulare despre circulaţia fără cheltuieli.

Acţiunile giranţilor unul împotriva altuia, împotriva trăgătorului se prescriu în termenul de 6 luni ce încep a se scurge din ziua în care girantul a plătit trata sau din ziua în care acţiunea de regres a fost pornită împotriva sa.

Respectivele reguli sunt valabile şi pentru cazul cambiei în alb, completată sub aspectul scadenţei.

Cambia poate fi achitată şi prin cerere-dispoziţie de plată, care se întocmeşte de către beneficiar (posesorul cambiei) pe un formular-tip în trei exemplare şi se prezintă împreună cu cambia plătitorului spre acceptare. În acest caz plătitorul verifică autenticitatea cambiei şi succesiunea girurilor şi perfectează acceptul, aplicând pe primele două exemplare ale cererii-dispoziţie de plată semnăturile persoanelor cu drept de semnătură, amprenta ştampilei rotunde, după care înmânează toate exemplarele împreună cu cambia beneficiarului (posesorului cambiei). Acesta din urmă prezintă toate exemplarele cererii-dispoziţie de plată acceptate şi cambia băncii plătitoare. Dacă în contul plătitorului există suficient disponibil, atunci se întreprind rând pe rând toate acţiunile necesare plăţii cambiei prin cererea-dispoziţie de plată. În cazul când mijloacele băneşti din contul plătitorului sunt insuficiente pentru achitarea în baza cererii-dispoziţie de plată, funcţionarul responsabil al băncii aplică pe versoul primului şi celui de-al doilea exemplar al cererii-dispoziţie de plată acceptate de către plătitor menţiunea “lipsă de mijloace băneşti în cont”, ştampila dreptunghiulară cu antet a băncii, data şi semnătura sa şi, în aceeaşi zi, înmânează beneficiarului (posesorului cambiei) toate exemplarele cererii-dispoziţie de plată şi cambia pentru transmiterea cambiei neachitate spre dresarea protestului de către notarul public.

Neachitarea în termen a cererii-dispoziţie de plată acceptate o transformă într-un document de executare silită. Pentru executarea silită ea se va prezenta împreună cu cambia şi actul de protest al neplăţii cambiei executorului judecătoresc.

(2) Alin.2 defineşte cea de-a doua formă de existenţă a cambiei – biletul la ordin. Astfel, biletul la ordin este un titlu de credit prin care trăgătorul se obligă să plătească o sumă anumită prezentatorului cambiei sau persoanei arătate în cambie după o perioadă prestabilită sau la vedere.

La o analiză a definiţie tratei şi biletului la ordin se remarcă diferenţa dintre ele: în cazul tratei trăgătorul obligă trasul să plătească, pe când în cazul biletului la ordin trăgătorul se obligă să plătească el însuşi bani beneficiarului.

Participanţii în cazul unei relaţii născute la emiterea biletului la ordin sunt 2: beneficiarul şi plătitorul.

Beneficiarul este persoana în favoarea căreia este emis biletul la ordin;

Plătitorul este persoana ce emite biletul la ordin şi care se obligă să plătească în baza lui.

Deşi poartă denumiri diferite, biletul la ordin şi cambia (trata) se supun aceloraşi norme datorită faptului că în ambele cazuri este vorba de o cambie. Distincţia e că dacă titlul conţine obligaţia de a plăti – este un bilet la ordin (cambie simplă), şi dacă cuprinde obligaţia de a face să se plătească – ne găsim în faţa unei cambii (trată).

Nici unui titlu nu i se recunoaşte valoarea cambială dacă nu cuprinde denumirea de cambie în conţinutul textului, principiu valabil în aceeaşi măsură şi pentru biletul la ordin.

În ceea ce priveşte conţinutul biletului la ordin acesta cuprinde:

- denumirea cambiei exprimată în limba în care e întocmit titlul;

- promisiunea simplă şi necondiţionată de a plăti o sumă determinată;

- scadenţa;

- locul plăţii;

- numele acelui căruia sau la ordinul căruia plata trebuie făcută, cu indicarea domiciliului (sediului) şi datelor bancare;

- data şi locul emiterii;

- semnăturile şefului şi contabilului şef ai trăgătorului – persoană juridică, autentificate prin ştampila unităţii. Trăgătorul – persoană fizică indică numele său, domiciliul şi confirmă cambia prin semnătura legalizată de notar.

Cambia simplă a cărei scadenţă nu este indicată va fi plătibilă la vedere. Dacă nu se indică un loc special de plată, locul emiterii va fi considerat şi locul de plată şi domiciliul trăgătorului; dacă nu se indică nici locul emiterii, acesta va fi considerat cel indicat lângă numele trăgătorului.

Nişte varietăţi ale biletului la ordin sunt cambiile de trezorerie şi cele bancare. Trăgător al cambiilor de trezorerie este Guvernul Republicii Moldova în persoana Ministerului Finanţelor. Trăgător al cambiilor bancare este B.N.M., precum şi băncile comerciale.

În titlul acestora se indică expres denumirea de „Cambie de trezorerie” sau „cambie bancară”, asupra lor nu se extind prevederile privind acceptul şi avalul, iar posesorii lor nu au drept de regres, ei posedând doar dreptul de protest de neplată împotriva trăgătorului.

(3) Cambia şi biletul la ordin, în conformitate cu al.3, sunt independente de actele juridice care stau la baza creanţelor plătite prin ele.

De obicei, cele mai importante operaţiuni juridice care duc la emisiunea cambiilor, în executarea obligaţiilor ce rezultă din ele sunt: vânzarea-cumpărarea, împrumutul, mandatul şi fidejusiunea. Acestea sunt determinate în emiterea cambiilor, ulterior executarea obligaţiunilor rezultate din cambie devenind independente.

Afirmaţia respectivă (conţinută în alin.3) nu este absolută căci chiar alin.3 stipulează că actele juridice stau la baza creanţelor plătite prin cambie şi bilet la ordin. Astfel, se constată conexiunea indisolubilă dintre actele juridice şi creanţele achitate prin cambie şi bilet la ordin. Însă în acelaşi timp executarea cambiei şi biletului la ordin este absolut independentă de gradul de executare a clauzelor contractuale, în sensul că ele odată fiind emise, devine obligatorie stingerea obligaţiilor asumate prin titlu.

(4) Cadrul juridic de reglementare a raporturilor cambiale este constituit dintr-o pluralitate de acte normative după cum urmează:

1. 
   Codul Civil al Republicii Moldova (art. 1279);
   
2. 
   Legea cambiei nr. 1527-XII din 22.06.1993. Monitorul Oficial al R.Moldova nr. 10/285 din 30.10.1993.
   
3. 
   Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.659 din 05.09.1994 „Privind măsurile de introducere în circulaţie a cambiilor”. Monitorul Oficial al R.Moldova nr.5/51 din 22.09.1994;
   
4. 
   Regulamentul privind utilizarea documentelor de plată la efectuarea plăţilor fără numerar pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea Băncii Naţionale a Moldovei nr.150 din 26 iunie 2003. Monitorul Oficial al R.Moldova nr.141-145 (1234-1238) din 11 iulie 2003.;
   
5. 
   Hotărârea B.N.M. cu privire la aprobarea Regulamentului privind modul de efectuare de către bănci a operaţiunilor cu cambii nr.156 din 02.06.2000. Monitorul Oficial al R.Moldova nr.78-80 din 08.07.2000.
   

Pe lângă actele normative enumerate, uzanţele bancare sunt incluse în categoria izvoarelor ce reglementează efectuarea plăţilor prin cambie şi bilet la ordin.

Secţiunea a 8-a

EFECTUAREA PLĂŢILOR PRIN ACREDITIV DOCUMENTAR

Articolul 1280. Acreditivul documentar
(1) Acreditivul documentar este un aranjament, oricum ar fi denumit sau descris, prin care o bancă (banca emitentă), acţionând la cererea clientului său (ordonatorului) şi conform instrucţiunilor acestuia sau în nume propriu, efectuează o plată către un terţ (beneficiar) ori la ordinul acestuia sau acceptă şi plăteşte cambii trase de către beneficiar, sau autorizează o altă bancă să efectueze o astfel de plată ori să accepte şi să plătească asemenea cambii.

(2) Acreditivul documentar este un contract separat de actul juridic care stă la baza lui. În operaţiunile pe bază de acreditiv, toate părţile implicate operează cu documente şi nu cu bunuri, servicii sau alte prestaţii la care documentele pot să se refere.

(3) Efectuarea plăţilor prin acreditiv documentar este reglementată de prezentul cod, de alte acte normative, precum şi de uzanţele bancare.
Prezentul articol defineşte un instrument de plată căruia îi este specifică o complexitate sporită comparativ cu alte instrumente de plată ce presupun excluderea utilizării numerarului. În cazul cambiei, cecului etc. mecanismul este mai simplu, el presupunând remiterea banilor în baza instrumentelor respective de plată contra marfă / prestări servicii, pe când acreditivul presupune remiterea banilor sau acceptarea şi tragerea cambiilor beneficiarului contra setului de documente ce atestă executarea condiţiilor contractuale de către beneficiar. Datorită complexităţii pe care o implică şi securităţii plăţii şi recepţionării documentelor acreditivul reprezintă cea mai scumpă opţiune de plată şi este utilizabil în cazurile încheierii contractelor de vânzare internaţională de mărfuri / servicii, când părţile contractante aparţin unor state diferite. Părţile contractante (ordonatorul şi beneficiarul) optează pentru utilizarea acreditivului documentar deseori din dorinţa de a fi la adăpost de orice neexecutare sau executare necorespunzătoare a contractului, care ar putea proveni de la partenerul de afaceri.

Astfel, orice expresie ca „acreditiv(e)” (Documentary Credit(s)) şi „scrisori de credit stand-by” (Standby Letters of Credit) desemnează orice aranjament, oricum ar fi denumit sau descris, prin care o bancă (banca emitentă) (Issuing Bank), acţionând la cererea şi după instrucţiunile unui client (ordonator) (Aplicant) sau în nume propriu fie efectuează o plată către un terţ sau la ordinul acestuia (beneficiar) (Beneficiry) sau acceptă şi plăteşte cambii trase de către beneficiar, fie autorizează altă bancă să efectueze o asemenea plată sau să accepte şi să plătească asemenea cambii.

Din felul în care e definit acreditivul documentar desprindem ideea că în utilizarea acreditivului documentar sunt implicate minimum 3 subiecte, număr care se poate majora în anumite cazuri concrete.

Participanţii ordinari la derularea unei operaţiuni bazate pe Acreditiv Documentar sunt: ordonatorul, beneficiarul, banca emitentă (şi alte bănci). Contractul de vânzare-cumpărare internaţională de mărfuri / servicii are în calitate de părţi ordonatorul şi beneficiarul, băncile nefiind implicate în nici un fel la relaţiile lor contractuale. Banca emitentă (şi celelalte bănci) apar ca subiecte doar în relaţia nouă, născută în baza cererii de deschidere a Acreditivului documentar.