Codul civil al Republicii Moldova. Comentariu
Articolul 1283. Confirmarea acreditivului
Yüklə 9,86 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- (2) Dacă o altă bancă este autorizată sau solicitată de banca emitentă să adauge confirmarea ei, dar nu este pregătită să facă acest lucru, ea trebuie să informeze neîntârziat banca emitentă.
- Articolul 1284. Acreditivul transferabil şi cesionat
- Banca transferatoare nu are nici o obligaţie să efectueze transferul decât în limita şi în modul expres în care o astfel de bancă a consimţit.
- Articolul 1285. Incasoul documentar
- (2) Instrucţiunile de incaso trebuie să conţină informaţii cu privire la: emitent şi tras (numele sau denumirea, adresa, telex, telefon, fax);
- Banca prezentatoare
Articolul 1283. Confirmarea acreditivului (1) Confirmarea unui acreditiv irevocabil de către o altă bancă (banca confirmatoare) pe baza autorizării sau la cererea băncii emitente constituie un angajament ferm al băncii confirmatoare, adăugat la cel al băncii emitente, cu condiţia ca documentele stipulate să fie prezentate băncii confirmatoare sau unei alte bănci desemnate, să fie conforme cu termenele şi condiţiile acreditivului. (2) Dacă o altă bancă este autorizată sau solicitată de banca emitentă să adauge confirmarea ei, dar nu este pregătită să facă acest lucru, ea trebuie să informeze neîntârziat banca emitentă. (3) Banca avizatoare nu este obligată să adauge confirmarea sa la avizarea acreditivului beneficiarului, dacă banca emitentă nu specifică altfel în autorizaţie sau în cererea de a adăuga confirmarea. (4) Banca confirmatoare poate alege să avizeze o modificare către beneficiar, fără a-şi extinde confirmarea asupra acreditivului modificat, cu condiţia informării neîntârziate a băncii emitente şi a beneficiarului. În multiple cazuri partenerii de afaceri nu dispun de informaţii suficiente pentru a se încrede pe deplin unul în celălalt, circumstanţă ce poate să fie eliminată prin obţinerea acordului de confirmare a acreditivului documentar de către o altă bancă decât cea emitentă. Iniţiativa obţinerii acesteia poate proveni de la beneficiar în cazul când acesta consideră ca nefiind suficientă obligarea de plată a băncii emitente, sau de la ordonator chiar, atunci când ţine ca siguranţa partenerului său în ceea ce priveşte efectuarea plăţii în orice condiţii să fie sporită. Confirmarea de către o altă bancă a acreditivului documentar presupune derularea responsabilităţii băncii emitente, banca confirmatoare angajându-se în aceeaşi măsură ca şi banca emitentă la plata în baza acreditivului documentar irevocabil. Bineînţeles că onorarea plăţii nu o poate face orice bancă, nefiind suficientă voinţa de a o face, este absolut necesar ca ea să fie autorizată în acest sens de către banca emitentă, aceasta presupunând că banca confirmatoare apare în ipostaza de mandatar, urmând ca ea să acţioneze în numele şi pe contul băncii emitente; alta ar fi situaţia în care, deşi nu există o autorizaţie concretă, banca emitentă se adresează cu o cerere către cealaltă bancă în vederea confirmării acreditivului documentar, pe care aceasta trebuie să o accepte. În aceste două situaţii se poate afirma că angajamentul băncii confirmatoare a fost obţinut şi este absolut certă realizarea lui, cu excepţia cazului când ea informează banca emitentă că nu este pregătită să confirme acreditivul documentar. Evident că banca confirmatoare va plăti contra documentelor prezentate doar în condiţiile în care le va examina şi va constata corespunderea lor termenelor şi condiţiilor acreditivului documentar. Atunci când beneficiarul prezintă documentele la o altă bancă desemnată, conform mecanismului derulării operaţiunilor în baza acreditivului documentar, documentele vor fi transmise băncii confirmatoare de către banca desemnată. Băncii desemnate i se vor compensa cheltuielile doar după ce banca confirmatoare va constata că s-au respectat termenele şi condiţiile acreditivului. Calitatea de bancă confirmatoare poate să-i revină oricărei bănci capabile să-şi asume astfel de obligaţii şi nu e necesar ca ea să nu fie implicată în operaţiunea în baza acreditivului documentar, ea ar putea deja figura ca participant în aceste relaţii în ipostaza de bancă ordonatoare, notificatoare, acceptantă, plătitoare. (2) Confirmarea unui acreditiv documentar obligă automat pe banca confirmatoare la următoarele acţiuni:
Bineînţeles că în cazul în care banca solicitată sau autorizată de banca emitentă va considera, ţinând cont de suma acreditivului documentar şi de condiţiile de efectuare a plăţii, că-şi poate onora obligaţiile inerente confirmării, atunci ea va trebui doar să accepte să-şi asume acest angajament. Dacă să ţinem cont de suma foarte mare a acreditivului documentar sau din alte cauze, banca solicitată sau autorizată să confirme consideră că va fi cu neputinţă să-şi execute un atare angajament, ea va trebui imediat sau într-un termen pe cât se poate de redus să comunice despre aceasta băncii emitente. Comunicarea imposibilităţii asumării angajamentului se poate realiza prin teletransmisie, letric etc. Important rămâne a fi scurgerea unei durate de timp foarte scurte de la solicitare până la comunicarea refuzului. (3) Inevitabilă este avizarea beneficiarului despre deschiderea acreditivului documentar, şi este, de fapt, absolut necesară a fi realizată pe cât este posibil de rapid. Necesitatea rapidităţii rezultă din cea a respectării termenului de valabilitate a acreditivului documentar. Avizarea, după cum este şi firesc, se va efectua de către banca emitentă în cazul când ea este unica bancă participantă la relaţiile bazate pe acreditivul documentar. În cel de-al doilea caz posibil avizarea se realizează de o altă bancă desemnată în acest sens de chiar banca emitentă. În cererea cu care se adresează banca emitentă celei de-a doua bănci de a aviza beneficiarul despre deschiderea acreditivului documentar, prima poate să includă şi o menţiune prin care îi cere să confirme acest acreditiv şi / sau să aibă şi calitatea de bancă plătitoare. Dacă atare cerinţe sunt incluse în cerere sau autorizaţie, banca avizatoare le poate da curs sau nu. În celelalte cazuri, când astfel de doleanţe a băncii emitente sunt lipsă, băncii avizatoare îi revine doar obligaţia de a notifica pe beneficiar despre deschiderea acreditivului documentar şi de a determina veridicitatea acreditivului documentar avizat. Atunci când o atare veridicitate este imposibil să fie stabilită, banca avizatoare e obligată să o informeze despre refuzul avizării sau despre avizarea acreditivului documentar a cărui veridicitate nu poate fi stabilită de banca emitentă. Băncii avizatoare, de regulă, i se solicită confirmarea de către banca emitentă atunci când solicitarea confirmării are ca iniţiator pe ordonatorul acreditivului documentar şi în alte cazuri. (4) Conform alin.3 art.1281 acreditivul revocabil poate fi modificat sau anulat de banca emitentă în orice moment fără o avizare prealabilă a beneficiarului. Dacă acreditivul documentar revocabil este şi confirmat, confirmarea presupune din start acordul băncii confirmatoare referitor la confirmarea eventualelor modificări ulterioare (ceea ce rezultă din acceptarea confirmării unui acreditiv documentar revocabil). Este la latitudinea băncii confirmatoare să aleagă modul în care va confirma modificările ulterioare. Astfel, din momentul comunicării acesteia de către banca emitentă a modificărilor, ea va fi liberă în a alege între confirmarea repetată a acreditivului documentar cu modificările operate şi confirmarea doar a modificărilor separate de întreg acreditivul documentar. În momentul în care se operează una sau mai multe modificări la oricare dintre condiţiile acreditivului documentar (forma plăţii etc.) şi ele sunt confirmate separat, băncii confirmatoare îi revine obligaţia de a informa pe beneficiar despre felul confirmării pe banca emitentă şi despre modificările operate şi confirmarea lor separată. Comunicarea se poate realiza prin teletransmisie, letric, combinat etc., esenţială rămânând obligaţia băncii confirmatoare de a comunica despre aceasta imediat sau cu cea mai mare rapiditate posibilă. Confirmarea modificărilor separate echivalează cu confirmarea acreditivului documentar modificat dacă e vorba de un acreditiv documentar revocabil. Astfel, din momentul emiterii unei modificări a acreditivului documentar irevocabil banca emitentă este obligată ireversibil la modificarea acreditivului documentar, iar banca confirmatoare va fi irevocabil obligată din momentul avizării modificării, putând să-şi extindă confirmarea şi asupra modificărilor. Însă o bancă confirmatoare poate să avizeze o modificare către beneficiar, fără a-şi extinde confirmarea, caz în care trebuie să informeze neîntârziat banca emitentă şi beneficiarul. Beneficiarul, la rândul său, trebuie să notifice acceptarea sau refuzul modificărilor. În cazul lipsei unei atare notificări din partea beneficiarului, prezentarea documentelor la banca desemnată sau banca emitentă, conforme cu acreditivul, dar nefiind acceptate modificările, va fi considerată ca o notificare de acceptare de către beneficiar a respectivei modificări şi doar din acel moment acreditivul va fi modificat. Se va ţine cont de faptul că acceptarea parţială a modificărilor conţinute în unul şi acelaşi aviz de notificare nu se admite şi, în consecinţă, nu va avea nici un efect. Articolul 1284. Acreditivul transferabil şi cesionat (1) Acreditivul poate fi transferat doar dacă este desemnat de banca emitentă şi în mod expres ca transferabil. Faptul că în acreditiv nu se precizează caracterul transferabil nu afectează dreptul beneficiarului de a cesiona orice sumă la care este sau ar fi îndreptăţit în baza acreditivului, în conformitate cu prevederile legii aplicabile. (2) În virtutea acreditivului transferabil, beneficiarul (primul beneficiar) poate cere băncii desemnate să-şi asume un angajament de plată amânată sau să accepte, sau, în cazul unei negocieri libere, să facă acreditivul utilizabil în totalitate ori parţial (banca transferatoare) pentru unul ori mai mulţi beneficiari (beneficiari secundari). (3) Banca transferatoare nu are nici o obligaţie să efectueze transferul decât în limita şi în modul expres în care o astfel de bancă a consimţit. (4) Dacă acreditivul nu prevede altfel, acreditivul transferabil poate fi transferat doar o singură dată. Acreditivul poate fi transferat doar dacă este desemnat expres ca “transferabil” de către banca emitentă la rubrica “Denumirea mărfii, documentelor contra plată, condiţii suplimentare” din cererea de acreditiv. În cazul lipsei în cererea de acreditiv a menţiunii “transferabil”, acreditivul este considerat netransferabil. Conform prevederilor alin.2 un acreditiv transferabil este acela, în virtutea căruia beneficiarul (primul beneficiar) poate cere băncii desemnate să-şi asume un angajament de plată amânată sau să accepte, sau, în cazul unei negocieri libere, să facă acreditivul utilizabil în totalitate sau parţial (banca transferatoare) pentru unul ori mai mulţi beneficiari (beneficiari secundari). Din acestea se poate constata cu uşurinţă prelungirea traiectoriei parcurse de acreditiv (bani) şi apariţia unor subiecte noi (banca transferatoare şi beneficiari secundari). Atare circumstanţe de derulare a operaţiunii în baza acreditivului documentar sunt specifice cazurilor când beneficiarul primar este doar un intermediar între exportatorii reali / furnizorii de materie primă (semifabricate) (beneficiarii secundari) şi ordonatorul acreditivului documentar (importatorul). Situaţia respectivă reprezintă o mai mare complexitate în virtutea faptului că, pe lângă toate acţiunile tipice specifice derulării operaţiunilor în baza acreditivului documentar, beneficiarul emite un ordin de transfer adresat băncii plătitoare sau unei bănci corespondente. Ulterior aceasta notifică beneficiarii secundari despre transferul acreditivului documentar de la beneficiarul primar. Aici deja se ţine cont de aceea, că termenul de valabilitate a acreditivului documentar se cere să fie respectat în ceea ce priveşte operaţiunea de transfer. Bineînţeles că din acordul încheiat între ordonator şi beneficiar anterior deschiderii acreditivului, ordonatorul este la curent cu existenţa unor exportatori reali şi cu intenţia beneficiarului de a transfera acreditivul documentar. De aceea, în mod imperativ, atunci când există asemenea circumstanţe şi se doreşte transferabilitatea acreditivului documentar, este necesară indicarea unei menţiuni în textul acreditivului documentar ce ar exprima această calitate a acreditivului. Acreditivul documentar fiind întocmit de banca emitentă, ea este obligată să indice clar că acreditivul documentar este transferabil prin desemnarea lui ca „transferabil” (transferable). Doar în aceste condiţii beneficiarul primar va putea emite un ordin de transfer a acreditivului documentar, în celelalte cazuri acreditivul documentar nefiind considerat transferabil. Însă, alin.1 stipulează că în cazurile când deşi acreditivul documentar nu conţine clauza ce l-ar desemna ca fiind transferabil, aceasta nu constituie un obstacol pentru cesiunea lui. Astfel, dacă acreditivul documentar este desemnat ca „cesionabil” (assignable), „transmisibil” (transmissible), „divizibil” (divisible), „fracţionabil” (fractionable) acesta nu semnifică nici pe departe că el este transferabil, termenii respectivi neputând fi echivalaţi cu transferul acreditivului documentar. În aceste condiţii trebuie să se ţină cont de distincţia dintre acreditivul documentar transferabil şi cel cesionabil. Cesiunea presupune doar dreptul beneficiarului de a cesiona sumele ce i se cuvin în baza acreditivului documentar, pe când transferul acreditivului documentar presupune cesiunea dreptului de a utiliza acreditivul, calitatea de subiect pasiv revenind în ambele cazuri beneficiarului(lor) secundar(i). Cesiunea se va realiza ţinându-se cont de prevederile legii aplicabile (legea statului beneficiarului primar). (2) Acreditivul documentar desemnat ca fiind transferabil, este utilizat de cele mai multe ori în situaţiile când beneficiarul primar nu are decât rolul de interimar, exportatorul real fiind reprezentat de persoana altuia. În virtutea unor atare circumstanţe este absolut firească eventuala voinţă a primului beneficiar de a întreprinde acţiunile necesare (ordin de transfer) pentru a face utilizabil acreditivul total sau în parte de cel, căruia i-a asigurat intermedierea. Până la urmă rămâne la latitudinea primului beneficiar să-i ceară emitentului desemnarea acreditivului documentar ca fiind transferabil sau să-l cesioneze. În condiţiile transferului acreditivului, dacă banca transferatoare consimte realizarea transferului, obligându-se să avizeze beneficiarului secund amendamentele, aceasta se obligă automat să-l notifice pe beneficiarul secund (secunzi) despre instrucţiunile referitoare la amendamente primite de la primul beneficiar. Trebuie să se ţină cont că beneficiarii secunzi pot fi şi mai mulţi, neexistând o limitare în ceea ce priveşte numărul lor. În această situaţie, dacă se operează careva modificări ale acreditivului transferabil, ele trebuie să fie acceptate de către ultimii destinatari pentru a fi puse în practică. În cazul lipsei acordului lor de a le accepta, modificările nu se vor include în acreditiv. În cazul lipsei acordului unuia sau unora dintre beneficiarii secundari (atunci când există mai mulţi), pentru aceştia acreditivul documentar nu va suferi modificări, pe când în ceea ce-i priveşte pe cei ce au acceptat operarea modificărilor, pentru aceştia acreditivul documentar va fi modificat. Un acreditiv transferabil poate fi transferat parţial, suma rămasă poate fi cesionată sau utilizată de beneficiarul primar, neexistând restricţii în acest sens. Fracţiunile unui acreditiv documentar transferabil (care sumate trebuie să fie mai mici sau egale cu suma totală a acreditivului documentar) pot să fie transferate separat doar în condiţiile neinterzicerii livrărilor parţiale, totalul lor constituind un transfer unic. Transferul acreditivului documentar se realizează contra unui comision prestabilit care, dacă nu s-a convenit altfel, este achitat de către beneficiarul primar, iar banca transferatoare nu este obligată la transfer până la achitarea comisionului. Transferul acreditivului documentar presupune respectarea termenelor şi condiţiilor specificate în acreditivul documentar original. Cu toate acestea, se admit unele excepţii ce se referă la: suma acreditivului documentar, preţul unitar precizat, data de expirare a valabilităţii, perioada de livrare, ultima dată de prezentare a documentelor. Modificările respective pot fi operate doar în sensul micşorării / scurtării. (3) Banca transferatoare acceptă transferul acreditivului documentar doar în condiţiile favorabile unui asemenea transfer. Astfel, existând acordul dintre aceasta şi beneficiarul primar referitor la condiţiile transferului, ulterior, la cererile suplimentare ale beneficiarului primar ce contravin primei înţelegeri, banca nu are nici o obligaţie de a le da curs. Drept exemplu am putea lua situaţia în care beneficiarul primar ordonă un transfer integral al acreditivului documentar. Ulterior banca nu va fi găsită vinovată că nu a întrebat suplimentar beneficiarul dacă este sigur că transferul nu trebuie să fie realizat parţial, chiar dacă beneficiarul îşi va schimba intenţiile, iar transferul va fi deja realizat. Stabilirea condiţiilor de realizare a transferului de aceea şi este necesară, având menirea de a crea condiţii pentru evitarea situaţilor ce ar provoca dificultăţi şi ar genera conflicte. O derogare de la alin.3 este posibilă doar în condiţii de forţă majoră, când banca, deşi s-a obligat, nu ar putea să-şi onoreze obligaţiile expres stabilite decât după depăşirea situaţiei. (4) Desemnarea unui acreditiv documentar ca fiind transferabil presupune posibilitatea transferării dreptului de utilizare a acreditivului de la beneficiarul primar la cel (cei) secundar(i). Desemnarea unui acreditiv documentar ca transferabil de două sau mai multe ori presupune posibilitatea transferului aceluiaşi drept către beneficiari terţi sau alţi beneficiari ulteriori. Un transfer repetat este interzis în condiţiile în care nu se stipulează expres în acreditiv acest drept al beneficiarului(lor) secundar(i). Însă conform p.43 din “Regulamentul privind utilizarea acreditivului documentar irevocabil şi acoperit pe teritoriul Republicii Moldova” acreditivul transferabil nu poate fi transferat la cererea beneficiarului secundar către un beneficiar terţ, dar cu toate acestea, acreditivul transferabil o singură dată nu limitează pe beneficiarul secundar în transferul lui primului beneficiar. Secţiunea a 9-a EFECTUAREA PLĂŢILOR PRIN INCASOUL DOCUMENTAR Articolul 1285. Incasoul documentar (1) Incasoul documentar este un aranjament prin care o bancă (banca remitentă) se obligă să manipuleze, conform instrucţiunilor date de clientul (emitentul) său, documente financiare (cambii, bilete la ordin, cecuri sau alte instrumente similare utilizate pentru a obţine efectuarea plăţii), însoţite de documente comerciale (facturi, documente de transport, titluri de valoare, alte documente similare care nu sunt documente financiare), pentru a obţine, inclusiv prin intermediul unei alte bănci (bancă însărcinată cu încasarea) plata sau acceptarea cambiilor emise ori pentru a elibera documente contra plăţii sau contra acceptării cambiilor emise. (2) Instrucţiunile de incaso trebuie să conţină informaţii cu privire la:
(3) Incasoul documentar este un contract separat de tranzacţie care stă la baza lui. (4) Efectuarea plăţilor prin incaso documentar este reglementată de prezentul cod, de alte acte normative şi de uzanţele bancare. Alin.1 defineşte incasoul documentar în calitatea sa de instrument utilizat la obţinerea plăţii în baza unui contract de vânzare internaţională de mărfuri anterior încheiate. Prin prisma definiţiei prezentate e simplu să se deducă mecanismul realizării operaţiunilor în baza incasoului: după expedierea mărfii emitentul remite băncii sale (banca remitentă) documentele financiare însoţite de cele comerciale şi instrucţiunile de manipulare a lor; obligaţia ce revine băncii este de a opera cu aceste documente în strictă conformitate cu instrucţiunile emitentului transmiţându-le băncii prezentatoare; ulterior documentele sunt prezentate trasului, care în schimb trebuie să plătească / accepte cambii emise de emitent; emitentul îşi ridică contravaloarea mărfii vândute sau cambiile acceptate de la banca remitentă. Toate aceste operaţiuni se derulează în strictă conformitate cu instrucţiunile emitentului. În afară de banca remitentă şi cea prezentatoare în proces pot fi antrenate şi alte bănci. Comparativ cu acreditivul documentar în cazul căruia băncile se obligă la plata în schimbul documentelor cerute, acceptarea executării unui incaso documentar presupune asumarea obligaţiei de a remite documentele şi de a încasa bani. Incasoul documentar presupune mai puţină formalitate şi stricteţe decât acreditivul documentar. Importatorul (trasul) va intra în posesia mărfii doar în condiţiile în care deja a acceptat cambia trasă de exportator sau a plătit pentru marfă. Părţile implicate în derularea unei operaţiuni în baza incasoului documentar sunt:
Scopul urmărit de banca remitentă este obţinerea plăţii sau a acceptării cambiilor, plăţii cecurilor etc. în contul mărfii livrate de către emitent sau de a elibera documente contra plăţii sau contra acceptării cambiilor emise. Documentele financiare ce sunt date spre manipulare băncii remitente sunt enumerate de alin.1 şi ele sunt: cambii, bilete la ordin, cecuri sau alte instrumente similare utilizate pentru a obţine efectuarea plăţii. În categoria altor astfel de instrumente se includ: chitanţa de plată şi alte instrumente analoage. Documentele comerciale ce le însoţesc pe cele financiare la fel sunt enumerate de alin.1 lista nefiind însă exhaustivă: facturi, documente de transport, titluri de valoare, altele similare. Celelalte documente similare ar putea fi diverse, esenţial rămâne ca ele să fie necesare importatorului şi suficiente în acelaşi timp pentru a intra în posesia mărfii şi a efectua plata sau acceptarea cambiilor. (ex.: certificate de asigurare şi de provenienţă, lista de colisaj şi de greutate, actul de proprietate etc.). O varietate a incasoului documentar, care este reglementată de „Regulamentul privind utilizarea documentelor de plată la efectuarea plăţilor fără numerar pe teritoriul Republicii Moldova” este dispoziţia incaso şi dispoziţia incaso trezorerială care reprezintă dispoziţia beneficiarului privind perceperea în mod incontestabil a uunei anumite sume de bani din contul bancar al titularului de cont fără consimţământul acestuia, în baza documentelor de executare silită sau a actelor normative care prevăd dreptul virării incontestabile. În aceste cazuri, spre deosebire de cazurile celorlalte documente de platăfără numerar, cînd succesiunea plăţilor din conturile bancare este determinată de titularul de cont, această succesiune se determină de emitentul actului executoriu în baza căruia are loc virarea incontestabilă. Banca plătitoare primeşte documentul de decontare spre executare numai în cazul prezenţei disponibilului suficient pentru trecerea la scăderi a sumei consemnate complete din contul plătitorului. Excepţie constituie dispoziţia incaso şi dispoziţia incaso incontestabilă, pe care banca plătitoare le primeşte şi în lipsa disponibilului în contul plătitorului. În acest caz funcţionarul băncii înregistrează dispoziţiile incaso şi dispoziţia incaso incontestabilă într-un registru special. Documentele executorii şi documentele echivalente lor, în baza cărora se realizează virarea incontestabilă a mijloacelor, sunt:
Termenul primirii de către Bancă a dispoziţiei incaso spre executare este de 1 zi lucrătoare, ziua emiterii neluându-se în calcul. Perceperea, în baza documentelor executorii în favoarea unor cetăţeni aparte, se efectuează numai prin intermediul executorului judecătoresc, în raza activităţii căruia se află Banca plătitoare. Sistarea sau întreruperea perceperii mijloacelor băneşti se efectuează în cazurile:
Aceste acte trebuie să indice clar data, numărul documentului şi suma, perceperea căreia trebuie să fie sistată sau încetată. Dispoziţia incaso trezorerială se utilizează la decontările privind perceperea mijloacelor băneşti în mod incontestabil din contul contribuabilului sau trezoreriei de Stat, fără consimţământul acestuia, în baza documentelor executorii sau actelor legislative ce prevăd dreptul virării incontestabile. Sistarea perceperii mijloacelor băneşti în baza dispoziţiei incaso trezoreriale se realizează în baza aceloraşi acte ca şi în cazul dispoziţiei incaso. (2) Banca care se obligă să manipuleze documentele recepţionate de la clientul său urmează întocmai instrucţiunile lui. Acestea nu vor fi deduse de bancă din textul documentelor, ele vor fi expres formulate într-un act separat, care le însoţeşte pe primele. Alin.2 prevede expres lista informaţiei pe care trebuie să o cuprindă astfel de instrucţiuni, informaţie necesară băncii pentru a acţiona în strictă conformitate cu ele. Respectiva informaţie se va referi la: a) emitent şi tras, indicându-se numele (dacă e persoană fizică) sau denumirea (dacă e persoană fizică sau juridică subiect al antreprenoriatului). Numele va cuprinde: numele, prenumele, patronimicul (dacă se va cere expres); denumirea va fi indicată în actele de constituire. Pentru întregirea informaţiei referitoare la emitent şi tras se vor indica şi adresele lor (pentru persoană fizică – domiciliul unde-şi are viza de reşedinţă sau reşedinţa, sau adresa unde trebuie să se facă prezentarea (tras); pentru persoană fizică sau juridică subiect al antreprenoriatului – sediul principal – unde-şi are organele de conducere sau unde-şi desfăşoară în principal activitatea); numărul telefoanelor de contact, şi / sau telexul, şi / sau faxul. Respectiva informaţie este absolut necesară pentru a dispune de mai multe modalităţi de contactare a lor în momentul avizărilor ce le trebuie făcute. b) banca de la care s-a primit incasoul şi banca prezentatoare, indicându-se adresele lor (sediul principal, dacă există filiale şi a filialei implicate), denumirea completă (cea din actele de constituire şi cea cu care-şi desfăşoară activitatea pe piaţa bancară); telex, telefoane de contact (şi cel de la sediul principal dacă e implicată doar o filială), fax, codul SWIFT. SWIFT – o tehnică computerizată de transmitere a mesajelor . Este similară transferului telegrafic sau prin telex , cu particularităţile determinate de sistemul computerizat integrat care îi defineşte şi securitatea absolută a transmiterii informaţiei. Aceasta este realizată de Societatea pentru telecomunicaţii mondiale financiare, interbancare (Society for Worldwide Interbank Financial Telecomunications) – o reţea de reţele supervizată alternativ de centrele de operare olandez şi american (ce cuprind procesorii sistemului de control). c) suma şi valuta incasoului; aici se va indica suma prevăzută de contractul de vânzare-cumpărare. Deşi ar putea fi inclusă şi clauza plăţii parţiale, suma se va indica în integritate şi nicidecum părţi ale ei. În întreaga sumă nu se includ dobânzile, comisioanele şi alte cheltuieli, acestea se vor menţiona la alt compartiment. În ceea ce priveşte valuta incasoului, aceasta se va indica expres în incaso şi de obicei este cea prevăzută de contractul de vânzare-cumpărare. Cu toate acestea, dacă emitentul este rezident al Republicii Moldova (ceea ce se va indica in incaso prin R), acesta-şi va putea încasa suma în lei MD, unicul mijloc de plată legal de pe teritoriul Republicii Moldova fiind leul moldovenesc. d) lista documentelor anexate şi numărul de exemplare pentru fiece document; este vorba de un opis al actelor pe care le însoţeşte instrucţiunea, indicându-se clar denumirea fiecărui document comercial şi financiar şi numărul de exemplare pentru fiecare dintre ele. Dacă se va indica doar numele actului se va considera că este doar un singur exemplar, banca neasumându-şi nici o răspundere pentru celelalte exemplare. Respectiva listă este una exhaustivă şi trebuie să indice exact şi clar denumirea şi numărul documentelor. e) termenele şi condiţiile referitoare la modalitatea de obţinere a efectuării plăţii şi acceptării. Respectivele indicaţii arată forma plăţii – la vedere sau prin acceptare, în ambele cazuri fiind stipulate termene şi condiţii concrete. Astfel, sintagma „plată imediată” se va interpreta, conform uzanţelor bancare internaţionale, ca plată ce trebuie efectiv realizată cel târziu la momentul sosirii mărfii; termenul plăţii ar putea fi indicat printr-un număr concret de zile, săptămâni etc. de la vedere, sau alte expresii ca de exemplu: „plată la prima prezentare a documentelor” etc. În cazul acceptării se va indica data fixă la care se va trage cambia sau perioada în cadrul căreia aceasta va avea loc. Condiţiile se vor stipula dacă emitentul ţine ca acceptarea / plata să se realizeze în condiţii speciale. Dacă nu se doresc condiţii speciale se va indica doar că se vor respecta condiţiile generale, obişnuite pentru asemenea plăţi. f) spezele care trebuie suportate – aici se vor indica toate cheltuielile pe care le va suporta banca remitentă la realizarea incasoului şi pe care le va compensa ulterior emitentul sau trasul. În funcţie de spezele suportate băncile-şi vor stabili comisioanele pe care le va achita fie trasul, fie emitentul. Comisioanele se referă la servicii bancare ca: - remiterea documentelor către importator contra plată sau acceptare; - încasarea cambiei; - eventual preluarea şi depozitarea, predarea mărfii; - alte servicii: protestul cambiei, alte taxe. În funcţie de prevederile incasoului spezele vor fi recuperate şi comisioanele achitate fie de exportator, fie de importator. Însă, de regulă, banca importatorului debitează contul acestuia cu comisionul ambelor bănci (sau a mai multora). Dacă însă incasoul nu prevede aceasta, ele vor fi suportate de exportator. g) dobânda, dacă este cazul, cu indicarea ratei, duratei şi perioadei de calcul a ei. Dobânda va putea fi cerută de exportator pentru diverse întârzieri din partea trasului. Trasul va fi obligat să achite conform ratei şi perioadei de calcul indicate de emitent doar dacă astfel prevede incasoul (instrucţiunile). h) metoda de plată şi forma avizului de plată; aici se va indica dacă plata se va face la vedere sau dacă trasul trebuie să accepte cambia, indicându-se concomitent termenul sau data tragerii cambiei. Avizul de plată este avizul ce va avea drept destinatar emitentul şi-l va înştiinţa pe acesta despre efectuarea plăţii de către importator sau despre acceptarea cambiei de către acesta. La compartimentul „Forma de efectuare a avizului de plată” se va indica felul în care emitentul va trebui informat. Dacă nu se va indica forma avizului de plată banca este în drept să aleagă singură această formă. i) în cazul neplăţii, neacceptării sau derogării de la alte condiţii ale incasoului documentar se vor respecta indicaţiile emitentului pentru asemenea situaţii. Iniţial nu există nici o garanţie că plata va fi efectuată sau că se va realiza acceptarea cambiei, ceea ce face firească includerea unor astfel de instrucţiuni. Toată această informaţie trebuie pusă la dispoziţia băncilor pentru a putea acţiona în conformitate cu instrucţiunile emitentului. (3) Din prevederile alin.3 deducem că incasoul documentar şi contractul de vânzare nu formează corp comun, ceea ce este şi firesc; plata în baza contractului putând fi efectuată pe diverse căi. În acelaşi timp, nu se poate neglija legătura indisolubilă existentă între ele. Incasoul documentar poate demara doar în condiţiile existenţei unui contract de vânzare-cumpărare internaţională între emitent şi tras. În aceste condiţii nu putem afirma că incasoul documentar este independent de contract, faptul că este un contract separat de tranzacţie nefiind suficient pentru afirmarea respectivă. În acelaşi timp şi contractul, şi incasoul sunt acte separate şi de actele însoţitoare ale documentelor financiare, şi ale instrucţiunilor emitentului. (4) Conform alin.4 efectuarea plăţilor prin incaso documentar este reglementată de Codul Civil (art.1285 – art.1288), uzanţele bancare şi alte acte normative. În categoria altor acte normative se includ:
Yüklə 9,86 Mb. Dostları ilə paylaş:
|