Codul civil al Republicii Moldova. Comentariu
Articolul 1286. Obligaţiile şi responsabilitatea băncilor
Yüklə 9,86 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- (4) Băncile nu îşi asumă nici o obligaţie ori responsabilitate pentru autenticitatea documentelor primite.
- Articolul 1287. Executarea unui incaso documentar
- Articolul 1288. Dobânzi, comisioane şi cheltuieli
- Articolul 1289. Cardul bancar
- Clientul
- Cu privire la implementarea masivă a instrumentelor de plată fără numerar
Articolul 1286. Obligaţiile şi responsabilitatea băncilor (1) Băncile nu sunt obligate să dea curs unui incaso documentar sau oricărei instrucţiuni pentru incaso sau instrucţiuni ulterioare aferente unui incaso documentar. Dacă o bancă a hotărât, pentru orice motiv, să nu dea curs unui incaso documentar sau oricărei instrucţiuni referitoare la incaso, trebuie să avizeze fără întârziere partea de la care a primit incasoul sau instrucţiunile respective. (2) Documentele trimise la incaso trebuie să fie însoţite de instrucţiuni de încasare, iar băncile nu sunt autorizate să acţioneze decât în conformitate cu aceste instrucţiuni şi cu prevederile prezentului cod. Băncile nu examinează documentele pentru a obţine instrucţiuni. (3) În afara obligaţiei de a controla conformitatea documentelor primite cu enumerarea din instrucţiunile de incaso şi de a aviza fără întârziere emitentul în cazul lipsei documentelor sau a prezentării unor alte documente decât cele enumerate, băncile nu au nici o obligaţie ulterioară în această privinţă. Banca prezentatoare trebuie să verifice dacă forma de acceptare a cambiei este completă şi corectă, nefiind însă responsabilă de autenticitatea semnăturilor sau de dreptul la semnătură al celor care acceptă cambia. (4) Băncile nu îşi asumă nici o obligaţie ori responsabilitate pentru autenticitatea documentelor primite. (5) Banca însărcinată cu executarea unui incaso documentar trebuie să avizeze soarta acestuia în conformitate cu instrucţiunile băncii remitente. Alin.1 stipulează lipsa obligativităţii acceptării executării unui incaso documentar de către orice bancă, precum şi lipsa respectivei obligaţii vis-a-vis de orice instrucţiune concomitentă sau ulterioară aferentă unui incaso documentar. Prin aceasta se ţine a evidenţia independenţa băncii şi emitentului până în momentul acceptării executării incasoului. În momentul emiterii ordinului de deschidere a incasoului banca remitentă este liberă în alegerea sa: să execute sau nu incasoul documentar. Din momentul acceptării executării lui ei îi revine obligaţia de a urma cu stricteţe indicaţiile emitentului şi de a încasa plata sau de a obţine acceptarea cambiei. Imposibilitatea executării unui incaso documentar se poate invoca doar în cazul forţei majore. Atunci când se menţionează despre lipsa obligativităţii băncii de a da curs oricărei instrucţiuni pentru incaso se are în vedere situaţia acceptării incasoului documentar şi asumării obligaţiilor corespunzătoare, dar fără a se conforma unei instrucţiuni neclare / vagi. În acest caz banca nu va fi responsabilă pentru orice întârziere din cauza concretizării sensului acelei instrucţiuni. Lipsa responsabilităţii băncii se referă şi la cazul în care emitentul nu concretizează sensul instrucţiunii neclare, banca acţionând în baza propriei decizii. Tot aici se are în vedere şi faptul, că unele instrucţiuni poate să nu fie necesar să fie urmate din simplul motiv, că nu există circumstanţele necesare (de exemplu: instrucţiuni în caz de neplată, neacceptare sau neconformare cu alte instrucţiuni). Refuzul de a da curs unei instrucţiuni poate avea şi alte motive întemeiate. Dacă se emit indicaţii ulterioare demarării operaţiunii de incaso documentar, banca remitentă nu va fi obligată să se conformeze acesteia. Drept temei firesc ar fi acceptarea anterioară a executării incasoului documentar în conformitate cu instrucţiunile iniţiale. În acelaşi timp, banca nu e obligată nici să le respingă, aceste acţiuni rămânând la latitudinea băncii. Chiar în condiţiile acceptării de către banca remitentă, celelalte bănci tot nu sunt obligate să o facă. Orice incaso documentar, instrucţiune concomitentă sau ulterioară vor putea fi respinse după examinarea lor şi după argumentele refuzului. În momentul în care se decide respingerea unui incaso documentar sau unei instrucţiuni banca va trebui neîntârziat să avizeze pe emitent sau pe banca de la care a recepţionat incasoul sau instrucţiunea despre aceasta. „Neîntârziat” se va interpreta ca o perioadă de timp care nu aduce nici un prejudiciu părţilor. Avizarea se va face în forma prevăzută de instrucţiuni, dacă ea este lăsată la latitudinea băncii – banca o va alege. În cazul acceptării instrucţiunilor de către banca remitentă şi altele implicate în operaţiune, banca prezentatoare nu e obligată să dea curs incasoului documentar sau unei instrucţiuni, deşi s-ar părea că ea este obligată să o facă. Refuzul va trebui motivat. (2) Din definiţia legală a incasoului documentar dată în alin.1 se deduce cu uşurinţă un caracter specific acestuia şi anume: însoţirea documentelor comerciale şi financiare de instrucţiuni de manipulare a lor. Conform alin.1 banca nu e obligată să dea curs unei instrucţiuni dacă are motive pentru aceasta. Însă din momentul examinării lor şi acceptării executării incasoului documentar conform lor banca este obligată să acţioneze în strictă conformitate cu instrucţiunile recepţionate. În cazul constatării unor expresii neclare banca va încerca să concretizeze conţinutul lor, după care va acţiona în vederea executării incasoului documentar. Instrucţiunile trebuie să fie emise de emitent, banca neasumându-şi obligaţii suplimentare. În acelaşi sens se menţionează că banca nu trebuie să deducă din conţinutul documentelor anumite instrucţiuni dacă e depistată vreo neclaritate în textul instrucţiunilor. În scopul obţinerii unor precizări se va contacta partea de la care s-au primit ele. Băncile nu vor lua în consideraţie nici o instrucţiune recepţionată de la orice alt subiect al incasoului documentar decât cel de la care a primit iniţial incasoul documentar. Ca excepţie se admit cazurile autorizate chiar prin instrucţiunile de incaso. Conţinutul instrucţiunilor de incaso este prevăzut de alin.2 art.1285. Respectiva informaţie şi prevederile Codului Civil şi ale altor acte normative vor ghida băncile în acţiunile lor orientate spre executarea incasoului documentar. (3) O rigoare căreia trebuie să corespundă instrucţiunile date de emitent băncii remitente este ca ele să includă opisul documentelor însoţitoare. Felul şi numărul documentelor depinde de reglementarea legală aplicabilă în ţara importatorului. De aceea este sarcina exportatorului să cunoască aceste reglementări. De regulă, aceste documente sunt menţionate fie în oferta de cumpărare a importatorului, fie în contractul de vânzare internaţională. Exportatorul trebuie să verifice cu atenţie cuprinsul acestor documente pentru ca între ele să nu existe contradicţii. Ulterior banca va trebui să se asigure că toate documentele menţionate în ordin i-au fost efectiv predate. În caz de depistare a unor neconcordanţe între numărul sau natura documentelor efectiv predate şi a celor indicate în instrucţiuni, băncii îi revine obligaţia de a aviza în cel mai scurt timp posibil pe emitent despre aceasta. Dacă emitentul nu întreprinde nici o acţiune de corectare a erorii banca nu este răspunzătoare pentru consecinţele survenite. Este de datoria emitentului să rectifice erorile comise. Dacă emitentul nu reacţionează în nici un fel, banca va putea refuza executarea incasoului documentar, ea nefiind obligată să accepte incasoul documentar sau orice instrucţiune aferentă. În acelaşi timp, banca poate decide să dea curs acelui incaso documentar, ceea ce este inutil, dacă documentele nu corespund indicaţiilor, fiind sigură eşuarea executării incasoului documentar. Dacă documentele nu sunt enumerate dar se face doar referire la ele, banca remitentă nu va fi în drept să discute tipul şi numărul de documente primite, executând incasoul documentar. Iar în cazul în care instrucţiunile băncii remitente prevăd că, fie banca însărcinată cu încasarea, fie trasul să întocmească, emită documente (cambii, bilete de ordin, certificate de depozit, scrisori de angajament sau alte documente) ce nu au fost incluse în incaso, forma şi exprimarea unor asemenea documente trebuie să fie furnizate de banca remitentă, în caz contrar banca însărcinată cu încasarea nu va fi răspunzătoare de forma şi exprimarea unor asemenea documente. Banca prezentatoare trimite importatorului avizul redactat pe propriul formular, sau în altă formă, informându-i că au sosit documentele. Avizul cuprinde menţiuni cu privire la marfă şi la documente. Importatorul poate în acest fel să verifice dacă documentele îi permit să intre în posesia mărfii şi să o vămuiască. Acelaşi aviz îl înştiinţează pe importator că banca prezentatoare este autorizată să-i remită documentele contra plăţii imediate a sumei menţionate sau, după caz, contra acceptării cambiei. Dacă importatorul a acceptat cambia, banca prezentatoare păstrează cambia sau o transmite băncii exportatorului, după cum prevăd instrucţiunile. Însă înainte de a o transmite sau de a o păstra, banca verifică dacă acceptarea e menţionată pe cambie în bună formă. Ea nu răspunde pentru autenticitatea semnăturilor şi nici de îndrituirea autorului semnăturii de a accepta cambia, nici de solvabilitatea importatorului acceptant. În cazul constatării necorespunderii formei de acceptare a cambiei cu rigorile legislaţiei banca prezentatoare va cere de la importator acceptarea în modul prevăzut de lege, adică să se facă menţiunea respectivă în locurile admise de lege sau să completeze cu informaţie lipsă. Dacă acestea nu vor fi verificate de banca prezentatoare ea va fi culpabilă pentru survenirea consecinţelor în defavoarea emitentului. În ceea ce priveşte alte necorespunderi cu prevederile legii (falsificări de semnături, indiferent de forma lor, substituirea persoanei în drept să aplice semnătura de către o alta neîndreptăţită în acest sens) banca prezentatoare nu e obligată să le depisteze sau să le verifice. În cazul trezirii unor suspiciuni întemeiate, chiar dacă nu ţine de obligaţia sa, banca va trebui să avizeze pe banca emitentă, respectiv tras, despre aceasta. (4) Alin.4 stipulează lipsa obligaţiunii băncilor de a verifica autenticitatea documentelor recepţionate, de unde şi lipsa oricăror responsabilităţi în acest sens. Băncile nu au decât să verifice corespunderea documentelor ca număr şi conţinut (natură) cu cele reflectate în indicaţiile recepţionate şi nicidecum să le verifice veridicitatea. Astfel, nu există nici o obligaţie a băncilor vis-a-vis de forma, suficienţa, acurateţea, veridicitatea, falsificarea sau efectele legale ale oricărui document, sau vis-a-vis de condiţiile generale şi / sau particulare stipulate în documente sau impuse lor; obligaţiile băncilor nu au nici o tangenţă nici cu descrierea, cantitatea, greutatea, calitatea, starea, ambalarea, livrarea, valoarea sau existenţa mărfurilor reprezentate prin documente sau cu bună credinţă, actele şi / sau omisiunile, solvabilitatea, executarea sau reputaţia expeditorilor, cărăuşilor, transportatorilor, destinatarilor sau asiguratorilor mărfurilor sau a altor persoane implicate. (5) Alin.5 stipulează că avizarea despre executarea incasoului documentar se face în conformitate cu instrucţiunile băncii remitente. Astfel, toate avizările către banca de la care s-a primit instrucţiunea de incaso vor conţine detalii corespunzătoare, incluzând în toate cazurile informaţia de referinţă a băncii remitente precizată de instrucţiunea de incaso. Ţine de obligaţia băncii remitente să indice forma avizării despre soarta incasoului documentar. Atunci când astfel de indicaţii sunt lipsă, banca în sarcina căreia este executarea incasoului documentar va alege metoda avizării, cheltuielile revenindu-i băncii de la care i-au venit instrucţiunile. Avizarea sorţii incasoului documentar semnifică avizarea în toate cazurile: de plată, de acceptare sau neplată / neacceptare. În cazul avizului de plată şi de acceptare, acestea vor fi trimise fără întârziere, incluzând detalii asupra sumei / sumelor încasate, comisioanelor, reducerilor, spezelor deduse, metodei de plată, termenului de acceptare etc. În caz de neplată sau de neacceptare banca prezentatoare va încerca să afle temeiurile de refuz, în avizul său incluzând şi aceste temeiuri. Avizarea respectivă se va face fără întârziere, adică în cel mai scurt timp posibil în scopul evitării cauzării de prejudicii participanţilor. În momentul recepţionării avizului de neplată, neacceptare, banca remitentă va da instrucţiuni pentru acţionare ulterioară şi manipularea documentelor într-un termen rezonabil. Atunci când într-un termen de 60 de zile de la trimiterea avizului de neplată / neacceptare banca remitentă nu va da asemenea instrucţiuni băncii prezentatoare, aceasta din urmă va putea să ia decizia de returnare a documentelor băncii de la care a primit incasoul documentar fără a-şi asuma vreo altă responsabilitate.
În condiţiile în care ele nu au nici o atribuţie în ceea ce priveşte autenticitatea documentelor, aceasta se referă şi la conţinutul lor, băncile nefiind autorizate să rectifice erori, să introducă informaţie suplimentară sau să o şteargă. Chiar şi atunci când o bancă însărcinată cu încasare ar depista unele neclarităţi, ea poate să le ceară concretizarea de la partea de la care a primit incasoul, însă în nici un caz nu poate să introducă chiar ea aceste concretizări. Banca însărcinată cu încasarea în cazul alin.1 are şi funcţia de bancă prezentatoare, obligaţia respectivă nelimitându-se doar la respectivul caz. Absolut toate băncile, indiferent de numărul lor, fiind într-un fel sau altul implicate în executarea incasoului documentar, au aceeaşi obligaţie – de a nu deforma conţinutul documentelor şi de a nu-l schimba. Tot al. (1) stipulează şi faptul că obligaţia respectivă nu are un caracter absolut, ceea ce se manifestă prin autorizarea băncilor de a aplica timbre / ştampile necesare, să facă orice andosări necesare, să aplice toate elementele de identificare ori simboluri obişnuite cerute de incaso. Acestea nu se exclud unele pe altele, astfel aplicarea unei ştampile nu presupune nicidecum obligaţia de a nu aplica timbre, simboluri, elemente de identificare etc. Autorizarea băncilor de a executa incasoul documentar presupune din start autorizarea lor de a face ceea ce este cerut de aceste operaţiuni şi ceea ce este în competenţa lor. Acţiunile băncilor în acest sens se efectuează pe cheltuiala celui de la care s-a primit incasoul documentar. Această afirmaţie este valabilă pentru toate cazurile în care nu se prevede altceva în instrucţiunile de incaso documentar. Toate modificările aspectelor documentelor permise de prezentul cod trebuie să se includă în categoria celor obişnuite pentru, sau cerute de operaţiunile de incaso. Drept exemplu de aplicare a unor elemente de identificare ar fi acordarea unui număr identificator setului de documente. Nu că ele ar fi lipsite de astfel de elemente, însă în cadrul operaţiunilor efectuate de o anumită bancă, ele se pot identifica cu un alt număr. Alte menţiuni care nu sunt stipulate de alin.1 nu se permit a fi incluse pe documente de către bănci. În aceste condiţii banca prezentatoare trimite importatorului avizul, înştiinţându-l că au sosit documentele. Avizul va cuprinde menţiuni privitoare la marfă şi documente, importatorul putând în acest fel să dispună de informaţia privitoare la posibilitatea lui de a vămui marfa şi de a intra în posesia ei. Dacă doreşte, importatorul poate verifica documentele la sediul băncii prezentatoare. În cazul când băncile vor întreprinde acţiuni ce ar însemna încălcarea obligaţiei prevăzute la alin.1, adică vor aplica alte însemnări decât cele pe care sunt autorizate să le aplice, ele vor fi obligate să recupereze pierderile cauzate prin respectivele acţiuni. În acelaşi timp, băncile sunt obligate să aplice semnele cerute de operaţiunea de incaso, în caz contrar neputând fi dovedită participarea lor la operaţiunea de incaso documentar decât prin acţiuni şi nu documentar. Se admite însă şi situaţia în care chiar băncile întocmesc documentele, caz în care ele formulează chiar conţinutul, aplicând şi toate ştampilele, timbrele necesare etc. (2) Alin.2 stipulează o obligaţie firească a băncilor – de a pune fără întârziere la dispoziţia emitentului sumele plătite. În cazul plăţii în vedere deci, obligaţia de a plăti imediat, nu priveşte doar pe importator. Aceasta se referă şi la băncile implicate în operaţiune, ele fiind obligate contra comisionului perceput, să transmită respectiva sumă imediat. Sintagma „fără întârziere” presupune transmiterea imediată a lor. Pentru întârzierile din propria vină sunt responsabile băncile, situaţie diferită de cea în care întârzierea are loc din cauza încercărilor de a stabili sensul corect al instrucţiunilor. Recepţionarea documentelor contra acceptării cambiei implică obligaţia băncilor de a remite cambia acceptată la fel fără întârziere. Deşi plata s-ar realiza după scurgerea unui termen, necesitatea remiterii imediate a cambiei acceptate către exportator rezultă din necesitatea acestuia de a deţine cu cea mai mare rapiditate posibilă o garanţie a efectuării plăţii. Excepţii ce s-ar admite de la această regulă ar fi doar cazurile de forţă majoră. Plata parţială presupune aceeaşi promptitudine a băncilor în ceea ce priveşte obligaţia de transmitere a banilor către emitent, doar dacă instrucţiunile nu prevăd altceva. În cazul în care instrucţiunile prevăd doar remiterea întregii sume, banca va fi obligată să acţioneze cu această rapiditate doar la deţinerea sumei totale. Din cea de-a II parte a alin.2 deducem că instrucţiunile date de emitent ar putea indica o altă bancă decât cea emitentă, căreia i-ar trebui predată efectiv suma de către cea prezentatoare. În acest caz banca însărcinată cu încasare este cu totul altă bancă decât cea remitentă. Dacă astfel se prevede în instrucţiuni, transmiterea banilor sau remiterea cambiei acceptate în scopul intrării în posesia lor de către emitent se va face doar către banca desemnată. Dacă nu există o altă bancă însărcinată cu încasarea, această sarcină revine băncii remitente. Este exact aceeaşi situaţie în cazul când instrucţiunile nu prevăd o atare menţiune şi aceasta se poate doar deduce din mersul firesc al lucrurilor. Deşi alin.1 al art.1286 admite ca băncile să nu dea curs unei / unor instrucţiuni concomitente sau ulterioare incasoului documentar, banca prezentatoare (şi cea însărcinată cu încasarea dacă există) va trebui să remită suma întreagă / parţială sau cambia acceptată doar băncii remitente sau celei indicate în instrucţiuni. În cazul când banca prezentatoare deja a încasat suma sau a primit cambia acceptată, chiar cu refuzul de a da curs unor instrucţiuni, ea nu poate să le înapoieze importatorului şi să se dezică de obligaţia asumată. În aceste cazuri ea va trebui să-şi execute până la urmă obligaţia şi să remită băncii remitente şi nu uneia aleasă de ea. Deşi banca prezentatoare poate fi aleasă de banca remitentă (dacă nu e indicată în instrucţiune) afirmaţia inversă nu este valabilă, banca prezentatoare neputând să aleagă chiar şi cu refuzul de a da unei / unor instrucţiuni. O excepţie firească admisibilă e situaţia în care instrucţiunea ulterioară recepţionată se referă la schimbarea rolului de bancă remitentă, caz în care, dacă se dă curs acelei indicaţii, suma / cambia se va remite altei bănci (celei arătate în indicaţie). În acest caz, deşi are dreptul de a nu da curs unei indicaţii, banca nu se va folosi de acesta. Banca care va fi nominalizată în indicaţie tot va avea rolul de bancă remitentă, ceea ce nu modifică nicidecum rolul şi modul de executare a obligaţiilor băncii prezentatoare. (3) Alin.3 face referire la cazurile când plata se realizează efectiv şi nu prin acceptarea cambiilor. Atunci când plata se efectuează efectiv există două variante de achitare: parţială (în rate) şi integrală (întreaga sumă deodată). Dacă nu se face referire decât la plata la vedere, atunci din conţinutul alin.3 deducem că plata parţială nu se admite în nici un caz. Dacă însă la forma plăţii, pe lângă faptul că se specifică achitarea în bani, se mai admite şi achitarea în rate, atunci plata parţială se admite. Aceasta înseamnă că băncile nu pot cere plata integrală dacă e admisă cea parţială. Pe lângă aceasta, admiterea plăţii parţiale nu înseamnă nici pe de parte imposibilitatea achitării integrale imediate, aceasta rămânând la latitudinea trasului. Bineînţeles că plata parţială presupune şi un termen în cadrul căruia este obligatorie achitarea integrală. Acest termen va fi indicat de către emitent în instrucţiunile sale. În acelaşi timp, dacă instrucţiunile nu prevăd condiţiile de eliberare a documentelor ca fiind unele speciale în cazul plăţii parţiale, atunci se va proceda ca în cazul plăţii integrale, adică se vor elibera în momentul în care vor fi achitate toate datoriile. În acest caz, dacă trasului i se cauzează careva prejudicii din cauza imposibilităţii intrării în posesia mărfii fără documente, banca prezentatoare nu va fi nicidecum responsabilă. Prejudiciul real cauzat poate fi recuperat ulterior prin contul emitentului dacă acesta nu a inclus astfel de instrucţiuni din neatenţie sau intenţionat, dar contractul conţinea prevederi contrare (contractul de vânzare-cumpărare). Astfel, plata parţială se va realiza în condiţii identice cu cele pentru achitarea integrală imediată: suma încasată va fi pusă la dispoziţia emitentului fără întârziere dacă nu se prevede un termen anume. În cazul stipulării unui termen, acesta se va respecta. Dacă emitentul prevede şi acumularea întregii sume de către banca prezentatoare, după care urmează ca acesta să i-o transmită, se vor respecta aceste condiţii. În toate cazurile se vor urma instrucţiunile emitentului. În cazul plăţilor parţiale, ca şi în celelalte cazuri, dacă documentele sunt plătibile în moneda ţării de plată, banca prezentatoare, dacă nu a fost altfel instructată, va elibera documentele către tras contra plăţii în moneda locală doar dacă aceasta e imediat disponibilă pentru utilizare în modul specificat în instrucţiunile de incaso documentar. În cazurile când documentele sunt plătibile în altă monedă decât cea locală (a ţării de plată) banca prezentatoare, dacă nu a primit alte indicaţii, va elibera documentele trasului doar contra plata în valuta desemnată, cu condiţia că această valută poate fi remisă imediat în conformitate cu instrucţiunile de incaso documentar. Articolul 1288. Dobânzi, comisioane şi cheltuieli (1) Dobânzile sunt plătite doar dacă faptul este stipulat în instrucţiunile de incaso. Dacă plata dobânzilor, spezelor şi comisioanelor este evitată de către tras, acestea cad în povara emitentului. În cazurile când, conform instrucţiunilor de incaso şi prezentului cod, plata comisioanelor, spezelor şi altor cheltuieli trebuie suportată de emitent, banca însărcinată cu încasarea are dreptul să-şi recupereze valoarea acestora de la banca de la care a primit instrucţiunile de incaso, iar banca remitentă are dreptul să recupereze de la emitent orice sumă astfel plătită, indiferent de soarta incasoului. Băncile participante la executarea instrucţiunilor de incaso pot solicita plata în avans a comisioanelor, spezelor şi altor cheltuieli şi, în funcţie de primirea avansului, îşi rezervă dreptul de a da sau nu curs instrucţiunilor primite. (2) Dacă trasul refuză să plătească dobânzile prevăzute, banca prezentatoare poate să elibereze fără perceperea dobânzii documentele contra plată sau acceptare a cambiilor emise sau în alte condiţii, în afară de cazul când instrucţiunile de incaso precizează clar că plata dobânzii nu poate fi evitată. Banca prezentatoare nu poartă nici o responsabilitate pentru consecinţele refuzului de a plăti dobânda şi este obligată să avizeze fără întârziere banca remitentă despre refuz, în modul prevăzut la art.1286. (3) În cazul în care instrucţiunile de incaso prevăd plata spezelor pentru incaso şi a comisioanelor de către tras şi acesta refuză să le plătească, se aplică mutatis mutandis prevederile art.1286 alin.(5). Alin.1 menţionează că în dependenţă de doleanţele emitentului instrucţiunile de incaso pot prevedea şi achitarea cărorva dobânzi. Concluzia este că ele pot fi percepute de la tras doar în cazul când aceasta este stipulată tranşant în instrucţiuni. De obicei, ele se stabilesc pentru întârzieri în cazul plăţilor la vedere, la termen şi contra acceptare. Dacă trasul indică despre perceperea unei dobânzi în instrucţiuni, tot aici el va trebui să menţioneze şi toate condiţiile de calculare a ei. Comisioanele se vor stabili în funcţie de spezele suportate şi de gradul de complexitate a condiţiilor incasoului. Ele se referă la servicii bancare, ca de exemplu:
Cheltuielile pe care le suportă băncile în derularea întregii operaţiuni vor fi determinate la stabilirea cuantumului comisioanelor percepute de către bănci. De regulă, toate acestea (dobânzi, comisioane) se percep de la tras, debitându-se contul său în acest sens (dacă altceva nu se prevede în instrucţiuni). Totodată, dacă instrucţiunile nu stipulează tranşant că trasul nu se poate pronunţa împotriva plăţii lor, el va putea refuza plata lor, contul său debitându-se doar în mărimea datoriei sale. Evitarea plăţii dobânzilor, spezelor şi comisioanelor în sensul alin.1 semnifică refuzul trasului de a plăti sau imposibilitatea lui de a o face (de ex.: insolvabilitatea). În aceste cazuri cheltuielile şi comisioanele vor fi acoperite de către emitent. Dobânzile se vor achita de emitent dacă destinatarul final al plăţii de facto nu e emitentul, ci o a treia persoană (beneficiarul cambiei de exemplu) şi aceasta din urmă este interesată în obţinerea plăţii lor. Atunci când trasul a stabilit plata dobânzilor doar în scopul de a-şi mări gradul de siguranţă că plata va fi realizată în termen, iar trasul refuză să le achite, acestea rămân neachitate, dacă altceva nu se indică în instrucţiuni, trasul fiind obligat în principal la stingerea obligaţiei sale de bază. Dacă instrucţiunile de incaso stipulează expres că achitarea comisioanelor, spezelor şi altor cheltuieli va fi efectuată din contul emitentului, atunci, ţinând cont şi de faptul că băncile pot cere plata lor în avans, banca emitentă va putea debita contul emitentului cu respectivele sume şi va achita comisioanele şi cheltuielile băncilor implicate chiar înainte de executarea incasoului. Ulterior, chiar în cazul ivirii unor eventuale obstacole în executarea incasoului, banca emitentă îşi va recupera cheltuielile şi va percepe propriul comision de la emitent. Procedura respectivă de achitare a comisioanelor şi altor cheltuieli va putea fi aplicată şi dacă plata lor nu e efectuată în avans, ci pe parcursul realizării incasoului documentar, fiece bancă recuperându-şi suma de la predecesorul său, ca la urmă banca emitentă să reţină suma cheltuielilor din suma incasoului, sau să le solicite de la emitent. Toate acestea pot avea loc dacă în instrucţiuni se menţionează expres că toate cheltuielile vor fi suportate de emitent sau în lipsa unor indicaţii referitoare la persoana obligată la achitarea lor şi atestării refuzului trasului de a le achita. (2) Alin.2 face referire la eventualul refuz al trasului de a achita dobânda. De aici şi neextinderea acestor prevederi asupra refuzului trasului de a achita comisioane şi alte cheltuieli. Acest din urmă caz este expres prevăzut la alin.3. Conform alin.2, dacă instrucţiunile de incaso prevăd expres imposibilitatea admiterii refuzului trasului de a achita dobânda în condiţiile anume stipulate, atunci banca prezentatoare nu va elibera documentele decât în condiţiile acceptării trasului de a achita dobânzile. În caz contrar trasul nu va putea intra în posesia documentelor, respectiv a mărfii, ceea ce-l obligă, după cum este şi firesc, să achite dobânzile (conform prevederilor instrucţiunilor de incaso). Cu toate acestea, dacă trasul totuşi refuză, banca nu e obligată decât să avizeze banca remitentă despre constatarea stării respective de fapt. Avizarea se va face în condiţiile art.1286, adică urmând cu stricteţe instrucţiunile de incaso întrucât acestea trebuie să conţină şi prevederi pentru eventualele cazuri similare. În celelalte cazuri, adică atunci când în instrucţiuni nu se prevede expres că trasul nu va putea evita plata dobânzilor, rămâne la latitudinea băncii prezentatoare să elibereze sau nu documentele contra plată sau contra acceptare a cambiilor emise de emitent fără perceperea dobânzilor. Banca, deşi nu poartă răspundere pentru orice întârzieri ce nu-i pot fi imputate, va putea să fie obligată să răspundă pentru daunele cauzate prin întârzierea predării documentelor din cauza neachitării dobânzii, dacă instrucţiunile nu prevăd expres că plata dobânzii nu poate fi evitată de către tras (în condiţiile în care daunele ar depăşi ca valoare mărimea dobânzilor). În toate celelalte cazuri, când nu se stipulează decât faptul că aceste comisioane şi cheltuieli vor fi achitate băncilor, se prezumă că ele vor fi achitate de emitent. Dacă însă în instrucţiuni se indică expres că emitentul nu suportă nici o cheltuială pentru operaţiunea de incaso, deşi nu se menţionează precis că le va suporta trasul, se prezumă că el va fi cel care le va achita şi banca prezentatoare va avea tot dreptul să nu elibereze documentele decât după recuperarea tuturor cheltuielilor. (3) Alin.3 face referire la situaţia în care instrucţiunile de incaso prevăd expres că trasul este persoana obligată la achitarea spezelor şi a comisioanelor şi că nu se admite refuzul acestuia în respectivul sens. În acest caz banca prezentatoare nu poartă răspundere pentru nici o întârziere şi ţine de obligaţia sa să notifice despre refuzul trasului banca remitentă. Alin.5 art.1286 stipulează că banca însărcinată cu executarea unui incaso documentar trebuie să avizeze soarta acestuia în conformitate cu instrucţiunile băncii remitente. Întrucât Codul Civil prevede că instrucţiunile de executare a incasoului includ şi indicaţii adresate băncilor referitoare la acţionarea acestora în cazul de atestare a refuzului trasului de achitare a plăţii, inclusiv a comisioanelor şi spezelor, avizarea se face ţinându-se cont tocmai de prevederile instrucţiunilor. Secţiunea a 10-a EFECTUAREA PLĂŢILOR PRIN CARD BANCAR Articolul 1289. Cardul bancar (1) Cardul bancar este un instrument de plată emis de o bancă (emitent) care permite titularului cardului să retragă bani în numerar, să efectueze transfer de sume băneşti în limitele disponibilului din contul său în banca emitentă ori din contul liniei de credit acordată de aceasta. (2) Titularul cardului bancar poate efectua plăţi pentru bunurile şi serviciile prestate de întreprinderile comerciale, care, în baza contractelor încheiate cu emitentul, acceptă să fie plătite prin card. Întreprinderea comercială îşi restituie banii pentru prestaţiile efectuate titularului cardului prin cesiunea către emitent a creanţelor faţă de titularul cardului. (3) Efectuarea plăţilor prin card bancar sunt reglementate de prevederile prezentului cod, în special reglementările privind ordinul de plată, contul curent bancar, creditul în cont curent, de alte acte normative şi de uzanţele bancare. Art.1289 defineşte un instrument de plată fără numerar – cardul, cu ajutorul căruia se poate efectua plata produselor sau serviciilor. Pentru aceasta trebuie să existe un sistem organizat pe baze contractuale între emitentul cardului, deţinător şi comerciant sau prestatorul de servicii. Prin intermediul cardului posesorul legitim poate să achite contravaloarea unor bunuri sau servicii procurate / prestate de la comerciant, care, la rândul său, e obligat să accepte acest instrument de plată. Tot prin intermediul cardului posesorul lui legitim poate obţine lichidităţi de la bancă. Din alin.1 se detaşează ideea că utilizarea cardului se poate face fie în limitele disponibilului din contul posesorului, fie din contul liniei de credit acordată de banca emitentă posesorului. Astfel, există două tipuri principale de carduri: debit carduri şi credit carduri. Credit cardul indică asupra faptului că titularului i-a fost deschisă o linie de credit care îi permite achiziţionarea bunurilor şi serviciilor şi retragerea de numerar în limita unui plafon prestabilit. Particularitatea acestor tipuri de carduri constă în faptul că titularul poate dispune plăţi chiar dacă nu are disponibilităţi în contul său. Debit cardul permite titularului să dobândească bunuri sau servicii prin debitarea directă a contului său personal şi se emite în baza unui cont bancar al clientului. Aceasta însă nu presupune imposibilitatea categorică a clientului de a beneficia de sume mai mari ca cea din contul său, dimpotrivă, acesta poate beneficia de descoperiri de cont (dacă a încheiat în prealabil cu banca o convenţie în acest sens). Operaţiunile cu carduri implică participarea a 2 subiecte (când clientul retrage numerar utilizând cardul) sau 3 subiecte (când cardul e utilizat pentru achitări). Emitentul – conform alin.1 acesta poate fi reprezentat doar de o bancă. Este necesar ca clientul să fie titularul unui cont bancar deschis la respectiva bancă. De facto în calitate de emitent al cardurilor pot figura şi comercianţii, alte instituţii şi organizaţii. Clientul – persoană fizică sau juridică titular al unui cont deschis la banca emitentă şi deţinătorul cardului. Comerciantul – agentul economic care are încheiat un acord cu banca emitentă a cardului şi care acceptă plata în baza cardurilor. Cardurile naţionale (de nivelul 2) sunt administrate prin acorduri interbancare. Cardurile internaţionale (de nivelul 3) sunt similare celor naţionale cu excepţia faptului că pot fi utilizate la efectuarea plăţilor în străinătate (prioritar fiind grupate în două reţele mari: VISA şi MASTERCARD). Deţinătorii cardurilor, odată cu primirea lor, primesc de la emitent propunerile de a adera la propunerile tip stabilite. Pentru eliberarea cardului solicitantul trebuie:
Ulterior banca verifică datele înscrise de solicitant în ambele cereri. După luarea deciziei de emitere a cardului are loc eliberarea lui în schimbul contractării dintre bancă şi client asupra:
După toate acestea se deschide contul în urma semnării contractului de emitere a cardului. Elementele de siguranţă şi individualizare aplicate cardurilor nu trebuie să permită falsificarea sau alterarea informaţiei relevante pentru plata cu card sau utilizarea frauduloasă sau improprie a acestuia la plată, să restrângă efectele furtului, pierderii, deteriorării sau distrugerii şi să evite producerea oricăror efecte materiale dăunătoare sau încrederii în plata cu card. Pe corpul cardului vor fi amplasate următoarele elemente:
(2) Din conţinutul alin.2 se deduce că nu toate întreprinderile comerciale acceptă plata în baza cardurilor. O condiţie esenţială pentru acceptarea acestui instrument de plată este existenţa unui contract încheiat între banca emitentă a cardului şi întreprindere. Esenţa unui asemenea contract constă în aceea, că întreprinderea acceptă achitarea cu carduri cu restituirea banilor pentru prestaţiile efectuate titularului cardului prin cesiunea către emitent a creanţelor faţă de titularul cardului. Încheierea contractului are loc după ce banca verifică temeinic activitatea comerciantului. Contractul respectiv, de regulă, poate cuprinde următoarele prevederi: drepturile, obligaţiile şi responsabilităţile părţilor contractante, termenii şi condiţiile de acceptare etc. Contractul poate fi de o durată determinată sau nedeterminată, cu o reînnoire tacită. După încheierea contractului băncile pun la dispoziţie comercianţilor acceptanţi: cititoare de carduri, blanchete de documente de vânzare, centralizatoare, lista cardurilor ce sunt interzise acceptării, comisionul pentru operaţiunea de acceptare, stabilit de comun acord cu ei, atribuirea unui cod unic, stabilirea unei limite de autorizare, care reprezintă valoarea maximă a unei operaţiuni pentru care nu este necesară obţinerea aprobării efectuării ei de la centrul de autorizare al băncilor. În schimbul angajării emitentului de a plăti facturile care îi sunt prezentate şi a căror plată el garantează, indiferent dacă au fost aceşti bani încasaţi de la client sau nu, comerciantul achită în folosul băncii un comision de până la 1% din suma tranzacţiei. Astfel, dacă un posesor de card se va eschiva de la plata sumei datorate băncii, banca nu are dreptul de a cere comerciantului restituirea sumei plătite. Comerciantul are, de asemenea, obligaţiunea verificării valabilităţii cardurilor, contrapunerii semnăturii de pe card cu cea de pe factură, consultarea listei cardurilor respinse spre utilizare etc. Neîndeplinirea obligaţiunilor de verificare a cardurilor constituie o încălcare. Comerciantul care a acumulat pe parcursul zilei operaţionale ordinele de plată le transmite bancherului său, care se va adresa băncii emitente (a posesorului cardului) cu un ordin de a achita suma datorată. Emitentul achită suma datorată de clientul său băncii comerciantului. La efectuarea tranzacţiei cu card comerciantul va realiza o evidenţă şi cel puţin o copie sub forma chitanţei, facturii sau a oricărei alte forme scrise ce trebuie să conţină:
La prima cerere şi fără amânare comerciantul e obligat să pună la dispoziţia deţinătorului o copie a acestei evidenţe. (3) Cadrul juridic de reglementare a operaţiunilor cu carduri este constituit din acte normative ale Republicii Moldova în următoarea ordine:
Capitolul XXV FACTORINGUL
Yüklə 9,86 Mb. Dostları ilə paylaş:
|