Codul civil al Republicii Moldova. Comentariu

Articolul 1358. Dreptul de dispozitie asupra bunului comun

(1) Copartasii dispun împreuna asupra bunului comun.
(2) Fiecare copartas are dreptul sa ia, fara încuviintarea celorlalti copartasi, masurile necesare pentru conservarea bunului.
1. Scopul normei. Art. 1358 reglementează raporturile dintre copărtaşi în ceea ce priveşte actele de dispoziţie asupra bunului. Art. 1358 este completat de art. 1359, care permite la rândul său stabilirea unui mod concret de de administrare şi folosinţă a bunului (dreptului). Scopul normei art. 1358 este consacrarea principiului comunităţii („împreună”) la exercitarea actelor de dispoziţie asupra bunului comun.

2. Actele de dispoziţie (alin. 1). a) Actele de dispoziţie asupra bunului (dreptului) comun pot fi luate doar în comun de către copărtaşi. Legea nu prevede regimul majorităţii (vezi art. 1359 alin. 1), necesară fiind participarea tuturor copărtaşilor la luarea deciziilor prin care se dispune asupra bunului (dreptului). Această decizie a legiuitorului este justificată de protecţia copărtaşilor cu cote părţi minoritare care ar fi prejudiciaţi în drepturile lor asupra bunului (dreptului) comun în cazul în care copărtaşii deţinând majoritatea cotelor părţi ar putea decide asupra substanţei sau existenţei bunului (dreptului) comun în baza majorităţii de voturi. Acest regim este „corectat” (echilibrat) de art. 1363 urm., fiecare copărtaş putând cere desfiinţarea comunităţii în cazul în care iniţiativa sa de a dispune în cadrul art. 1358 alin. 1 de bunul (dreptul) cumun într-un anumit mod a eşuat.

b) Termenul de „dispoziţie” va fi interpretat într-un sens larg. Prin dispoziţie se înţeleg atât actele privind alienarea sau transferarea bunului (dreptului) comun cât şi actele de natură a afecta considerabil substanţa sau înseşi existenţa bunului (dreptului) comun.

c) Actele de dispoziţie în sensul art. 1359 alin. 1 se referă la actele de dispoziţie asupra bunului (dreptului) în sine, nu asupra cotelor parţi ideale ale copărtaşilor. Asupra acestora copărtaşii pot dispune conform art. 1361.

3. Actele de conservare (alin. 2). a) Art. 1358 alin. 2 reglementează dreptul de intervenţie a fiecărui copărtaş în vederea conservării bunului (dreptului) comun. Acte de conservare sunt actele prin care se urmăreşte păstrarea substanţei sau a valorii economice a bunului (dreptului) comun.

b) Luarea actelor de conservare trebuie să fie obiectiv necesară. Caracterul „obiectiv necesar” al măsrurii de conservare se stabileşte în funcţie de interesul comun al tuturor copărtaşilor în vederea necesităţii unei asemenea măsuri de conservre a bunului; „necesitatea” măsurii de conservare doar în favoarea unuia din copărtaşi nu este suficientă. De asemenea, doar caracterul util a unei măsuri nu este insuficient pentru calificarea acestora drept măsuri necesare.

c) Măsura poate fi luată de oricare dintre copărtaşi, indiferent de cota parte ideală a acestuia. Cheltuielile legate de luarea măsurii sunt restituite conform art. 1362. Cheltuielile legate de luarea măsurii de conservare trebuie să fie adecvate măsruii luate, copărtaşul care ia măsura de conservare fiind obligat de a evita cheltuielile inutile.

d) Alin. 2 prevede dreptul copărtaşului de a lua măsura de conservare fără încuviinţarea celorlalţi copărtaşi. Nu este necesară încuviinţarea doar în cazurile în care obţinerea acesteia ar tergiversa luarea măsurilor de conservare de aşa natură, încât luarea acestora ar deveni dificilă sau inutilă. Încuviinţarea este necesară în cazul în care, luând în considerare circumstanţele concrete ale cazului, obţinerea încuviinţării până la luarea măsurii de conservare este posibilă. Necesitatea încuviinţării măsurii este în asemenea cazuri în special necesară atunci, când copărtaşii pot alege între mai multe măsuri de conservare, fiecare din acestea presupunând cheltuieli şi riscuri diferite pentru copărtaşi. În asemenea situaţii copărtaşii au dreptul de a hotărî, atunci când este posibil, asupra măsurii, cheltuielilor şi riscurilor respective.

e) Măsura de conservare a bunului (dreptului) comun poate consta într-un act de conservare a substanţei bunului (dreptului) sau valorii economice a acestuia (ex.: reparaturi, rezilierea sau rezoluţiunea unui contract, o acţiune civilă în justiţie, etc.), în valorificarea economică adecvată a fructelor alterabile a unui bun (drept) comun, în exercitarea unor drepturi sau obligaţii legate de bunul (dreptul) comun (ex.: exercitarea de urgenţă a dreptului de creanţă aflat în pericol de prescripţie extinctivă; asigurarea acţiuni în justiţie în vederea interzicerii exercitării frauduloase a unui drept de autor, etc.), dacă o asemenea măsură este necesară.

Articolul 1359. Stabilirea modului de administrare si folosinta

(1) Prin majoritate de voturi, se poate dispune asupra administrarii si folosintei bunului comun în dependenta de caracteristicile acestuia. Majoritatea de voturi se determina în functie de marimea cotelor-parti.
(2) Fiecare copartas poate cere, în masura în care administrarea si folosirea nu au fost stabilite prin conventie sau prin votul majoritatii, administrarea si folosinta bunului comun corespunzatoare unei aprecieri echitabile a intereselor tuturor copartasilor.
(3) Dreptul unui copartas asupra unei fractiuni din fructe corespunzînd cotei sale parti nu poate fi atins fara consimtamîntul lui.



I. Scopul normei

Copărtaşii nu vor fi întotdeauna în stare, din diferite motive, de a conveni prin contract asupra unui mod de administrare sau folosire a bunului (dreptului) comun. Totuşi, bunul comun trebuie administrat, iar divergenţele privind folosirea bunului coomun poate duce la litigii continue între copărtaşi. Art. 1359 are drept scop stabilirea unor reguli generale, a unui cadru juridic general privind stabilirea modului de administrare şi folosinţă a bunului (dreptului) comun pentru situaţiile în care părţile nu convin (sau nu pot conveni) de comun acord asupra unui mod de administrare sau folosinţă a bunului.

II. Modul de administrare şi folosirea stabilit prin hotărârea copărtaşilor (alin. 1)

1. Luarea hotărârii.

a) Pentru luarea hotărârii nu este cerută o anumită formă, aceasta putând fi luată oral sau în scris, tacit (în cazul unanimităţii) sau prin sondarea separată a opiniilor copărtaţilor. Pentru facilitarea administrării ulterioare a probei se recomandă forma scrisă.

b) În principiu este necesară exprimarea votului (consultarea) tuturor copărtaşilor. Totuşi, lipsa consimţământului (votului) copărtaşilor minoritari nu duce la nulitatea hotărârii, dacă majoritatea nu a cerut exprimarea consimţământului (votului) de către aceştia, ci doar la repararea prejudiciului cauzat prin aceasta. În cazul în care dreptul aparţine în comun la doi copărtaşi în cote părţi egale este posibilă doar luarea unanimă a hotărârii privind modul de administrare şi folosinţă a dreptului (bunului) comun; refuzul neîntemeiat a unuia de a exprima votul în privinţa unei măsuri corespunzătoare de administrare a dreptului (bunului) comun duce la răspunderea acestuia pentru prejudiciul cauzat celuilalt copărtaş.

c) Majoritatea de voturi se determină nu pe capete, ci în funcţie de mărimea cotelor-părţi (alin. 1 prop. 2). În cazul în care nu este posibilă atingerea unei majorităţi de voturi, fie se va cere instanţei stabilirea modului de administrare şi folosinţă a dreptului (bunului) comun conf. art. 1359 alin. 2, fie se va regurge la desfiinţarea comunităţii (art. 1363), dacă este necesar pe motiv întemeiat (art. 1363 alin. 2). Aceasta este valabil atât în privinţa luării unei hotărâri noi, cât şi in privinţa modificării sau revocării unei hotărâri deja luate.

d) Hotărârea se va adopta cu majoritatea simplă de voturi. Prin convenţia încheiată între toţi copărtaşii aceştia pot stabili o majoritate calificată de voturi sau votul tuturor copărtaşilor. Necesar este votul copărtaşilor constituind majoritatea cotelor părţi existente. Majoritatea cotelor părţi prezente la adunarea copărtaşilor nu este suficientă, legea neprevăzând reguli speciale de natura a garanta convocarea adecvată a adunării copărtaşilor

e) Exercitarea sau obligaţia abţinerii de la exercitarea dreptului la vot sunt reglementate, în lipsa unor dispoziţii concrete, conform art. 5 alin. 1, 2 de regulile generale din cadrul dreptului societăţilor comerciale. La aplicarea acestora se va ţine cont de specificul raporturilor dintre copărtaşi. Obligaţia de abţinere de la vot necesită condiţii speciale, de natură a legitima o asemenea abţinere. Abţinerea de la vot va fi necesară, de regulă, în cazul existenţei conflictelor de interese a copărtaşului vis à vis de dreptul (bunul) comun, indispensabil fiind o analiză a împejurărilor concrete. Astfel, un copărtaş nu va fi exclus de la exprimarea votului pe motiv că este asociat a unei societăţi comerciale cu care copărtaşii vor să încheie un act juridic; un copărtaş se va abţine, însă, de la vot atunci când el are posibilitatea de a influenţa deciziile societăţii respective (vezi art. 117 urm.).

2. Obiectul hotărârii.

a) Copărtaşii pot dispune prin majoritate de voturi asupra modului de administrare şi folosire a dreptului (bunului) comun. Administrarea cuprinde toate actele referitoare la gestiunea şi conservarea dreptului (bunului) comun. Folosinţa se referă la modul de utilizare în comun şi/sau individual (în măsura cotei părţi) a dreptului (bunului) de către copărtaşi. Prin hotărâre se concretizează modul în care se va efectua administrarea şi/sau folosirea dreptului (bunului) comun.

b) Actele care pot face obiectul hotărârii luate de copărtaşi în cadrul art. 1359 alin. 1 se deosebesc de actele prevăzute la art. 1358 alin. 1, actele de dispoziţie fiind de o altă natură decât actele de administrare sau folosinţă. Totodată, obiectul art. 1359 alin. 1 este mai larg decât cel prevăzut art. 1358 alin. 2, actele de conservare facând parte, după caz, din categoria actelor de administrare. În privinţa actelor de conservare a se vedea de asemenea supra art. 1357, pct. 3.

c) Copărtaşii sunt liberi în privinţa alegerii modului de administrare şi folosinţă a dreptului (bunului) comun. Necesar şi suficient pentru stabilirea modului de administrare şi folosinţă este ca acesta să fie corespunzător caracteristicilor dreptului (bunului) comun (art. 1359 alin. 1 prop. 1).

d) Deşi atât titlul art. 1359 cât şi alin. 1 al acestuia prevăd drept obiect al hotărîrii „administrarea şi folosinţa” a dreptului (bunului) comun, acestea nu constituie o unitate indivizibilă. Copărtaşii pot decide prin hotărâri separate cu majoritate de voturi atât în privinţa modului de administrare cât şi în privinţa modului de folosinţă a dreptului (bunului) comun. De asemenea, copărtaşii pot dispune separat doar asupra unor aspecte ale administrării sau folosinţei prin majoritate de voturi.

e) Copărtaşii pot hotărî împărţirea atribuţiilor de administrare între ei sau transferarea tuturor atribuţiilor de administrăare unui singur copărtaş. De asemenea, prin majoritate de voturi administrarea dreptului (bunului) comun poate fi transmis unui terţ. Raporturile dintre copărtaşi si copărtaşul administrator sau terţ sunt, după caz, raporturi de mandat (art. 1030 urm.) sau de administrare fiduciară (art. 1053 urm.). În acelaşi mod (prin majoritate de voturi) copărtaşii pot dispune, în baza unui motiv întemeiat, rezilierea sau modificarea contractului de mandat/administrare fiduciară cu terţul sau cu copărtaşul împuternicit cu administrarea dreptului (bunului) comun.

3. Restricţii.

a) O hotărâre luată de copărtaşi conform art. 1359 alin. 1 este lovită de nulitate, dacă modul de administrare sau folosire a dreptului (bunului) comun, stabilit prin această hotărâre, încalcă, împotriva voinţei copărtaşului, dreptul subiectiv al acestuia de a folosi dreptul (bunul) comun în măsura cotei sale (art. 1357 alin. 2) şi/sau se restrânge unilateral dreptul acestuia de culegere a fructelor (art. 1359 alin. 3). Pentru detalii a se vedea infra IV.

b) Nu pot constitui obiect al unei hotărâri luate în cadrul art. 1359 alin. 1 actele de dispoziţie, acestea putând fi adoptate doar prin unanimitate de voturi conform art. 1358 alin 1. Hotărârea luată cu majoritate de voturi prin care se transmite explicit sau deghizat administratorului dreptul de a dispune de dreptul (bunul) comun este lovită de nulitate (relativă).

4. Efectul juridic al hotărârii între copărtaşi.

a) Hotărârea privind modul de administrare si folosire luată cu majoritate de voturi are forţă obligatorie pentru toţi copărtaşii, inclusiv pentru copărtaţii minoritari. Refuzul neîntemeiat de executare a hotărârii poate duce la raspunderea copărtaşului pentru daunele cauzate celorlalţi copărtaşi.

b) Copărtaşul nu poate revoca hotărârea în cazul în care circumstanţele în care aceasta a fost luată rămân aceleaşi, el fiind legat de hotărârea luată anterior; prin majoritate de voturi se poate lua oricând o nouă hotărâre. Modificarea împrejurărilor, în special care ar constitui motiv întemeiat pentru desfiinţarea comunităţii, dă dreptul copărtaşului de a cere modificarea hotărârii luate sau luarea unei hotărîri noi privind administrarea sau folosirea dreptului (bunului) comun. Prin aceasta modul de administrare sau folosinţă a dreptului (bunului) comun poate fi adaptat la noile împrejurări, evitându-se desfiinţarea comunităţii conform art. 1363. Asupra modificării hotărârii sau luării unei hotărâri noi se aplică regulile menţionate mai sus.

c) Drepturile copărtaşului (care nu este de acord cu hotărârea majorităţii) de a înstrăina cota sa parte sau de a cere desfiinţarea comunităţii conform art. 1363 rămân intangibile.

5. Efectul juridic al hotărârii faţă de terţi.

a) O hotărâre luată în cadrul art. 1359 alin. 1 are efecte faţă de terţi, întrucât copărtaşii constituind majoritatea reprezintă şi copărtaşii minoritari faţă de terţi în cadrul împuternicirii deţinute de către majoritate referitoare la exercitarea administrării dreptului (bunului) comun. Consimţământul copărtaşilor minoritari nu este necesar în cadrul exercitării administrării atribuite copărtaşului (copărtaşilor) majoritar(i) sau unei terţe persoane, acesta fiind substituit de hotărârea privind stabilirea administrării luată cu majoritatea de voturi.

b) Efectele juridice faţă de terţi în cadrul art. 1359 alin. 1 se deosebesc de efectele juridice faţă de terţi a măsurilor de conservare luate în cadrul art. 1358 alin. 2. În cazul art. 1358 alin. 2 este vorba de un drept subiectiv a fiecărui copărtaş de a lua măsura de conservare a dreptului (bunului) comun; consimţământul celorlalţi copărtaşi nu este necesar, consimţământul celorlalţi copărtaşi fiind prezumat absolut de lege (reprezentare legală). În cazul art. 1359 alin. 1 împuternicirea rezultă din luarea hotărârii cu majoritate de voturi sau din alte convenţii între copărtaşi, limitele împuternicirii fiind determinate de modul stabilit de administrare a bunului (dreptului) comun.

III. Modul de administrare şi folosire în lipsa unei hotărâri sau convenţii (alin. 2).

1. Art. 1359 alin. 2 prevede stabilirea modului de administrare şi folosinţă a bunului comun, în lipsa unui asemenea mod stabilit prin convenţie sau prin votul majorităţii, la cerere de către instanţa de judecată. Deşi legea nu menţionează expres instanţa de judecată, aceasta se subînţelege. Totuşi, părţile pot stabili drept competentă pentru un asemenea litigiu o curte de arbitraj (comercial) sau o altă instituţie, pentru aceasta fiind nevoie, însă, de acordul prealabil al tuturor copărtaşilor.

2. Aplicarea art. 1359 alin. 2 presupune lipsa unui acord (în forma unei convenţii sau a unei majorităţi de voturi) între copărtaşi în ceea ce priveşte modul de administrare şi folosire a dreptului (bunului) comun. Dreptul de a acere instanţei stabilirea modului de administrare şi folosire a dreptului (bunului) comun există şi atunci când între copărtaşi a fost înheiată o convenţie, care este, însa, lacunară sau viciiată în privinţa unui sau mai multe aspecte. Un asemenea drept există şi în cazul în care convenţia sau hotărârea luată de copărtaşi a devenit desuetă (depăşită), ca de exemplu în urma schimbării îmrejurărilor sau a reziliereii contractului de administrare [fiduciară] a dreptului (bunului) încheiat cu terţul administrator.

3. Art. 1359 alin. 2 dă fiecărui copărtaş un drept subiectiv de a cere instanţei stabilirea modului de administrare şi folosire a dreptului (bunului). Dreptul nu poate fi limitat sau exclus, acesta garantând copărtaşului exercitarea efectivă a prerogativelor rezultând din calitatea de titular a cotei părţi ideale a dreptului (bunului) comun, în special al drepturilor prevăzute la art. 1357.

4. Copărtaşul poate cere stabilirea de către instanţă a modului de administrare şi folosire a bunului corespunzător unei aprecieri echitabile a intereselor tuturor copărtaşilor. Copărtaşul va cere instanţei un mod concret (determinat sau determinabil) de administrare şi folosire a bunului comun şi se va îndrepta împotriva copărtaşilor care refuză modul de administrare sau folosire reclamat. Instanţa va aprecia, dacă modul cerut de administrare şi folosire corespunde în mod echitabil intereselor celorlalţi copărtaţi. Circumstanţele concrete ale cazului (ex.: modul anterior de administrare; schimbarea cadrului juridic sau economic, etc.) vor fi luate în considerare în mod corespunzător. Instanţa nu este obligată de a examina, dacă un alt mod de administrare sau folosire este mai echitabil. În caz de respingere a cererii, copărtaşul poate, însă, cere stabilirea unui alt mod de administrare şi folosire a dreptului (bunului) comun, dacă împrejurările în care a fost respinsă cererea s-au schimbat.

5. Exemple. Instanţa poate stabili la cerere modul de administrare şi folosire conf. art. 1359 alin. 2 de exemplu asupra drepturilor (bunurilor) aparţinând în comun a doi concubini în cazul încetării raporturilor de cocubinaj; suportarea [ex nunc a] tuturor cheltuielilor legate de un bun (lot de teren), aflat în coproprietate, doar de către soţul care foloseşte terenul în mod exclusiv, dacă celălalt soţ nu este despăgubit într-un alt mod (ex. o rentă viageră); obligarea copărtaşului la exprimarea acordului în privinţa exloatării mai eficiente a unei locuinţe prin închirierea acesteia sub condiţii mai avantajoase, ca de ex. ca spaţiu comercial; etc.

IV. Intangibilitatea dreptului copărtaşului asupra cotei corespunzătoare din fructe şi asupra folosinţei corespunzătoare a dreptului (bunului) comun (alin. 3).

1. Dreptul copărtaşului la fructele corespunzătoare cotei sale părţi din dreptul (bunul) comun este intangibil, acesta neputând fi restrâns sau limitat fără consimţământul copărtaşului. Cadrul general privind culegerea fructelor şi folosirea dreptului (bunului) comun este stabilit de art. 1357. Art. 1359 alin. 3 raportează intangibilitatea dreptului de a culege fructele la administrarea şi folosirea dreptului (bunului) comun: modul de administrare şi/sau folosire a bunului comun stabilit conform alin. 1 şi 2 este neadecvat, dacă prin aceasta este lezat dreptul copărtaşului de culegere a fructelor (art. 1357 alin. 1, 1359 alin. 3) conform cotei părţi care îi revine.

2. Alin. 3 prevede doar intangibilitatea dreptului de a culege fructele. Necesar este, însă, şi garantarea exercitării dreptului de folosinţă a dreptului (bunului) comun de către copărtaş conform cotei părţi care îi revine (art. 1357 alin. 2). Acest drept poate fi protejat împotriva limitărilor fără consimţământul copărtaşului prin aplicarea analogă (art. 5 alin. 1) a art. 1359 alin. 3.

3. a) Hotărârea luată conform alin. 1 este lovită de nulitate (relativă) conf. art. 218, dacă prin aceasta este limitat dreptul copărtaşului garantat de alin. 3; hotărîrea este nulă, chiar dacă modul stabilit prin majoritatea de voturi corespunde caracteristicilor dreptului (bunului) comun. Nulitatea poate fi acoperită prin exprimarea ulterioară a consimţământului de către copărtaş (art. 218 alin. 2).

b) Copărtaşii pot hotărî, totuşi, prin majoritate de voturi asupra modului de folosire a dreptului (bunului) comun, modificarea modului de folosire, transmiterea adimistrării dreptului (bunului) asupra unui terţ, etc., chiar dacă prin aceasta fructele culese ar putea scădea proporţional pentru toţi copărtaşii, dacă nu se restrânge unilateral dreptul copărtaşului la culegerea fructelor sau folosirea dreptului (bunului) comun conform cotei părţi care îi revine.