Codul lui da Vinci

Sir Leigh ridică din umeri:

― Adepţii teoriei conspiraţiei ţi-ar spune că provine de la Matrimonio sau de la Maria Magdalena. Sincer, nimeni nu ştie sigur! Singura certitudine este că litera M nu este doar o simplă greşeală sau o coincidenţă. Nenumărate lucrări care se refera la Graal conţin aceeaşi literă ― fie în filigran, fie în substrat sau în chiar cadrul com­poziţiei. Cea mai vizibilă este, desigur, cea de pe altarul catedralei Our Lady of Paris din Londra, proiectat de un fost Mare Maestru al Le Prieuré, Jean Cocteau.

Sophie cântări în minte informaţia primită:

― Recunosc, prezenţa literei M este interesantă, dar nu cred că există cineva care să pretindă că reprezintă o dovadă a căsătoriei lui Iisus cu Maria Magdalena.

― Nu, desigur că nu, replică Teabing, apropiindu-se de o măsuţă pe care trona un teanc de cărţi şi începând să caute prin ele. Aşa cum am spus mai devreme, căsătoria lor este documentată istoric. În plus, ideea lui Iisus căsătorit este mult mai logică decât imaginea standard din Biblie.

― De ce?

― Fiindcă Iisus era evreu, replică Langdon, lăsându-i lui Teabing timp să caute prin stiva de cărţi, şi fiindcă tradiţiile din vremea Lui interziceau în mod efectiv unui evreu să rămână celi­batar. Conform obiceiurilor iudaice, burlăcia era un lucru con­damnabil şi prima îndatorire a unui tată era aceea de a-i găsi fiului său o soţie. Dacă Iisus ar fi fost necăsătorit, măcar una dintre evanghelii ar fi menţionat acest lucru şi ar fi oferit o explicaţie pentru nefirescul său celibat.

Teabing dădu, în sfârşit, de cartea pe care o căuta şi o aşeză pe masă. Era un volum de mari dimensiuni, ca un atlas supradimensio­nat, pe a cărui copertă scria: Evangheliile gnostice. Când britanicul o deschise, Sophie observă că avea în cuprins fotografii ale unor texte ce păreau fragmente din documente antice ― papirusuri zdrenţuite, scrise de mână. Nu-şi dădu seama în ce limbă erau scrise, dar pe pa­gina alăturată fiecărui fragment se afla traducerea în engleză.

― Acestea sunt fotocopii ale manuscriselor Nag Hammadi şi ale celor de la Marea Moartă, îi spuse Teabing. Cele mai vechi docu­mente ale creştinătăţii. Tulburător este faptul că nu se potrivesc cu evangheliile din Biblie.

Apoi, răsfoind până pe la mijlocul cârtii, sir Liegh îi arătă un pasaj:

― Evanghelia lui Filip este cea mai indicată pentru început.

Sophie citi fragmentul:

"Şi însoţitoarea Mântuitorului este Maria Magdalena. Hristos o iubea mai mult decât pe oricare dintre ucenicii Săi şi o săruta ade­sea pe gură. Ceilalţi ucenici erau mâhniţi din cauza acestui lucru şi îşi arătau dezaprobarea. Ei îl întrebau: «De ce pe ea o iubeşti mai mult decât pe noi toţi?»"
Textul era surprinzător, dar câtuşi de puţin sugestiv, aşa că Sophie remarcă:

― Nu pomeneşte deloc despre căsătorie!

― Au contraire, surise Teabing, arătându-i un cuvânt de pe primul rând. Aşa cum ţi-ar spune toţi cei care au studiat aramaica, termenul "însoţitoare" însemna, pe atunci, tocmai soţie.

Langdon încuviinţă. Sophie citi din nou prima frază: "Şi însoţi­toarea Mântuitorului este Maria Magdalena."

Teabing răsfoi cartea şi îi arătă alte fragmente care, spre sur­prinderea ei, sugerau fără dubiu existenţa unei relaţii romantice între Iisus şi Maria Magdalena. Când le citi, Sophie îşi aminti de un preot furios care bătuse la uşa casei lor, pe când ea era doar un copil.

― Aici locuieşte Jacques Saunière? întrebase omul, încruntându-se la ea. Vreau să discutăm despre articolul pe care l-a scris.

Şi preotul îi arătă un ziar împăturit.

Sophie îl chemase pe bunicul ei şi cei doi se retrăseseră imediat în birou şi închiseseră uşa în urma lor. "Bunicul a scris ceva în ziar?" Imediat fugise în bucătărie şi începuse să răsfoiască ziarul de dimineaţă. Găsise numele bunicului ei sub un articol de pe pa­gina a doua. Nu înţelesese ea tot ce scria acolo, dar se părea că guvernul acceptase ― sub presiunile clerului ― să interzică difu­zarea în Franţa a unui film artistic american intitulat Ultima ispitire a lui Iisus, în care se zicea că Iisus iubea şi avusese relaţii sexuale cu o femeie pe nume Maria Magdalena. În articol, bunicul ei susţinea că Biserica dăduse dovadă de aroganţă şi greşise atunci când inter­zisese filmul.

"Nu-i de mirare că preotul e furios!" îşi spusese ea.

― E o pornografie! Sacrilegiu! strigase oaspetele, în timp ce ieşea val-vârtej din birou şi se îndrepta spre ieşire. Cum poţi să susţii aşa ceva? Americanul ăsta, Martin Scorsese, este un blasfemiator şi Bi­serica nu-i va permite să pună piciorul în Franţa!

Apoi ieşise şi trântise uşa în urma lui.

Când bunicul intrase în bucătărie, o găsise pe Sophie cu ziarul în mână şi se încruntase:

― Eşti pe fază!

― Crezi că Iisus a avut o prietenă? îl întrebase ea.

― Nu, draga mea, am spus doar că Biserica n-ar trebui să ne dicteze ce anume să acceptam şi ce nu.

― Dar Iisus chiar a avut o prietenă?

Bunicul ei rămăsese tăcut câteva clipe:

― Ar fi chiar atât de rău dacă ar fi avut?

Sophie se gândise puţin şi apoi ridicase din umeri:

― Pe mine nu m-ar deranja.

Sir Leigh Teabing vorbea mai departe:

― Nu te voi plictisi cu numeroasele referiri la uniunea dintre Iisus şi Maria Magdalena; istoricii moderni au explorat subiectul până la epuizare. Aş vrea totuşi să-ţi atrag atenţia asupra unui alt lucru, adăuga el, arătându-i un alt fragment. Acest text este extras din Evan­ghelia Mariei Magdalena.

Sophie habar n-avusese că exista şi o evanghelie a Magdalenei.
"Şi Petru spuse: «Chiar a vorbit Mântuitorul cu o femeie fără ştiinţa noastră? Acum trebuie să ne întoarcem cu toţii şi să ascul­tam de ea? O preferă, oare, pe ea în locul nostru?»

Iar Levi răspunse: «Petru, totdeauna ai fost aprig. Acum te vad cârcotind împotriva femeii ca împotriva unui duşman. Dacă pentru Mântuitor ea a fost vrednică, cine eşti tu să o respingi? Fireşte că Mântuitorul o cunoaşte bine. De aceea a iubit-o mai mult decât pe noi toţi.»"

― Femeia despre care vorbesc, îi explică Teabing, este Maria Magdalena. Petru era gelos pe ea.

― Fiindcă Iisus o prefera?

― Nu numai din cauza asta. În joc era mult mai mult decât sim­pla afecţiune. În momentul despre care se vorbeşte în această evan­ghelie, Iisus bănuieşte că va fi în curând prins şi răstignit. Drept urmare, o povăţuieşte pe Maria Magdalena cum să ducă mai departe Biserica Sa după ce El nu va mai fi. Ca urmare, Petru îşi arată nemulţumirea fiindcă e pe locul doi, după o femeie. Vezi tu, Petru era puţin misogin.

Sophie se străduia să nu piardă firul.

― Vorbim totuşi despre Sfântul Petru! Piatra de temelie pe care Iisus şi-a clădit Biserica.

― Exact acela, cu o singură excepţie. În conformitate cu aceste evanghelii nemodificate, nu lui Petru i-a dat Iisus povăţuiri despre fondarea Bisericii Creştine, ci Mariei Magdalena.

Sophie îl privi neîncrezătoare:

― Vrei să spui că Biserica Creştină urma să fie fondată şi condusă de o femeie?!

― Acesta era planul iniţial. Iisus a fost primul feminist din isto­ria omenirii. El şi-a dorit ca viitorul Bisericii sale să fie încredinţat în mâinile Mariei Magdalena.

― Iar lui Petru nu i-a convenit, interveni Langdon, arătând spre reproducerea după Cina cea de taină. Acesta de aici e Petru! Poţi să vezi că da Vinci ştia prea bine ce sentimente nutrea ucenicul faţă de Magdalena.

Din nou, Sophie rămăsese fără glas. În frescă, Petru era aplecat ameninţător spre Maria Magdalena, schiţând o mişcare de retezare cu palma a gâtului ei. "Acelaşi gest ca în Fecioara între stânci!"

― Uită-te şi aici, continuă Langdon, arătând spre apostolii de lângă Petru. De rău augur, nu ţi se pare?

Mijindu-şi ochii pentru a vedea mai bine, Sophie zări o mână ieşind din mijlocul apostolilor.

― În mâna aceea este, cumva, un pumnal?!

― Da. Şi mai ciudat încă, dacă numeri braţele, vezi că mâna nu aparţine... nimănui. E o mână fără trup. Anonimă.

Sophie simţea că toată povestea asta o copleşeşte.

― Îmi pare rău, dar tot nu înţeleg cum demonstrează toate astea faptul că Maria Magdalena ar fi Sfântul Graal.

― Aha! exclamă Teabing din nou. Aici e buba!

Se duse încă o dată la teancul de cărţi, luă dintre ele o diagramă de mari dimensiuni şi o întinse pe masă. Era un complicat arbore genealogic.

― Puţini oameni îşi dau seama că, pe lângă faptul că era mâna dreaptă a lui Iisus, Magdalena era deja, prin ea însăşi, o femeie puternică.

Sophie observă că deasupra diagramei stătea scris numele familiei:
"TRIBUL LUI VENIAMIN".
― Maria Magdalena e aici, spuse Teabing, punând vârful creionu­lui aproape de vârful arborelui.

― Magdalena era din neamul lui Veniamin?

― Exact. Şi prin vene îi curgea sânge regal.

― Dar eu crezusem că Magdalena era săracă.

Sir Leigh clătină din cap:

― S-a spus despre ea că era o târfă pentru a şterge orice urmă a descendenţei sale nobile.

Sophie privi din nou spre Langdon, ca pentru o confirmare, şi profesorul încuviinţă.

― Dar ce-i păsa Bisericii din acele vremuri dacă Maria Magda­lena avea sânge regal sau nu?

Britanicul surâse:

― Draga mea copilă, nu atât sângele regal al Mariei Magdalena era îngrijorător pentru oamenii Bisericii, cât mai degrabă uniunea ei cu Iisus, care de asemenea avea o origine nobilă. După cum ştii, în Evanghelia după Matei ni se spune că Iisus provenea din nea­mul lui David, fiind un urmaş al regelui Solomon, Regele Iudeilor. Prin căsătoria Sa cu o femeie din neamul lui Veniamin, se uneau două neamuri, creând posibilitatea apariţiei unor pretenţii legitime la tron şi la restauraţia dinastiei regale aşa cum fusese ea în vremea lui Solomon.

Parcă lucrurile începeau să se lege cumva.

Teabing părea şi mai entuziasmat acum:

― Legenda Sfântului Graal este o legendă a sângelui regesc. Când aminteşte despre potirul în care a fost cules sângele lui Hristos, se referă, de fapt, la Maria Magdalena ― pântecele care a purtat descen­denţa regală a lui Iisus.

Cuvintele păreau că dau ocol întregii încăperi, înainte de a fi înregistrate de creierul lui Sophie. "Maria Magdalena a purtat des­cendenţa regală a lui Iisus Hristos?"

― Dar cum a putut El să aibă o descendenţa regală? Decât poate dacă...

Dar se întrerupse şi îi aruncă o privire lui Langdon:

― ... Dacă ei doi au avut un copil, sfârşi profesorul în locul ei.

Sophie rămase înmărmurită.

― Iată, strigă Teabing, cea mai mare mistificare din istoria ome­nirii! Nu numai că Iisus a fost căsătorit, dar a avut şi un copil! Draga mea, Maria Magdalena a fost Potirul cel Sfânt. Ea a fost cea care a purtat descendenţa regală a lui Iisus Hristos ― viţa din care s-a născut rodul sacru!

Simţind cum i se face pielea ca de găină, Sophie bâigui:

― Dar cum a putut fi ţinut ascuns un astfel de secret, atâţia ani?

― Ascuns?! exclamă Teabing. Dar nu a fost deloc ascuns! Nea­mul de sânge regesc al lui Iisus este sursa celei mai vii legende din istoria omenirii, cea a Sfântului Graal. Povestea Mariei Magdalena a fost strigată în cele patru zări secole de-a rândul, prin cele mai di­verse aluzii şi metafore. Istoria ei e prezentă în orice colţişor pe care-l vezi când deschizi ochii!

― Dar documentele Sangreal? Ele conţin dovezi care demon­strează că Iisus a avut urmaşi de sânge regesc?

― Într-adevăr.

― Deci întreaga legendă a Sfântului Graal se referă, de fapt, la sângele regal?

― Exact. Cuvântul Sangreal provine din San Greal, adică Sfântul Graal. Dar la originea sa, termenul era rostit altfel.

Teabing scrise ceva pe o bucată de hârtie şi i-o întinse: "sang real" Brusc, Sophie înţelese semnificaţia celor scrise.