Colegiul de redacţIE

Principiile care stau la baza exercitării funcṭiei publice⁵⁸ sunt:

• 
  legalitate, imparṭialitate şi obiectivitate;
  
• 
  transparenṭă;
  
• 
  eficienṭă şi eficacitate;
  
• 
  responsabilitate, în conformitate cu prevederile legale;
  
• 
  orientare către cetăṭean;
  
• 
  stabilitate în exercitarea funcṭiei publice;
  
• 
  subordonare ierarhică.
  

În legislaṭia română, accesul într-o funcṭie publică este subordonat principiului constituṭional prevăzut de Constituṭia ṭării privind egalitatea între toṭi cetaṭenii ṭării, fără deosebire de rasă, naṭionalitate, limbă, origine, religie, sex, apartenenṭă politică, avere sau origine socială. Aceste dispoziṭii de ordin principial se găsesc reflectate şi în Statutul funcṭionarilor publici, rezultând de aici condiṭiile pe care trebuie să le îndeplinească o persoană pentru a ocupa o funcṭie publică:

• 
  cetaṭenie româna şi domiciliul în România;
  
• 
  să cunoască limba română, scris şi vorbit;
  
• 
  vârsta de minimum 18 ani împliniṭi;
  
• 
  capacitate deplină de exerciṭiu;
  
• 
  stare de sănătate corespunzătoare funcṭiei publice pentru care candidează, atestată pe bază de examen medical de specialitate;
  
• 
  condiṭiile de studii prevăzute de lege pentru funcṭia publică;
  
• 
  conditiile specifice pentru ocuparea funcṭiei publice;
  
• 
  nu a fost condamnată pentru săvârşirea unei infracṭiuni contra umanităṭii, contra statului sau contra autorităṭii, de serviciu sau în legătură cu serviciul, care împiedică înfăptuirea justiṭiei, de fals ori a unor fapte de corupṭie sau a unei infracṭiuni săvârşite cu intenṭie, care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcṭiei publice, cu excepṭia situaṭiei în care a intervenit reabilitarea;
  
• 
  nu a fost destituită dintr-o funcṭie publică sau nu i-a încetat contractul individual de muncă pentru motive disciplinare în ultimii 7 ani;
  
• 
  nu a desfăşurat activitate de poliṭie politică, astfel cum este definită prin lege.
  

Precizările făcute cu privire la clasificarea funcṭiilor publice privesc, desigur, şi pe funcṭionarul public. Persoana numită sau aleasă într-o funcṭie publică cu caracter de permanenṭă în serviciile autorităṭilor publice centrale sau locale, ori în instituṭiile publice care aparṭin acestora este funcṭionarul public.

În unele cazuri, pentru ocuparea unei funcṭii, pot fi stabilite prin lege şi alte condiṭii, cu privire la vârstă, aptitudini, cunoşterea unei limbi străine, efectuarea unui stagiu de specialitate, etc. Asemenea condiṭii speciale se pun mai ales în cazul unor funcṭii politice sau a celor în care persoanele ce urmează să le ocupe sunt desemnate prin alegere.

În acelaşi timp, pentru a avea acces la funcṭia publică, funcṭionarii, de fapt viitorii funcṭionari, au nevoie de o temeinică cultură generală (ceea ce presupune cunoaşterea valorilor majore ale spiritului uman), o bună pregătire juridică (absolut necesară), competenṭă tehnică în domeniul în care vor lucra, precum şi o anumită vocaṭie administrativă ce va trebui cultivată pentru munca organizatorică, atat de esenṭiala în administraṭia publică. Aceste elemente nu pot constitui decât începutul, baza de plecare în formarea funcṭionarilor pentru administraṭia publică.

Pentru ocuparea unei funcṭii publice, persoana fizică trebuie să îndeplinească condiṭiile generale stabilite de Codul muncii privind aptitudinile fizice şi intelectuale şi pregătireă profesională în raport cu funcṭia concretă pe care urmează să o ocupe. Există şi alte condiṭii speciale care creează incompatibilităṭi cu funcṭia publică, cum ar fi:

• 
  persoanele care ocupa funcṭii publice în serviciile Parlamentului, ale Guvernului, ale instituṭiei prezidenṭiale, în ministere şi în instituṭiile centrale subordonate Guvernului nu pot îndeplini o funcṭie salarizată în cadrul regiilor autonome, societăṭilor comerciale sau altor unităṭi cu scop lucrativ;
  
• 
  pe timpul exercitării mandatului de deputat sau senator, funcṭionarul public este suspendat din funcṭie;
  
• 
  funcṭionarii publici din categoria menṭionată nu pot să facă activităṭi de comerṭ, să ia lucrări în antrepriză sau pământ în arendă şi nu pot fi mandatari ai unor persoane în ce priveşte efectuarea unor acte în legătură cu funcṭia pe care o îndeplinesc;
  
• 
  este interzis funcṭionarilor publici să primească cereri a căror rezolvare nu este de competenṭa lor.
  

Pentru crearea şi dezvoltarea unui corp de funcṭionari publici profesionist, stabil şi imparṭial, se înfiinṭează, în subordinea Ministerului Administraṭiei şi Internelor, Agenṭia Naṭională a Funcṭionarilor Publici, organ de specialitate al administraṭiei publice centrale, cu personalitate juridică⁵⁹ şi care are următoarele atribuṭii:

• 
  elaborează politicile şi strategiile privind managementul funcṭiei publice şi al funcṭionarilor publici;
  
• 
  elaborează proiecte de acte normative privind funcṭia publică şi funcṭionarii publici;
  
• 
  controlează modul de aplicare a legislaṭiei privind funcṭia publică şi funcṭionarii publici în cadrul autorităṭilor şi instituṭiilor publice;
  
• 
  elaborează reglementări comune, aplicabile tuturor autorităṭilor şi funcṭiilor publice, precum şi instrucṭiuni privind aplicarea unitară a legislaṭiei în domeniul funcṭiei publice şi funcṭionarilor publici;
  
• 
  elaborează proiectul legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcṭionarii publici;
  
• 
  stabileşte criterii pentru evaluarea activităṭii funcṭionarilor publici;
  
• 
  centralizează propunerile de instruire a funcṭionarilor publici, ca urmare a evaluării performanṭelor profesionale ale acestora;
  
• 
  împreună cu Institutul Naṭional de Administraṭie, stabileşte tematica specifică programelor de formare specializată şi perfecṭionare a funcṭionarilor publici;
  
• 
  întocmeşte şi administrează baza de date cu evidenṭa funcṭiilor publice şi a funcṭionarilor publici;
  
• 
  aprobă condiṭiile de participare şi procedura de organizare a selecṭiei şi recrutării pentru funcṭiile publice generale şi specifice;
  
• 
  realizează redistribuirea funcṭionarilor publici ale căror raporturi de serviciu au încetat din motive neimputabile lor;
  
• 
  coordonează metodologic compartimentele de resurse umane din cadrul autorităṭilor şi instituṭiilor publice şi le acordă asistenṭă de specialitate;
  
• 
  participă la negocieri între Ministerul Administraṭiei şi Internelor şi organizaṭiile sindicale reprezentative ale funcṭionarilor publici;
  
• 
  colaborează cu organisme şi organizaṭii internaṭionale similare;
  
• 
  elaborează anual planul de ocupare a funcṭiilor publice şi îl supune spre aprobare Guvernului;
  
• 
  întocmeşte raportul anual cu privire la managementul funcṭiilor publice şi îl prezintă Guvernului.
  

Agenṭia Naṭională a Funcṭionarilor Publici poate sesiza instanṭa de contencios administrativ⁶⁰ în cazurile în care se încalcă legislaṭia referitoare la funcṭia publică şi funcṭionarii publici sau în cazul refuzului autorităṭilor şi instituṭiilor publice de a aplică prevederile legale în domeniul funcṭiei publice şi al funcṭionarilor publici.

Administraṭia publică fiind o activitate practică, de organizare a realizării şi de realizare în concret a legii, este necesar ca persoanele care candidează la ocuparea unei funcṭii publice să fie supuse, în afara verificării cunoştintelor teoretice, la probe privind modul cum gândesc, cum argumentează o soluṭie, criteriile de alegere a variantei optime din mai multe soluṭii posibile, aptitudinea de a se exprima în mod corect şi coerent, capacitatea de a sesiza spiritul şi scopul legii, interpretând-o şi înṭelegând-o corect⁶¹.

Calităṭile de analiză şi sinteză sunt necesare tuturor funcṭionarilor din administraṭia publică centrală şi locală, iar la cei care exercită funcṭii de execuṭie trebuie să se pună accent mai mare pe soluṭionarea problemelor curente, întocmirea unor acte administrative simple şi efectuarea unor operaṭiuni administrative. Funcṭionarii ce deṭin funcṭii de conducere au un grad mai mare de răspundere şi independenṭă.