Competitivitatea pe bazǎ de inovare a economiei româneşti în contextul Strategiei de la Lisabona

5.4. Infrastructura de inovare

Infrastructura de inovare asigură conexiunea dintre sistemul de cercetare şi cel de inovare, incluzând în special:

• 
  Incubatoarele, care asigură infrastructura de bază pentru firmele innovative nou înfiinţate;
  
• 
  Parcurile tehnologice, care oferă facilităţi pentru experimentare;
  
• 
  Piaţa cunoaşterii (incluzând transferul proprietăţii intelectuale şi transferul tehnologic).
  

Desigur, pot fi imaginate numeroase combinaţii între aceste elemente, incluzând chiar şi canale de finanţare, dar pentru mai multă relevanţă le vom trata separat.
Nu există o evidenţă clară a incubatoarelor de afaceri

Deşi MEC estimează că există aproximatic 50 de incubatoare, nu există nici o listă completă a lor, nici criterii clare prin care o entitate să fie calificată în această catgorie, sau evaluări ale activităţilor acestora. În ultimul timp, un rol crescând în stimularea incubatoarelor revine Agenţiei Naţionale pentru IMM-uri şi Cooperaţie, care oferă o listă cu 20 de incubatoare.

O distincţie importantă ce va trebui urmărită este cea dintre incubatoarele pentru firme inovative şi cele mai generale pentru afaceri, primele având o activitate mai complexă, în condiţiile în care trebuie să ofere o asistenţă mai flexibilă, în ultimă instanţă pentru ceva care nu s-a mai realizat.
Progrese semnificative privind parcurile industriale, tehnologice şi de software

In România, fostul Minister pentru Dezvoltare şi Prognoză a elaborat un program de dezvoltare a parcurilor industriale (aprobat prin HG 1116/2001). Cadrul legislative asigură facilităţi fiscale pentru investitorii în industria prelucrătoare şi activităţile asociate, cu cel mai mare impact în industria tehnologiei informaţiei. Acest program de dezvoltare economică refională a început în 2002, iar experienţa câştigată în implementarea sa va servi pentru formularea politicilor viitoare ce vizează dezvoltarea parcurilor industriale.

O altă direcţie priveşte înfiinţarea parcurilor ştiinţifice şi tehnologice, precum şi a parcurilor de soft într-o serie de oraşe. Atât Ministerul Educaţiei şi Cercetării, cât şi Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei urmăresc să atragă în aceste parcuri în special firmele mici, aflate la început, care nu-şi pot permite să plătească sume mari de bani pentru închirierea spaţiilor sau a utilităţilor publice. Intenţia este de a creea astfel de parcuri în fiecare dintre oraşele care sunt şi centre universitare. Negocierile cu investitorii sunt în stadii avansate în patru-cinci oraşe (Braşov, Bacău, Timişoara and Iaşi), parcul din Galaţii fiind deja în funcţiune.

Companiile de soft localizate în aceste parcuri beneficiază de stimulente reale, atât de la autorităţile centrale (prin scutirea de impozit pentru angajaţi), cât şi de la cele locale (prin chiriile extreme de atractive). Atunci când o companie atinge un nvel de dezvoltare care îi permite să îşi acopere cheltuielile, locul său în cadrul parcului va fi luat de o alta.

Cu toate acestea, se poate spune că politicile de creare a parcurilor ştiinţifice şi tehnologice par să fie mai degrabă orientate către aspecte imobiliare decât către cele specifice dezvoltării tehnologice şi inovării.
Protecţia proprietăţii intelectuale devine o realitate

Cu toate că introducerea cadrului instituţional privind asigurarea protecţiei proprietăţii intelectiuale (PPI) s-a realizat relative recent⁵⁹, acesta şi-a dovedit eficienţa o dată cu scăderea ratei pirateriei, care înregistrase valori alarmante⁶⁰, şi care ar fi reprezentat printre altele un obstacol major pentru dezvoltarea industriei locale de software.

Componenta tehnică a drepturilor de proprietate intelectuală este asigurată coresunzător de OSIM, dar există încă inceritudini privind modalităţile practice de acţiune legală atunci când aceste drepturi sunt încălcate.

PPI poate juca doar un rol pasiv privind piaţa cunoaşterii, acela de atestare a proprietăţii intelectuale în condiţiile adecvate pentru cei care care solicită aceasta. Nu este însă sarcina acestui sistem de a convinge diferiţii actori să-şi protejeze proprietatea intelectuală.

Companiile nu patentează

Aşa cum s-a menţionat în capitolul cinci, numărul cererilor de patente este foarte scăzut, situaţie parţial explicabilă prin gradul scăzut de conştientizare la nivelul întreprinderilor, în condiţiile în care costurile nu sunt mari.

Recenta decizie a MEC de a finanţa doar proiectele care se finalizează printr-o cerere de brevetare va contribui probabil la schimbarea comportamentului în acesată privinţă.
Măsuri recente stimulează transferal tehnologic

Ministerului Educaţiei şi Cercetării a înaintat recent o propunere de decizie guvernamentală cuprinzând Planul naţional privind dezvolarea infrastructurii de inovare şi transfer tehnologic. Programul subliniază importanţa infrastructurii de inovare şi urmăreşte să încurajeze, sub forma ajutorului de stat, actorii care contribuie la dezvoltarea infrastructuriii C-D-I.

Un aspect important al acestei propuneri este acela că vor fi eligibile pentru a primi finanţare doar acele unităţi acreditate entităţi de inovare potrivit HG 406/2003.

Ce se înţelege prin entităţi de inovare? În HG 406/2003 se precizează conditiile de eligibilitate pentru ca o firmă sau un department al unei unităţi de cercetare să fie considerată ca entitate de cercetare. Solicitanţii trebuie să ofere o anumită documentaţie pe baza căreia căreia se evaluează un punctaj, pentru admitere fiind necesar să se obţină cel puţin 70 de puncte dintr-un maxim de 100.

Chiar dacă această iniţiativă urmăreste să creeze o reţea solidă de entităţi, capabile de a conferi substanţă sistemului de inovare, există anumite riscuri. Era efectiv nevoie de aceste definiţii şi restricţii? Răspunsul depinde de o serie de factori, precum capacitatea de a asigura o transparenţa reală a procesului de selecţie (astfel încât să se evite suspiciunile), costurile şi eforturile birocratice presupuse din partea candidaţilor, şi cel mai important, accesul real la resursele publice pentru entităţile calificate. Dacă nu sunt îndeplinite toate aceste conditii, măsura va contribui doar la scaderea şi mai mare a competiţiei pentru finanţarea oferită inovării.

Alte măsuri menite sa încurajeze transferal tehnologic includ⁶¹:

- Programul INVENT (cu o valoare totală de 500 miliarde lei pentru 2004-2006⁶²) destinat susţinerii aplicarii invenţiilor. Din păcate, exista serioase semne de întrebare privind efectele asupra inovării, în condiţiile în care până acum o mare parte a patentelor finanţate prin acest program erau vechi, unele de peste cinci ani.

- Întreprinderile care cofinanţează 50% din activităţile de C-D obţin dreptul deplin de aplicare a rezulatetor. În plus, statul poate finanţa 20% din costurile de aplicare.⁶³

-Ministerul Educaţiei si Cercetarii poate finanţa transferul tehnologic al inovaţiilor realizate în industriile high-tech.⁶⁴ De asemenea, ministerul poate cofinanţa aplicarea rezultatelor cercetării realizate de persoane sub 35 de ani.