Concepte-cheie educație Egalitate Dizabilitate Educație cetățenească pentru Diversitate

DIZABILITATEA ACUM

Resursă pentru profesori

CONCEPTE-CHEIE

• 
  Educație
  
• 
  Egalitate
  
• 
  Dizabilitate
  
• 
  Educație cetățenească pentru Diversitate
  
• 
  Respect pentru toți
  

OBIECTIVE

• 
  Adresarea unor exemple de stereotipuri, prejudecată, discriminare față de persoane cu diferite tipuri de dizabilități
  
• 
  Prezentarea unor noțiuni generale referitoare la dizabilitate
  
• 
  Promovarea egalității și a demnității persoanelor cu dizabilități
  
• 
  Încurajarea unui nivel mai mare de înțelegere și empatie
  
• 
  Promovarea impactului exemplelor pozitive
  
• 
  Dezvoltarea abilităților participative
  
• 
  Generarea unor atitudini și comportamente pozitive în societate
  
• 
  Aplicarea principiilor de solidaritate și curaj civic
  
• 
  Diseminarea, în societate, a informațiilor cu privire la realitatea de viață a persoanelor cu dizabilități
  

CONȚINUT

Materiale de context (Anexa A)

1. 
   Glosar (A1)
   
2. 
   Declarații, convenții și instituții de Drepturile Omului (A2)
   
3. 
   Dizabilitatea și Drepturile Omului (A3)
   
4. 
   Dizabilitatea în România (A4)
   
5. 
   Recomandări pentru școli (A5)
   

Activități de grup sugerate (Anexa B)

1. 
   Este școala mea accesibilă? (B1)
   
2. 
   Vezi abilitatea! – activitate adaptată din manualul Compass (c. 50 minute) (B2)
   

Impactul exemplelor pozitive – studii de caz (Anexa C)

ANEXA A

MATERIALE DE CONTEXT

A1. GLOSAR

STEREOTIPURI

• 
  convingeri sau opinii generalizate despre grupuri de oameni (pot fi pozitive sau negative)
  
• 
  devin dăunătoare când sunt aplicate ridig asupra indivizilor și sunt folosite ca justificare pentru tratamente sau comportamente diferențiale
  

PREJUDECATĂ

• 
  stereotip negativ conținând o evaluare sau o judecată
  
• 
  nu se bazează pe experiențe trăite
  

DISCRIMINARE

• 
  orice distincție/excludere/restricție/preferință bazată pe rasă, cultură, limbă, origine etnică, naționalitate, vârstă, orientare sexuală, dizabilitate, opțiune politică, religie sau orice alte caracteristici, care are ca scop sau efect anularea sau scăderea recunoașterii sau a exercitării, în mod egal, a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului în sfera politică, economică, socială, culturală, sau în orice alt domeniu al vieții publice.
  

• 
  face oamenii neputincioși, îi împiedică să devină cetățeni activi, restricționează dreptul de a accesa piața muncii, dreptul la servicii de sănătate, la educație, sau la locuință.
  
• 
  contrazice principiul de bază al drepturilor omului: toate ființele umane se nasc libere și egale în demnitate și în drepturi
  

DISCURS INSTIGATOR LA URĂ

• 
  manifestare verbală negativă la adresa unui individ sau a unui grup de indivizi – bazată adesea pe prejudecată – prin răspândirea, incitarea, promovarea sau justificarea urii rasiale și a intoleranței
  

DIZABILITATE

• 
  Nu există o definiție universal acceptată a “dizabilității”, însă de-a lungul timpului au existat mai multe încercări de a produce una. În Clasificarea internațională a funcționării, dizabilității și sănătății, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) ia în considerare aspectele sociale ale dizabilității și nu abordează dizabilitatea doar ca pe o disfuncționalitate medicală sau biologică.
  
• 
  Dizabilitatea este un concept în continuă evoluție, rezultând din interacțiunile dintre persoanele cu dizabilități și barierele atitudinale și de mediu care le împiedică să participe pe deplin și real în societate, în mod egal cu ceilalți. Conform Articolului 1, “Persoanele cu dizabilități includ persoanele cu afecțiuni fizice, mentale, intelectuale sau senzoriale de termen-lung. Gradul în care aceste afecțiuni dizabilitează o persoană depinde de nivelul barierelor din societate.” (Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități - 2006)
  

A2. DECLARAȚII, CONVENȚII ȘI INSTITUȚII DE DREPTURILE OMULUI

Toate ființele umane se nasc libere și egale în demnitate și în drepturi.

(Articolul 1, Declarația Universală a Drepturilor Omului)

• 
  Drepturile omului reprezintă standarde adoptate la nivel internațional, bazate pe o serie de valori universale
  
• 
  Drepturile omului se bazează pe ideea că toate ființele omenești sunt demne de respect și că nicio persoană nu trebuie să fie supusă torturii sau tratamentelor inumane sau degradante. Toate ființele umane sunt egale; demnitatea fiecărei persoane trebuie tratată ca valoare fundamentală.
  
• 
  Majoritatea drepturilor omului pot fi restricționate în anumite circumstanțe dacă acest lucru este necesar pentru a proteja drepturilor celorlalți, sau dacă este necesar pentru societatea ca întreg. Anumite drepturi (precum dreptul la viață și dreptul la protecție împotriva tratamentului inuman ori degradant) nu pot fi restricționate niciodată.
  
• 
  Drepturile omului au fost integrate în legislația internațională, creând obligații pentru guvernele din întreaga lume. Guvernele au obligația să asigure faptul că nevoile de bază ale fiecărui individ sunt satisfăcute, incluzând aici nevoia de demnitate personală.
  

Drepturile Omului la nivel internațional (Națiunile Unite)

Declarația Universală a Drepturilor Omului (UDHR)

• 
  adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 10 decembrie 1948
  
• 
  acceptată de fiecare guvern din lume
  
• 
  stabilește drepturile de bază și principiile fundamentale regăsite în fiecare tratat succesiv de drepturile omului
  
• 
  http://www.ohchr.org/EN/UDHR/Documents/UDHR_Translations/rum.pdf
  

Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (ICCPR)

• 
  adoptat de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 16 decembrie 1966
  
• 
  dezvoltă multe dintre drepturile incluse în Declarația Universală a Drepturilor Omului
  
• 
  http://www.irdo.ro/file.php?fisiere_id=80&inline
  

Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale (ICESCR)

• 
  adoptat de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 16 decembrie 1966
  
• 
  acoperă drepturile rămase din Declarația Universală a Drepturilor Omului
  
• 
  http://www.irdo.ro/file.php?fisiere_id=79&inline
  

Convenția Internațională pentru Eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare Rasială

• 
  adoptată de Adunarea Generală a ONU în 1965; în vigoare din 1969
  
• 
  monitorizată de Comisia ONU pentru Eliminarea Discriminării Rasiale (CERD)
  
• 
  își obligă membrii la asumarea eliminării discriminării rasiale și a interzicerii prin lege a discursului instigator la ură
  
• 
  http://www.hotararicedo.ro/files/files/CONVENTIA%20INTERNATIONALA%20PRIVIND%20ELIMINAREA%20TUTUROR%20FORMELOR%20DE%20DISCRIMINARE%20RASIALA.pdf
  

Convenția cu privire la drepturile copilului

• 
  adoptată de Adunarea Generală a ONU la 20 noiembrie 1989; intrată în vigoare la 2 septembrie 1990
  
• 
  cuprinde întreaga serie a drepturilor - civile, politice, economice, sociale și culturale - ale copilului într-un singur document
  

descrie, în cele 41 de articole, drepturile omului care trebuie respectate și protejate pentru fiecare copil cu vârsta sub 18 ani

Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități (CRPD)

• 
  adoptată de Adunarea Generală a ONU la 13 decembrie 2006 și intrată în vigoare la 3 mai 2008
  
• 
  părțile semnatare ale Convenției se obligă să promoveze, să protejeze și să asigure că persoanele cu dizabilități au acces în mod egal la drepturile omului în temeiul legii
  
• 
  http://www.infocons.ro/vault/upload/afiles/1454492120402-conventiaprivinddrepturilepersoanelorcudizabilitati.pdf
  

Drepturile Omului la nivel regional (Consiliul Europei)

Consiliul Europei

Combaterea rasismului și a intoleranței reprezintă una dintre motivațiile principale care au stat la baza creării Consiliului Europei în 1949, rămânând una dintre prioritățile acestuia și în prezent. Pe lângă Convenția Europeană a Drepturilor Omului și alte convenții, Consiliul a stabilit o serie de instrumente specifice pentru combaterea rasismului, discriminării și intoleranței. În 1993 a fost înființată ECRI (Comisia Europeană împotriva Rasismului și Intoleranței), un organism independent de drepturile omului, cu scopul de a monitoriza situația cu privire la rasism, discriminare rasială, xenofobie, antisemitism și intoleranță în fiecare stat membru, precum și pentru a formula recomandări specifice guvernelor și recomandări generale tuturor statelor membre.

Politicile europene pentru tineret includ o dimensiune puternică de învățare interculturală și de combatere a rasismului și prejudecatei. Agenda 2020, principalul document de politică pentru tineret al Consiliului Europei, acordă o importanță deosebită „prevenirii și combaterii tuturor formelor de rasism și discriminare” și recunoaște educația interculturală ca metodă de educație nonformală „relevantă îndeosebi promovării dialogului intercultural și combaterii rasismului și intoleranței”. Câteva dintre acțiunile majore de tineret și politici pentru tineret derulate în vederea combaterii discriminării au fost campaniile europene pentru tineret All Different – All Equal, care au mobilizat tineri împotriva rasismului, antisemitismului, xenofobiei și intoleranței și au încurajat respectul pentru diversitate și drepturile omului, precum și participarea activă. Mii de tineri au participat în diverse activități ale acestei campanii în întreaga Europă.

Convenția Europeană a Drepturilor Omului (ECHR)

• 
  redactată în 1950, intrată în vigoare la 3 septembrie 1953
  
• 
  tratat internațional care protejează drepturile omului și libertățile fundamentale în Europa
  
• 
  Curtea Europeană a Drepturilor Omului a fost înființată în 1959 pentru a monitoriza respectarea Convenției de statele membre ale Consiliului Europei
  
• 
  http://www.echr.coe.int/Documents/Convention_RON.pdf
  

Carta Socială Europeană

• 
  tratat al Consiliului European adoptat în 1961 și revizuit în 1996
  
• 
  garantează drepturile sociale și economice
  
• 
  monitorizată de Comitetul European al Drepturilor sociale
  

https://www.coe.int/t/dghl/monitoring/socialcharter/Presentation/ESCRBooklet/Romanian.pdf

Carta Albă a Dialogului Intercultural („Conviețuind egali în demnitate”) a fost adoptată de Consiliul Europei în 2008 pentru a oferi îndrumări și instrumente analitice și metodologice în vederea promovării dialogului intercultural de factorii de decizie politică și de specialiști. Aceasta promovează abordări interculturale ale diversității culturale, bazate pe demnitate umană și adoptând motto-ul „umanitatea noastră comună și destinul nostru comun”.

Drepturile omului la nivel național

Numeroase țări au inclus protejarea drepturilor omului în legislațiile naționale proprii. În aceste cazuri, posibilele violări ale drepturilor omului pot fi audiate în tribunalele naționale.

A3. DIZABILITATEA ȘI DREPTURILE OMULUI

În anii `90, peste 40 de state au adoptat legislații împotriva discriminării pe fondul dizabilității. Convenția privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități (CRPD) – cea mai recentă, și cea mai complexă recunoaștere a drepturilor persoanelor cu dizabilități – descrie drepturile civile, culturale, politice, sociale și economice ale persoanelor cu dizabilități. Scopul său este să “promoveze, protejeze și asigure accesul persoanelor cu dizabilități la toate drepturile și libertățile fundamentale ale omului, precum și respectul pentru demnitatea lor înnăscută”. CRPD conectează drepturile omului de dizabilitate, făcând astfel drepturile omului la nivel general specifice persoanelor cu dizabilități, și clarificând legislația internațională existentă cu privire la dizabilitate. Chiar dacă un stat nu ratifică CRPD, aceasta îl ajută să interpreteze alte convenții de drepturile omului pe care statul respectiv le adoptă.

Articolul 3 din CRPD descrie următoarele principii generale:

1. 
   respectul pentru demnitatea înnăscută, autonomia individuală (incluzând aici și libertatea unei persoane de a face propriile alegeri), precum și independența persoanelor
   
2. 
   non-discriminarea
   
3. 
   participarea completă și incluziunea în societate
   
4. 
   respectul pentru diferențe și acceptarea persoanelor cu dizabilități ca parte a diversității umane și a umanității
   
5. 
   egalitatea de șanse
   
6. 
   accesibilitatea
   
7. 
   egalitatea între bărbați și femei
   
8. 
   respectul pentru capacitățile de dezvoltare a copiilor cu dizabilități, precum și pentru dreptul copiilor cu dizabilități de a-și păstra identitatea
   

Statele care ratifică CRPD își asumă o serie de obligații generale. Printre altele, acestea se obligă să:

• 
  adopte legislația și alte măsuri administrative corespunzătoare atunci când este necesar
  
• 
  modifice sau să abroge legi, obiceiuri sau practice discriminatorii în mod direct sau indirect
  
• 
  includă dizabilitatea în toate politicile și programele relevante
  
• 
  se abțină de la orice act sau practică incompatibilă cu CRPD
  
• 
  adopte toate măsurile corespunzătoare pentru a elimina discriminarea împotriva persoanelor cu dizabilități de către orice persoană, organizație sau întreprindere privată
  

3 decembrie - Ziua Internațională a Persoanelor cu Dizabilități

În 1992, Adunarea Generală a Națiunilor Unite (ONU) a proclamat 3 decembrie drept Ziua Internațională a Persoanelor cu Dizabilități. Marcarea anuală a acestei date este menită să promoveze drepturile și bunăstarea persoanelor cu dizabilități în toate sferele societății, și să crească nivelul de cunoaștere cu privire la realitatea de viață politică, socială economică și culturală a persoanelor cu dizabilități.

Mediu

Mediul în care trăiește o persoană cu dizabilități are un impact foarte mare asupra experienței de dizabilitate și asupra gradului acesteia. Mediile inaccesibile creează dizabilitate prin crearea barierelor la participare și incluziune socială. Exemple de impact negativ creat de un mediu includ:

• 
  O persoană cu deficiențe de auz fără un interpret în limbajul mimico-gestual
  
• 
  O persoană care folosește scaunul cu rotile, într-o clădire fără o toaletă sau un lift adaptate
  
• 
  O persoană cu deficiență de vedere care folosește un computer fără software de tip screen-reading
  

Mediul poate să fie modificat pentru a îmbunătăți condițiile de sănătate, a preveni deficiențele de diverse tipuri, și a îmbunătăți calitatea vieții persoanelor cu dizabilități. Astfel de schimbări pot fi susținute de legislație, politici, împuternicire, sau dezvoltarea tehnologică. De exemplu:

• 
  Design accesibil al mediului construit și al mijloacelor de transport
  
• 
  Panouri informative în beneficiul persoanelor cu deficient senzoriale
  
• 
  Servicii de suport cu un grad mai ridicat de accesibilitate, în domeniul sănătății, al reabilitării și al educației
  
• 
  Mai multe oportunități de muncă pentru persoanele cu dizabilități
  

Atitudinile și comportamentele negative au un efect advers asupra copiilor și adulților cu dizabilități deopotrivă, rezultând în consecințe negative precum un nivel scăzut al stimei de sine și un grad redus de participare. Atitudinile negative cu privire la dizabilitate pot să rezulte în tratamente negative vis-à-vis de persoanele cu dizabilități, precum:

• 
  Copii care batjocoresc copiii cu dizabilități la școală
  
• 
  Operatori de transport care nu susțin nevoia de acces a pasagerilor cu dizabilități
  
• 
  Angajatori care discriminează persoanele cu dizabilități
  

În unele cazuri, persoanele care se simt hărțuite din cauza dizabilității lor evită să se deplaseze în anumite locuri, să își schimbe rutina, sau chiar să iasă din casă.

Stigmatizarea și discriminarea pot fi combătute, de exemplu, prin contact personal direct cu persoane cu dizabilități, și prin dialog și promovare sociale.

Dizabilitatea este legată de drepturile omului pentru că:

• 
  Persoanele cu dizabilități se confruntă cu inegalități – de exemplu, atunci când li se neagă acces egal la sistemul de sănătate, pe piața muncii, la educație sau în participarea în spațiul politic din cauza dizabilității lor
  
• 
  Persoanele cu dizabilități sunt ținta încălcării repetate a demnității – de exemplu, când sunt subiectul violenței, abuzului, prejudecății, sau lipsei de respect din cauza dizabilității lor.
  
• 
  Unor persoane cu dizabilități le este refuzată autonomia – de exemplu, când sunt închise în instituții împotriva voinței lor, sau când sunt considerate incompetente din punct de vedere legal din cauza dizabilității lor.
  

Majoritatea dintre problemele din zona drepturilor omului privind dizabilitatea au legătură cu discriminarea. Pentru ca persoanele cu dizabilități să beneficieze de acces egal în participarea la societate, acestea au nevoie de eforturi pozitive din partea societății. Acestea pot fi aplicate în domenii precum accesul la informație, sănătate, educație și piața muncii. Acțiunile pozitive promovează reprezentarea anumitor grupuri care au fost în mod repetat ținte ale discriminării, cu scopul de a crea o societate egalitară.

De-a lungul timpului, sistemele de protecție socială precare au îngreunat autonomia persoanelor cu dizabilități. Aceste sisteme ar trebui să faciliteze participarea activă a persoanelor cu dizabilități. De asemenea, incluziunea în societate a persoanelor cu dizabilități necesită implementarea unor politici și programe care înlătură barierele și care garantează exercitarea drepturilor civile, economice, politice și sociale.

Abordarea corectă a dizabilității are ca scop împuternicirea persoanelor cu dizabilități și asigurarea participării active a acestora în viața politică, economică, socială și culturală într-o manieră respectuoasă și adaptată nevoilor acestora. (Înaltul Comisariat al ONU pentru Drepturile Omului)

Conferința Mondială a Drepturilor Omului reafirmă că toate drepturile și libertățile fundamentale ale omului sunt universale și deci protejează și persoanele cu dizabilități. (Declarația Conferinței Mondiale a Drepturilor Omului, 1993)

Modelul medical	Modelul social
Ce nu este în regulă cu tine?	Ce nu este în regulă în societate? Care sunt condițiile sociale, economice, politice și/sau de mediu care trebuie schimbate pentru ca persoanele cu dizabilități să aibă acces integral la toate drepturile?
Sunt dificultățile pe care le întâmpini în înțelegerea celorlalți cauzate de o afecțiune de auz?	Sunt dificultățile pe care le întâmpini în înțelegerea celorlalți un rezultat al incapacității acestora de a comunica cu tine?
Este dizabilitatea ta un factor care te împiedică să te deplasezi atât de des sau de departe cât ți-ai dori?	Există probleme legate de sistemul de transport care te împiedică să te deplasezi atât de des sau de departe cât ți-ai dori?

A4. DIZABILITATEA ÎN ROMÂNIA

Raport de monitorizare a implementării Convenției ONU privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități

(2015)

Art. 9 Accesibilitate

Asigurarea accesului persoanelor cu dizabilități la serviciile de informare, comunicații și sisteme informatice Elaborarea și monitorizarea standardelor minime și instrucțiunilor pentru accesibilizarea serviciilor oferite publicului

– niciun criteriu îndeplinit față de anul 2014

Art. 13 Accesul la justiție

– criteriu îndeplinit: asigurarea accesului persoanelor cu dizabilități la mediul fizic – clădirile instanțelor de judecată

Art. 19 Viața independentă și integrarea în comunitate

Art. 21 Libertatea de expresie și opinie și accesul la informație

Art. 24 – Educația

Statele Părți recunosc dreptul persoanelor cu dizabilități la educație. În vederea realizării acestui drept, fără discriminare și cu respectarea principiului egalității de șanse, Statele Părți vor asigura un sistem educațional incluziv la toate nivelurile, precum și formarea continuă, îndreptată spre:

1. 
   Dezvoltarea pe deplin a potențialului uman, a simțului demnității și a propriei valori, consolidarea respectului pentru drepturile și libertățile fundamentale ale omului și pentru diversitatea umană;
   
2. 
   Dezvoltarea personalității, talentelor și creativității proprii persoanelor cu dizabilități, precum și a abilităților lor mentale și fizice, la potențialul maxim;
   
3. 
   A da posibilitatea persoanelor cu dizabilități să participe efectiv la o societate liberă.
   

În îndeplinirea acestui drept, Statele Părți se vor asigura că:

1. 
   Persoanele cu dizabilități nu sunt excluse din sistemul educational pe criteria de dizabilitate, iar copiii cu dizabilități nu sunt excluși din învățământul primar gratuit și obligatoriu sau din învățământul secundar din cauza dizabilității;
   
2. 
   Persoanele cu dizabilități au acces la învățământul primar incluziv, de calitate și gratuit și la învățământ secundar, în condiții de egalitate cu ceilalți, în comunitățile în care trăiesc;
   
3. 
   Se asigură adaptarea rezonabilă a condițiilor la nevoile individuale;
   
4. 
   Persoanele cu dizabilități primesc sprijinul necesar, în cadrul sistemului educațional, pentru a li se facilita o educație efectivă;
   
5. 
   Se iau măsuri eficiente de sprijin individualizat în amenajarea mediului care să maximizeze progresul școlar și socializarea în conformitate cu obiectivul de integrare deplină.
   

Statele Părți vor asigura persoanelor cu dizabilități posibilitatea de a-și dezvolta competențe care să le faciliteze participarea deplină și egală la procesul de învățământ și ca membri ai comunității. În acest scop, Statele Părți vor lua măsurile adecvate, inclusiv prin:

1. 
   Facilitarea învățării caracterelor Braille, a sistemelor alternative de scriere, a mijloacelor augmentative și alternative, a mijloacelor și formelor de comunicare și orientare și a aptitudinilor de mobilitate precum și facilitarea sprijinului și îndrumării între persoanele cu aceleași probleme;
   
2. 
   Facilitarea învățării limbajului mimico-gestual și promovarea identității lingvistice a persoanelor cu deficiențe de auz;
   
3. 
   Asigurarea educației persoanelor și mai ales a copiilor, care sunt nevăzători, surzi sau cu surdo-cecitate, prin cele mai adecvate și individualizate limbaje, căi și modalități, precum și în medii care să le favorizeze o maximă dezvoltare școlară și socială.
   

Pentru a sprijini exercitarea acestui drept, Statele Părți vor lua măsurile adecvate pentru angajarea de profesori, inclusiv profesori cu dizabilități, calificați în limbajul mimico-gestual și/sau Braille, și pentru formarea profesioniștilor și personalului care lucrează la toate nivelurile educaționale. O astfel de formare va presupune cunoașterea problematicii dizabilității și utilizarea modalităților, mijloacelor și formatelor augmentative și alternative adecvate de comunicare, a tehnicilor și materialelor educaționale potrivite pentru susținerea persoanelor cu dizabilități. Statele Părți se vor asigura că persoanele cu dizabilități pot avea acces la învățământ superior, formare vocațională, educație pentru adulți și formare continua, fără discriminare și în condiții de egalitate cu ceilalți. În acest scop, Statele Părți se vor asigura că persoanelor cu dizabilități li se oferă adaptări adecvate.