Concepte-cheie educație Egalitate Dizabilitate Educație cetățenească pentru Diversitate


Criterii privind accesul la educație



Yüklə 135,8 Kb.
səhifə2/3
tarix02.03.2018
ölçüsü135,8 Kb.
#43657
1   2   3

Criterii privind accesul la educație

  1. Asigurarea accesului copiilor cu dizabilități la învățământul de masă

Pentru acest criteriu, datele au fost adunate de la Inspectoratele Școlare Județene, după care au fost comparate cu rapoartele Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială (ANPIS). Astfel, în 2014, ponderea medie a copiilor cu dizabilități școlarizați pe ciclurile de învățământ primar, gimnazial și liceal în învățământul de masă este, conform Inspectoratelor Județene, de 36%, prin comparative cu 61% ponderea medie a copiilor cu dizabilități în învățământul special. Județele cu cei mai mulți copii cu dizabilități înscriși în învățământul special au fost Vrancea, Cluj și Brașov (100%), Teleorman (98%) și Botoșani (97%).

ANPIS oferă o altă viziune asupra situației. În 2014 au fost verificate 4.306 unități de învățământ, din care 1.666 în mediul urban și 2.640 în mediul rural. În urma verificărilor, reprezentanții ANPIS au susținut că numai 14% din instituțiile de învățământ de masă au copii cu dizabilități înscriși. Totodată, ANPIS a susținut că numărul unităților de învățământ adaptate, în care învață copii/tineri cu dizabilități este de 268, reprezentând 31% din totalul unităților care școlarizează persoane cu deficiențe.

Raportat la totalul copiilor cu dizabilități luați în evidență în România (59.775 la finalul anului 2014), se pare că numai 6,58% dintre aceștia aveau acces la educație. Chiar dacă excludem preșcolarii, situația este deosebit de alarmantă.

În urma raportului de față a fost apreciat că acest criteriu, prin care copiii cu dizabilități din România ar trebui să aibă acces la sistemul de învățământ de masă, nu este îndeplinit.



  1. Adaptarea rezonabilă a condițiilor la nevoile individuale ale copiilor/tinerilor cu dizabilități

Indicator 1: Pondere unități școlare cu rampă de acces (cu elemente accesibilizate)

Element

Pondere accesibilizare

Rampă de acces

32%

Balustradă

56%

Ușă

91%

Lift

0,05%

Toaletă

14%

Indicator 2: Pondere unități școlare cu mobilier adaptat

În urma campaniei de control a ANPIS, s-a mai constatat că în 56% dintre unitățile de învățământ, “existența acestui tip de mobilier nu este necesară”. Astfel, din cele 1.885 de unități valabile analizei rămase, s-a observat că 89% dintre acestea asigură mobilier adaptat persoanelor cu dizabilități.

Indicator 3: Pondere unități școlare dotate cu echipamente/tehnologii asistive pentru copiii cu dizabilități

Potrivit aceluiași raport al ANPIS, în ceea ce privește manualele și cursurile adaptate pentru elevii și studenții cu deficiențe de vedere, inspectorii Autorității au constatat că 147 de unități au nevoie de manuale adaptate. Din acestea, numai 20% respectă drepturile elevilor și studenților cu deficiențe de vedere.

Referitor la echipamentele și softurile asistive, reiese că 31% din școlile cu astfel de necesități le asigură.

Extinzând statisticile în ansamblu, reiese că doar 0,67% din totalul unităților de învățământ dețin manuale și cursuri adaptate pentru elevii și studenții cu deficiențe de vedere și doar 0,92% sunt dotate cu echipamente și softuri de asistare pentru susținerea examenelor. Față de ultimul raport, se poate constata o slabă îmbunătățire (de la 0,5%).

Prin urmare, în urma analizării acestor indicativi cantitativi, criteriul privind adaptarea rezonabilă a condițiilor la nevoile individuale ale copiilor/tinerilor cu dizabilități nu poate fi considerat ca fiind îndeplinit.


  1. Existența cadrelor didactice calificate (în limbajul mimico-gestual sau Braille)

Art. 25 Sănătatea

Art. 27 Munca și angajarea în muncă – niciun criteriu îndeplinit față de anul 2013

Art. 29 Participarea la viața politică și publică

Criteriu îndeplinit: participarea persoanelor cu dizabilități la viața publică, în cadrul organizațiilor neguvernamentale, a partidelor politice etc.



Art. 30 Participarea la viața culturală, activități recreative, timp liber și sport

  • Asigurarea accesului la materiale culturale persoanelor cu dizabilități

  • Asigurarea accesului la viața culturală a persoanelor cu dizabilități

  • Posibilitatea dezvoltării și utilizării potențialului creator, artistic și intelectual

Convenția privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, adoptată la New York de Adunarea Generală a O.N.U. la 13 decembrie 2006, deschisă spre semnare la 30 martie 2007, semnată de România la 26 septembrie 2007 şi intrată în vigoare în data de 3 mai 2008

Legea 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap

http://www.dreptonline.ro/legislatie/lege_protectia_persoane_handicap_448_2006_rep_2008.php

În data de 30.06.2017 a fost publicată în Monitorul Oficial al României la nr. 508 (Partea I), Ordonanța de Urgență pentru modificarea și completarea unor acte normative, care aduce o serie de modificări importante în Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.

Art. I. -

Începând cu data de 1 septembrie 2017, Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 3 ianuarie 2008, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:

https://lege5.ro/Gratuit/ge3dqmrzgmya/ordonanta-de-urgenta-nr-60-2017-pentru-modificarea-si-completarea-legii-nr-448-2006-privind-protectia-si-promovarea-drepturilor-persoanelor-cu-handicap

La 3 decembrie 2016, Ziua Internațională a Persoanelor cu Dizabilități, domnul Matei Ghigiu (reprezentant al Ministerului Fondurilor Europene) a publicat o serie de obiective pe care guvernul român ar trebui să le adopte pentru a îmbunătăți situația persoanelor cu dizabilități din România:


  • un mediu educațional disponibil, accesibil, incluziv și adaptat pentru toți copiii și tinerii cu dizabilități

  • accesibilitate, în primul rând pentru accelerarea procesului de incluziune a persoanelor cu dizabilități

(Accesibilitatea se referă la o gamă de produse, instrumente, servicii, sau medii adaptate persoanelor cu dizabilități)

  • instituții puternice, vizionare, pentru care respectul pentru drepturile persoanelor cu dizabilități și incluziunea socială a acestora să fie o prioritate

  • o viață independentă, cu rolul de catalizator pentru incluziune și acces la educație și la piața muncii pentru persoanele cu dizabilități

  • crearea unui studiu național și a unui centru de resurse în domeniul dizabilității

  • crearea unui centru-pilot pentru viață independentă

  • o legislație nouă și modernă în domeniul dizabilității, bazată pe principiile și obiectivele Convenției privind drepturile persoanelor cu dizabilități (CRPD)

  • includerea celor 70.000 persoane cu dizabilități în piața muncii în cursul următorilor 7 ani

  • informații centralizate în domeniul dizabilității, colectarea și actualizarea lor fiind condiția indispensabilă pe care politicile publice din domeniul dizabilității ar trebui să se bazeze în următorii 7 ani

  • finanțarea cercetării și a start-up-urilor care produc/aduc inovații în domeniul aparatelor asistive pentru persoanele cu dizabilități

  • înaintarea candidaturii municipiului București în competiția Access City Award în 2019, an în care România va deține, între ianuarie și august, Președinția Consiliului Europei.

Link-uri utile:

  • Consiliul Național al Dizabilității din România – CNDR (http://fcndr.ro/)

  • Federația ONPHR: Organizația Națională a Persoanelor cu Handicap din România (http://onphr.ro/)

  • Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Dizabilități (http://anpd.gov.ro/web/)

A5. RECOMANDĂRI PENTRU ȘCOLI

Persoanele cu dizabilități au Drepturi (www.discoverhumanrights.org)



Obiective:

  • Elevii vor înțelege ce înseamnă accesibilitatea

  • Elevii vor evalua nivelul de accesibilitate al propriei școli

  • Elevii vor identifica accesibilitatea ca drept fundamental al omului

Întrebare: Este școala mea accesibilă persoanelor cu dizabilități?

Raportul mondial privind dizabilitatea

Dreptul fundamental al tuturor oamenilor la educație a fost definit pentru prima data în Declarația Universală a Drepturilor Omului a Organizației Națiunilor Unite în 1948 și dezvoltat ulterior într-o serie de convenții internaționale, printre care și Convenția cu privire la drepturile copilului și, mai recent, în Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități (CRPD).

În 1994, Conferința Mondială asupra Educației Speciale, desfășurată în Salamanca, Spania, a rezultat într- o declarație și un cadru de acțiune. Declarația de la Salamanca a încurajat guvernele să conceapă sisteme educaționale care să răspundă la cerințe individuale, astfel încât toți participanții la educație să beneficieze de acces la școli normale bazate pe o pedagogie adresată tuturor copiilor.

Education for All Movement este o mișcare globală menită să ofere educație de bază tuturor copiilor, tinerilor și adulților. Guverne din întreaga lume și-au asumat să atingă, până în 2015, următoarele șase obiective: să dezvolte sistemul de sănătate și de educație pentru copii; să garanteze educație gratuită și obligatorie pentru toți; să promoveze abilități de învățare tuturor tinerilor și adulților; să ridice gradul de alfabetizare în rândul adulților cu 50%; să obțină o paritate de gen până în 2005; și să îmbunătățească calitatea educației.

În Articolul 24, CRPD subliniază nevoia guvernelor de a asigura acces egal la un “sistem educațional incluziv la toate nivelurile” și de a oferi servicii de acomodare și de sprijin individual persoanelor cu dizabilități cu scopul de a le facilita procesul de educație.



Sensul larg al incluziunii presupune că educația pentru toți copiii, inclusiv cei cu dizabilități, ar trebui să funcționeze sub responsabilitatea ministerelor de educație sau a echivalentelor acestora, cu regulamente și proceduri comune. Conform acestui model, educația poate să aibă loc într-o serie de medii – școli și centre speciale, clase speciale în școli integrate, sau clase integrate în școli integrate – urmând principiul “celui mai puțin restrictiv mediu”. Această interpretare presupune faptul că toți copiii pot fi educați și că, indiferent de mediu sau de adaptările necesare, toți elevii ar trebui să aibă acces la o programă școlară relevantă și care produce rezultate relevante.

Într-un sens mai restrâns al incluziunii, toți copiii cu dizabilități ar trebui educați în clase integrate, alături de colegi de vârste similare. Această abordare subliniază nevoia schimbării întregului sistem școlar.

Educația incluzivă presupune identificarea și eliminarea barierelor și garantarea unei acomodări, facilitând, pentru fiecare elev, participarea activă și dezvoltarea în medii școlare integrate.

Factorii decizionali trebuie să demonstreze modul în care politicile și practicile de profil contribuie la un nivel ridicat de incluziune a copiilor cu dizabilități și la rezultate îmbunătățite în domeniul educației.

Numărul copiilor cu dizabilități care beneficiază de educație fie în sistemul școlar integrat, fie în cel segregat, variază de la o țară la alta; nicio țară nu beneficiază de un sistem în totalitate incluziv. De exemplu, în Statele Unite ale Americii, sistemul tinde să plaseze copiii în mediile școlare cel mai integrate posibil, oferind în același timp îngrijire specializată acolo unde este necesar. Nevoile educaționale trebuie analizate din perspectiva avantajelor pentru individ și a resurselor umane și financiare disponibile în contextul național dat.



Oferirea unui sprijin adițional

În mod ideal și atunci când este cazul, școlile ar trebui să benefieze de acces la pedagogi de specialitate. Profesorii de sprijin sunt folosiți din ce în ce mai des în clase integrate. Rolurile lor variază în funcție de context, dar rolul lor principal este de a sprijini copiii cu dizabilități în participarea lor în clasele integrate – nu trebuie confundați cu profesorii suplinitori. Există pericolul ca utilizarea pe o perioadă lungă a profesorilor de sprijin să descurajeze abordări mai flexibille și să distanțeze copiii cu dizabilități de colectiv. Profesorii de sprijin nu trebuie să împiedice copiii cu dizabilități să interacționeze cu alți copii sau să se implice în activități potrivite vârstei lor.

Identificarea și intervenția realizate din timp pot să reducă nivelul de asistență educațională de care copiii cu dizabilități ar putea avea nevoie la clasă, asigurându-le totodată atingerea potențialului lor deplin. Copiii cu dizabilități necesită uneori acces la profesioniști în domeniul sănătății și al educației, precum terapeuți ocupaționali, psihoterapeuți și psihologi educaționali care să îi sprijine în procesul de învățare.

Valorificarea resurselor existente care să sprijine procesul de învățare este de asemenea importantă, îndeosebi în medii școlare precare. De exemplu, cu toate că, uneori, școlile din medii rurale sărace au clase cu un număr mai mare de elevi și dispun de mai puține resurse materiale, un nivel sporit de implicare și atitudinile pozitive pot să fie construite local. Acolo unde există, școlile speciale pot fi benefice în vederea unei expertize a dizabilității (identificare și intervenție timpurii) și a unor centre de pregătire și de atragere de resurse. În medii cu un nivel scăzut al resurselor, profesorii itineranți pot constitui o resursă eficientă în asistarea dezvoltării unor abilități ale copiilor cu dizabilități – precum limbajul Braille, orientare și mobilitate – și în dezvoltarea materialelor pedagogice.

Acolo unde domină școlile segregate, existența unor profesori de educație specială care să facă tranziția spre un sistem incluziv trebuie să constituie o prioritate. Un sistem educațional incluziv presupune o colaborare între școlile speciale și școlile integrate.

Recunoașterea și adresarea diferențelor individuale

E nevoie ca sistemele educaționale să se îndepărteze de pedagogiile tradiționale și să adopte abordări centrate pe elev, care recunosc că fiecare individ are abilitatea de a învăța și un mod specific de învățare. Programa școlară, metodele și materialele pedagogice, sistemele de evaluare și examinare, precum și gestionarea orelor de clasă trebuie să fie toate accesibile și flexibile pentru a sprijini diferitele tipare de învățare.

Practicile de evaluare pot să faciliteze sau să îngreuneze incluziunea. De multe ori, nevoia de a atinge un nivel de excelență academică dominică culturile școlare, astfel că politicile de incluziune trebuie să asigure tuturor copiilor atingerea potențialului.

În 2015, Agenția Europeană pentru Dezvoltarea Educației Speciale a studiat forme de evaluare care să sprijine incluziunea în medii școlare integrate. Studiul a adresat modalități de tranziție de la o abordare de deficit, îndeosebi medicală, la una educațională sau interactivă. Au fost propuse următoarele principii:



  • procedurile de evaluare trebuie să promoveze educația pentru toți elevii

  • toți elevii trebuie să aibă dreptul să facă parte din toate procedurile de evaluare

  • nevoile elevilor cu dizabilități trebuie luate în considerare în cadrul tuturor politicilor de evaluare generală, precum și în cadrul politicilor de evaluare adresată specific dizabilității

  • trebuie să existe o complementaritate a procedurilor de evaluare

  • rolul procedurilor de evaluare este să promoveze diversitatea prin identificarea și valorificarea progresului și rezultatelor fiecărui elev

  • procedurile de evaluare incluzive trebuie să aibă ca scop explicit prevenirea segregării prin evitarea formelor de etichetare. Ele trebuie să pună accentul pe practici pedagogice care încurajează un nivel ridicat de incluziune într-un mediu educațional integrat.

Înlăturarea barierelor fizice

La baza politicilor de acces la educație trebuie să se regăsească principiile unui design universal. Numeroase bariere fizice sunt relativ ușor de depășit: modificarea configurației clasei este o soluție care poate să contribuie major. Incorporarea unui design universal în planurile noi ale clădirii este o soluție mai ieftină decât realizarea tuturor modificărilor necesare într-o clădire veche.



Depășirea atitudinilor negative

Prezența fizică a copiilor cu dizabilități în școli nu le asigură în mod automat participarea. Pentru ca participarea să fie relevantă și să producă rezultate școlare pozitive, principiile școlii – valorificarea diversității și oferirea unui mediu sigur și încurajator – sunt critice.

Atitudinile profesorilor sunt critice în asigurarea participării continue a copiilor cu dizabilități și a includerii acestora în activitățile școlare ale clasei.

Adresarea barierelor în educație

Asigurarea incluziunii copiilor cu dizabilități în sistemul de educație presupune atât modificări la nivel sistemic, cât și la cel școlar. Ca în cazul altor modificări complexe, acestea presupun viziune, aptitudini, stimulente, resurse și un plan de acțiune. Unul dintre cele mai importante elemente dintr-un sistem educațional incluziv este o conducere puternică și continuă la nivel național și la cel școlar – neutru în ceea ce privește costul.



Adoptarea unor strategii de promovare a incluziunii:

  • investiți în educația copiilor cât mai aproape de sistemul integrat. Acest lucru presupune inclusiv stabilirea unor legături între facilitățile sistemului de educație specială și școlile integrate.

  • nu construiți o nouă școală specială dacă nu există școli special. În schimb, utilizați resursele existente pentru a oferi sprijin suplimentar copiilor cu dizabilități din școlile integrate.

  • asigurați o infrastructură educațională incluzivă– de exemplu, autorizați standard minime de accesibilitate pentru a permite accesul copiilor cu dizabilități la școală. Transportul accesibil este de asemenea vital.

  • informați profesorii cu privire la responsabilitățile lor în raport cu toți copiii și îmbunătățiți abilitățile pedagogice ale acestora în relația cu copiii cu dizabilități.

  • sprijiniți școlile și profesorii să facă tranziția de la modelul tradițional la abordări flexibile care vin în întâmpinarea copiilor cu dizabilități. În absența unor specialiști, utilizați servicii existente de reabilitare pentru a sprijini copiii în medii educaționale. În absența unor astfel de resurse încercați să dezvoltați aceste servicii în mod treptat.

  • luați în considerare introducerea unor asistenți pedagogici pentru a oferi sprijin suplimentar copiilor cu dizabilități, asigurându-vă totodată că acest lucru nu îi izolează de alți elevi.



  • Bariere fizice: something that prevents a person from physically accomplishing a task (e.g., lack of ramps for people in wheelchairs)

  • Bariere informaționale: something that prevents a person from obtaining information (e.g., information not available in alternative formats)

  • Bariere instituționale: Organizational policies or practices that restrict the involvement of persons with disabilities (e.g., strict time commitments)

  • Bariere de atitudine: An attitude which prevents a person from accomplishing a task (e.g., discrimination, bullying from peers)

Scoateți în evidență abilitățile, nu limitările.

Explicați faptul că dizabilitatea nu ar trebui înțeleasă în termenii unei provocări care trebuie depășită. Nu spuneți “oamenii reușesc în ciuda unei dizabilități.” Reușitele nu devin extraordinare pentru că sunt realizate de o persoană cu dizabilitate. Ceea ce devine extraordinary este efortul pe care persoanele cu dizabilități trebuie să îl depună și barierele pe care acestea trebuie să le depășească pentru a putea să realizeze activități dintre cele mai obișnuite.

Utilizați termenul dizabilitate pentru a vă referi la o barieră creată de societate sau de mediu, pentru a indica o limitare funcțională care intervine în abilitățile psihice, fizice sau senzoriale ale unei persoane, precum mersul, vorbitul, auzul, și învățarea (vezi Modelul social –A3).

Promovați înțelegerea, respectul, demnitatea și o abordare pozitivă.



ANEXA B

ACTIVITĂȚI DE GRUP

B1. ESTE ȘCOALA MEA ACCESIBILĂ?

Obiective:



  • Elevii vor înțelege ce înseamnă accesibilitatea

  • Elevii vor analiza nivelul de accesibilitate din școala lor

  • Elevii vor identifica accesibilitatea ca drept fundamental al omului

Evaluarea nivelului de accesibilitate pentru persoanele cu dizabilități în mediul școlar

Puteți să identificați simbolul internațional de acces (conturul unei persoane în scaun cu rotile) la intrarea în școală?

Există programe sportive pentru elevii cu dizabilități, sau programme sportive predate de un personal didactic cu dizabilități?

Există mijloace de transport în comun care să faciliteze traseul de la domiciliu la școală pentru persoane cu dizabilități?

Există spații retrase, liniștite pentru elevii cu deficiențe de atenție/învățare?

Există rampe la intrare? Există balustrade atașate tuturor treptelor?

În general, considerați că elevii cu dizabilități beneficiază de oportunități viabile, adaptate de învățare în școală?

Există un lift funcțional în clădire? Dacă nu, există un număr suficient de săli de clasă la primul etaj pentru toți elevii care se deplasează în scaune cu rotile?

Există mese în spațiile comune (laboratoare de informatică, biblioteci, cantine) și în sălile de clasă, suficient de înalte pentru persoanele care se deplasează în scaune cu rotile?

Sunt alarmele de siguranță, telefoanele publice și/sau comenzile de control (lumină, încălzire, aer condiționat, ferestre) la îndemâna persoanelor care se deplasează în scaune cu rotile?

Care este distanța dintre spațiile amenajate pentru parcare și clădirea școlii? Sunt aceste spații marcate în mod clar cu simbolul internațional de acces pentru dizabilitate?

Există un plan de ieșire de urgență adaptat nevoilor persoanelor cu dizabilități?

Există manuale în limbaj Braille pentru elevii cu deficiențe de vedere?

Are there classes provided in sign language for students who are hard of hearing or deaf?

Ce metode sunt utilizate pentru incluziunea elevilor cu dizabilități fizice, mentale,de dezvoltare și/sau de învățare în cadrul activităților didactice?

Există forme de tehnologie asistivă disponibile pentru elevii cu dizabilități?

Discutați cu elevii:

  • Cum poate accesibilitatea să aducă o contribuție în viața persoanelor cu dizabilități într-o instituție de învățământ?

  • Cum poate lipsa accesibilității să afecteze persoanele cu dizabilități într-o instituție de învățământ?

  • Ce schimbări considerați că ar putea fi aduse în instituția de învățământ pentru a îmbunătăți nivelul de accesibilitate?

Rugați elevii să își imagineze 3 posibile modificări pe care le-ar încuraja în mediul școlar în vederea creșterii nivelului de accesibilitate pentru elevii/profesorii cu dizabilități.

B2. VEZI ABILITATEA!

Yüklə 135,8 Kb.

Dostları ilə paylaş:
1   2   3




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin