Conversaţii cu dumnezeu

De ce ai dori să ai un astfel de drept?

Singurul motiv pentru care o altă persoană nu şi-ar ţine cuvântul în faţa ta ar fi că nu vrea să o facă, sau că simte că nu poate ceea ce este acelaşi lucru.

Şi dacă o persoană nu vrea să-şi ţină cuvântul sau pentru un anumit motiv simte că nu poate, de ce ai vrea să o facă?

Chiar vrei ca cineva să respecte o înţelegere pe care nu vrea să o respecte? Chiar crezi că oamenii pot fi forţaţi să facă lucruri pe care simt că nu le pot face? De ce vrei tu să forţezi pe cineva să facă ceva împotriva voinţei lui?

Ia încearcă următorul motiv: pentru că a lăsa pe cineva să nu facă ceea ce spunea că intenţiona să facă, mi-ar aduce mie, sau familiei mele un prejudiciu.

Deci pentru a evita să ţi se facă un rău, eşti gata să faci tu însuţi un rău.

Nu înţeleg, cum i-aş putea face rău altuia, cerându-i doar să-şi ţină cuvântul?

El şi l-ar ţine de bunăvoie dacă l-ai face să înţeleagă că nerespectându-l face un lucru rău.

Prin urmare, ar trebui să suport eu răul făcut sau să privesc cum li se face un rău copiilor şi familiei mele, mai degrabă decât să-i fac rău celui care a făcut o promisiune, cerându-i să-şi ţină cuvântul?

Crezi cu adevărat că dacă-l obligi pe altui să-ţi ţină cuvântul în felul acesta nu ţi se mai face ţie vreun rău?

Adevăr îţi spun Eu ţie: S-a făcut mai mult rău altora de către persoane care duc vieţi pline de disperare tăcută (adică cei care fac ceea ce simt că,trebuie să facă), decât s-a făcut vreodată de către persoane care fac de bună voie ceea ce vor să facă.

Când îi dai unei persoane libertatea, îndepărtezi pericolul, nu îl creşti.

Da, a elibera pe cineva de o promisiune sau un angajament faţă de tine, poate părea a fi ceva care îţi face rău pe moment, dar nu îţi va face niciodată rău pe termen lung, deoarece, atunci când îi dai cuiva libertatea îţi dai de asemenea ţie însuţi libertatea. Şi, astfel, te eliberezi de suferinţe şi tristeţi, de atacuri asupra demnităţii tale şi a valorii tale ca om, fapt inevitabil atunci când forţezi o altă persoană să-şi ţină o promisiune pe care nu vrea să o ţină.

Răul făcut pe lungă durată va fi mult mai mare decât cel făcut pe scurtă durată, după cum a descoperit aproape oricine care a încercat să forţeze pe altcineva să-şi ţină cuvântul.

Aceeaşi idee este valabilă şi în afaceri? Cum poate face lumea afaceri în felul acesta?

În realitate, acesta este singurul mod sănătos de a face afaceri.

Problema care confruntă întreaga voastră societate în clipa acesta este faptul că ea se bazează pe forţă. Forţa legală (ceea ce voi numiţi forţa legii) şi, mult prea adesea forţa fizică (ceea ce voi numiţi forţele armate ale lumii).

Nu aţi învăţat încă să folosiţi arta convingerii.

Cum i-am convinge pe oamenii de afaceri să-şi respecte termenii contractelor şi să-şi ţină cuvântul, dacă nu prin forţă legală, forţa legii exercitată în tribunale?

Dacă luăm în considerare etica civilizaţiei voastre actuale, e posibil să nu existe un alt mod. Dar, o dată cu o schimbare a acestei etici, modul în care voi vă străduiţi să-i împiedicaţi acum pe oamenii de afaceri, şi pe oricine de fapt, de la a-şi încălca cuvântul va apare foarte primitiv.

Poţi să explici?

Acum voi folosiţi forţa pentru a vă asigura că astfel de înţelegeri sunt respectate. Atunci când etica voastră se va schimba şi va include înţelegerea că voi sunteţi cu toţii Unul nu veţi mai folosi niciodată forţa deoarece aceasta ar face rău Sinelui vostru. Nu vă veţi mai plezni cu mâna dreaptă peste mâna stângă

Chiar dacă mâna stângă ne sugrumă?

Acesta este un alt lucru care nu s-ar mai întâmpla. Aţi înceta de a vă mai sugruma pe voi înşivă. Nu vă veţi mai muşca nasul ca să-i faceţi în ciudă feţei. Nu veţi mai încălca cuvântul dat şi, desigur înţelegerile voastre ar fi cu totul altele.

Nu aţi mai fi de acord să daţi ceva de valoare cuiva, numai dacă acea persoană are ceva valoros să vă dea în schimb. Nu v-aţi mai reţine de la a da sau împărţi ceva cu altul decât dacă primiţi o recompensă corespunzătoare.

Aţi da şi aţi împărţi cu alţii în mod automat şi astfel ar exista mai puţine contracte de încălcat, deoarece un contract se referă la schimbări de bunuri şi servicii, în timp ce viaţa voastră se referă la a da bunuri şi servicii indiferent de ce fel de schimb este vorba şi dacă el are sau nu loc.

În acest fel unilateral de a da s-ar găsi salvarea voastră pentru că aţi descoperi ce experienţă a trăit Dumnezeu: faptul că ceea ce îi dai altuia, îţi dai ţie Însuţi. Bine faci bine găseşti.

Tot ceea ce pleacă de la tine se întoarce către tine.

De şapte ori mai mult. Prin urmare nu trebuie să-ţi faci griji în ceea ce priveşte cât urmează să primeşti înapoi. Trebuie să-ţi faci griji numai în legătură cu ce urmează să dai de la tine. Viaţa înseamnă a crea dăruire de cea mai înaltă calitate, şi nu primire de cea mai înaltă calitate.

Uiţi în permanenţă. Dar viaţa nu înseamnă a te uita la ce primeşti. Viaţa înseamnă a te uita la ce dai şi pentru a face aceasta trebuie să uiţi ce ţi-au făcut alţii, să-i ierţi, în special pe cei care nu ţi-au dat ceea ce tu credeai că urma să primeşti.

Această modificare în gândire va aduce după ea o schimbare completă a modului vostru de a vedea lucrurile. Astăzi, ceea ce numiţi voi succes este în mare măsură cântărit după cât de mult primiţi, după cât de multe onoruri, cât de mulţi bani şi câtă putere şi câte posesiuni acumulaţi în cadrul Noului Mod de a Gândi, succesul va fi cântărit după cât îi veţi face pe alţii să acumuleze.

Ironia va consta în faptul că cu cât îi veţi face pe alţii să acumuleze mai mult, cu atât veţi acumula voi, fără nici un efort. Fără contracte, fără înţelegeri, fără târguit, şi fără negocieri sau procese sau tribunale care să vă forţeze să daţi unul altuia ceea ce aţi promis.

În viitorul sistem economic nu veţi face ceva pentru profitul personal, ci pentru evoluţia personală care va fi profitul vostru Iar profitul, în termeni materiali vă va veni pe măsură ce veţi deveni o versiune mai mare şi mai grandioasă a lui Cine Sunteţi Voi cu Adevărat.

Atunci a folosi forţa pentru a sili pe cineva să vă dea ceva deoarece a spus că o va face, vă va părea un lucra absolut primitiv. Dacă celălalt nu-şi va ţine angajamentul, pur şi simplu îi veţi permite să meargă pe drumul lui să-şi facă propriile alegeri şi să-şi creeze propria experienţă despre el însuşi. Şi nu veţi avea nevoie de nimic din ceea ce el nu v-a dat pentru că veţi şti că de unde ţi s-a dat, ţi se va mai da, şi că voi sunteţi sursa, şi nu el.
Stai! M-am prins. Am însă senzaţia că ne-am îndepărtat de la subiect. Întreaga discuţie a început când te-am întrebat despre dragoste şi dacă fiinţele umane îşi vor da voie să o exprime în mod neîngrădit. Iar aceasta a dus la o întrebare legată de căsătoriile deschise. Şi, dintr-o dată, am deviat şi am ajuns aici.

Nu chiar. Tot ceea ce am discutat aici este pertinent. Şi aceasta conduce în mod perfect la întrebările legate de aşa zisele societăţi iluminate mult mai evoluate. Deoarece în societăţile foarte evoluate nu există nici căsătorie şi nici afaceri, şi nici oricare dintre conceptele sociale artificiale pe care le-aţi creat pentru a vă ţine societatea la un loc.

Da, bine, ajungem şi acolo cât de curând. Acum aş dori să încheiem acest subiect. Ai afirmat nişte lucruri care m-au intrigat. După cum înţeleg eu, totul se reduce la faptul că majoritatea fiinţelor umane nu-şi pot ţine promisiunile şi, prin urmare, n-ar trebui să le facă. Aceasta aproape că sabotează instituţia căsătoriei.

Îmi place cum ai folosit cuvântul instituţie aici. Majoritatea oamenilor consideră că atunci când sunt în cadrul unei căsătorii ei sunt într-o instituţie.

Da, e ca şi cum aş zice instituţie de sănătate mintală sau de ispăşire de pedeapsă penală sau chiar o instituţie de învăţământ superior!

Exact. Precis. Chiar ăsta e sentimentul pe care-l au majoritatea oamenilor.

Glumeam, dar n-aş zice majoritatea oamenilor. Mai există încă milioane de oameni care iubesc instituţia căsătoriei şi vor să o protejeze.

Am rezerve în privinţa asta. Majoritatea oamenilor suportă greu căsnicia şi nu le place efectul pe care aceasta îl are asupra lor.

Statisticile mondiale asupra divorţurilor dovedesc acest lucru.

Prin urmare spui că instituţia căsniciei ar trebui să dispară.

Nu am nici un fel de preferinţă în această problemă, am numai ştiu, ştiu deja, observaţii.

Bravo! Vreţi să faceţi din mine un Dumnezeu care are preferinţe, ceea ce Eu nu sunt. Mulţumesc că măcar tu te străduieşti să n-o mai faci.

N-am sabotat numai căsătoria, acum sabotăm şi religia!

E adevărat că religiile n-ar putea exista dacă întregul neam omenesc ar înţelege că Dumnezeu nu are preferinţe şi asta din cauză că religia susţine că este o afirmare a preferinţelor lui Dumnezeu.

Iar dacă Tu nu ai preferinţe, atunci religia trebuie că este o minciună.

Ei bine e un cuvânt dur. Aş numi-o ficţiune. Este ceva inventat de voi.

Tot aşa cum am inventat ficţiunea că Dumnezeu preferă ca noi să fim căsătoriţi?

Da. Eu nu prefer nimic de genul acesta. Observ însă că voi o faceţi.

De ce? De ce preferăm noi căsătoria, dacă ştim că este un lucru atât de dificil?

Deoarece căsătoria a fost unicul mod prin care aţi gândit că puteţi aduce veşnicia, eternitatea, în experienţa voastră legată de dragoste.

A fost singurul mod prin care o femeie îşi avea garantat sprijinul şi supravieţuirea şi singurul mod prin care un bărbat putea să garanteze disponibilitate constantă în privinţa sexului şi companiei.

Prin urmare, s-a creat o convenţie socială. S-a stabilit un târg. Tu îmi dai asta şi eu îţi dau aia în această privinţă, totul semăna foarte mult cu o afacere. Se făcea un contract. Şi, întrucât ambele părţi aveau nevoie de o întărire a acestui contract, s-a spus că el este un pact sfânt cu Dumnezeu care-i va pedepsi pe cei ce-l încalcă.

Mai târziu, când treaba asta n-a mai ţinut aţi creat legi făcute de om pentru a-l întări.

Dar nici măcar asta n-a ţinut.

Nici aşa numitele legi ale lui Dumnezeu şi nici legile omului nu au putut să-i oprească pe oameni de la a-şi încălca jurămintele maritale.

Cum aşa?

Deoarece aceste jurăminte, în modul în care le-aţi construit voi se împotrivesc singurei legi care contează

Care e aceea?

Legea naturală.

Dar e în natura lucrurilor ca viaţa să exprime unitate, Unime. Nu asta ar trebui să înţeleg eu din tot ce s-a spus până acum? Iar căsătoria este cel mai frumos mod în care noi putem exprima acest adevăr. Ştii, Tu, ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu desfacă, şi altele de genul acesta.

Căsătoria aşa cum o practicaţi majoritatea dintre voi nu e un lucru deosebit de frumos. Pentru că ea încalcă două dintre cele trei aspecte a ceea ce este adevărat de la natură pentru fiecare fiinţă umană.

Vrei să mai spui o dată? Cred că tocmai încep să înţeleg

Bine. Să o luăm de la capăt.

Cine Sunteţi Voi este dragoste.

Dragostea este neîngrădită, eternă şi liberă.

Prin urmare, aceasta sunteţi voi. Aceasta este natura lui Cine Sunteţi. Voi sunteţi neîngrădiţi eterni şi liberi prin natura voastră.

Orice concept artificial, social, moral, religios, filozofic, economic sau politic care încalcă sau subordonează natura voastră este un atentat direct asupra Sinelui vostru, şi voi vă veţi ridica împotriva lui.

Ce crezi tu că a dat naştere propriei tale ţări? Nu a fost oare fraza: Dă-mi libertate sau dacă nu, dă-mi moarte?

Aţi renunţat la libertate în ţara voastră şi aţi renunţat la ea şi în vieţile voastre. Totul pentru acelaşi lucru, Siguranţă.

Vă e atât de teamă să trăiţi, atât de teamă de viaţa însăşi, încât aţi renunţat la însăşi natura fiinţei voastre, în schimbul siguranţei.

Instituţia pe care voi o numiţi căsătorie este încercarea voastră de a crea siguranţă şi la fel se întâmplă şi cu instituţia numită guvern, în realitate ele sunt, amândouă, forme ale aceluiaşi lucru, concepte sociale artificiale care sunt construite ca să guverneze comportamentul unuia faţă de celălalt.

Vai de capul meu! Niciodată nu am privit lucrurile în felul acesta, întotdeauna am crezut că o căsătorie e afirmarea supremă a dragostei.

Da ea este în modul în care v-aţi imaginat-o, dar nu în modul în care aţi construit-o. Aşa cum aţi construit-o, ea este afirmarea supremă a fricii.

Numai atunci când căsnicia vă permite să fiţi neîngrădiţi, eterni şi liberi în dragostea voastră, ea reprezintă afirmarea supremă a dragostei.

Aşa cum stau lucrurile acum, vă căsătoriţi făcând un efort de a vă reduce dragostea la nivelul unei promisiuni sau a unei garanţii.

Căsătoria este un efort de a garanta că ceea ce este stabilit acum, va fi aşa pentru totdeauna. Dacă nu aţi fi avut nevoie de această garanţie, n-aţi fi avut nevoie de căsătorie. Şi cum folosiţi această garanţie? În primul rând, ca pe un mijloc de a crea siguranţă (în loc de a crea siguranţă din ceea ce se află în interiorul vostru); şi în al doilea rând, dacă siguranţa nu se instaurează pentru totdeauna, ca pe un mijloc de a vă pedepsi unul pe altul, întrucât promisiunile maritale care au fost încălcate pot constitui acum baza procesului legal deja pornit.

În felul acesta aţi considerat căsătoria ca fiind folositoare, chiar dacă motivele aflate la baza ei sunt greşite.

Căsătoria este, de asemenea, încercarea voastră de a garanta că nu veţi avea niciodată pentru altcineva sentimentele pe care le aveţi unul faţă de celălalt. Sau că cel puţin nu le veţi exprima niciodată cu o altă persoană în acelaşi fel.

Şi anume, pe plan sexual.

Şi în cele din urmă căsătoria aşa cum aţi construit-o voi este un mod de a spune: Această relaţie este deosebită. Ea se află deasupra tuturor celorlalte.

Şi ce-i greşit în asta?

Nimic. Aici nu e problema de corect sau greşit. Corect şi greşit nu există. Problema este doar în ce măsură vă este de folos. În ce măsură vă recreează în cadrul următoarei imagini grandioase a lui Cine Sunteţi Voi cu Adevărat.

Dacă Cine Sunteţi Voi cu Adevărat este o fiinţă care spune: Această relaţie, numai aceasta, cea de acum, e mai specială decât oricare alta, atunci conceptul vostru despre căsătorie vă permite să o faceţi la perfecţie. Dar s-ar putea să descoperi că este interesant de observat faptul că aproape nici unul dintre cei care este sau a fost recunoscut ca maestru spiritual nu este căsătorit.

Da, pentru că maeştrii sunt celibatari. Ei nu au sex.

Nu. Pentru că maeştrii nu pot face cu adevărat afirmaţia pe care conceptul vostru prezent despre căsătorie se străduieşte să o facă: nici o persoană nu este mai deosebită pentru ei decât alta.

Aceasta nu este o afirmaţie pe care o face un maestru şi nici o afirmaţie pe care o face Dumnezeu.

Fapt este că jurămintele voastre maritale, aşa cum le concepeţi în prezent, vă determină să faceţi o afirmaţie foarte ne Dumnezeiască. E culmea ironiei că le simţiţi ca fiind cele mai sfinte dintre sfintele promisiuni, când ele reprezintă o promisiune pe care Dumnezeu nu ar face-o niciodată.

Dar pentru a vă justifica fricile omeneşti v-aţi imaginat un Dumnezeu care acţionează exact ca voi. De aceea vorbiţi despre promisiunea lui Dumnezeu faţă de Poporul Ales şi despre legămintele făcute între Dumnezeu şi cei pe care Dumnezeu îi iubeşte într-un mod mai special.

Nu puteţi suporta gândul unui Dumnezeu care nu iubeşte pe nimeni într-un mod mai special şi, astfel creaţi ficţiunea despre un Dumnezeu care îi iubeşte, din anumite motive, doar pe anumiţi oameni. Şi aceste povestiri voi le numiţi Religii. Eu le numesc blasfemii. Pentru că orice gând că Dumnezeu îl iubeşte pe unul mai mult decât pe celălalt este fals, şi orice ritual care îţi cere să faci aceeaşi afirmaţie nu este o taină sfântă, ci un sacrilegiu.

Of, Dumnezeul meu, opreşte-te! Opreşte-te! Distrugi orice gând bun pe care l-am avut vreodată despre căsătorie! Nu se poate ca Dumnezeu să scrie asemenea lucruri. Dumnezeu n-ar spune niciodată asemenea lucruri despre religie şi căsătorie!

E vorba despre religia şi căsătoria în felul în care le-aţi conceput voi. Crezi că e un mod dur de a vorbi? Adevăr vă spun Eu vouă: aţi falsificat Cuvântul lui Dumnezeu pentru a vă justifica fricile şi a oferi motivaţie pentru modul nebunesc în care vă comportaţi unul faţă de celălalt.

Îl veţi face pe Dumnezeu să spună orice aveţi voi nevoie ca Dumnezeu să spună, pentru a continua să vă îngrădiţi unul pe altul, să vă faceţi rău unul altuia şi să vă omorâţi unul pe altul în numele Meu.

Da, aţi invocat numele Meu şi aţi fluturat steagul Meu şi, timp de secole întregi aţi purtat cruci pe câmpurile de bătălie totul ca o dovadă că eu iubesc un popor mai mult decât pe altul şi că v-aş cere să omorâţi pentru a dovedi aceasta.

Adevăr vă spun Eu vouă: dragostea Mea este nelimitată şi nu pune condiţii.

Acesta este singurul lucru pe care nu-l puteţi auzi, singurul adevăr pe care nu-l puteţi suporta, singura afirmaţie pe care nu o puteţi accepta, deoarece tot ceea ce este inclus în el distruge nu numai instituţia căsătoriei (aşa cum aţi construit-o voi) ci şi absolut toate religiile voastre şi toate instituţiile voastre guvernamentale.

Pentru că voi aţi creat o civilizaţie bazată pe excludere şi aţi susţinut-o printr-un mit a unui Dumnezeu care exclude.

Dar civilizaţia lui Dumnezeu se bazează pe includere. Toată lumea este inclusă în dragostea lui Dumnezeu. Toată lumea este invitată în Împărăţia lui Dumnezeu.

Iar acest adevăr este ceea ce voi numiţi blasfemie.

Şi aşa şi trebuie să faceţi. Pentru că, dacă el este adevărat, atunci tot ceea ce aţi creat în viaţa voastră este fals. Toate convenţiile omeneşti şi toate concepţiile omeneşti sunt defectuoase, în măsura în care ele nu sunt neîngrădite eterne şi libere.

Cum poate fi ceva defectuos, dacă nu există ceea ce se numeşte corect şi greşit?

Un lucru este defectuos numai în măsura în care el nu funcţionează potrivit scopului pentru care a fost făcut. Dacă o uşă nu se deschide şi nu se închide, nu o să spui că uşa este greşită. Vei spune doar că instalaţia sau modul de funcţionare sunt defectuoase, deoarece nu servesc scopul pentru care au fost făcute.

Orice construiţi în viaţa voastră, în societatea voastră omenească şi care nu serveşte scopul vostru de a deveni fiinţe umane este defectuos. Este o construcţie defectuoasă.

Şi, ca să recapitulăm, scopul pe care l-am avut când am devenit fiinţă umană este? De a decide şi a afirma, de a crea şi a exprima, de a trăi experienţa şi de a împlini pe Cine Eşti Tu cu Adevărat.

De a te recrea pe tine din nou în fiecare moment în versiunea cea mai grandioasă a viziunii celei mai măreţe pe care ai avut-o tu vreodată despre Cine Eşti Tu cu Adevărat.

Acesta este scopul pe care l-ai avut când ai devenit fiinţă umană şi acesta este scopul întregii vieţi.

Prin urmare, unde ne aflăm acum? Am distrus religia, am desfiinţat căsătoria şi am demascat guvernele. Deci, ce ne-a mai rămas?

În primul rând, nu am distrus, desfiinţat şi demascat nimic. Dacă un concept pe care l-aţi creat nu funcţionează şi nu produce ceea ce vreţi voi să producă, a-l descrie nu înseamnă a distruge, desfiinţa sau demasca acest concept.

Încearcă să înţelegi diferenţa dintre a judeca şi a face o observaţie.

Nu am de gând să discut în contradictoriu cu Tine, dar foarte mult din tot ceea ce s-a spus îmi sună foarte tare a judecată.

Eşti constrâns de limitarea groaznică pe care ţi-o dau cuvintele. Sunt atât de puţine şi prin urmare trebuie să le folosim pe aceleaşi iarăşi şi iarăşi chiar dacă ele nu poartă acelaşi înţeles sau acelaşi fel de gânduri.

Spuneţi că iubiţi îngheţata dar fără îndoială că asta nu însemnă acelaşi lucru ca atunci când spuneţi că vă iubiţi unul pe celălalt. Vezi prin urmare, că, în realitate aveţi foarte puţine cuvinte care să descrie ce simţiţi.

Când comunic cu voi în acest fel, prin cuvinte, îmi dau voie să trăiesc experienţa acestor limitări. Şi sunt de acord că deoarece o parte din acest limbaj a fost folosit şi de către voi când emiteţi judecăţi, ar fi uşor de tras concluzia că şi Eu emit judecăţi când îl folosesc.

Te asigur că nu emit judecăţi. Pe tot parcursul acestui dialog am încercat doar să vă spun cum să ajungeţi acolo unde spuneţi că vreţi să mergeţi şi să descriu cât mai sugestiv cu putinţă ce anume vă blochează; ce anume vă opreşte de la a ajunge acolo.

În ceea ce priveşte religia spui că voi vreţi să ajungeţi acolo unde îl puteţi cunoaşte şi iubi cu adevărat pe Dumnezeu. Pur si simplu fac observaţia că religiile voastre nu vă duc acolo.

Religiile voastre au făcut din Dumnezeu, Marele Mister şi v-au determinat să vă fie frică de Dumnezeu şi nu să-l iubiţi.

Religiile au contribuit cu foarte puţin la a vă face să vă schimbaţi comportamentul. Încă vă omorâţi unul pe altul, vă condamnaţi unul pe altul şi ziceţi că celălalt e rău. De fapt religiile voastre sunt cele care vă încurajează să o faceţi.

Prin urmare, în ceea ce priveşte religia, observ doar că voi spuneţi că vreţi ca ea să vă ducă într-o anumită direcţie iar ea vă duce în alta.

Şi despre căsătorie spuneţi că vreţi să vă ducă în tărâmul beatitudinii eterne sau cel puţin la un anumit nivel rezonabil de pace, siguranţă şi fericire. Ca şi în cazul religiei, invenţia voastră numită căsătorie se descurcă bine în această privinţă, la început când abia porniţi să o trăiţi ca experienţă. Dar tot ca şi în cazul religiei, cu cât rămâneţi mai mult în cadrul acestei experienţe, cu atât mai mult ea vă duce în direcţia spre care spuneţi că nu vreţi să mergeţi.

Aproape jumătate din oamenii care se căsătoresc îşi încheie căsnicia prin divorţ, iar dintre cei care rămân căsătoriţi mulţi sunt dezesperant de nefericiţi.

Unirile voastre în beatitudine vă duc la amărăciune, furie şi regret. Unele, şi nu puţine la număr, vă duc către o adevărată tragedie.

Spuneţi că vreţi ca guvernele voastre să vă asigure pace, libertate şi linişte în căminul vostru iar Eu observ că, aşa cum le-aţi întocmit voi, ele nu fac nimic din toate acestea. Dimpotrivă, guvernele voastre vă duc spre război, spre o crescândă lipsă de libertate şi spre violenţă şi rebeliune în căminul vostru.

Nu aţi fost în stare să rezolvaţi problemele fundamentale care sunt: a hrăni populaţia şi a o ţine sănătoasă şi în viaţă şi cu atât mai puţin faceţi faţă obligaţiei de a-i oferi oportunităţi egale.

Sute dintre voi mor în fiecare zi de foame pe o planetă în care mii dintre voi aruncă în fiecare zi suficientă mâncare pentru a hrăni naţiuni.

Nu puteţi duce la bun sfârşit sarcina simplă de a lua resturile de la Cei care au pentru a le da Celor care Nu au, şi cu atât mai puţin sunteţi în stare să răspundeţi la întrebarea dacă vreţi cu adevărat să vă împărţiţi resursele într-un mod mai echitabil.

Acestea nu sunt judecăţi. Sunt lucruri care reprezintă adevăruri vizibile despre societatea voastră.

De ce? De ce se întâmplă în felul acesta? De ce am făcut atât de puţin progres în a ne organiza propriile treburi în toţi aceşti mulţi ani?

Ani? Ce ai zice de secole. Bine, secole.

Acest fapt are legătură cu Primul Mit al Civilizaţiei Umane şi cu toate celelalte mituri care urmează în mod normal. Până când acestea nu se schimbă, nimic altceva nu se va schimba. Asta, deoarece miturile voastre influenţează etica voastră, iar etica voastră vă creează comportamentul. Problema este doar că mitul civilizaţie voastre diferă de instinctul vostru fundamental.

Ce vrei să spui?

Primul Mit al Civilizaţiei voastre este că fiinţele umane sunt rele în mod intrinsec. Acesta este mitul păcatului originar. Mitul spune că nu numai natura voastră este fundamental rea, ci şi că v-aţi născut în felul acesta.

Al Doilea Mit al Civilizaţiei voastre, care provine în mod normal din primul este că supravieţuieşte numai cel mai bine adaptat.

Acest al doilea mit susţine că unii dintre voi sunteţi puternici şi alţii sunteţi slabi şi că, pentru a supravieţui trebuie să fiţi unul dintre cei puternici. Faceţi tot ceea ce puteţi pentru a vă ajuta semenul. Dacă şi când e vorba de propria voastră supravieţuire, aveţi mai întâi grijă de voi înşivă, Chiar îi lăsaţi pe ceilalţi să moară. De fapt mergeţi şi mai departe. Dacă credeţi că, pentru ca voi şi ai voştri să supravieţuiască, trebuie chiar să omorâţi pe cine-va, se presupune că pe cei slabi, chiar o faceţi definindu-vă astfel ca fiind cei bine adaptaţi.