Criminologie
CAPITOLUL VII ASPECTE PROCEDURALE
Yüklə 1,93 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- BIBLIOGRAFIE
CAPITOLUL VIIASPECTE PROCEDURALEDatorita importantei deosebite a drepturilor fundamentale lezate prin savarsirea faptelor, infractiunile de omor atat in forma simpla cat si formele agravante precum si uciderea la cererea victimei si determinarea sau inlesnirea sinuciderii, sunt fapte care sunt cercetate din oficiu, actiunea penala nefiind conditionata de existenta unei plangeri sau unui denunt. Pentru faptele mentionate mai sus urmarirea penala se realizeaza in mod obligatoriu de procuror, iar competenta materiala a cercetarii faptelor apartine in prima instanta tribunalului. Singura exceptie de la regulla precizata anterior este reprezentata de catre infractiunea de ucidere din culpa sanctionata de art.192 din C.pen.. pentru care competenta materiala apartine judecatoriei. De asemenea in cadrul acestei infractiuni , de regula urmarirea penala este realizata sub supravegherea procurorului de catre organele de cercetare penala ale politiei judiciare. De remarcat in ceea ce priveste infractiunea de omor atat in forma sa simpla cat si in forma calificata este si noutatea imprescriptibilitatii raspunderii penale introdusa de legiuitorul roman in Codul penal actual. Astfel, daca in reglementarea penala anterioara, pentru infractiunile de omor raspunderea penala era prescrisa intr-un interval de 15 ani conform art.122 alin.1 lit.a din C.pen. Din anul 1969, actualul Cod penal in cuprinsul art.153 alin.2 lit.b prevede ca prescriptia nu inlatura raspunderea penala in cazul infractiunilor prevazute de art.188 si 189. Tot ca element de noutate, legiuitorul roman a apreciat ca in cazul infractiunilor de omor prevazute de art,.188-192 din Codul penal nu mai este obligatorie efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice. Astfel art.184 alin.1 din Codul de procedura penala prevede faptul ca In cazul infractiunilor comise de minorii cu varsta intre 14 si 16 ani, in cazul uciderii sau vatamarii copilului nou-nascut sau fatului de catre mama, precum si atunci cand organul de urmarire penala sau instanta are o indoiala asupra discernamantului suspectului sau inculpatului in momentul savarsirii infractiunii ce face obiectul acuzatiei, se dispune efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice , stabilindu-se totodata termenul de prezentare in vederea examinarii. Analizand textul de lege prezentat mai sus se observa faptul ca s-a limitat sfera faptelor pentru care este obligatorie efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice, criteriul de diferentiere fiind calitatea suspectului sau inculpatului. Astfel, cu exceptia situatiei cand organele de cercetare penal sau instanta dispun efecttuarea expertizei deoarece au indoiala asupra existentei discernamantului persoanei, aceasta proba se dispune si se efectueaza doar in cazul faptelor savarsite de minorii cu varsta intre 14 si 16 ani sau in cazul savarsirii de catre mmama a infractiunilor d eomor sau vatamate a copilului nou nascut sau fatului. Apreciem ca expertiza medico-legala psihiatrica este necesar a fi efectuata si in cazul infractiunilor de omor si omor calificat asa cum prevedea Codul de procedura penala din anul 1968 in cupriinasul art.117 alin.1, intrucat este o proba ce ajuta atat la incadrarea juridica corecta a faptei savarsite , cat si la individualizarea si dozarea pedepsei aplicate pentru fapta. Datorita valorii sociale fundamentale aparate, apreciez ca se impune ca organele judiciare si instantele de judecata sa cerceteze cu celeritate si sa sanctioneze prompt si ferm persoanele ce suprima dreptul la viata al altei persoane. BIBLIOGRAFIE1. Alexandru Boroi –Infractiuni contra vietii, Editura National, 1996 2. Frank Terrier si Francis Le Gunehec,Nouveau Code pénal. Mode d’emploi, Paris, p.137 3. Vintila Dongoroz, Siegfried Kahane, Ion Oancea, Iosif Fodor, Nicoleta Iliescu, Constantin Bulai, Rodica Stanoiu, Victor Rosca –Explicatii teoretice ale Codului penal roman, Partea speciala, vol. III, Editura Academiei, Bucuresti, 1971 4. Vintilă Dongoroz, Iosif Fodor, Siegfried Kahane, Nicoleta Iliescu, Ion Oancea, Constantin Bulai, Rodica Stănoiu, Victor Roşca – Explicaţii teoretice ale Codului Penal Român – Partea specială, Ed. All Beck, Buc. 2003 5. Vladimir Belis,Tratat de medicina legala- Curs pentru Facultățile de stiinte juridice, Casa editoriala Odeon , Bucuresti 1999 6. G. Antoniu, Tentativa, Editura Societăţii Tempus, Bucureşti, România, 1996 7. Tudorel Toader, Drept penal . Parte specială, Ed.Hamangiu 2007 8. Traian Dima, Drept penal. Parte Generala. Vol.l.Infractiunea, Editura Hamangiu 2007 9. Constitutia Romaniei, Editura Lumina Lex, Bucuresti 1994 10. Revista DREPTUL- Editor: Uniunea Juristilor din Romania PROCESUL DECIZIONAL ÎN ACTUL DE OMOR – TENDINȚE TEORETICO-EPERIMENTALE ÎN DOMENIU Drd. Cristian DELCEA Institutul de Medicină Legală Introducere De ce un individ dezvoltă un comportament antisocial? Cum ajunge să ucidă și să raționalizeze fără să aibă un regret sau, dacă are un sentiment de vinovăție, de ce externalizează atât de mult încât minimalizează actul în sine? În România există mii de indivizi care au ucis cu sânge rece oameni nevinovați. Aceștia cunosc etapa/procesul cognitiv însă nu își mai recunosc vina, acuzând că nu știu ce au făcut, ce s-a întâmplat sau că victima este de vină. Medicii psihiatri și psihologii din cadrul instituțiilor de specialitate au versiunile lor teoretico-experimentale din perspectiva unui scientist-practitioner și totuși mai au unele nelămuriri cu privire la actul săvârșit de infractor. În cazul decidentului infractor nu s-au făcut studii cu privire la procesul decizional și a instrumentelor cognitive care stau la baza unei decizii de omor. Sunt foarte puține lucrări/studii de specialitate care fac referire la comportamentul unui infractor mediat de o schemă cognitivă dezadaptativă. Spre exemplu Leahy, (2004) abordează psihopatologia personalității antisociale la un individ care manifestă ostilitate, lipsa de empatie și sociopatie. Beck, (1979) arată biasările în prelucrarea informației cu privire la sine, alții și lumea personală a individului, dar fără să aibă un studiu experimental robust cu privire la raționalizarea comportamentului infracțional a decidentului. Abramson & Seligman, (1978) fac referire la stilul atribuțional negativ la un infractor, fără să dea explicații cu privire la schemele cognitive dezadaptative care mediază un comportament infracțional. Rehm, (1990) ne descrie deficitul de autoreglare la un infractor, fără să amintească însă instrumentele cognitive ca rol de mediere/agent în comportamentul infracțional. De fapt, procesul decizional la un infractor constă într-o secvență de prelucrări ale gândirii cu ajutorul instrumentelor cognitive care duc la alegerea unei alternative dintr-o mulţime de variante disponibile. Primele cercetări în domeniul procesului decizional au fost realizate de cercetători în științe reale în încercarea de a găsi o metodă prin care să optimizeze/faciliteze procesul decizional. Spre exemplu, teoriile normative (teoria valorii aşteptate, teoria utilităţii aşteptate, teoria jocurilor) sunt astfel de încercări de a optimiza procesul decizional, aplicând un instrument de măsurare riguros. Cercetările inițiate de Herbert Simon (1959) și dezvoltate de către doi cercetători, Amos Tversky şi Daniel Kahneman (2012), au dovedit însă că decidenţii nu abordează procesul decizional într-o manieră rațională. Așadar, în lucrarea de față vom aborda teoriile existente cu privire la procesul decizional și infracțiunea de omor, ipoteza și obiectivele propuse pentru confirmarea sau infirmarea lor precum și un model integrativ metodologic în vederea creării unui profil psihologic standard a decidentului infractor în actul de omor.
Rolul cercetării vine în sprijinul specialistului care face o apreciere medico-legală în cazul unui decident infracțional. De fapt, ne interesează abilitățile cognitive, trăsăturile de personalitate, factorii de mediu și statutul psiho-fiziologic. Aceste criterii sunt recunoscute și de către manualele: The Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (DSM) și The International Classification of Diseases (ICD) precum și alte îndreptare din categoria nosologic-categorială clinică și dimensională a tulburărilor mentale și de personalitate a decidentului infracțional. Toate acestea nu sunt îndeajuns să clarifice procesul decizional la un infractor. Avem date despre o categorie antisocială (DSM/ICD) dar când facem referire la o tulburare mintală (ex. dizabilitate intelectuală moderată) cu o infracțiune de omor, nu mai avem date (explicații cu privire la dimensiunea/categoria nosologică cognitivă) despre decidentul infractor. Un alt exemplu, pruncuciderea, nu are date teoretico-experimentale care să expliciteze ce cogniții stau în spatele unui proces decizional la o mamă care își ucide copilul. Așadar, rolul cercetătorilor este de a aduce noi contribuții științifice în elucidarea și explicitarea acestor fenomene în vederea îmbunătățirii profilelor psihologice și psihiatrice medico-legale.
În România, avem adaptate și validate instrumente metodologice de evaluare și măsurare a personalității, tulburărilor mintale și de optimizare a individului infractor. Spre exemplu, Minnesota Multiphasic Personality Inventory®-2 este o baterie de teste psihometrică și dimensională de evaluare a personalității. Un alt sistem de evaluare categorial nosologic de pe axa I (tulburări mintale) și axa II (tulburări de personalitate) este Millon Clinical Multiaxial Inventory – III. Acestora li se adaugă și instrumentul de evaluare numit Eysenck Personality Questionnaire, versiunea revizuită a vestitelor Scale Eysenck ce măsoară dimensiunile: Psihotism, Extraversie, Nevrotism, Minciună, Adicție și Criminalitate. Toate aceste sisteme metodologice de evaluare și măsurare au însă limite în diagnosticarea decidentului infractor. Majoritatea testelor iau în calcul pattern-uri de personalitate deviantă dublate de un QI scăzut sau ridicat. Unele iau în calcul și varianta abilităților cognitive sau nu. Mai mult decât atât, ele se limitează la trăsături mixte de personalitate care întrunesc clusterul C (dramatic-emotiv-antisocial, bordeline, histrionic și narcisic) din DSM, dar nu au o bună predictibilitate a schemelor cognitive care dau o acuratețe și o bună predictibilitate procesului decizional într-un posibil act de omor. Propunerea noastră este de a valida pe populația românească un instrument metodologic congruent schemelor dezadaptative timpurii care face obiectul cercetării de față. Nevoia unui instrument care să fie predictibil, acurat și mai țintit în vederea explicitării psihopatologiei decidentului infractor este mai indicat în evaluarea și diagnosticarea indivizilor cu dizabilități intelectuale care decid să ucidă, a mamelor care își omoară copilul, a teroriștilor precum și a practicanților religioși care manifestă ostilitatea, agresivitatea și omorul ca mijloc de a trăi. De fapt, un instrument de măsurare care ia în calcul evaluarea schemelor cognitive dezadaptative poate să identifice cu acuratețe și cu o bună predictibilitate o tulburare mentală și/sau o tulburare de personalitate la un decident infractor. În cazul de față, nu avem în România instrumente de măsurare care să expliciteze dimensional și categorial o devianță la un individ. Pentru o mai bună operaționalizare decizională în comisiile de expertiză medico-legală, propunem un instrument care să îndeplinească criteriile științifice și procedurale de evaluare și măsurare a psihopatologiei decidentului infractor.
În lucrarea de față s-a dorit să se sublinieze importanța cercetării decidenților infracționali pentru a contribui la o mai bună conceptualizare clinică a indivizilor cu scheme cognitive dezadaptative atunci când unul decide să ucidă. S-a argumentat nevoia unui sistem integrat metodologic de evaluare predictibil a infractorului pentru o mai bună clarificare categorial-nosologic în cadrul expertizei medico-psihiatrice din cadrul unei Instituții de Medicină Legală. În cadrul planului s-au trecut în revistă teoriile deciziei (normativă, rațională, abilităților cognitive) și teoria trăsăturilor de personalitate existente care au o bună explicație în conceptualizarea decizională a unui individ dar fără să se sublinieze rolul schemelor cognitive ca mediator și predictor în luarea deciziei la o persoană fie ea și cu infracțiune. De aceea s-au descris mai pe larg noile tendințe paradigmatice în explicitarea procesului decizional pornind de la definiții mai clare, acurate și validate științific în evidențierea schemelor cognitive care sunt răspunzătoare de intenția decizională la un infractor indiferent dacă are sau nu o tulburare mentală sau de personalitate. O incluziune a teoriei raționale limitate cu teoria schemelor cognitive dezadaptative poate da o nouă formă mai complexă în explicitarea diferențiată a deciziei în actul de omor. De fapt, ne interesează nu categoria unei tulburări mintale sau de personalitate și nici trăsătura unei personalități, ci euristica decizională mediată de un proces cognitiv care poate influența o intenție comportamentală. Este adevărat că foarte multe studii s-au oprit la categoria nonclinică și a fost neglijată masa decidenților clinic în domeniul infracțiunii de omor. Nu avem instrumente psihometrice de măsurare, nu avem categorii nosologic validate și nici abordări teoretico-experimentale calitative pentru a creiona un pattern decizional în actul de omor. Plecând de la acest raționament lacunar și sărăcăcios, s-a sublinia importanța acestei nevoi acute și vom recomanda dezvoltarea unei conceptualizări validate în creionarea unui decident cu infracțiunea de omor. Suntem conștienți de limitele și de resursele noastre modeste în domeniu, dar vom contribui științific la elucidarea și clarificarea deciziei în actul de omor la un individ. Bibliografie Bouyssou, D., Decision-making Process Concepts and Methods. ISTE Ltd and John Wiley & Sons, Inc.: United States; 2009. Burthold, R. G., Psychology of decision making in legal, health care and science settings. . Nova Science Publishers, Inc. Ô New York; 2007. Busemeyer J. and Medin L. D. Decision Making from a cognitive Perspective. Academic Press, Inc; 1995. Bush, S. S., Connell, A. M., and Denney L R., Ethical Practice in Forensic Psychology. A Systematic Model for Decision Making. The American Psychological Association. USA; 2009. Leahy. L. R., Psihologia și mintea economică. Ed. ASCR: Cluj-Napoca; 2012. Young, J. şi Brown, G., Chestionarul schemelor cognitive. Ed. RPTS: Cluj-Napoca; 2007. Murphy, D. and Longo, D., Encyclopedia of psychology of decision making. Nova Science Publishers, Inc. Ô New York; 2009. Wrightsman, S. L., Judicial Decision Making Is Psychology Relevant?. Springer Science Business Media N ew Y ork; 1999. ASPECTE PRACTICE PRIVIND INCHEIEREA ACORDULUI DE MEDIERE DINTRE AUTOR SI VICTIMA - REPARAREA RAULUI FACUT In calitate de reprezentant ales al Corpului Profesional al Mediatorilor in relația cu sistemul judiciar pe lângă Curtea de Apel București, in urma ședințelor de lucru avute cu magistrații judecători si procurori din cele 6 județe aferente Curții de Apel București se conturează anumite conc1uzii însoțite de 0 serie de propuneri pentru facilitarea accesului făptuitorului sau parții vătămate la mediere:
In acord cu Legea Medierii, nr. 192/2006: Art. 6 "Organele judiciare si arbitrale, precum si alte autorități cu atribuții jurisdicționale informează părțile asupra posibilității si a avantajelor folosirii procedurii medierii si le îndruma sa recurgă la aceasta cale pentru soluționarea conflictelor dintre ele". Persoanele fizice au dreptul de a-si soluționa disputele prin mediere (art. 2, alin 3 din legea medierii) prin urmare consider ca organele judiciare trebuie sa le aducă la cunoștința acest drept împreuna cu toate avantajele uzitării de aceasta procedura (inc1usiv valoarea acordului de mediere) in materie civila si penala; A prezenta parților avantajele înseamnă discuții, Pentru a prezenta avantajele organele judiciare trebuie sa știe care sunt acelea. Conform strategiei naționale de dezvoltare a sistemului judiciar 2016- 2020 medierea ar trebui sa funcționeze pentru degrevarea instanțelor si parchetelor, ceea ce însă nu se întâmpla in fapt. Capitolul 2 Principii Generale: "consolidarea dialogului cu profesiile organizate in mod autonom si cu societatea civila, precum ~i implicarea acestora in procesul de modernizare a sistemului judiciar." Cap 3. Direcții de acțiune, obiective strategice și obiective specifice: A. Eficientizarea justiției ca serviciu public: pct. 3. Optimizarea organizării și funcționarii instanțelor si parchetelor: lit. g) degrevarea instanțelor și parchetelor prin promovarea, in continuare, a medierii ca metoda alternativa de soluționare a litigiilor; Rezultat: eficacitatea si eficienta activității instanțelor și parchetelor vor fi îmbunătățite; durata de soluționare a dosarelor fiind mult redusa. Directivele europene axate pe justiția reparatoare: DIRECTIVA 2012129IUE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 25 octombrie 2012 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea si protecția victimelor criminalității si de înlocuire a Deciziei-cadru 2001l220/JAI a Consiliului: PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE: Alin. 46) Serviciile de justiție reparatorie, inc1usiv, de exemplu, medierea dintre victima si autorul infracțiunii, conferința familiala si cercurile de verdict, se pot dovedi extrem de benefice pentru victima, însă necesita bariere de protecție pentru a fi împiedicata victimizarea secundara si repetata, precum si intimidarea si răzbunarea. Aceste servicii ar trebui, prin urmare, sa aibă ca prima prioritate interesele ~i nevoile victimei, repararea prejudiciilor suferite de victima și evitarea producerii altor prejudicii. PARLAMENTUL EUROPEAN șI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE: Alin, 46) Factori cum ar fi natura si gravitatea infracțiunii si a traumei suferite ca urmare a acesteia, agresiunile repetate la adresa integrității fizice, sexuale sau psihologice a victimei, dezechilibrele dintre raporturile de forte, vârsta, maturitatea sau capacitatea intelectuala a victimei, care ar putea limita sau reduce capacitatea acesteia de a face o alegere in cunoștința de cauza sau care ar putea compromite un rezultat pozitiv pentru victima, ar trebui luați in considerare in momentul sesizării serviciului de justiție reparatorie si in desfășurarea procesului de justiție reparatorie. Procesele de justiție reparatorie ar trebui sa fie, in principiu, confidențiale, cu excepția cazului in care părțile
PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE: Alin. 64) Colectarea sistematica si corespunzătoare de date statistice este recunoscuta ca o component esențiala a unui proces de elaborare a politicilor eficient in domeniul drepturilor prevăzute de prezenta directiva,
PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE: Alin, 64) Capitolul 1, Art. 2, alin. 1, lit. d) .justiție reparatorie" înseamnă orice proces prin care victima si autorul infracțiunii pot, in cazul in care consimt liber, sa participe activ la soluționarea problemelor generate de infracțiune cu ajutorul unei terțe parți imparțiale Articolul 4, alin. 1) Statele membre se asigura ca victimele primesc următoarele informații, rara întârzieri inutile, încă de la primul contact cu 0 autoritate competenta, pentru a permite acestora sa își exercite drepturile prevăzute de prezenta directiva: lit. j) serviciile de justiție reparatorie disponibile; Articolul 12, Dreptul la garanți in contextul serviciilor de justiție reparatorie, alin. 2) Statele membre facilitează trimiterea cauzelor, daca este cazul către serviciile de justiție reparatorie, inclusiv prin stabilirea de proceduri sau orientări cu privire la condițiile unei astfel de trimiteri. Astfel, AVANTAJELE apelării si folosirii MEDIERII sunt in strânsă legătura cu bugetul pe care statul îl cheltuie pentru rezolvarea numărului mare de dosare si se reflect a in CALITATEA actului de justiție (având in vedere legea medierii, strategia națională și directiva europeana). Statul cheltuie mai puțin cu un infractor daca acesta participă la mediere și nu mai ajunge în penitenciar SAU dacă pedeapsa acestuia este mai mica si va sta mai puțin încarcerat prin prisma depunerii la dosar a unui acord de mediere care fie închide procesul penal, fie constituie circumstanța atenuanta in stabilirea cuantumului pedepsei. Statui va cheltui ~i mai puține resurse umane implicate in instrumentarea dosarelor. De asemenea, prin mediere: SOLUȚIA parților va fi reciproc convenabila, eficienta si mai ales durabila. Ea se va transpune într-un ACORD DE MEDIERE ce va fi respectat de către parți pentru ca el cuprinde propria lor voința. (art. 441 C. Pr. Civ.) In acordul de mediere pot fi stipulate obligații pe care si le asuma făptuitorul in timp ce la împăcare nu se pot stabili condiții. Repararea răului produs persoanei vătămate si recuperarea prejudiciului in infracțiunile economice sunt argumente de natura sa orienteze magistrații către apelarea la aceasta procedura prin prezentarea avantajelor medierii in fata părților. Cheltuielile avansate de justițiabili sunt mult reduse daca apelează la mediere comparativ cu costurile generate de un proces (cheltuieli cu deplasările, fotocopieri, documente, expertize, etc.); Efectele acordului de mediere in procesul penal Finalitatea medierii este ajungerea la 0 înțelegere a părților ce va fi scrisa într-un ACORD DE MEDIERE ale cărui efecte juridice sunt: • încetarea urmăririi penale; • încetarea procesului penal;
• posibilitatea suspendării condiționate a executării pedepsei; • posibilitatea renunțării la aplicarea pedepsei; posibilitatea amânări aplicării pedepsei; Acordul de mediere produce efecte imediate chiar daca părțile se răzgândesc ulterior in materie penala (in acord cu cele susținute de magistrații procurori din practica lor, neexistând prevederi speciale in legea penala in acest sens). In plus, părțile nu mai pot formula 0 alta plângere penala pentru același conflict. Propuneri legislative de completare a codului de procedura penala: ~ completarea art. 258 alin. 1), in sensul introducerii unui litere e), cu următorul conținut: "părțile au dreptul să încerce soluționarea litigiului prin procedura medierii, ape land la un mediator autorizat"; ~ medierea va opera ca procedura simplificata - daca se apelează la mediere se va tine cont la încadrarea
~ obligarea magistratului (cu sancțiune pentru neîndeplinire) să aducă la cunoștința avantajele medierii, precum si atașarea adresei de informare cu privire la avantajele medierii la citație; ~ se impune ca legea sa se modifice in sensul cii in mediere, daca aceasta eșuează si victima a făcut cheltuieli pentru a participa la acest proces, aceasta să își poată recupera aceste cheltuieli de la făptuitor (in cadrul procesului penal). Necesitatea stabilirii de bune practici pentru o practica unitara, prin: 1. Ghiduri la nivelul instanțelor, parchetelor si mediatorilor care vor conține: un model de acord de mediere, un model de contract de mediere, un model de proces verbal de închidere a medierii, o prezentare succinta a avantajelor medierii (argumentele in favoarea medierii) atât in civil cat si in penal. 2. Modificarea sistemul ECRIS - pentru monitorizarea din punct de vedere statistic si a proceselor ce se
3. Procedura accesului la arestat se impune a fi reglementata (eventual pe principiul accesului avocatului la arestat). 4. Procedura accesului la actele din dosar atunci când mediatorul trebuie să își facă 0 imagine complexa
5. Accesul mediatorului la datele uneia dintre parți pentru a o invita la mediere ar trebui reglementații in sensul ca va fi permis accesul mediatorului autorizat la datele parții invitate, cu obligația păstrării confidențialității datelor si nefurnizarea lor celeilalte parți, in acord cu decizia 20012015 emisa de Autoritatea Națională de Supraveghere a Datelor cu Caracter Personal. Pentru 0 mai buna înțelegere a procedurii medierii, consideram ca ar fi utila 0 prezentare succinta a etapelor ce trebuie parcurse într-o mediere.
a) Pregătirea medierii: Semnarea contractului de pregătire a medierii (de remediere) - are rolul de a mandata și investi mediatorul pentru a fi îndreptățit sa transmită invitația la mediere celeilalte/celorlalte parți din conflict; Contractul de pregătire a medierii (de remediere) = onorariu achitat numai de parte a care inițiază procedura - Redactarea invitației ce va conține date ale părților, obiectul conflictului, numărul dosarului, data propusa pentru ședința de informare; - Transmiterea invitației in scris - prin mijloace ce pot dovedi primirea acesteia de către partea invitata; Contactarea parții invitate prin e-mail I telefon si convingerea acesteia sa dea curs invitației la ședința de informare Partea invitata nu plătește nimic, in aceasta faza (ședința de informare cu privire la avantajele
b) Ședința de informare a părților: Legitimarea părților - identificare si redactare documente; Persoanele reprezentate vor prezenta procura in format autentic; Avocații ce asista părțile vor prezenta împuternicire avocațiala; Persoanele juridice - împuternicirile reprezentanților in original, însoțite de actul de identitate; Limbajul mediatorului - accesibil si adaptat mediului de proveniența al părților I nivelului de studii; Scopul ședinței de informare:
Analiza conflictului dintre parți - cu fiecare parte in ședința de informare comuna sau separata - in cauzele penale = consimțământul parții vătămate de a intra in ședința comuna; Mediatorul analizează:
Mediatorul informează părțile referitor la avantajele medierii:
- prezentarea procedurii medierii - aducerea la cunoștința a dreptului de a fi asistate de avocat - renunțarea la aceste drepturi va fi consemnata in documentele ce se vor elibera ulterior - obiectivul medierii = ajungerea la un acord de mediere - prezentarea efectelor acordului de mediere - civil 1 penal - părțile iau decizia de a semna contractul de mediere sau de a refuza medierea emiterea procesului verbal 1 certificatului de informare
• Procesul-verbal nu atesta informarea ci doar inițierea unei proceduri de mediere de către 0 parte Certificatul de informare - atesta informarea si se emite numai daca ambele parți au fost informate (chiar daca nu au fost informate in același timp) - va fi semnat de ambele părți si de mediator - un exemplar original pentru fiecare parte - Certificatul de informare se emite numai daca medierea nu a fost acceptata; MEDIEREA PROPRIU-ZISA: Acordul părților de a-si media conflictul = semnarea contractului de mediere cu respectarea Art. 45 din Legea nr 19212006 (in același număr de exemplare in cate va fi semnat si acordul) Onorariul mediatorului: achitat de ambele parți - in cote parți egale sau așa cum stabilesc ele însele; achitat doar una dintre părți daca si cealaltă parte este de acord; Contractul de mediere are ca efect, cf. Art. 70 din legea 192/2006: (J)in cazul in care medierea cu privire la latura penala a cauzei se desfășoară după începerea procesului penal, urmărirea penalii, sau, după caz,
SEDINT AI SEDINTELE DE MEDIERE: Comune / separate: se semnează un proces verbal de prezenta la ședința identificarea cauzelor 1 naturii conflictului • • • stabilirea pozițiilor inițiale ale părților explorarea intereselor si nevoilor părților comunicarea cu părțile • reformularea, pozitivarea si transmiterea mesajului • conturarea unor soluții posibile • selectarea soluției potrivite de către părți • ajungerea părților la 0 înțelegere avantajoasa pentru toți cei implicați; Încheierea acordului de mediere- semnat de părți, avocați, terți asistenți, mediator; încheierea procesului verbal de închidere a medierii - indiferent de rezultatul medierii; In cauzele penale - mediatorul are obligația de a transmite la organul judiciar acordul de mediere si
3. încheierea medierii: ajungerea la un acord de mediere, prin denunțarea contractului de către una dintre parți sau prin constatarea eșuării medierii; Acordul - va avea 0 forma scrisa, redactat de către mediator. Acordul de mediere = conferă înțelegerii părților autoritatea de lucru convenit; încheiat in prezenta
Acordul de mediere = valoarea unui înscris sub semnătura privata; Acordul de mediere si procesul-verbal de închidere a medierii vor fi redactate in atâtea exemplare origine ale cate parți semnatare sunt, plus un exemplar pentru arhiva biroului de mediator si un exemplar pentru a fi depus la organele judiciare.
Yüklə 1,93 Mb. Dostları ilə paylaş:
|