Criminologie
VALORIFICAREA PROBELOR MATERIALE CU OCAZIA AUDIERII UNOR PERSOANE
Yüklə 1,93 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Keywords
- 2.Etapele ascultării suspect ului sau inculpatului
- 3.Modul de ascultare. a).ascultarea relatării libere , făcute de suspect sau inculpat, cu privire la fapta de care este acuzat şi împrejurările comiterii acesteia.
- 5. Consemnarea declaraţiilor suspectului sau ale inculpatului.
VALORIFICAREA PROBELOR MATERIALE CU OCAZIA AUDIERII UNOR PERSOANE THE VALUE OF MATERIAL EVIDENCE IN INTERVIEWING CERTAIN PERSONS Dr.GHEORGHE BUNEA Abstract: Abstract: Listening to the suspect or the accused is one of the important procedural activities which the prosecuting authority devotes a great deal of time and a great deal of work. Because of the information that may be obtained from hearing the suspect or the accused, usually criminal trials cannot take place without this activity and a resulting conclusion of the criminal investigation is the obligation to hear the suspect or the accused to the location, if he/she can not move. According to the legal provisions, the statement of the suspect or the accused may serve the truth, since he/she is the person who best knows the circumstances of the offense and may provide information that no one else knows, but this statement should be corroborated with other evidence administered to the case.. Keywords: suspect, investigation, hearing conducted, polygraph, tactical procedures. Cuvinte cheie: suspect, investigaţii, ascultarea diirijată, poligraf, procedee tactice. 1.Notiuni introductive despre ascultarea suspectului/inculpatului Audierea sau ascultarea suspectului/inculpatului este o activitate procesuală şi de tactică criminalistică efectuată de către organul de urmărire penală în scopul stabilirii unor date cu valoare probantă necesare aflării adevărului în cauză. Cu această ocazie suspectul sau inculpatul poate face mărturisri complete sau doar parţiale cu privire la infracţiunea săvârşită, precum şi la circumstanţele legate de comiterea ei. Există, însă şi posibilitatea ca acesta să manifeste un comportament simulat încercând să se sustragă de la răspunderea penală recunoscând alte roluri sau alte acţiuni pe care le-ar fi executat, dar care nu s-ar încadra într-o participaţie penală prin lipsa laturii subiective a infracţiunii. Noul Cod de procedură penală defineşte la art.77 suspectul ca fiind persoana cu privire la care, din datele în cauză, rezultă bănuiala rezonabilă că a săvîrşit o faptă prevăzută de legea penală. Noţiunea de inculpat recunoscută şi anterior,este definită la art.82 din acelaş Cod de procedură penală ca fiind persoana împotriva căreia s-a pus în mişcare acţiunea penală şi a ajuns parte în procesul penal. a).Etapele audierii suspectuluii/inculpatului, pot fi cuprinse în:
Pe această bază vor fi stabilite:
Studiul materialului documentar de la dosarul cauzei trebuie făcut cu obiectivitate atât cu observarea probelor în acuzare cât şi a celor în apărare precum şi a circumstanţelor atenuante sau agravante după caz, referitoare la fiecare participant. b).Cunoaşterea suspectuluii sau inculpatului O bună stăpânire a datelor cauzei presupune pe lângă cunoaşterea faptelor concrete comise de către autorul faptei şi preocuparea pentru cunoaşterea trăsăturilor personalităţii şi a profilului psihic al acestuia. Date de acest gen se pot obţine pe mai multe căi atât directe cât şi indirecte. Pe cale directă se pot obţine date prin intermediul unor percheziţii prin aplicare de sechestre, reţinere şi conducere în faţa organului de urmărire penală precum şi prin audiere; Activităţile de informare indirectă cu privire la suspect /inculpat pot să cuprindă după caz:
- pregătirea minutioasa a audierii; În această etapă având în vedere datele şi informaţiile din etapele anterioare se vor stabili mental sau în scris după caz, următoarele:
Datele preliminare obţinute despre suspecţi/inculpaţi cum sunt cele referitoare la: antecedente penale, mediul socio-familial de provenienţă, pregătirea şcolară, comportamentul anterior, referitor la colaborarea cu organele de urmărire penală, în situaţii similare de cercetare, etc., sunt foarte importante pentru buna pregătire şi realizarea cu succes a audierii. c).Întocmirea planului de audiere În funcţie de experienţa anchetatorului se va întocmi un plan de ascultare pentru fiecare suspect sau inculpat în parte care va avea în vedere următoarele aspecte principale:
Întocmirea acestui plan este recomandabilă anchetatorilor cu mai puţină experienţă, dar şi celor cu multă experienţă în cazul dosarelor penale complexe cu un grad mare de dificultate. Interesul este ca pe măsura creşterii experienţei, să crească şi nivelul de pregătire în instrumentarea corectă a cauzelor. De cele mai multe ori de realizarea unor asemenea planuri şi de calitatea lor pot să depindă succesul în soluţionarea dosarelor şi mai ales, celeritatea în soluţionarea acestora. d).Asigurarea prezenţei apărătorului Prezenţa apărătorului, este obligatorie în situaţiile prevăzute de lege, după începerea urmăririi penale în cauză, însă nu se va permite apărătorului să intervină în desfăşurarea ascultării, deoarece orice intervenţie a acestuia poate conduce la obstrucţionarea relatărilor. 2.Etapele ascultării suspectului sau inculpatului Conform prevederilor art. 107 din Codul de procedură penală, ascultarea suspectului sau inculpatului parcurge două etape, astfel: a. verificarea identităţii suspectului/inculpatului pe baza documentelor de legitimare. Organul judiciar are obligaţia de a adresa întrebări suspectului sau inculpatului privind datele sale de identificare, respectiv nume, prenume,data şi locul naşterii, eventuale porecle, numele şi prenumele părinţilor, date despre studii,cetăţenie, locul de muncă şi profesia,domiciliul şi adresa la care doreşte să-i fie comunicate actele de procedură, dacă are antecedente penale, dacă solicită un interpret, pri alte date privind persoana sa. Privitor la verificarea identităţii trebuie precizat că această activitate este de natură să ducă la evitarea greşelilor şi neînţelegerilor privind datele de identitate ale persoanei ce va fi ascultată. Este nevoie ca persoana audiată să prezinte organului de urmărire penală actul de indentitate pentru confruntarea celor declarate cu datele din acel act.Pentru cetăţeni străini este nevoie de paşaport sau un alt document de identitate, şi care să aibă şi fotografie. b. comunicarea drepturilor şi obligaţiilor. Potrivit dispoziţiilor art.108 alin.1 din Noul Cod de proceură penală al Romaniei, suspectul sau inculpatul trebuie înştinţat înainte de audiere calitatea în care urmează a i se lua declaraţia, fapta cu privire la care este audiat, în calitate de suspect sau inculpat dacă a fost pusă în mişcare acţiunea penală. şi încadrarea juridică a faptei. Persoana audiată, suspect sau inculpat va fi informată cu privire la drepturile prevăzute de art.83 din Noul Cod de procedură penală dar şi cu privire la obligaţiile prevăzute în art.108, alin.2 literele a,b şi c. Cu privire la drepturile inculpatului prevăzute de lege, trebuie precizat faptul că acestea sunt menite a oferi posibilitatea celui cercetat într-o cauza penală de a se bucura de toate drepturile garantate de Constituţie. Inculpatul poate fi apărat de un avocat ales sau din oficiu, cînd este obligatorie asistenţa şi informat pe tot parcursul urmăriri penale cu privire la datele dosarului său, poate propune administrarea de probe, de a formula cereri, de a ridica excepţii şi de a pune concluzii. Acesta poate consulta dosarul în condiţiile legii şi dacă crede de cuvinţă poate apela la un mediator în cazurile permise de lege. Inculpaţii care sunt străini sau nu înţeleg bine limba română, pot solicita în mod gratuit un interpret, avînd dreptul de a fi informaţi cu privire la drepturile lor. Pe lîngă aceste drepturi inculpaţii au şi obligaţii: - obligaţia de a se prezenta la chemările organelor judiciare. Inculpatului i se pune în vedere faptul că nerespectarea acestei obligaţii poate avea ca şi consecinţe emiterea unui mandat de aducere, iar în cazul sustragerii judecătorul poate dispune emiterea mandatului de arestare preventivă. - obligaţia de a comunica în scris în termen de 3 zile orice schimbare a adresei.Nerespectarea acestei obligaţii duce la imposibilitatea informării lui cu privire la eventuale acte din dosarul cauzei. In aceste condiţii citaţiile şi actele trimise la prima adresă se consideră că le-a luat la cunoştinţă. Drepturile şi obligaţiile suspectului sau inculpatului i se aduc la cunoştinţă în cursul urmăriri penale înainte de prima audiere, în scris sub semnătură. Refuzul ori imposibilitatea executării semnături va fi consemnată într-un proces-verbal de organul de urmărire penală. Ca element de noutate, Noul Cod de procedură penală a introdus o prevedere prin care inculpatului i se aduce la cunoştinţă posibilitatea încheierii unui acord în cursul urmăriri penale.de recunoaştere a vinovăţiei, ori de recunoaştere a învinuiri în cursul judecăţii, prin care are posibilitatea de a beneficia de reducerea pedepsei prevazută de lege cu o treime, iar în cazul pedepsei cu amendă la o pătrime. ( art.396 pct.10 din Noul Cod de procedură penală). 3.Modul de ascultare. a).ascultarea relatării libere, făcute de suspect sau inculpat, cu privire la fapta de care este acuzat şi împrejurările comiterii acesteia. În această etapă, pot avea loc anumite discuţii prealabile care sa permită o primă „tatonare” a învinuitului referitoare la acesta ca persoană preocupări pe care le are, mentalităţi, pregătire profesională, loc de muncă, satisfacţie la locul de muncă, familie, grup de prieteni, etc. Scopul acestor discuţii sincere îl constituie necesitatea relaxării persoanei audiate, obţinerea încrederii în anchetator şi realizarea unei apropieri psihice, de natură să conducă, adeseori, la o atitudine sinceră, în vederea obţinerii maximului posibil de la acesta, în cadrul audierii. 82 Potrivit noilor reglementări în materie ( art.109 pct.3 din Noul Cod de procedură penală) în cursul audierii, suspectul sau inculpatul poate să-şi exercite dreptul la tăcere.Acesta poate să refuze să răspundă la întrebările adresate referitor la faptele ori împrejurările cu privire la care este întrebat. In cazul judecăţi preşedintele completului după cei aduce la cunoştinţă învinuirea îl înştinţează despre dreptul de a nu face nici o declaraţie, după care îi atrage atenţia că ceea ce declară poate fi folosit şi împotriva sa. De asemenea preşedintele completului de judecată îi comunică că are dreptul de a pune întrebări coinculpaţilor dacă este cazul, persoanei vătămate,martorilor, celorlalte părţi, experţilor şi că are posibilitatea de a da explicaţii în tot cursul cercetării judecătoreşti. După trecerea în aceasta fază, a relatării libere, se va cere celui ascultat, să relateze, despre faptele care fac obiectul cauzei, cât mai pe larg posibil şi în detaliu, fără a omite nimic, cu referire la probele pe care le consideră necesare, în apărarea sa. În timpul relatărilor libere trebuie să fie respectate cu stricteţe următoarele reguli tactice: - se va proceda la ascultarea cu atenţie fără întreruperi, a suspectului sau inculpatului menţinând contactul vizual permanent cu acesta fără a avea alte preocupări oferind feedback afirmativ de ascultare şi înţelegere a mesajului transmis, prin limbaj nonverbal; - nu se va încerca obţinerea recunoaşterii cu orice preţ a săvârşirii faptei deoarece, recunoaşterea faptei de către suspect, nu este „regina probelor” şi are aceeaşi valoare probatorie cu celelalte probe cu care se coroborează; - nu se va întrerupe firul relatărilor prin formularea de întrebări sau prin darea unor replici nici chiar atunci când se observă elemente de nesinceritate, învinuitul fiind lăsat să termine relatarea liberă. 83Din contra, elementele de nesinceritate vor fi avute în vedere ulterior cu ocazia ascultării dirijate când se vor stabili şi momentele operative pentru utilizarea şi administrarea probelor pe rând în funcţie de valoarea probantă a acestora; - discuţia va fi reorientată cu tact spre subiectul iniţial atunci când se constată că relatarea liberă a suspectului se îndepărtează de subiect şi include alte aspecte care nu au legatură cu cauza; - ascultarea liberă a suspectului trebuie să privească fiecare împrejurare în parte în cazul în care fapta pentru care este cercetat este susceptibilă de încadrări juridice diferite sau dacă este vorba de mai multe fapte.
Această etapă dă măsura calităţilor anchetatorului, a modului în care a pregătit ascultarea şi pune în evidenţă profesionalismul acestuia rezultat din spiritul de observaţie, din creativitatea, iniţiativa şi perspicacitatea sa. Întrebările ce pot fi adresate trebuie să vizeze obţinerea unor explicaţii complete asupra tuturor faptelor ce au fost reţinute, verificarea şi cunoaşterea tuturor argumentelor invocate în apărare. Pentru obţinerea unor date noi necunoscute anterior în legătură cu aspectele de importanţă esenţială pentru cauză, a lămuririi complete a explicaţiilor învinuitului se pot adresa întrebari asftel încât să nu mai rămână aspecte neclarificate în declaraţie. De asemenea, se poate insista pentru obţinerea de date şi detalii cu privire la anumite fapte necesare pentru verificarea sincerităţii declaraţiilor. Se va urmări permanent sesizarea, identificarea certă şi demascarea declaraţiilor nesincere când acestea vin în contradicţie cu probatoriul administrat existent la dosarul cauzei. Întrebarile organului de urmărire penală trebuie să îndeplinească anumite condiţii respectiv: - să fie clare şi precise; - să fie formulate la nivelul de înţelegere al celui ascultat; - să nu fie sugestive; - să oblige la un răspuns complet; - să nu genereze răspunsuri de genul: „DA” sau „NU”; - să nu pună în dificultate pe cel ascultat atunci când acesta este sincer şi interesat în declararea adevarului; 84 În procesul ascultării, pot fi folosite mai multe multe categorii de întrebări, în raport cu scopul urmărit, cu natura şi aria de cuprindere a aspectelor ce urmează a fi clarificate. Categoriile de întrebări ce pot fi adresate de către anchetator sunt: - întrebări temă care vizează fapta în ansamblul ei având un caracter general; - întrebări problemă care urmăresc lămurirea unor aspecte ale activităţii ilicite sau ale cauzei; - întrebări de detaliu care au un caracter strict limitat la anumite amănunte prin care se urmăreşte obţinerea de explicaţii ce pot fi verificate. Aceste întrebări pot fi: - de precizare; - de completare; - de control; Prin adresarea acestor întrebări se urmăreşte determinarea cu exactitate a împrejurărilor comiterii unei fapte, precum şi lămurirea unor aspecte omise cu ocazia relatării libere pentru verificarea sincerităţii şi a constanţei în declaraţii a celui ascultat.
.Principalele procedee tactice de audiere a învinuitului sunt următoarele: - prezentarea progresivă a probelor care se bazează pe prezentarea graduală a probatoriului cauzei şi pe timpul audierii dirijate. Mai întâi vor fi prezentate probele de mai puţină importanţă respectiv pe acelea care privesc amănunte secundare ale infracţiunii şi apoi pe cele mai importante care privesc faptele principale. Această gradare poate să determine pe cel ascultat să renunţe la eventuale declaraţii mincinoase făcute anterior; - prezentarea frontală a probelor cheie care se realizează prin prezentarea succesivă şi neaşteptată în momente diferite oportune a celor mai puternice probe. Această abordare directă, frontală este menită să spargă verigile fragile ale apărării învinuitului urmărind determinarea acestuia la declaraţii sincere; Din punct de vedere al relaţiei psihologice organ de urmarire penala- suspect, aceasta trebuie să evidenţieze faptul că suspectul este în contact cu o autoritate de stat
Pe parcursul audierii organul de urmarire penala trebuie să menţină o atitudine sobră şi politicoasă dar, în acelaşi timp rezervată şi profesională prin ţinuta şi vocabularul adecvat. Acesta trebuie să solicite lămuriri şi să pună întrebări creând în acelaşi timp un climat de natură a atrage încrederea şi respectul celui ascultat. În general se vor realiza ascultări repetate menite să asigure verificarea şi completarea declaraţiilor date la prima ascultare. Prin intermediul ascultărilor repetate, după caz, se va urmări evidenţierea momentelor deosebit de importante ale „încolţirii ideii infracţionale”, „lupta motivelor” şi „deliberarea” sau luarea hotărârii. În aceste condiţii faptul infracţional, antisocial, nu rămâne o simplă achiziţie aleatorie, periferică în conştiinţa autorului, ci se conturează ca o structură infracţionala stabilă cu încărcătura psiho-afectivă specifică şi cu un rol motivaţional bine definit. 5. Consemnarea declaraţiilor suspectului sau ale inculpatului. Declaraţia suspectului sau inculpatului se consemnează în condiţiile pre văzute de art. 110 Cod procedură penală, în scris de organul de urmărire penală, pe formular tipizat la persoana I-a singular.90 In declaraţie se consemneaza întrebările adresate pe parcursul ascultării, menţionîndu-se cine le-a formulat şi se menţionează de fiecare dată ora începerii şi ora încheierii ascultării.91 Suspectul semnează declaraţia numai dacă este de accord cu continutul acesteia, iar eventuale precizari, completări sau rectificări trebuiesc menţionate in finalul declaraţiei. Despre refuzul sau faptul că suspectul/ inculpatul nu poate semna declaraţia trebuie să se facă precizare în finalul declaraţiei. După consemarea declaraţiei suspectului/inculpatului, aceasta trebuie semnată de organul de urmărire penală care a efectuat audierea şi de către avocat. Dacă audierea s-a efectuat in cursul judecării cauzei declaraţia va fi semnată de către preşedintele completului de judecată, de grefier şi de către avocatul suspectului/inculpatului, de către avocatul părţii vătămate sau a părţi responsabile civilmente, dacă au fost prezenţi la audiere. In cazurile în care audierea s-a efectuat prin folosirea unui interpret, declaraţia va fi semnată şi de către acesta. In cursul urmăriri penale, audierea suspectului sau inculpatului se înregistrează cu mijloace tehnice audio sau audiovideo. Atunci cînd înregistrarea nu este posibilă acest lucru se consemnează în declaraţia suspectului sau inculpatului, cu indicarea concretă a motivului pentru care înregistrarea nu a fost posibilă.92 BIBLIOGRAFIE
5 .BOGDAN T., Probleme de psihologie judiciară, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1973, 6. BUNEA Ghe, Criminalistică, Note de curs, Ed.Eikon,Cluj-Napoca, 2014.
.
Yüklə 1,93 Mb. Dostları ilə paylaş:
|