SOCIAL Comisia Europeană: România se află în topul țărilor cu cele mai puține femei fără partener Adevărul, 4 martie 2011
Ana Maria Tolbaru
Letonia este țara cu cele mai multe cupluri, Germania țara cu cei mai puțini copii, iar Grecia și România statele cu cele mai puține mame singure, arată un raport publicat astăzi de Eurostat, biroul de statistică al Comisiei Europene.
Din cele peste 200 de milioane de locuințe din toate țările UE, în doar 44 de milioane trăiesc cupluri cu copii, spune raportul.
Letonia, Lituania, Malta, Slovenia și Slovacia au cele mai multe atfel de cupluri, fiind urmate de România pe locul 6.
România iese și din trendul țărilor cu un număr mare de mame singure, cu doar 13,2% dintre femei crescându-și copiii fără tată, spre deosebire de țările din vestul și nordul Europei, unde, spre exemplu, în Franța aproape 20% din femei sunt singure, în Finlanda 22% și în Marea Britanie 17%.
Există mai multe femei singure în UE decât bărbați, mai arată studiul CE. 17% dintre femeile din UE nu au un partener de viață, pe când doar 13% din bărbați sunt singuri. Dintre acestea, 80 de milioane sunt mame singure, comparativ cu doar un million de tați care își cresc copiii fără ajutorul celuilalt părinte.
Însa numărul mare de copii este și o cauză a ratei ridicate de șomaj, avertizează Comisia Europeană. În 2009, spune raportul, șomajul a fost mult mai preponderent în rândul femeilor cu cel puțin un copil.
Iar dintre cele 16,4% femei fără copii în Republica Cehă, aproape 90% erau angajate în 2009. În România, în schimb, doar 66,7% dintre femeile fără copii aveau un job în 2009, cel mai mic număr din întreaga UE, cu excepția Maltei, Italiei si Greciei.
http://www.adevarul.ro/adevarul_europa/UE-Eurostat-femei_singure-cuplu-familie_0_437956635.html
SĂNĂTATE Studiu: Românii spun că fac sex de 11 ori pe lună, în timp ce româncele doar de 5 ori. Cum explică sexologii diferenţa Gândul, 2 martie 2011
Mădălina CHIŢU
În România, bărbaţii îşi încep viaţa sexuală la vârsta de 15-18 ani, iar femeile în jurul vârstei de 19 - 25 de ani, potrivit unui studiu al Asociaţiei pentru Medicina Sexualităţii din România (AMRS), AB Research şi compania farmaceutică Pfizer.
Diferenţe între activitatea sexuală a celor două sexe apar şi în ceea ce priveşte numărul de contacte realizate lunar. Astfel, în timp ce majoritatea bărbaţilor români spun că fac sex de 11 ori pe lună, majoritatea româncelor susţin că au relaţii sexuale de 5 ori lunar.
Preşedintele Asociaţiei de Psihosexologie din România, Radu Bălănean, membru al AMRS, a explicat pentru gândul de ce apar aceste diferenţe. "Din punctul meu de vedere, atât femeile, cât şi bărbaţii au ascuns adevărul în ceea ce priveşte numărul de raporturi sexuale pe care le au lunar. Această situaţie a apărut din cauza mentalităţii pe care românii o au în ceea ce priveşte sexualitatea. Când sunt mici, băieţii sunt încurajaţi să-şi înceapă viaţa sexuală, în timp ce fetele sunt educate să amâne cât mai mult momentul", precizează psihologul Bălănean. Potrivit specialistului, ambele sexe au anumite rezerve în ceea ce priveşte viaţa sexuală. "Femeile sunt jenate chiar şi atunci când vorbesc despre sex, pentru că atât familia, cât şi societatea pun o eticheta negativă femeilor care întreţin raporturi intime cu mai mulţi parteneri", spune Radu Bălănean.
Stresul, responsabil de apariţia disfuncţieie erectile
Disfuncţia erectilă este o problemă recunoscută de 35% dintre bărbaţi. Dintre aceştia, doar 34% afirmă ca s-au consultat în această privinţă fie cu partenera (57%), fie cu un medic (43%). Mai mult, 57% dintre bărbaţii care au probleme cu erecţia refuză să deschidă acest subiect în viitor.
Românii spun că principalele cauze externe ale disfuncţiei erectile sunt stresul şi oboseala (43%), urmate de fumat (18%) şi alcool (10%). Studiul AMRS arată mai arată că unul din patru bărbaţi pune problemele de erecţie pe seama vârstei, iar 14% dau vina pe parteneră.
http://www.gandul.info/magazin/studiu-romanii-spun-ca-fac-sex-de-11-ori-pe-luna-in-timp-ce-romancele-doar-de-5-ori-cum-explica-sexologii-diferenta-8024030
MASS MEDIA Gospodina îngrijorată versus diva senzuală, ipostaze ale femeii în publicitatea din România Mediafax, 28 februarie 2011
Între gospodina care are coşmaruri cu maşina de spălat stricată şi diva senzuală cu păr strălucitor care face bărbaţii să cadă în fântâni arteziene, publicitatea din România nu oferă alte imagini originale ale femeii, ci mai curând apelează la modele prescrise şi învechite.
Regula de aur în publicitate este că o reclamă trebuie să folosească limbajul şi imaginarul colectiv al publicului ţintă, poate de aceea, când vine vorba de promovarea detergenţilor sau a produselor destinate îngrijirii locuinţelor, spoturile apelează la stereotipul femeii gospodine.
Aceste stereotipuri care au la bază femeia casnică nu sunt de azi, de ieri. În cultura europeană, ele datează încă din antichitate. "Trebuie să considerăm caracterul femeilor ca suferind de o imperfecţiune naturală", considera filosoful grec Aristotel, în timp ce Ecleziastul caracterizează femeia ca fiind "mai amară decât moartea". În sensul tradiţiei biblice, primii creştini considerau femeile vinovate pentru căderea lui Adam în păcat. Tradiţia iudaică şi cea creştină considerau femeile impure, înclinate spre rău, incapabile de responsabilităţi demne de un cetăţean, destinate plăcerilor sexuale şi funcţiei reproductive. În absenţa acestor funcţii, femeile nu aveau nicio valoare. Situaţia nu s-a schimbat nici mai târziu. În Franţa, în 587 era noastră, s-a ţinut o adunare publică pentru a decide dacă femeia poate fi sau nu considerată cu adevărat o fiinţă umană, iar înainte de 1850, femeile nu erau considerate cetăţeni în Anglia, neavând nici un fel de drepturi personale, până în 1882.
Pe fondul acestor influenţe culturale, nu a fost decât un pas până la decretarea socială a faptului că femeile sunt incapabile de performanţe şi locul lor este în gospodărie, rolul lor principal fiind de a îngriji bărbatul şi copii. Chiar şi în arealul funcţiilor gospodăreşti, femeia nu poate excela, de exemplu şi astăzi se consideră că bărbaţii sunt mai buni bucătari decât femeile, deşi locul doamnelor a fost de sute de ani în bucătărie, printre cratiţe.
Totuşi, cultura, în sens antrolopogic, nu reprezintă altceva decât o jonglare cu simboluri şi, în sens larg, cu stereotipuri. Stereotipurile de gen s-au păstrat, în pofida revoluţiilor culturale şi a celor feministe. Deşi în prezent femeile au infinit mai multe drepturi decât în urmă cu 500 de ani, când vine vorba de o comunicare scurtă, dar care trebuie să fie eficientă şi să ajungă în mentalul consumatorilor, aşa cum este cea publicitară, reluarea stereotipurilor pare a fi un pas logic. Fiecare individ trebuie să se regăsească şi să se poziţioneze singur sub o etichetă pe care o poartă un personaj din mica punere în scenă a unui spot publicitar.
În spoturile publicitare transmise pe posturile TV româneşti se regăsesc preponderent două ipostaze ale femeii: cea de gospodină cvasi-martiră pe altarul îngrijirii căminului, care de dimineaţă şi până noaptea trudeşte pentru curăţenia casei şi buna îngrijire a copiilor, şi cea de divă senzuală preocupată de felul în care arată, de volumul părului, estomparea ridurilor şi cucerirea unui bărbat sau a mai multora.
Deloc surprinzător, femeia gospodină apare în toate reclamele pentru detergenţi, dar şi în cele la medicamente, iaurturi sau dulciuri, pentru că este în acelaşi timp şi soţie şi mamă devotată. Ca de fiecare dată când se foloseşte un stereotip, există pericolul supersimplificării, al exagerării, care face ca scena să devină hilară. Aşa se întâmplă în spotul pentru un detergent care trebuie să protejeze maşina de spălat de calcar, care ne prezintă coşmarul unei femei cu maşina de spălat stricată. În încercarea de a evidenţia cât de importantă este o maşină de spălat funcţională într-o gospodărie, femeia este ridiculizată, pentru că apare ca şi cum ar fi pshihotic-obsedată de acest aspect şi întreaga ei viaţă ar depinde de asta.
În alte reclame pentru diverşi detergenţi, femeia apare în aceeaşi ipostază de gospodină desăvârşită care are grijă ca locuinţa sa să fie impecabilă, dar în acelaşi timp e interesată să economisească bani, de aceea vrea mereu să cumpere ceva ieftin şi bun. Abordarea nu este deloc greşită din punctul de vedere al mesajului publicitar, care vine ca un răspuns la frământările economice ale oricărei familii autohtone, pe fondul crizei.
Aplecată deasupra unui vas de toaletă, a unui lighean cu rufe, a unei căzi murdare sau a unei chiuvete pline de vase, femeia gospodină este, în felul ei, o războinică. Ea luptă mereu cu microbii, cu petele, grăsimea sau murdăria şi mereu iese învingătoare, ca în basme, deoarece, deşi nu are o zână care să o ajute, ea ştie mereu să aleagă un detergent cu proprietăţi aproape magice.
La polul opus, industria cosmeticelor aduce în prim plan femeia divă, care aruncându-şi cu voluptate părul strălucitor pe spate face toţi bărbaţii din jur să suspine. În astfel de reclame pentru produse cosmetice există o varietate a aceluiaşi model de femeie, totuşi cadrul se schimbă. Femeia nu mai apare în bucătăria sau baia proprie, ci este în oraş, alături de prietene, la petreceri sau, dacă e acasă, e în ipostaze intime cu partenerul ei. Viaţa ei pare împlinită, dinamică, este femeia care poate obţine orice îşi doreşte, cu puţină inventivitate, aşa cum ne demonstrează spotul pentru o marcă de maşini şi un brand vestimentar, care ne prezintă o femeie încrezătoare ce nu ezită să seducă şi atragă în dormitor o altă femeie pentru a-i fura bluza. Protagonista este atât de seducătoare şi încrezătoare încât senzualitatea ei trece graniţele heterosexualităţii.
Înaltă, frumoasă, strălucitoare, protagonista reclamelor la cosmetice este mai curând preocupată de aspectul ei fizic şi de îngrijirea personală decât de casă sau familie. Este sau devine femeia fatală cu ajutorul unui produs, cel promovat, care îi pune în evidenţă strălucirea şi cu ajutorul căruia cucereşte toţi bărbaţi şi atrage invidia celorlalte femei. În multe dintre aceste reclame, femeia apare interesată de frumuseţe ca o armă de seducţie. Astfel, într-o reclamă pentru un şampon mass-market, eforturile de înfrumuseţare ale femeii sunt elucidate de sloganul "pentru ca el să te admire mereu". Pe de altă parte, sunt şi reclame care promovează înfrumuseţarea ca parte a stilului de viaţă feminin, un gest pe care femeia îl face pentru ea însăşi. "Pentru că meriţi" este un slogan care a făcut carieră, ani întregi, tocmai pentru că sublinia faptul că orice femeie merită un produs care să o facă să se simtă bine cu ea însăşi, admiraţia bărbaţilor trecând pe locul secund.
O altă versiune a reclamelor cu femeia divă este cea în care protagonista chiar este o divă a micului sau marelui ecran. De la vedete autohtone, precum Andreea Marin sau Andra Măruţă, până la celebrităţi internaţionale, precum Reese Witherspoon sau Claudia Schiffer, starurile sunt dorite de toate brandurile care vor să atingă un public aspiraţional. Dacă atunci când este fetiţă îşi doreşte să fie prinţesă, când devine adultă, o femeie îşi doreşte să arate, să trăiască sau să fie tratată ca un star de cinema. Deşi sunt conştiente că imaginile publicitare ce apar în reviste trec printr-un procedeu de editare, orice imperfecţiune fiind ştearsă cu un singur click, femeile presate de stereotipurile vehiculate în media îşi stabilesc deseori standarde imposibile.
Mai frumoasă, mai slabă, mai fină, mai uşoară, mai delicată, mai strălucitoare, mai feminină! Reclamele promit mereu femeilor o variantă îmbunătăţită a propriului lor corp, dar au existat şi campanii împotriva industriei cosmeticelor făcute tot de branduri cosmetice. Astfel, un brand de produse de îngrijire personală a lansat acum câţiva ani o campanie care milita pentru "adevărata frumuseţe", trecând dincolo de stereotipuri, dovedind că mai există loc în publicitate şi pentru abordări nonconformiste, care nu poziţionează femeia în una sau alta dintre extremele comportamentului său, lăsând-o să îşi aleagă singură rolul şi locul.
http://www.mediafax.ro/cultura-media/gospodina-ingrijorata-versus-diva-senzuala-ipostaze-ale-femeii-in-publicitatea-din-romania-8017777
Dostları ilə paylaş: |