Cuprins cuprins 1 politică 5

SOCIAL

De frica spitalelor, româncele vor să nască acasă

România Liberă, 28 Aprilie 2011

de MIHAELA NAFTANAILA

Niciun ginecolog nu i-a permis Anei Măiţă (29 de ani) să nască natural, aşa că tânăra bucureşteancă a decis să aducă pe lume doi copii, fără moaşă şi fără sprijin din partea vreunui spital. 200 de femei aleg anual aceasta metodă.

Acum 50 de ani femeile din România ar fi dat orice să poată naşte la spital în condiţii cât mai sigure, cu anestezie peridurală, pentru diminuarea durerilor. Astăzi ele vor să nască acasă, alături de soţi, precum vesticele. Aşa a procedat şi Ana Măiţă (29 de ani), mamă a doi băieţi, în vârstă de trei, respective un an. Pe amândoi i-a adus pe lume chiar acasă, fără moaşă, fără doctor, fără complicaţii. „Era noapte şi mă aflam acasă, alături de bărbatul meu, Ionuţ. Hotărâsem să îl aducem pe lume pe Filip, aşa cum îl concepusem, în intimitatea şi firescul casei noastre", povesteşte astăzi Ana, care între timp a devenit preşedinta unei asociaţii ce promovează drepturile gravidelor.

Naşterea naturală, preferată cezarienelor

Când corpul i-a dat semnalul clar că a ajuns la final, Ana s-a pus pe vine şi l-a chemat pe Ionuţ.

- „Iese, iese", a zis el gâtuit de emoţii.

„Am dus mâna între picioare şi am simţit cum iese capul copilului. L-am pus jos pe un prosop şi ne-am uitat la el cu mirare, cât era de roşu şi furios", îşi aminteşte Ana cu precizie cinematografică.

Faţă de ţările din Vest unde naşterile la domiciliu sunt obişnuite, în România, legislaţia nu permite moaşelor să asiste o naştere acasă, la pacient, decât în condiţii excepţionale, în care gravida nu se mai poate deplasa la spital. „E caz penal, dacă te duci să asişti o naştere de capul tău", explică moaşa Vania Limban, fondatoarea Active Center din Bucuresti. Mentalităţile sunt în schimbare şi în România, mai ales în cazul femeilor foarte educate, care navighează pe internet şi au acces la informaţii medicale actualizate. Astfel, naşterea naturală începe să fie preferată cezarienelor, care le scapă pe femei de durerile facerii. În ultimii ani, ţara noastră a devenit campioană la cezariene făcute la cerere şi naşteri provocate înainte de termen şi toate astea s-au întâmplat atât din cauza comodităţii medicilor, cât şi a lipsei educaţiei sanitare în rândul femeilor. Potirivit statisticilor Ministerului Sănătăţii, numărul cezarienelor a crescut în România de la de la peste 47.200, în 2005, la aproape 64.000 , în 2009.

„Acum maternităţile noastre sunt abatoare medicale. Naşterea a devenit un proces industrializat, iar femeile care sunt sănătoase şi ar putea să nască normal sunt încurajate să facă cezariană", susţine Ana Măiţă, care luptă pentru schimbarea legislaţiei, astfel încât moaşele să poată asista în mod legal o naştere naturală la spital şi la domiciliu.

Faţă de românce, unguroaicele ştiu să se respecte

Deşi îşi permitea să nască la orice maternintate privată din Bucureşti, Ana a vrut să nască acasă în intimitate. „Am vrut o naştere firească, cu travaliu fiziologic, cu posibilitatea ca Ionuţ să îmi stea alături, dar niciun spital nu a vrut să îmi accepte condiţiile, aşa că am decis să nasc neasistată. Nu a fost opţiunea cea mai bună pentru ca mi-aş fi dorit să am o moaşă lângă mine, dar pe mine mă interesa cum va fi tratat corpul şi copilul meu", spune Ana, care este total împotriva epizotomiei (tăietură chirurgicală făcută între vagin şi anus pentru a lărgi deschiderea vaginală), procedură practicată intens în maternităţile din România.

Pentru a-si proteja perineul şi a putea naşte uşor, Ana a făcut sport zilnic, astfel încât ţesuturile să fie elastice, a folosit uleiuri şi geluri de dilatare, şi-a făcut masaj perineal. „În maternităţile din România se trece direct la tăiere, iar eu nu voiam asta", subliniază Ana. Totodată, Ana şi-a dorit să nască pe vine şi nu pe o masă ginecologică, aşa cum îi propuneau medicii din maternităţile private. „Aşa e normal: pe vine naşti mai repede, ţi se scurtează travaliul. Când le-am propus asta doctorilor au zis ca e incomod pentru ei", îşi aminteşte ea.

Ana simte că femeile din România nu sunt respectate de medicii ginecologi şi că nici măcar tinerele nu au învăţat să îşi apere drepturile, aşa cum o fac femeile din Vest şi chiar vecinele noastre, unguroaicele. „În Ungaria, când s-a interzis naşterea la domiciliu, societatea civilă a sărit şi a dat în judecată statul maghiar la CEDO. Acum naşterile la domiciliu sunt din nou o opţiune legală în Ungaria", povesteşte Ana. Tânăra admite însă că nu încurajează să recurgă la această practică pe cele care au o sarcină cu risc. „Dar când eşti tânără, sănătoasă tun şi fără riscuri, de ce să nu naşti natural?! Nu vrea să mă cert cu medicii obstetricieni, dar este inadmisibil câte naşteri vaginale medicalizate şi cezariene nejustificate se fac în România", se revoltă Ana.

Potrivit Asociaţiei Mame pentru Mame, în România cam 500 de femei nasc la domiciliu anual. Două sute sunt naşteri planificate şi trei sute, accidentale. „În Ardeal, se poartă naşterea la domiciliu, pentru că acolo moaşele maghiare îşi asumă riscul şi asistă naşteri şi la domiciliu", descrie ea situaţia.

Dacă s-ar schimba legea, ginecologii ar pierde pâinea

Moaşa Vania Limban, cu o experienţă de 25 de ani în domeniu, spune că legislaţia din România nu se schimbă pentru că aceasta nu ar fi în favoarea medicilor. „La o cezariană se dă mai mult decât la o naşere normală, plus că este mult mai uşor să faci o operaţie decât să stai zeci de ore după o femeie în travaliu", susţine Vania Limban, şcolită la Bristol în UK şi George Town, în SUA. Într-un spital public din Bucureşti, şpaga dată medicului pentru o naştere normală este de aproximativ 150 de euro, în timp ce pentru o cezariană, tariful este între 250 şi 400 de euro.

Dacă în 2004, Legea le permitea moaşelor să asiste o naştere la domiciliu, patru ani mai târziu s-au făcut modificari privind exercitarea profesiei de moaşă şi a fost interzisă această practică. „Dacă Ministerul Sănătăţii ar definitiva normele Legii 307 şi ar permite moaşelor să asiste naşteri la domiciliu, în primul rând că s-ar face foarte multe economii şi în sistemul medical", susţine Vania Limban. Aceasta critică totodată faptul că nu există nici măcar norme care să reglementeze naşterea în apă, procedură prin care clinicile private îşi atrag cliente într-o veselie.

Mirela Dumitrescu (30 de ani), însărcinată în luna a opta şi mamă a două fetiţe, se înscrie şi ea în rândul mămicilor care susţin naşterea naturală. „Urmeză să nasc al treilea copil şi aş fi vrut să nasc acasă, natural, dar legea nu îmi permite asta. În spital, asistentele îţi grăbesc travaliul, îţi fac perfuzii cu oxitocină, îţi rup apa. Practic, intervin în tot procesul natural al naşterii, iar eu nu sunt de acord cu asta, în condiţiile în care mai şi plătesc din buzunarul propriu", spune Mirela. După ce a trecut de două ori prin experienţa naşterii în spital, Mirela spune că şi-ar fi dorit foarte mult să nască acasă, în mediul ei natural. „Când am născut primul copil, se adunaseră în jurul meu o droaie de rezidenţi, care mă analizau. Nimeni nu mă întrebase în prealabil, dacă sunt de acord", povesteşte Mirela. După ce s-a interesat şi în stânga, şi în dreapta, Mirela a găsit o doctoriţă ginecolog care i-a promis că o va lăsa în travaliu atât cât va dori, că nu îi va face epizotomie şi că nu îi va grăbi naşterea. „Chiar dacă nu o să nasc acasă, măcar am promisiunea că o să nasc fiziologic", spune Mirela.

Ce spun ginecologii: România nu e Olanda

Reprezentanţii Ministerului Sănătăţii precizează că nu au în vedere schimbarea Legii care reglementează activitatea moaşelor şi asistentelor medicale din România pentru că până acum comisiile de specialitate ale MS nu au făcut propuneri în acest sens. „În prezent nu există propuneri de modificare a legislaţiei", ne-a transmis biroul de presă al MS.

Profesorul Gheorghe Peltecu, preşedintele Comisiei de Ginecologie din cadrul MS şi directorul Maternităţii Filantopia, susţine că România nu este pregătită pentru naşterile la domiciliu şi că nu putem compara România nici cu Olanda, şi nici cu Anglia. „Un model din străinătate nu se poate transpune imediat în România. Ar trebui să ajungem la asta treptat. Sunt moaşe care nu pot asista o naştere nici în spital, fiindcă nu au suficientă experienţă, deci cum ar putea să facă asta la domiciliu?!", se întreabă profesorul Peltecu, care, momentan, se declară împotriva naşterilor la domiciliu. După patru ani de facultate însă, moşele ar trebui să fie pregătite să le ajute pe mame să nască copii, fie acasă, fie în spital. „Sunt însă multe absolvente ale facultăţii de moaşe care nu asistă la 40 de naşteri în timpul facultăţii şi este firesc să nu aibă experienţă. Aici de vină este sistemul de învăţământ", arată şi Vania Limban.

Contra naşterilor la domiciliu se arată şi moaşa Mihaela Caramihai, cu o experienţă de 11 ani în sala de naşteri. „Pot apărea complicaţii la travaliu şi multe lucruri nu se pot anticipa. Zece naşteri pot să aibă loc în condiţii de siguranţă, dar una să iasă prost şi îţi compromiţi toată cariera", argumentează Mihaela Caramihai. Nu în ultimul rând, ea pune problema aparaturii pe care o moaşă independentă ar trebui să o deţină. „Numai un ecograf portabil costă 10.000 de euro", spune Caramihai. În opinia sa, curentul care susţine naşterile la domiciliu a apărut mai mult din teama pe care femeile au căpătat-o faţă de spital. „Din păcate multe femei au rămas traumatizate după ce au născut, au rămas în minte cu un medic sau o moaşă care ţipă la ele şi au perpetuat impresia asta, însă nu în toate maternităţile se întâmplă la fel", spune Caramihai. În spital, în cazul unor complicaţii, medicii pot interveni imediat şi atât pacienta, cât şi copilul pot fi duşi în terapie intensivă. „În Marea Britanie este altfel: toate spitalele din zonă sunt informate când urmează să aibă loc o naştere la domiciliu, iar o ambulanţă râmâne în stand-by pentru urgenţe. În România, în acest moment riscul pe care îl presupun naşterile la domiciliu este mult prea mare. Personal, sunt pentru naşterea în spital, unde există un medic de gardă şi un şef de secţie, care să te ajute în caz de urgenţă. Nici măcar pe sora mea nu aş ajuta-o să nască la domiciliu", punctează Caramihai.

UK şi Olanda

La spital, doar în caz de urgenţă

În Olanda şi Marea Britanie, 30% dintre femei aleg să nască la domiciliu, cu moaşa. Totuşi, un procent mai mare se adreseză spitalelor sau caselor de naşteri conduse de moaşe. De altfel, pe tot parcursul sarcinii, vesticele sunt urmărite de moaşe, nu de doctori. „Când am aflat că am rămas însărcinată, m-am dus la medicul de familie, care m-a încredinţat unei moaşe. Mă vedem cu ea la două-trei luni, discutam. Pe parcursul sarcinii am făcut în total două ecografii; una mai la început şi una mai la sfârşit. Dacă vrei mai multe trebuie să plăteşti", povesteşte Ruxandra Raţiu, o româncă care trăieşte la Londra.

Ruxandra poveteşte că în momentul în care a intrat în travaliu a ajuns la o Casă de Naşteri (Birth Center) condusă de o moaşă. „Am stat în travaliu 20 de ore acolo şi când am văzut că nu mai pot şi obosesc am cerut să fiu trimisă la spital şi să mi se facă anestezie epidurală. La un moment dat, pentru că travaliul nu se mai termina, a intrat o doctoriţă care a vrut să mă taie să scoată copilul mai repede, dar am rugat-o să mă lase să mai împing şi a fost de acord.", povesteşte Ruxandra, mămică a unei fetiţe în vârstă de cinci luni.

Tânăra emigrantă povesteşte că în UK sunt foarte populare cursurile prenatale, unde cuplurile tinere se întâlnesc şi schimbă impresii. „Sunt speakeri care vorbesc despre travaliu, despre naştere, te întreabă ce gânduri şi ce nelămuriri ai. E foarte fain că rămâi cu prieteni de la aceste cursuri şi când apar copii poţi să îi suni, să îi mai întrebi, să mai faci schimb de experienţă", povesteşte Ruxandra.

ROMÂNIA

Numărul moaşelor, în scădere

Anul 1989: 12.479 moaşe profesau în România

Anul 2008: 4.420 moase acordau asistenţă medicală

Anul 2009: 3.959 moase profesau în România

Sursa: Centrul de Statistică Medicală al MS

http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/reportaj/de-frica-spitalelor-romancele-vor-sa-nasca-acasa-223609.html