Cuprins Sumar executiv IV Crearea bazei pentru o creştere economică durabilă şi incluZivă 11

Sectorul de alimentare cu apă şi canalizare

Context

Sectorul de alimentare cu apă şi canalizare prezintă cele mai mari provocări din toate sectoarele de infrastructură din cauza intensităţii capitalului. Studiile arată că raportul dintre activele fixe şi veniturile anuale pentru sistemele de alimentare cu apă şi canalizare este estimat ca variind între 10 şi 12, în comparaţie cu 7 pentru drumurile cu taxă, 3-4 pentru întreprinderile energetice, şi 3 pentru companiile de telefonie. Rata înaltă pentru sistemele de alimentare cu apă şi canalizare reflectă intensitatea capitalului şi tarifele reprimate în sector, care sunt deseori păstrate la niveluri scăzute pe motive politice.

Este necesar să se recunoască faptul că veniturile financiare pentru funcţionarea şi întreţinere a activelor principale importante pot parveni doar din două surse: (i) de la tarifele de utilizare şi (ii) de la subvenţii, finanţate de către bugetele publice şi / sau de asistenţa financiară străină concesionară . Doar câteva ţări în dezvoltare au avut previziunea să aplice politici de tarifare care permit utilităţilor să-şi acopere costurile operaţionale şi de întreţinere activelor, cât şi pentru deservirea datoriilor. Mult mai tipic, majoritatea ţărilor în dezvoltare sunt prinse într-un cerc vicios în care tarifele sunt menţinute la nivel scăzut pe motive politice, astfel încât se generează surplus de resurse financiare pentru întreţinerea şi extinderea activelor. Numai după ani întregi de întreţinere amânată se fac simţite consecinţele sub forma consumului excesiv de energie, creşterii scurgerilor, accidentelor în reţele, calităţii nefiabile a serviciilor.

Calitatea şi fiabilitatea serviciilor de alimentare cu apă şi canalizare în Moldova sunt în general deficiente. Toate localităţile urbane (municipii si oraşe) din tara au sisteme centralizate de alimentare cu apă. În contrast, numai aproximativ jumătate din localităţile rurale (sate / comune) au sisteme centralizate de alimentare cu apă. Cu toate acestea, majoritatea sistemelor au fost în operare pentru mai mult de 40 de ani, cu un nivel inadecvat de întreţinere, şi au ajuns în prezent la o stare avansată de deteriorare. În mod similar, deşi toate aşezările urbane au sisteme centralizate de colectare a apelor uzate, doar câteva sunt exploatate durabil, dar încă mai puţine satisfac standardele de descărcare a apelor reziduale epurate. Doar 40% din comunităţile rurale au sisteme de canalizare rudimentare care de mult timp şi-au încetat funcţionarea. Starea de deteriorare a sistemelor existente de alimentare cu apă şi canalizare este astfel încât aproximativ 45% din toate sistemele necesită reabilitare majoră. Aceasta este moştenirea perioadei de construcţia sisteme cu un consum avansat de energie, cu o atenţie minimă asupra costurilor energiei, cât şi a neglijării îndelungate a întreţinerii.

De-a lungul ultimilor cinci ani, autorităţile moldovene, asistate de către Bancă şi de alţi donatori, au urmărit un ambiţios program de restructurare a sectorului cu scopul de a îmbunătăţi acoperirea şi calitatea serviciilor, a spori eficienţa de prestare a serviciilor, şi consolida cadrul instituţional. În acest scop, în 2005, Guvernul Moldovei a aprobat "Programul Naţional de alimentare cu apă şi canalizare a localităţilor din Republica Moldova până în anul 2015" cu scopul de a realiza ţintele pentru Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului până în 2015. Ulterior, Guvernul şi-a actualizat programul său strategic prin aprobarea ordinii în 2007 a "Strategiei de alimentare cu apă şi canalizare a localităţilor din Republica Moldova”, care stabileşte priorităţile de investiţii pe baza a trei criterii: (i) beneficii socio-economice posibile pe care le-ar putea produce investiţii în sistemele de alimentare cu apa şi canalizare; (ii) eliminarea costurilor servicii în deteriorare prin întreţinerea adecvată a sistemelor existente, şi (iii) fezabilitatea tehnică şi financiară a proiectelor necesare de investiţii.

Provocările principale

Pe termen scurt

Sectorul de alimentare cu apă şi canalizare din Moldova se confruntă cu o vulnerabilitate sporită din cauza creşterii preţurilor la energie. În perioada sovietică s-au făcut mari investiţii în sisteme de alimentare cu apă şi canalizare acordând atenţie minimă costurilor de operare şi întreţinere a acestora. Consumul de energie este excesiv atât în producerea şi distribuţia apei, precum şi colectare şi epurarea apelor uzate. Costul energiei pentru operarea sistemelor proiectate şi construite în timpul URSS pot constitui până la 60% din totalul cheltuielilor de exploatare. Investiţiile noi trebuie să contribuie la minimizarea consumului de energie

O altă problemă care necesită acţiune promptă sunt nivelul adecvat al tarifelor care permite recuperarea costurilor de exploatare şi întreţinere în sistemele de alimentare cu apă şi canalizare, cât şi investiţii atât de necesare pentru reabilitarea şi extinderea serviciilor. Actualul mecanism de stabilire a tarifelor este politizat deoarece tarifele sunt aprobate de către autorităţile publice locale. Guvernul ar trebui să ia măsuri prompte pentru a elimina aspectele politice în stabilirea tarifelor şi reglementare a serviciilor, aşa cum s-a procedat pentru energia electrică şi gazele naturale. Acest lucru este absolut necesar pentru a se asigura viabilitatea financiară şi durabilitatea de servicii de alimentare cu apă şi canalizare.

Caseta 4. Chile reprezintă jalonul de adoptare a politicilor eficiente de tarifare

Începând cu 1989 Chile impune furnizorii de servicii de a percepe tarife la consumuri contorizate pentru consumatori. Tarifele au eliminat subvenţiile încrucişate şi au creat un puternic stimulent pentru utilităţi de a conecta gospodăriile sărace, deoarece le sunt garantate veniturile din vânzările către toţi consumatorii. Rezultatul a fost acoperirea de 100% cu alimentare cu apă în zonele urbane, şi a generat surplusuri operaţionale importante. Consumatorii cu venituri mici sunt obligaţi să plătească numai 15% din factura pe apă, restul fiind achitat din bugetul social al guvernului prin municipalitate. Tarifele la apă şi canalizare au fost modificate de patru ori din 1989 în conformitate cu legile şi reglementele transparente de tarifare, şi au permis surplusuri operaţionale previzibile. Reglementarea credibilă a dat posibilitate guvernului de a vinde cota sa în regiile de apa si canalizare operatorilor strategici privaţi la un preţ de 400 dolari SUA pe locuitor deservit. Beneficiu enorm neaşteptat pentru guvern a fost aplicat în sectoare sociale în ţară. Politicile tarifare din Chile explică succesul ţării în realizarea acoperirii aproape complete cu servicii de alimentare cu apă şi canalizare în zonele urbane, cât şi la crearea unei autonomii financiare şi profesionale în sector. Moldova şi restul ţărilor CSI ar putea învăţa mult din succesul Chile în depolitizarea procesului de stabilire a tarifelor, făcând producerea şi consumul eficiente, dar şi eliminând subvenţiile publice care ar putea fi folosite mai eficient în sectoarele sociale care nu pot aplica tarife de recuperare deplină a costurilor.

Fragmentarea asistenţei financiare şi tehnice străine este o altă provocare în realizarea de îmbunătăţiri vizibile în operaţiunile din sector. Guvernul ar trebui să-şi consolideze eforturile de consolidare şi coordonare a asistenţei donatorilor pentru a sprijini realizarea obiectivelor proprii din sector. În timp ce fiecare proiect donator finanţat în parte realizează rezultate importante în teren, impactul global în îmbunătăţirea durabilităţii şi calităţii serviciilor de alimentare cu apă şi canalizare este încă marginal.

Pe termen lung

O altă provocare va fi modul de a stopa practicile din anii trecuţi de construire a noilor capacităţi fără a întreţine adecvat infrastructura existentă. În acest scop, reformele în sectorul de alimentare cu apă şi canalizare trebuie să promoveze eficienţa în producere şi consum; durabilitatea serviciilor; deservirea celor săraci care sunt supuşi celor mai sporite riscuri de sănătate. Pentru a face accesibile serviciile de epurare a apelor uzate, există o nevoie acută de a reduce intensitatea energetică. Acest lucru este posibil doar prin depăşirea moştenirii sovietice când epurarea apelor uzate era sinonimul staţiilor pe baza nămolului activat cu un consum enorm de energie, precum şi prin identificarea tehnologiilor moderne eficiente din punct de vedere energetic.

Făcând ca serviciile de alimentare cu apă şi canalizare să fie accesibile este o altă provocare pe termen mediu şi lung, în special într-un mediu economic şi financiar în declin, agravat şi de creşterea continuă a preţurilor la energie. Pentru a atenua impactul creşterii costurilor energiei este nevoie de a implementa un sistem eficient de protecţie socială care va ajuta pe cei săraci, care nu-şi poate permite să achite total costul serviciilor.

Menţinerea aranjamentelor instituţionale adecvate în sector este primordială pentru realizarea obiectivelor menţionate în documente strategice. Schimbările frecvente în structura guvernului şi transferul şi / sau fragmentarea responsabilităţilor în sector împreună cu o guvernanţă slabă trimite semnale greşite comunităţii investiţionale, atât donatori de asistenţă concesionară cât şi mai mult chiar pentru investitori privaţi potenţiali.

Recomandări în aspect de politici

Pe termen scurt

Se recomandă ca autorităţile se întreprindă următoarele măsuri pentru a opri degradarea serviciilor de alimentare cu apă şi canalizare şi a stabili calea de recuperare şi dezvoltare durabilă:

Îmbunătăţirea eficienţei energetice. - Proiect pilot de alimentare cu apă şi canalizare finanţat recent de Bancă a arătat că investirea în sporirea eficienţei energetice poate reduce consumul de energie pana la 35 la sută. Reducerea costurilor de energie care reprezintă un element important în costul total ar putea contribui la atenuarea poverii asupra consumatorilor. Prin urmare, este necesar ca toate investiţiile să includă designul proiectului măsuri de eficienţă energetică.

Restructurarea politicilor tarifare. În scopul de a elimina dimensiunea politică, autoritatea de a aproba tarifele trebuie să fie transferată de la autorităţile publice locale unui organism independent de reglementare. Guvernul ar trebui să decidă dacă doreşte să utilizeze cadrul existent de reglementare în domeniul energetic, ANRE, care deja a elaborat metodologia pentru sectorul de alimentare cu apă şi canalizare, sau să creeze nouă agenţie de reglementare a sectorului.

Îmbunătăţirea coordonării donatorilor. Guvernul ar trebui să intensifice eforturile sale de a coordona asistenţa donatorilor pentru a maximiza impactul investiţiilor, atât pentru reabilitarea cât şi pentru extinderea sistemelor de alimentare cu apă şi de canalizare. Acestea ar trebui să răspundă la principalele provocări şi priorităţile expuse în documentele strategice. Prin urmare, este necesar de a institui un mecanism durabil de coordonare a donatorilor, care va permite o implementare eficientă şi eficace a strategiilor guvernului.

Pe termen mediu şi lung

Acţiuni decisive în următoarele domenii de politici vor îmbunătăţi accesibilitatea, eficienta, calitatea si fiabilitatea serviciilor de alimentare cu apă şi canalizare:

Menţinerea unui cadru eficient de reglementare a serviciilor. Nu este greu de identificat calea care trebuie urmată de sectorul din Moldova. În acest scop va fi necesar de a se debarasa de filosofia economiei de comandă, când se considera că investind în capacităţile de livrare se satisfacă de fapt şi cererea; unde consumatorii erau dependenţi de stat; şi unde, ca consecinţă, prestatorii de servicii nu se simţeau responsabili în faţa consumatorilor. În scopul de a redresa relaţiile inegale din trecut dintre regiile de municipale de alimentare cu apă şi canalizare, regiile Apa-canal, este în primul rând necesar de a reglementa atât tarifele cât şi de calitate serviciilor pentru a-i face pe furnizorii serviciilor responsabili siguranţa şi eficienţa serviciilor, cât şi a le ajuta să devină financiar durabile. Reglementarea regiilor poate fi realizată de către un organ naţional de reglementare (după cum s-a menţionat mai sus). Aceasta poate fi de asemenea realizată prin mijloace alternative, cum ar fi auditori privaţi care ar monitoriza cheltuielile şi calitatea serviciilor. Tarifele de utilizare cu eventuala recuperare completă a costurilor pot deveni eficiente în cazul în care furnizorii de servicii vor contoriza atât producerea cât şi consumul, pentru că acest lucru va minimiza costurile serviciilor şi va maximiza accesibilitatea de plată a consumatorilor.

Introducerea unui mecanism eficient de protecţie socială. Este necesar să se ia în considerare un tarif diferenţiat pentru segmentele cu venituri mici, cum ar fi pensionarii sau păturile vulnerabile, în scopul de a face accesibile tarife care să acopere costul integral al serviciilor de la consumatori. Dar, aceste subvenţii trebuie să fie bine orientate, ceea ce înseamnă contorizare. Măsurarea consumului permite subvenţiile încrucişate de la cei care sunt mai înstăriţi şi astfel consumă consuma mai multă apă, către consumatorii cu venituri mici, care ar trebui să plătească o sumă nominală pentru consumul lor de bază. Consumul mai sus de tariful de bază trebuie să acopere costul integral al serviciului. Implementarea atât subvenţiile orientate cât şi a măsurilor de eficientizare a producerii şi consumului este imposibilă fără contorizare.

Restructurarea serviciilor de îmbunătăţire a guvernanţei slabe: este nevoie as a restructura serviciile şi de a aborda guvernanţa slabă din sectorul de alimentare cu apă. Fragmentarea serviciilor de alimentare cu apă şi canalizare pe localităţi urbane nu a avut succes în mai multe ţări din regiune, deoarece nu se puteau utiliza economiile de scară largă, iar municipalităţile mai mici nu au aveau personal calificat, know-how şi guvernanţa necesară pentru a asigura condiţii de servicii fiabile şi eficiente. Un nou echilibru trebuie să fie găsit pentru a combina responsabilitatea mai mare şi motivaţia serviciilor controlate de la nivel local cu serviciile cu costuri mai mici, prin centralizarea şi externalizarea de sarcinilor specializate. Tentaţia de a re-centraliza şi regionaliza serviciile este de înţeles, dar nu trebuie să ducă la agenţii monolite naţionale de alimentare cu apă şi canalizare, care nu sunt capabile să satisfacă necesităţile pe plan local.

Îmbunătăţirea eficienţei de servicii: există necesitatea de a analiza ceea ce este cea mai puţin costisitoare cale de dezvoltare pentru serviciile de apă şi canalizare din ţară. Serviciile trebuie să fie eficiente şi să permită regiilor să satisfacă cererea la costuri minime, astfel ca tarifele să fie accesibile pentru cât mai mulţi consumatori. Este nedrept şi risipitor da a-i face pe consumatori să achite ineficienţele regiilor. Gradul de ineficienta este cel mai bine rezumat de nivelul de "pierderi" / pierderi de apă nefacturate (PAN), care a fost estimat ca cota apei livrate care nu generează venituri financiare. Unele regii raportează PAN destul de reduse deoarece acestea transfer pierderile, în lipsa de contorizare, pe umerii consumatorilor prin stabilirea de norme de consum ridicate artificial.

Consolidarea coordonării donatorilor şi cadrul instituţional pentru dezvoltarea în continuare a sectorului: Guvernul Republicii Moldova a fost în măsură să contribuie doar sume reduse faţă de investiţiile necesare pentru a restabili nivelul şi calitatea serviciilor. Privind în perspectivă pentru următorii ani, contribuţiile fiscale naţionale sunt de natură să rămână foarte mici. Guvernul a început să mobilizeze resurse internaţionale pentru putea realiza Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (ODM) pentru apă şi canalizare. Faptul că Moldova se află la numai şapte ani de anul ţinta pentru ODM, anul 2015, de asemenea impune urgenţă în accelerarea investiţiilor în sector şi prin eficienţa coordonării donatorilor. În cadrul Instrumentului Parteneriatului European de Vecinătate, Comunitatea Europeană consideră alocarea unui grant de 57 de milioane de euro pentru un Program Naţional de Acţiune pentru sectorul apă şi canalizare, din care cel puţin 40 de milioane euro ar fi furnizate ca sprijin bugetar începând cu 2009 pentru o perioadă de patru ani. Grantul va fi condiţionat, printre altele, de o evaluare favorabilă a politicilor de sectorului şi capacităţii instituţionale a entităţii din guvern responsabile pentru gestionarea programul. BEI şi BERD sunt de asemenea disponibile să acorde investiţii de circa $ 30 milioane în sectorul de apă.

Strategia de parteneriat pentru ţara a Băncii Mondiale îşi propune să continue sprijinirea acestui sector pentru abordarea necesităţilor din mediul rural prin punerea în aplicare a program amplu de alimentare cu apă şi canalizare a zonelor rurale, unde accentul va fi pus pe replicabilitate şi durabilitate. Este de aşteptat că următorul proiect finanţat de Banca Mondială ar putea ca avea ca scop alimentarea cu apă sigură şi canalizare adecvată a până la 1 000 de sate. Un astfel de proiect va acorda o atenţie deosebită durabilităţii mediului prin reîmpădurirea zonelor de captare a apei, care asigură apa de care depinde localităţile rurale. Programul de reîmpădurire ar atragerea de asemenea ocuparea forţei de muncă a şomerilor din gospodăriile rurale. În scopul de a sprijini dezvoltarea alimentării cu apă şi canalizare în zonele rurale, Banca Mondială susţine elaborarea în prezent a două studii: (i) o notă pentru sectorul rural de alimentare cu apă şi canalizare; şi (ii) un studiu pentru evaluarea sectorului rural de alimentare cu apă şi canalizare şi de consolidare a capacităţii instituţiilor şi localităţilor rurale. Aceste studii vor fi finalizate înainte de sfârşitul anului AF09, şi recomandările lor ar putea fi discutate la un atelier de lucru pe viitor, cu participarea unor mari donatori si IFI –le.