Cuprins Sumar executiv IV Crearea bazei pentru o creştere economică durabilă şi incluZivă 11

1. Crearea bazei pentru o creştere economică durabilă şi incluZivă

Context: Experienţa recentă a Moldovei în raport cu creşterea economică

Exportul forţei de muncă şi influxul rezultant de remitenţe ale lucrătorilor au ajuns să domine să domine viaţa economică şi socială a cetăţenilor din Moldova. Remitenţele din munca lucrătorilor migranţi, constituind peste 30 la sută din produsul intern brut (PIB), au sporit venitul disponibil şi au catalizat o majorare rapidă a consumului final şi a cheltuielilor de construcţie. În anul 2008 lucrătorii din Moldova au remis acasă circa 1,9 miliarde de dolari SUA (31 la sută din PIB). Ca urmare, în ultimii câţiva ani Moldova a temperat o serie de şocuri economice. În pofida condiţiilor austere ale şocurilor din comerţ (sub formă de preţuri la energie considerabil mai mari), embargourilor asupra exportării principalului său produs de export (vinul) şi secetei cumplite care a devastat sectorul agrar, în perioada anilor 2000 – 2008 media creşterii economice oricum a depăşit 6 la sută anual.

Între anii 2006 şi 2008 au fost semnalate indicii încurajatoare cum că modelul precedent al creşterii determinate de consum s-a extins, alţi determinanţi ai creşterii exercitând un rol din ce în ce mai sesizabil. De exemplu, în anul 2007 investiţiile au început să răspundă la ameliorările realizate în climatul investiţional general. Formarea capitatului fix s-a majorat de la doar puţin peste 15 la sută din PIB în anul 2000 până la valoarea estimativă de 34 la sută din PIB către anul 2008. Similar, investiţiile străine directe (ISD) s-au majorat subit până la circa 10 la sută din PIB – cu mult mai mult decât în alte ţări din regiune (deşi cumulativ şi în valori calculate pe cap de locuitor, Moldova rămâne în continuare cu mult în urma vecinilor săi).

Provocările principale

Criza globală

Criza economică globală a obnubilat considerabil perspectiva imediată a Republicii Moldova. Deşi economia Moldovei a fost imună la şocurile precedente, acestea nu se compară ca anvergură cu actuala criză, partenerii economici ai Republicii Moldova confruntându-se cu o recesiune economică considerabilă. Deja există indicii că creşterea recentă din sectorul investiţiilor a deraiat. Exporturile şi fluxurile de remitenţe sunt grav afectate de recesiunea regională. Cererea scăzută pentru exporturi şi o diminuare a remitenţelor, la rândul lor, vor exercita un impact direct asupra economiei interne. Odată cu diminuarea oportunităţilor de migraţiuni şi dovezile ce indică accelerarea revenirii în Moldova a populaţiei sale de migranţi, vor exista presiuni asupra pieţei interne a forţei de muncă.

Este probabilă augmentarea sărăciei. Între anii 1999 şi 2004 recuperarea economică din Moldova a scos 40 la sută din populaţie din sărăcie – cea mai mare reducere absolută a sărăciei din toată Europa. Aparent reducerea sărăciei a sistat între anii 2004 şi 2005, ulterior sărăcia continuând să scadă până în anul 2007, potrivit ultimelor date disponibile. În prezent atare realizări riscă să fie inversate, odată cu diminuarea remitenţelor şi decelerarea creşterii economice. Mulţi din cei care recent s-au poziţionat în afara sărăciei sunt doar foarte puţin trecuţi de pragul sărăciei şi sunt vulnerabili la recesiunea economică. În prezent, echipa Băncii ce activează în domeniul sărăciei, de rând cu ONU şi OIM, colaborează cu autorităţile pentru a evalua impactul social probabil al diminuării remitenţelor.

Criza globală va complica politicile fiscale din Moldova. Scăderea cererii pe plan intern (reflectând, parţial, reducerea influxului de remitenţe şi a activităţii în construcţii) a determinat diminuarea cererii pentru importuri şi ca atare a contribuit la diminuarea colectării veniturilor fiscale. În afară de micşorarea anticipată a veniturilor, este probabil ca criza să contribuie la sporirea cererii pentru cheltuielile reţelei de protecţie socială. Pierderea venitului fiscal şi presiunile suplimentare asupra cheltuielilor vor rezulta probabil în apariţia unui deficit fiscal considerabil în finanţare în lunile rămase ale anului. Deşi o finanţare suplimentară ar putea ajuta la remedierea acestui deficit, există probabilitatea necesităţii ajustării politicilor fiscale şi monetare şi accelerării reformelor structurale.

Consecvenţa politicilor macroeconomice este crucială. Până în prezent, autorităţile au sprijinit politicile monetare austere pentru a controla inflaţia şi stimula stabilitatea ratei de schimb valutar. În noul mediu economic global, autorităţile urmează să evalueze politicile macroeconomice corespunzătoare.

Calitatea creşterii pe termen mediu

Pe termen lung, odată cu recuperarea economiei mondiale, Moldova va trebui să analizeze cu sânge rece principalii determinanţi ai creşterii sale economice. Un scenariu ar fi reluarea creşterii determinate de remitenţe. Acesta este un scenariu rezonabil, reieşind din opţiunile limitate existente pe termen scurt, diferenţele persistente în salarizare dintre Moldova şi ţările de destinaţie pe termen scurt şi lipsa oportunităţilor de angajare în câmpul muncii în economia locală.

Ţara are nevoie de o strategie durabilă de creştere, fiind conştientă totodată de improbabilitatea continuării unei creşteri foarte rapide a fluxurilor de remitenţe. De fapt, chiar şi la păstrarea aceluiaşi ritm de creştere, determinat de remitenţe, înregistrat anterior debutului crizei globale, vor trece alţi 15 ani până când Moldova va realiza niveluri de producţie corespunzătoare celor care au prevalat anterior independenţei. Mai mult ca atât, este improbabil ca creşterea rapidă a remitenţelor, înregistrată în ultimii câţiva ani, să poată fi menţinută pe termen mai lung: în primul rând, există o limită eventuală a numărului de lucrători ce pot migra, la fel ca şi o limită a majorărilor salariale în ţările de destinaţie. Odată cu absorbţia migranţilor de către ţările gazde şi reuniunea peste hotare cu familiile sale, o parte din aceştia vor înceta să mai remită venituri în Moldova. Deşi este probabil ca majoritatea lucrătorilor să continue să remită sume impunătoare de bani, acest fapt nu se va reflecta într-o creştere durabilă a influxurilor de remitenţe către Moldova, numai dacă aceste remitenţe nu vor constitui o proporţie permanent ascendentă din profiturile lucrătorilor migranţi.

Dacă Moldova vizează reducerea sărăciei şi îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale cetăţenilor săi, va fi necesară o creştere accelerată şi durabilă. Totuşi, există o serie de motive de îngrijorare cu privire la calitatea creşterii în Republica Moldova în anii recenţi. Printre acestea se numără următoarele:

Lipsa creşterii angajării în câmpul muncii. Recuperarea economică a fost asociată unei transformări economice continue. Economia şi-a redus tot mai mult dependenţa de sectorul agrar, iar cota parte a sectorului dat în producţia economică a diminuat cu peste 10 puncte procentuale din PIB, concomitent pierzându-şi lucrătorii. Restul economiei, totuşi, nu a fost capabilă să absoarbă aceşti foşti lucrători din sectorul agrar. În linii generale, începând cu anul 2000 angajarea în câmpul muncii s-a micşorat cu circa 260.000 lucrători, doar 90.000 din aceştia fiind ulterior absorbiţi.

Pierderea forţei de muncă şi sporul în productivitatea muncii. Începând cu anul 2000, media productivităţii muncii s-a triplat, preponderent graţie pierderii forţei de muncă în sectorul agrar şi realocării lucrătorilor în sectoarele mai productive. În situaţia în care circa un sfert din forţa de muncă deja activează peste hotare, devine dificil de menţinut creşterea productivităţii muncii odată cu epuizarea concomitentă a oportunităţilor oferite de rarefierea forţei de muncă şi realocarea factorilor. Pe viitor productivitatea va necesita o creştere durabilă a investiţiilor şi inovări. Acest fapt, la rândul său, necesită o ameliorare continuă a climatului investiţional, în special înlăturarea obstacolelor pentru iniţierea afacerilor sau ieşirea din afaceri a companiilor pentru a se asigura că sectoarele şi industriile în formare sunt capabile să prospere.

Diversificarea limitată a exportului. Embargoul rusesc asupra vinului, din anul 2006, a exercitat un impact extrem de negativ asupra sectorului real al economiei. Acesta a elucidat, de asemenea, riscurile asociate cu economia nediversificată a Republicii Moldova. Relaţiile economice cu restul lumii rămân în continuare dominate de pieţele tradiţionale ale Comunităţii Statelor Independente (CSI). Reieşind din proximitatea sa, Europa ar urma să constituie majoritatea comerţului realizat cu Moldova. Totuşi, comerţul cu Europa şi alte pieţe de desfacere netradiţionale rămâne cu potenţialul nevalorificat, iar reorientarea spre piaţa Uniunea Europeană (UE) a fost mai lentă decât cea a altor ţări din regiune. În afară de axarea pe aceste pieţe de desfacere, de asemenea există şi o axare pe anumite produse de export. Circa 60 la sută din exportul republicii este sub formă de produse agricole (inclusiv, din industria de prelucrare agrară) şi predominant din sectoarele vinului şi băuturilor.

Din moment ce Moldova creează premise pentru o creştere determinată de sectorul privat, există oportunitatea învăţării din avantajele şi dezavantajele economiilor mai avansate, în particular în domeniile de reglementare a sectorului financiar. O provocare majoră va fi creşterea nivelului de intermediere financiară, concomitent controlând riscurile sistemice potenţiale. Dezvoltarea sectorului financiar nebancar ar putea majora nivelul relativ scăzut al economiilor în economie şi ar putea cataliza creşterea pieţei interne de capital. În scopul atenuării riscurilor, Moldova urmează să finalizeze cadrul juridic şi de reglementare pentru instituţiile financiare nebancare.