Comunicarea prin internet şi telefonia mobilă a pus în circulaţie un număr foarte mare de abrevieri de mai multe tipuri: prin renunţare la ultima parte a cuvântului (sal < salutare), prin păstrarea a două-trei consoane din secvenţa iniţială (vb < vorbesc/vorbeşti etc.), prin folosirea „rebusistică” a literelor pentru pronunţia completă a denumirii lor (d = de, k =ca, rpd = repede, ftl = fetele) sau prin reducere a unor expresii la literele iniţiale (siglare): mdr (< mor de râs).
Modelul pentru aceste abrevieri a fost engleza; în limbajul tinerilor au intrat multe abrevieri din engleză – asl (< age, sex, location), imho (< in my humble opinion) etc. – , dar au fost şi construite altele, cu material românesc: mrgm (< mergem), ms (< mersi) etc. Unele abrevieri (total sau majoritar consonantice) sunt impronunţabile: engl. pls (< please), brb (< be right back), ca şi rom. mrgm, ms, mdr, vb. Altele, care au în structura lor vocale, au trecut şi în forma orală a limbii, comportându-se ca nişte siglări sau trunchieri obişnuite: engl. lol (< laughing out loud sau lot of laughts), aka (< also known as); rom. sal.
5.5. Frazeologia
5.5. Frazeologia
Frazeologia foarte bogată este o trăsătură a oricărei limbii populare: prin ea se compensează o relativă sărăcie lexicală, combinaţiile de cuvinte putând exprima nuanţe şi noţiuni noi. Argoul românesc conţine foarte multe locuţiuni cu verbele de bază a da, a face, a băga, a lua.
De exemplu, verbul a da intră în mai multe structuri productive: a) cu complement direct (a da buzunar „a înjunghia”, a da chix „a rata”, a da clasă „a depăşi”, a da colţul „a muri”,a da sas „a înşela”); b) cu instrumental prepoziţional (a da cu jula/cu mangla/cu panacotu’/cu racu/cu vastu’ „a fura”, a da cu roiu’/cu pasu’/ cu sasu’ „a pleca”; a da cu soiu’ „a dormi”; a da pe gură „a spune”); cu circumstanţial de loc (a da în gât „a denunţa; a învinge”; a da la stânga „a fura”). Verbul intră şi în construcţii reflexive – a se da rotund/lebădă/grande; a-şi da talente („a fi încrezut”) – şi mai ales cu o expletiv: a o da pe ulei „a se îmbăta”, a o da cotită „a se eschiva” etc.
„Amplificarea expresiei” (Iordan 1937, Stoichiţoiu-Ichim 2001) acţionează în mod caracteristic în cazul frazeologismelor: unele cuvinte şi expresii primesc determinări suplimentare, care se fixează ca atare: fraier devine fraier cu cioc, fraier coclit sau oxidat; ... lui peşte e dezvoltat ca ...lui peşte prăjit; sufletu’ (= „nimic”) se particularizează ca sufletu’ lui Avram Iancu, fratele meu e concurat de fratele meu alb sau fratele meu de suferinţă... Desigur, doar cunoaşterea exactă a etimologiei ne permite să vorbim de amplificare; teoretic e posibil ca la început să fi circulat sintagmele lungi, care să fi fost apoi scurtate. Argoul nu este, totuşi, un limbaj al conciziei şi al eficienţei, ci al spectacolului: amplificarea este mult mai frecventă decât elipsa.
„Amplificarea expresiei” (Iordan 1937, Stoichiţoiu-Ichim 2001) acţionează în mod caracteristic în cazul frazeologismelor: unele cuvinte şi expresii primesc determinări suplimentare, care se fixează ca atare: fraier devine fraier cu cioc, fraier coclit sau oxidat; ... lui peşte e dezvoltat ca ...lui peşte prăjit; sufletu’ (= „nimic”) se particularizează ca sufletu’ lui Avram Iancu, fratele meu e concurat de fratele meu alb sau fratele meu de suferinţă... Desigur, doar cunoaşterea exactă a etimologiei ne permite să vorbim de amplificare; teoretic e posibil ca la început să fi circulat sintagmele lungi, care să fi fost apoi scurtate. Argoul nu este, totuşi, un limbaj al conciziei şi al eficienţei, ci al spectacolului: amplificarea este mult mai frecventă decât elipsa.
Unele expresii sunt foarte lungi, elaborate, artificiale – dar nu lipsite de umor: venit cu pluta pe Bistriţa / cu roata de caşcaval pe dunga gardului („naiv”); copil tâmpit din părinţi paraşutişti („prost”), frecţie Diana la picior de lemn („inutilitate”), a lua boii de la bicicletă („a nu putea afecta prin nimic”), i-au căzut ochii în gură şi acum priveşte printre dinţi („îi e foarte somn”) etc.
Expresia dus cu pluta „nebun”, „prost” are extrem de multe variaţii, pentru că primeşte uşor amplificări care precizează locul acţiunii: dus cu pluta pe Bistriţa sau pe Dâmboviţa, dar şi pe Jiu, pe Olt, pe Siret, pe Prut, pe Dunăre, pe Gange etc. (de obicei, în funcţie de originea persoanei vizate; toate sunt atestate pe internet):„Deci, nu este venit cu pluta pe Bistriţa si nici nu cred că ar fi dus cu pluta” (Cronica Română, 3.05.2007. Alte amplificări contribuie mai mult la sens, pentru că evocă situaţii comic-absurde: dus cu pluta pe conductă, pe uscat sau pe vapor.
Extrem de elaborate sunt şi formulele de alungare, la care adaosul e o explicaţie (cauza îndemnului): plimbă ursul,că rugineşte lanţul!; fugi cu pianul de-aici, că se varsă clapele! etc.
Extrem de elaborate sunt şi formulele de alungare, la care adaosul e o explicaţie (cauza îndemnului): plimbă ursul,că rugineşte lanţul!; fugi cu pianul de-aici, că se varsă clapele! etc.
Unele expresii sunt rezultatul intertextualităţii: în special în grupurile mai cultivate – elevi, studenţi, militari –, citate culturale sunt preluate ca atare sau modificate, căpătând sens metaforic sau metonimic. Sursele intertextualităţii argotice sunt:
