Dane Rudhyar Astrologia personalităţii

Numele aspectelor	Valori angulare
Semnificaţia caracteristică
Conjuncţie	0°	Activitate
Opoziţie	180°	Conştientă
Trigon	120°	Creaţie
Cuadratură	90°	Construcţie
Quintil	72°	Artă
Sextil	60°	Producţie
Septil	51°26'	Fatalitate
Semi-cuadratură (şi sesquiquadrate)	45° (şi 135°)	Conştientă
Nonagen	40°	Creaţie
Semi-quintil (şi bi-quintil)	36° (şi 144°)	Uniune
Unu-al-11-lea	32°43'	Conştientă
Semi-sextil (şi Quincunx)	30° (şi 150°)	Creaţie

(adaptată după M.E. Jones - Astrologie pitagoreică)

Dintre aceste aspecte, cele mai comune sunt: conjuncţia, opoziţia, trigonul, cuadratură, sextilul. Semi-sextilul este de obicei considerat ca o subdiviziune a sextilului; semi-cuadratura, o subdiviziune a cuadraturii. Quintilul este - din nefericire - puţin uzitat iar septilul, nonagenul şi unu-al-unsprezecelea nu se găsesc practic niciodată în manualele moderne de astrologie.

Toate aceste aspecte sunt generate de înscrierea în interiorul unui cerc a poligoanelor regulate - cu excepţia conjuncţiei şi a opoziţiei, care solicită o atenţie specială. Conjuncţia reprezintă, în mod fundamental, prototipul întregii manifestări particulare pentru că ea subliniază elementul de activitate într-un mod particular sau personal. Ara putea spune că simplul fapt că o planetă este poziţionată pe un grad, în­seamnă că este stabilită o conjuncţie între planetă şi acel grad. Gradul în sine este unul dintre cele 360 de faze armonizate şi integrate ale fiinţei universale. Dar când o planetă ajunge în acel grad, în harta unui anumit om, calitatea gradului devine deodată însufleţită, energizată, accentuată. Secvenţa armonioasă de 360 de grade devine astfel tul­burată. Unul dintre grade dobândeşte un accent. Particularitatea fiinţei este rezultatul unui tipar de accente, în timp ce în fiinţa universală nu există accente permanente, nu există puncte formatoare de struc­tură. Tocmai faptul acesta a fost interpretat greşit ca însemnând „fără formă”.

În orice hartă, planetele sunt puncte de subliniere, de accentuare, eliberează energie, sunt surse de activitate. Calitatea semnificativă de energie eliberată este determinată de simbolul gradului; tipul de activitate, de planetă. Acesta este elementul de activitate care devine materia primă a personalităţii. Activitate înseamnă stres, tensiune, dezechilibru. De aceea fiecare planetă reprezintă o stare de dezechilibru a tonalităţii zodiacale, tot aşa după cum, ca să folosim expresia lui Goethe, „culorile sunt suferinţele şi bucuriile luminii”. Zodiacul repre­zintă cercul echilibrat al totalităţii. Planetele introduc dezechilibru diferenţiere, suferinţe şi bucurii - care înseamnă accente în sus, sau accente în jos.

O planetă poziţionată în intervalul unui grad creează un accent. Două planete în aceeaşi poziţie pot, fie să sublinieze mai departe accentul, fie să estompeze direcţionarea eliberării de energie implicată prin accentuare. Totul depinde de: 1) natura planetelor aflate în con­juncţie; 2) „coeficientul de inexactitate” al conjuncţiei.

De exemplu, dacă două planete de polarităţi opuse, cum sunt Marte şi Venus, sunt în conjuncţie pe exact acelaşi grad, este indicat un fel de scurt-circuit psihologic. Este arătat un fel curios de centrare de sine şi inerţie emoţională, care poate produce un tip accentuat de narcisism. Dar dacă aceste două planete sunt separate de câteva grade, atunci, în timp ce există un simţ caracteristic de încredere în sine şi deseori un fel de „hermafrodism” psihologic, aceasta contribuie la auto­controlul emoţional al tipului care este găsit, de exemplu, la ocultişti. Există, totuşi, întotdeauna suspiciunea unui „complex” care stă ascuns în spatele fiecărei astfel de conjuncţie a planetelor masculin-feminine; el stă, de fapt, în spatele fiecărei conjuncţii, în special al conjuncţiilor multiple sau „stellium”. Dar se întâmplă că deseori, prin „complexe” de un anumit tip, să se inducă eliberări puternice de energie psihică; probabil întotdeauna.

O conjuncţie este un simbol al tensiunii particulare ce eliberează activitate - din când în când exploziv, ca în cazul conjuncţiilor dintre Marte şi Saturn, Uranus şi Saturn etc. Ea subliniază unicitatea fiinţei particulare sau a activităţii particulare implicate. Nu contribuie la echilibrul spiritual, dar generează impuls de un tip sau altul. Este o masă concentrată de energie. Dacă această energie va fi eliberată în mod constructiv sau distructiv, sau dacă va fi total eliberată, depinde de natura planetelor şi de distanţa efectivă dintre planetele considerate a fi „în conjuncţie”.

Aspectul de opoziţie reprezintă opusul şi antidotul unei conjuncţii. Două planete în opoziţie sunt poziţionate, în termeni de longitudine zodiacală, exact pe direcţii opuse din punctul de vedere al observato­rului terestru. De aceea observatorul este, ca să spunem aşa, subiectul a două impulsuri contrare. El poate fi efectiv „tras deoparte” de către opoziţie. Dar, de asemenea, dacă cele două planete opuse sunt con­siderate ca doi poli ai unei baterii, el poate fi iluminat de curgerea scânteietoare de la pol la pol. Aceasta se întâmplă în special acolo unde cele două planete sunt în mod fundamental de polarităţi opuse.

Pentru a înţelege opoziţiile, trebuie să se înţeleagă pe deplin moţiunea de polaritate. Ascendentul şi descendentul, zenitul şi nadirul din fiecare hartă sunt puncte în opoziţie zodiacală. Conştiinţa integrată este rezultatul acestor opoziţii fundamentale. Încă o dată, totul depinde dacă individul are sau nu puterea de a „reconcilia opoziţiile”; dacă el le _va strânge laolaltă sau va fi „tras deoparte” de către ele. În primul caz, conştiinţa lui se va extinde şi se va obiectiva; în al doilea, va experi­menta confuzia psihologică şi nu va şti pe ce drum să o apuce. Şi astfel el va suferi, fiind chinuit de îndoială.

La opoziţie suntem martorii operării, mai mult sau mai puţin simultane, a accentului şi contra-accentului. Dacă aspectul nu este exact, se stabileşte un ritm rapid care poate duce la obiectivitate intensă de conştiinţă, aproape conştientă absolută. Dar dacă aspectul este exact, sau dacă nativul are o foarte înceată „viteză de reacţie”, contra-accentul neutralizează accentul. Poate însemna nirvana, absorb­ţia particularului în universal - şi se spune că Buddha a atins nirvana la Lună plină de mai (opoziţia Soare-Lună). Dar poate însemna şi dezintegrare, schizofrenie şi altele asemenea, de unde adesea şi nefasta semnificaţie a eclipsei lunare.

Cu greu se poate spune că opoziţia şi conjuncţia creează forma; mai degrabă, după cum am văzut, ele produc accentuarea şi contra-accentuarea, care reprezintă fenomene fundamentale ale vieţii persona­lităţii. Celelalte aspecte, ca să spunem aşa, vor distribui ideea de accent sau subliniere; şi vor transmite astfel ideea de scop. Va exista accentuare şi contra-accentuare, tinzând spre acest sau acel scop. Scopul însuşi va fi împlinit dacă aspectele implică închiderea formei poligonale care este temelia aspectului; adică, dacă sunt formate configuraţiile numite „Marele trigon” şi „Marea cruce” - sau foarte rarele „Mare quintil şi „Mare sextil”.

Ce se înţelege prin aceasta va fi uşor de priceput dacă realizăm că formele poligonale cu care avem de-a face de regulă în astrologie sunt bazate fie pe triunghi, fie pe pătrat. Trigonul, sextilul, semi-sextilul (şi quincunxul) sunt în mod fundamental triunghiulare; cuadratura şi semi-cuadratura (şi sesquiquadratul - o cuadratura şi jumătate) sunt Patrulatere. Prima serie se consideră de obicei „norocoasă”; cea de-a doua „nenorocoasă”. Dar o astfel de evaluare etică, care-şi găseşte întreaga semnificaţie în „astrologia orară”, este aproape deplasată în tipul pe care îl studiem aici. În locul său vom folosi o altă clasificare de semnificaţii şi vom spune că seria triunghiulară are de-a face cu stadii diferite de ideaţie creativă (în-”formare”), în timp ce seria patrulateră are de-a face cu nesubstanţializarea formelor.

Aceşti termeni pot suna ciudat, dar sunt destul de simpli. Trigonul este un aspect de „viziune” şi „perspectivă”. Se referă la naşterea ideilor şi a punctelor de vedere, la faza iniţială a unui nou plan şi scop. Conjuncţia reprezintă accentul. Deoarece accentul acesta începe să opereze, el ia forma unei idei, a unui proiect nou, a unui interes al personalităţii de a se exprima în mod creativ. Intr-un stadiu ulterior sextilul aduce cu sine proiectul sau ideea la un punct în care este văzut efectiv la lucru în cadrul urzelii şi ţesăturii personalităţii. Încă şi mai departe, semi-sextilul arată, ideea descompusă în elementele sale polare şi corelată cu rutina activităţii zilnice.

Dacă analizăm acum seria patrulateră, observăm în cuadratură puterea care forţează ideea abstractă să devină un corp concret. Este puterea de încarnare, de naştere - înseamnă într-adevăr crucificare din punct de vedere spiritual. Din punctul de vedere al materiei înseamnă extragerea pietrelor din carieră şi aşezarea lor în pereţii perpendiculari ai viitoarei clădiri. Nota dominantă este mobilitatea. Semi-cuadratura simbolizează prima realizare a sinelui după ce a fost zidit în materie. Poate fi o realizare depresivă; dar poate fi şi prima realizare de putere, pentru că puterea necesită un fel de nesubstanţialitate.

Semi-cuadratura reprezintă astfel un aspect de putere pentru sufletul care înţelege legile vieţii şi ale puterii. Dar reprezintă un aspect de disperare şi de mare singurătate pentru sufletul care îşi regretă „libertatea” sa spirituală. Dacă cuadratura semnifică „mobilizare”, semi-cuadratura are semnificaţia de „acţiune”, în sensul militar al termenului. Individul este în serviciul scopurilor colective.

Există totuşi altă serie, de asemenea importantă: seria quintilului, semi-quintilului şi semi-semi-quintilului (18°). Această serie se referă la funcţionarea factorului individual în sine; şi, ca atare, este foarte puţin înţeleasă. Ea este bazată pe o diferenţiere împărţită în cinci şi integrează, ca să spunem aşa, cele două serii precedente. Când două planete sunt în aspect de quintil, relaţia dintre ele este văzută a elibera o valoare de semnificaţie individuală. Din quintile, geniul unui individ poate fi determinat într-o anumită limită. Între cuadratura (90°) şi sextil (60°), quintilul (72°) arată libertatea creativă a individului în modelarea materialelor în forme fidele ideii pe care vrea să o exprime. Acolo este găsită „urma individuală” a geniului care transformă o acţiune de rutină într-o execuţie inspirată, eliberatoare de semnificaţie. Semi-quintilul se referă în special la tehnica execuţiei. Jumătatea lui (18°) sugerează punctul în care simpla accentuare (conjuncţia) se orientează spre execuţia semnificativă: factorii imponderabili ai talentului.

Septilul este semnificativ numai în sens planetar. Reprezintă, să ne amintim, diviziunea „Marelui ciclu polar”. Prin septil putem vedea, în cazuri rare, o eclipsare a scopului planetar - într-adevăr, după cum spune Marc Jones, vedem fatalitatea la lucru. Cât despre nonagen, importanţa sa poate fi revelată la o vârstă la care numărul 9 vine să sporească semnificaţia - după cum este evidenţiat de faptul că 9 este numărul sacru în bahaism şi numărul pe care templele Bahai trebuie întemeiate. Am vorbit înainte de semnificaţia numărului 40. Relaţia dintre planete având o distanţă de 40 de grade între ele poate indica naştere spirituală sau iniţiere în domeniul la care se referă planeta. Ea semnifică „naşterea în afara captivităţii”.

Toate aceste aspecte au fost analizate din punctul de vedere al conjuncţiei. Dar unele dintre ele pot fi analizate şi din punctul de vedere al opoziţiei. Adică, un aspect de sesqiquadrat (135°) este o opoziţie (180°) mai puţin o semi-cuadratură (45°). Un quincunx (150°) este o opoziţie, mai puţin un semi-sextil (30°) etc. În aceste aspecte secundare observăm operaţia de „contra-accent”. Ele indică, în analize subtile, reacţia la activitatea personală: reziduuri de activităţi. Se pot referi şi la revenirea” activităţii asupra sursei ei: sublimare interioară, transmutare spirituală. Aşa numitul bi-quintil (144°) poate fi de asemenea con­siderat drept o opoziţie mai puţin un semi-quintil (36°). Putem vedea aici la lucru tehnica de introversiune creativă. Dar, negativ vorbind, aceasta poate sugera şi anumite tipuri de obsesii, un „complex” care îşi creează halucinaţiile.

Să repetăm faptul că nici un aspect nu este fericit sau nefericit. Fiecare poate fi văzut ca o fază pozitivă sau negativă a personalităţii⁴⁴. Mai important încă este faptul că nici un aspect nu are o semnificaţie reală dacă nu e văzut ca o parte integrantă a întregului tipar planetar. Trebuie să analizăm, mai întâi, fiecare aspect în mod separat pentru a obţine elementele fundamentale de realizare sintetică. Dar aceasta înseamnă pur şi simplu faza preliminară a dobândirii unei tehnici de interpretare. Adevăratul interpret citeşte tiparul planetar tot aşa cum un lector citeşte un cuvânt sau o propoziţie. Numai începătorul silabi­seşte literele una câte una.