Dane Rudhyar Astrologia personalităţii

Paşi în interpretarea unei hărţi natale

O hartă natală poate (şi ar trebui) să fie considerată ca o formulă geometrică complexă ce stabileşte relaţii între un număr de puncte determinate de observaţii astronomice. În mod fundamental, există zece „planete” (incluzând Soarele şi Luna), douăsprezece cuspide şi cele două Noduri ale Lunii - adică douăzeci şi patru de factori. O harta natală, este astfel o formulă care asociază aceşti douăzeci şi patru de factori de primă importanţă, în funcţie de longitudinea lor zodiacală (a cărei distanţă de declinaţie - Nord sau Sud faţă de ecuatorul celest - este adăugată uneori pentru a determina „paralelele declinaţiei”).

Pentru a interpreta o hartă natală trebuie să extragem din aceşti douăzeci şi patru de factori toată semnificaţia pe care ei o conţin sau, mai degrabă, pe care astrologul este capabil să o perceapă. Această extragere a semnificaţiei este făcută prin intermediul unei serii de analize, fiecare analiză fiind teoretic completă în ea însăşi deoarece acoperă întregul domeniu al fiinţei, deşi toate aceste analize constituie numai materia primă din care este construită sinteza finală. După cum s-a spus anterior, astrologia depinde în mare măsură, în privinţa interpretării vieţii, de „percepţia holistică” sintetică. Dar ultimul e un factor pur individual, iar în interpretarea hărţii este nevoie să se accentueze procesele analitice, care sunt necesare: 1) ca antrenament pentru dezvoltarea cunoaşterii de bază; 2) ca un mijloc de verificare a rezultatelor „percepţiei holistice”, adică a percepţiei directe a relaţiilor reciproce totale care leagă cele douăzeci şi patru de elemente fun­damentale ale hărţii natale şi orice alţi factori secundari derivând din aceştia.

Aceste câteva analize la care este supusă harta natală pot fi făcute în ordine variată, o astfel de ordine fiind o chestiune pur individuală. Vom indica ce sunt ele, dându-le într-o secvenţă care derivă din logica situaţiei, aşa cum am studiat-o în această carte. Dar să ţinem întot­deauna cont că prima noastră sarcină este să studiem cei douăzeci şi patru de factori de primă importanţă (planete, cuspide, noduri lunare). Aceşti factori sunt semnificativi în funcţie de:

1. 
   poziţia semnului lor;
   
2. 
   poziţia casei lor (aceasta nu se aplică la cuspide);
   
3. 
   poziţia gradului lor (simboluri ale gradului; de asemenea, relaţia
   cu nodurile planetare).
   

Acest prim stadiu de interpretare reprezintă o analiză, a poziţiei în care fiecare factor este considerat independent de oricare altul, şi este urmat de o analiză, a relaţiilor dintre aceşti factori, adică:

4. 
   tiparul planetar ca întreg;
   
5. 
   aspectele dintre fiecare doi factori separaţi.
   

Vine apoi un alt tip de analiză, care poate fi folosit opţional. Doi factori sunt asociaţi unui al treilea factor care, în mod obişnuit (dar nu necesar) este, fie linia orizontului, fie cea a meridianului. Acesta este un grad mai înalt de analiză a relaţiei şi el dezvăluie semnificaţia unui gen mai complex - asemănător celui care se referă la natura socială a omului şi la procesele prin care propria sa alcătuire de celule şi nervi devine tot mai integrată pentru formarea unui „corp spiritual”. Această analiză se referă la Părţi.

În acest ultim tip de analiză nu mai lucrăm doar cu personalitatea umană, aşa cum este ea arhetipal sau în „schiţă”, ci lucrăm cu scopul spre care e orientată această personalitate sau orice grup de factori din întreaga personalitate. Considerăm acum nu doar „fiinţa” în structura sa, ci şi „scopul” şi axele sale de cristalizare.

Un pas mai departe şi vom studia nu numai axele de cristalizare (sau legăturile sensibile ale relaţiei), ci vom vizualiza cu exactitate cristalizarea relaţiei potenţiale în apariţiile efective ale personalităţii. Cum vom face aceasta? Prin considerarea aceloraşi relaţii angulare dintre cei 24 de factori - mai simplu, arcele (distanţele) care le separă, dar analizându-în termenii potenţialelor faze de maturizare. Cu alte cuvinte, vom converti pur şi simplu valori spaţiale în valori temporale. Dar vom proceda astfel fără a recurge la nimic altceva în afara celor douăzeci şi patru de factori, ci pur şi simplu rafinând analiza, astfel încât să introducem o valoare cvadri-dimensională de tip matematic acolo unde, înainte, aveam doar o relaţie spaţială tri-dimensională.

Pentru a o spune mai simplu, vom interpreta harta natală astfel încât, prin transpunerea concepţiei noastre de analiză, vom obţine valori temporale (faze ale procesului de viaţă) acolo unde înainte am considerat valori-spaţiale.

Pentru a ajunge la acest rezultat, trebuie să încetăm a considera cele 360 de grade ale zodiacului drept indici ai relaţiei structurale a fiinţei, şi să începem să le considerăm ca simboluri ale fazelor de desfăşurare a vieţii. Trebuie să ne transpunem analiza din planul măsurătorilor geometrice în cel al măsurătorilor temporale. Prin aceasta intrăm evident în domeniul progresiilor şi, în mod particular, în cel al „direcţiilor”. Există însă o mare diferenţă între progresiile sau direcţiile obişnuite şi procedura tocmai statuată - chiar dacă diferenţa este superficială, fiind mai mult teoretică decât practică.

Vom fi capabili să evaluăm mai precis această diferenţă deoarece acum noi studiem temelia pe care se edifică ţesătura complexă a progresiilor, direcţiilor şi tranzitelor. Dar trebuie să mergem pas cu Pas, ca nu cumva să ne încurcăm în concepte care s-au dezvoltat în domeniul gândirii astrologice moderne mai mult ca flori sălbatice decât ca producţii cultivate.

Următorul nostru pas va consta în studierea sumară a ceea ce se numeşte „analiza temporală a hărţii natale”.