Dane Rudhyar Astrologia personalităţii

CASA	INTERPRETARE TRADIŢIONALĂ
INTERPRETARE FILOZOFICĂ
I.	Forma corporală; înfăţişare personală şi perspectivă asupra vieţii.	Conştienta de sine; punct de vedere subiectiv. „Semănătorul. Principiul-formei; Destinul particular.
II.	Sănătate; posesiuni; câştig sau pierdere.	Substanţa de viaţă folosită de către sine, materialul trebuie să fie salvat. „Pământul”. Ereditatea. Substanţa socială disponibilă pentru a realiza destinul (bunăstare, posesiuni). Substanţa chimică a corpului. Hrană. Metabolism.
III.	Fraţi (de comunitate), vecini, călătorii scurte, literatură; josnicie.	Relaţia sinelui personal cu substanţa fizică, a Semănătorului cu Pământul: Germenele; intelectul formator care sintetizează impresiile simţurilor şi care uneşte destinul individual şi elementele sociale; mediul.
IV.	Casa şi părinţii; tatăl; sfârşitul vieţii. Afaceri legate de pământ şi proprietăţi.	Concretizarea sinelui; sufletul. Baza sa de operare. Tatăl, al cărui germene poartă tiparul astral, schiţa corpului.
V.	Urmaşi, copii, creaţii artistice speculaţie, amuzament.	Exteriorizarea sinelui. Activitate creativă şi procreativă. Amuzament.
VI.	Boală; servitori şi subordonaţi. Duşmani personali.	Conflicte care rezultă din exteriorizarea sinelui. Duşmănia altora, incluzând celu­lele propriului corp. Boală; relaţia între stăpân şi sclav, angajator şi angajaţi.
VII.	Căsătorie şi parteneriat.	Sensul relaţiei umane pe baza lui „a da” şi „a lua”; schimb reciproc de energii vitale şi de idei.
VIII.	Moarte şi moştenitori.	Distrugerea limitărilor personale ca rezul­tat al schimburilor umane reciproce; lărgirea punctului de vedere; regenerare şi moarte. Ocultism practic şi afaceri bazate pe contracte şi rate de cumpărare.
IX.	Religie, filozofie; ştiinţă, scrieri, călătorii la distanţă.	Mintea abstractă şi simţul relaţiei în asocieri; contacte internaţionale; adaptare mentală la idei rasiale şi nevoi colective.
X.	Onoare, promovare, faimă poziţie publică; de asemenea, mama.	Concretizarea relaţiilor; baza de operare în societatea umană; afaceri; afaceri de stat. Mama - în care sunt concretizate conştiinţa rasială şi sufletul naţional.
XI.	Prieteni; dorinţe şi speranţe. Linguşitori.	Exteriorizarea poziţiei sociale; cercul de cunoştinţe şi prieteni; noi idealuri ale relaţiei umane şi sociale; visele şi eforturile Reformatorului.
XII.	Duşmani ascunşi; soartă, închisoare.	Conflict cu forţele inerţiale ale societăţii; puterea limitatoare a nivelului de conştiinţă al rasei şi ridicarea deasupra acesteia, prin eforturi individuale, prin voinţă exercitată în mod ocult. Karma şi fatalitatea renaşterii într-o formă limitată, fie pentru a neutraliza eşecurile, fie pentru sacrificiu plin de compasiune. Forţele care au adus şinele la reîncarnare, învingerea karmei; eliberare.

Într-o diagramă a celor douăsprezece operaţii fundamentale ale persona­lităţii, va observa apariţia de noi sensuri sau semnificaţii, ori de câte ori analizăm un nou nivel al sinelui. Roata caselor este o formulă universală.

Oriunde se aplică opoziţiile polare ale sinelui şi non-sinelui, ale conştiinţei şi experienţei, ale abstractului şi concretului - acolo poate fi folosită cel mai eficient roata caselor, pentru a aduce un tipar de ordine aparentei confuzii de fenomene, oricare ar fi ele. Oriunde aglomerarea de elemente substanţiale poate fi considerată o entitate organică, un circuit relativ închis de energii vitale, acolo se aplică roata caselor şi diferenţierea ei împătrită şi îndoisprezecită de puncte de vedere. Aceasta deoarece energiile vitale se mişcă într-un circuit închis (acţiune metabolică) şi alcătuiesc colectivitatea celulelor din care aceste energii vitalizează un organism. Fiecare organism este, într-o anumită limită, o entitate individuală. În măsura în care este o entitate individuală, în el se va ivi un anumit tip de conştientă (a propriului sine şi a altora) şi un anumit tip de experienţă concretă (subiectivă, ca sentimentul sau instinctul; obiectivă, ca grupări de senzaţii sau gânduri dobândite).

Este adevărat că în toate lumile inferioare omului există o foarte mică conştientă de sine - dacă există - şi un foarte mic simţ al ego-ului format ca bază pentru exprimarea de sine individuală. Cu alte cuvinte, subiectivul, tărâmul sinelui de sub orizont, nu este dezvoltat în entitatea individuală separată. Însă un asemenea tărâm e dezvoltat în specia vegetală sau animală ca întreg - constituind ceea ce Bergson numeşte „geniul speciei”.

Doar la nivelul uman fiecare specimen este, cel puţin în mod potenţial, un individ complet. „Geniul speciei”, adică realitatea arhe­tipală a OMULUI (ceea ce hinduşii numesc „Manu”), poate deveni centru al personalităţii atunci când omul este cu adevărat „individuat”. Şi odată cu aceasta, el devine Christos cel viu, Dumnezeul-din-interior.

Cu alte cuvinte, un om încetează a fi o creatură de pe suprafaţa pământului - un animal. El începe să trăiască atât deasupra cât şi dedesubtul orizontului, în mod obiectiv şi subiectiv. Propriul său centru se identifică cu centrul Pământului. El devine astfel o fiinţă planetară - un microcosmos.

De aceea, emisfera inferioară a hărţii natale se referă la formarea şi exprimarea potenţială a Dumnezeului interior. Acolo, în punctul nadirului („Soarele de miazănoapte” al masoneriei), ego-ul conştient al omului se naşte în ieslea „sentimentelor”. Apoi, după ce a fost regenerat de încercările pe care le implică relaţiile umane şi existenţa socială, acest ego devine, în final, din ce în ce mai cuprinzător. Centrul fiinţei colective, care este simbolizat de zenit şi de punctul de amiază, este asimilat de ego-ul individual! Acesta, în schimb, oferă hrană pentru o mai adâncă conştientă a propriului sine şi a celorlalţi. În cele din urmă, cele patru „unghiuri” ale hărţii devin integrate în centrul hărţii - sau, în alt sens, într-o a treia dimensiune, ca vârful unei piramide construite pe aceste patru „unghiuri”. Punctul de integrare sau de individuaţie este ceea ce Jung numeşte: Şinele.

În simbolistica rozacruciană, Şinele este trandafirul care înfloreşte în centrul crucii. Este, de asemenea, focul care se înalţă din rotirea centrului svasticii. Este vârful piramidei egiptene - care era o încăpere de iniţiere.