Dane Rudhyar Astrologia personalităţii

Elemente fundamentale în „astrologia armonică”

După ce am discutat temeiul „logic” al simbolismului astrologie şi după ce am separat cele trei mari abordări ale interpretării astrologice, cele trei tipuri fundamentale de astrologie, vom studia acum simbolismul astrologie legat de „astrologia individului”. Vom arăta îndeosebi modul în care elemente de astrologie universal acceptate - cum sunt casele, semnele zodiacale şi planetele - trebuie să fie interpretate într-un tip de astrologie care pune accentul pe valorile psihologice. Am numit deseori un asemenea tip de astrologie, astrologie armonică, pentru că furnizează o bază pentru armonizarea şi integrarea psihicului uman. Ea considera harta natală ca pe o strună-de-viaţă a fiinţei individuale şi a destinului pe care îl simbolizează; putem spune, de asemenea, că o consideră ca pe adevăratul Nume al acestei fiinţe individuale. Ea realizează faptul că cei mai mulţi oameni trăiesc doar în anumite părţi ale fiinţei lor, în mod fragmentar şi incomplet. Deplinătatea pe care ei o reprezintă în mod esenţial, ca şi Indivizi compleţi, este acolo potenţială, arhetipală, dar exprimată sau manifestată pe bucăţi. Această deplinătate este adevărata Coardă a sinelui lor individual; însă numai câteva note ale corzii răsună din când în când, altele nu vibrează niciodată, şi astfel nu există intensitate sau plenitudine în viaţa lor.

A ajuta omul să-şi realizeze deplinătatea fiinţei şi să-şi ducă la îndeplinire destinul său - iată care este scopul astrologiei armonice! Harta natală este cheia spre împlinirea unui individ şi a manifestării sale exterioare - destinul său. Este izbânda simfoniei care înseamnă un om viu. Este tiparul arhetipal, formula simbolică, Signatura întregii fiinţe. Este schiţa clădirii reprezentând şinele său perfect - şi care conţine, de asemenea, graficul de timp în concordanţă cu care stadiile operaţiei de construcţie vor continua în secvenţă ordonată - ceea ce noi numim Destinul omului.

Astrologia nu înseamnă doar studiul unui interesant sistem simbolic; ea nu este, în mod fundamental, nici o prezicere a viitorului pentru a satisface curiozitatea personală. Este un studiu practic cu un scop foarte definit - chiar dacă, în mod obişnuit, neînţeles. Un scop vital. Ea reprezintă, cel puţin potenţial, temelia unei noi tehnici de a trăi, a unui nou principiu de conduită (sau, am putea spune, a unei noi Yoga) - implicit deja, mai mult sau mai puţin, în tehnica psihologiei analitice (tehnica lui Jung) la care s-a făcut aluzie într-un capitol precedent, când am studiat dualismul idealurilor, caracterizat prin termenii etic şi estetic.

Dacă luăm o astfel de atitudine faţă de astrologie, va trebui să ne limităm la domeniul valorilor psihologice. Este adevărat că nu putem cu adevărat separa psihicul de corp. Fiziologia şi psihologia sunt strâns legate una de cealaltă. Cei din vechime ştiau acest lucru, dar au rezolvat corelaţia în termeni de corpuri mai subtile (vital şi astral, mai ales). Ştiinţa modernă tinde să accepte ideea de „câmp magnetic” şi de „emanaţii electrice” care, atunci când funcţionează perfect, vor îndeplini probabil aceeaşi funcţie - o funcţie de corelare, ca aceea care a dat valoare conceptelor arhaice sau „oculte”.

În prezent, totuşi, având în vedere dificultatea practică de a aplica astrologia în fiziologie şi medicină, pare mult mai înţelept să con­centrăm interpretarea astrologică la nivel psihologic, indicând pur şi simplu posibilitatea corelaţiilor organic-fizice, când acestea par evidente şi de excepţională influenţă asupra dezvoltării psihologice. De aceea, privim fiinţa umană prin harta sa natală mai mult ca pe o entitate psihologică. Ea este o fiinţă particulară, unică. Nu există o altă fiinţă exact ca ea. Realizăm totuşi că această fiinţă unică este un amestec de elemente care nu se găsesc doar în ea, ci şi într-o mulţime de alte fiinţe - în special în acelea care constituie, în mod colectiv, cadrul său spaţio-temporal, adică mediul său şi strămoşii săi. Această fiinţă unică este o coardă particulară sau o combinaţie de elemente colective.

Prin urmare, ceea ce este individual reprezintă cadrul structural in care elementele colective sunt organizate mai mult sau mai puţin adecvat. Este forma sinelui. Substanţa, pe de altă parte, este de natură colectivă. Corpul omului este alcătuit din molecule care sunt părţi ale marii rezerve a acestui Pământ. La fel, psihicul omului poate fi văzut ca fiind alcătuit din elemente psihice - le putem oare numi psihoni? - care sunt părţi ale vastului rezervor format din inconştientul colectiv al omenirii ca întreg sau din grupuri definite în cadrul omenirii (rase, triburi, naţii, familii, biserici etc.). Casele unei hărţi natale şi toate elementele care îşi au originea în rotaţia axială a Pământului se referă la factorul individual din om - la structura sinelui său individual. Pe de altă parte, semnele zodiacului şi toate elementele avându-şi originea în revoluţia orbitală a Pământului se referă la factorul colectiv, la substanţa fiinţei sale. Vom adăuga aici că planetele se referă la energiile generate de constanta relaţie schimbătoare a factorilor colectivi cu cei individuali.

Zodiacul reprezintă domeniul Soarelui şi al planetelor sale. Este simbolul general al relaţiilor vitale ce pot fi exprimate ca gravitaţie. Gravitaţia este simbolul relaţiei, al atracţiei şi repulsiei dintre membrii unui grup. Este un factor aparţinând, în mod simbolic, categoriei de „ecuatorial”. Pentru că, după cum am văzut, termenii „ecuatorial”, „orbital”, „solar” se referă la acelaşi factor fundamental: colectivul. Zodiacul reprezintă astfel un fundal pentru exprimarea diferitelor variaţii orbitale ale planetelor. Este o cale potrivită de întipărire şi înregistrare a relaţiilor reciproce complexe dintre o planetă şi Soare, şi dintre o planetă şi celelalte planete.

Planetele sunt astfel, în termenii poziţiilor lor zodiacale, puncte focale pentru energiile colective. Pe de altă parte, ele reprezintă în termenii poziţiilor caselor lor (adică prin referire la orizont şi meridian), centre de activităţi în cadrul structurii individuale a fiinţei (şi destinului). Întrucât planetele pot fi interpretate conform celor două seturi fundamentale de referinţă (semne şi case), ele reprezintă centrele de forţă şi de activitate ale căror caracter, intensitate şi mod de operare sunt determinate de constantul echilibru schimbător al colectivului cu individualul: adică, personalitatea.

De exemplu, Jupiter în Berbec se referă la un anumit tip de energizare şi activare al tipului de substanţă şi funcţie organică reprezentată de semnul zodiacal Berbec. Jupiter în casa a şaptea indică faptul că orice (din conştiinţa şi din destinul individului) este simbolizat de casa a şaptea va fi afectat de un tip de activitate jupiteriană. Deoarece casa a şaptea se referă la senzaţii şi la relaţii, acestea vor opera conform unui ritm jupiterian expansiv, iar nativul va avea asociaţi şi parteneri care îi vor extinde viziunea şi sfera de acţiune.

Ceea ce numim azi „personalitate” reprezintă o sinteză de tipare de comportament. Este suma totală a tuturor mişcărilor şi emoţiilor exterioare ale fiinţei umane: ritmul total al activităţilor sale vitale - de la modul în care merge şi îşi contractă buzele, la comportamentul lui pe câmpul de luptă sau într-o sală de concert. Reprezintă un complex de activităţi. Fără activitate nu ar putea exista „personalitate”. Compor­tamentul personalităţii este un amestec de influenţe moştenite şi de mediu care operează în cadrul unei structuri a sinelui individual - factorul individual. La fel, planetele sunt caracterizate de semnele lor zodiacale după natura lor şi ele operează. În moduri particulare în concordanţă cu poziţiile lor din structura caselor. Suma totală a planetelor, incluzând Soarele şi Luna - tiparul planetar, cum îl numim - reprezintă astfel personalitatea ca întreg.

Din cele arătate până acum se va deduce, probabil, că tiparul planetar simbolizează cel de-al treilea termen fundamental: creativul. Simbolizează, dar numai în mod potenţial. El înseamnă întâi de toate activitate, dar activitatea nu semnifică neapărat creativitate. Orice om este activ, dar câţi sunt creativi? Creativitatea este activitatea semnifi­cativă a unei personalităţi relativ individuate. Elementul de semnificaţie este acolo spre a fi subliniat; şi, după cum vom vedea, acest element trebuie să fie revelat de simbolurile gradelor care sunt energizate şi înfăţişate de activitatea planetelor localizate pe acestea. Totuşi planeta nu trebuie să clarifice - şi adesea nici nu o face - semnificaţia simbolică a gradului, în care caz tipul de activitate reprezentat de planetă nu este creativ. Personalitatea umană nu a atins încă punctul de relativă individuaţie şi individul nu are încă puterea de a da vieţii şi destinului său o semnificaţie creativă²⁹.