De-crearea si virtualizarea lumii reale prin tehnica o cale spre sfarsitul ei? Abordare tehnica, socio-economica si duhovniceasca a utilizarii documentelor electronice si a tehnicii fara granite morale Autori

CE AR FI DE FACUT?

Lumea noua prefigurata intr-un viitor imediat apare fundamental schimbata fata de cea creata de Dumnezeu si, implicit, fata de firea omului incat ar parea de prisos orice comentariu.

Terorismul tehnocratic este greu de combătut întrucât mai nimic în societatea secularizată de astăzi nu a rămas „extra-tehnic”. Tehnologia nu mai apelează la referinţe externe (Dumnezeu, Adevăr, Har), îşi extrage înţelesul din propria substanţă şi nu se lasă criticată din afară. În numele cui să te împotriveşti unei forţe ce-şi arogă prerogativele divinităţii?

Neacceptarea tehnologiei fără graniţe nu trebuie privită ca o reacţie de fanatism religios ci, ca una firească, de apărare împotriva unei înregimentări tehnice sau electronice forţate într-un sistem de supraveghere suspect, ocult şi periculos.

Avand in vedere disproportionalitatea evidenta dintre fortele care s-au pus in miscare (angrenajul tehno-globalist ce functioneaza ca un tavalug distrugand tari si niveland constiinte pe de o parte si un grup foarte mic de oameni care inteleg pericolul si doresc sa i se opuna pe cealalta parte) cuvintele Sf Scripturi apar ca singura solutie reala in contextul dat:

• 
  „Cele ce sunt cu neputinta la oameni sunt cu putinta la Dumnezeu”⁵³;
  
• 
  „Daca veti avea credinta cat un graunte de mustar, veti zice muntelui acestuia: Muta-te de aici dincolo, si se va muta; si nimic nu va fi voua cu neputinta”⁵⁴
  
• 
  „In lume necazuri veti avea; dar indrazniti, Eu am biruit lumea”⁵⁵.
  

Doar Dumnezeu este Acela care poate opri acest angrenaj cu adevarat demonic ce s-a pornit asupra intregii lumi distrugand efectiv omul creat de Dumnezeu si schimonosindu-l astfel incat devine de nerecunoscut, asemenea dobitoacelor.

Oricine s-ar putea gandi si la alte mijloace de a se opune „sistemului” sa nu uite ca in paralel cu pregatirile din proiectele de control al populatiei se fac si pregatiri pentru a da un raspuns la eventualele miscari de strada ale opozantilor (unele chiar provocate pentru ca ar constitui pretextul ideal in implementarea masurilor controversate de care amintit mai sus). Sa tinem cont si de faptul ca invatatura Bisericii nu indeamna la razvratiri anarhice, cu atat mai mult acest gen de proteste trebuie repudiate ferm.

Avand in vedere ca, in general, transformarea lumii exterioare se va produce pas cu pas, vor trebui analizate si anticipate pe cat posibil mutatiile care vor avea loc pe plan economic, politic si social astfel incat oamenii sa aiba un timp la dispozitie ca sa se pregateasca si sa evite pe cat posibil socul loviturii generate de fiecare schimbare in parte. Cu adevarat este vorba de un efort greu de cuantificat pentru ca omul ramane acelasi dar lumea se schimba in cateva zeci de ani mai mult decat s-a schimbat in 7.500 de ani de la Facere.

CONCLUZII FINALE

Pana in prezent s-au facut pasi uriasi in procesul de “de-creare” a lumii si de dezvoltare a platformei de control asupra acesteia: lumea virtuala. E-guvernarea, Internetul Obiectelor, indosarierea biometrica samd sunt realitati palpabile ce nu pot fi ignorate. Dupa cum se vede mergem cu pasi mari pe un drum fara intoarcere, atunci cand se merge fara Dumnezeu.

Lumea “de-creata” se indeparteaza de firea omului si va face din ce in ce mai dificila vietuirea lui in acord cu poruncile dumnezeiesti.

Tehnologia ofera posibilitatea satisfacerii tuturor poftelor oamenilor, ceea ce va duce la o impatimire fara precedent. Incepand in lumea virtuala si continuand in cea reala oamenii vor parcurge treptele dezumanizarii indepartandu-se de asemanarea cu Dumnezeu.

Prin “de-crearea” lumii oamenii pierd contactul direct cu Dumnezeul ce adevarat. Imbuibati si nemaicunoscand rationalitatile dumnezeiesti vor fi usor inselati sa se inchine unui alt dumnezeu.

Noi legi, diferite de dogmele lasate de Dumnezeu, se vor impune sine-qua-non ca raspuns la comandamentele lumii “de-create”.

Desi este o cerinta absoluta a lumii “de-create” pentru buna sa functionare, controlul total pe cale de a se instaura va deschide calea abuzurilor si a comportamentului opresiv, lipsind oamenii pana si de libertatea de constiinta.

Nu este de mirare ca noile plante si animale “de-create” de oameni sunt dependente de anumiti factori si conditii specifice. Acest lucru este de altfel mentionat si in Apocalipsa (TTT);

Lumea virtuala imprastie mintea si o desparte de trup. Intunecandu-se mintea si, implicit, inchizandu-se ochii sufletului mantuirea devine din ce in ce mai greu de dobandit.

Evadarea oamenilor in lumea virtuala va duce la schimbarea raporturilor sociale si la alienarea oamenilor prin egoism si comportament schizoid.

Viata oamenilor (facuti dupa chipul lui Dumnezeu) va depinde de existenta unei imagini a lor in lumea virtuala. Aceasta va putea fi afectata de catre orice si oricine (chiar si de catre o pana de curent).

Cipul despre care s-a tot facut vorbire cu ocazia aparitiei actelor electronice nu este decat un instrument de virtualizare a persoanei (ce putea fi la fel de bine virtualizata si prin intermediul unui numar dintr-un cod de bare). Cipul prezinta insa “avantajul” ca aduce persoana ca o prezenta dinamica in lumea virtuala, facilitand interactiunile dintre celelalte entitati (obiecte virtuale).

Persoana se poate altera daca ajunge sa se identifice exclusiv cu identitatea sa virtuala sau daca ajunge sa activeze doar intr-un mediu impropriu (virtual) in care imaginatia, visarea, refuzul vietii reale (si a vietii duhovnicesti reale) sunt potentate exponential si subtil.

De asemenea, persoana isi poate pune in primejdie libertatea si, de aici, posibilitatea de a avea o viata conforma cu principiile firesti, ale rationalitatilor dumnezeiesti, daca ajunge sa aprobe pasii care se fac in constructia noii lumi. De aici rezulta nevoia de a semnala ca pericole pentru oameni:

• 
  Noul sistem de guvernare electronica ce include si actele electronice;
  
• 
  Noile tehnologii, daca acestea sunt folosite ca mediu de escapism, de „evadare” din adevarata viata, de la adevaratele responsabilitati, de la adevarata vocatie a omului;
  
• 
  Obligativitatea accesului intr-un spatiu virtual pentru a putea beneficia de servicii, resurse, etc.;
  
• 
  Implanturile experimentale cu efecte necunoscute asupra gandirii si a starilor sufletesti;
  

Refuzul actelor electronice⁵⁶ este un doar un prim pas pentru a refuza pecetluirea si un exercitiu spiritual in avans, pentru a face fata luptei finale, descris in Apocalipsa.

Principiul care stă la baza dezvoltării ştiinţi­fico tehnologice contemporane, care susţine că această dezvoltare nu trebuie limitată de nici un fel de exigenţe morale, religioase sau filosofice, s a dovedit total fals. De aceea este necesară restaura­rea legăturii dintre cunoaşterea ştiinţifică şi valorile spirituale şi morale creştine, pentru a pastra demniatea hristica a persoanei, a organizării şi op­timizării vieţii, in drumul omului spre indumnezeire⁵⁷.

Crestinii trebuie sa fie lumina a lumii si sarea pamantului (Matei5,13-14) printre semenii lor, sub indrumarea duhovnicului. Hristos S-a întrupat din iubire nesfârşită pentru om, a devenit om pentru a-L face pe om Dumnezeu prin unire cu Sine. Hristos nu s-a izolat de lume, ci a biruit lumea.

Atunci cand caderea omului din har pare iminenta, calea de salvare apare fara echivoc: Ortodoxia, care are ca menire indumnezeirea persoanei umane.

Omul este chemat la indumnezeire in lume, nefiind inafara lumii, pentru care s-a intrupat Fiul lui Dumnezeu in persoana lui Iisus Hristos, ci prin Biserica Sa, care este inafara lumii.

Îndumnezeirea (gr. theosis, lat. deificatio) reprezintă participarea credincioşilor la viaţa lui Dumnezeu prin energiile divine necreate. Îndumnezeirea este starea de transfigurare a umanului, "depăşirea" firii create⁵⁸.

Sfântul Maxim Mărturisitorul consideră că lucrarea tainică a înomenirii se continuă cu o lucrare al cărei capăt este îndumnezeirea omului, "făcând pe om în tot chipul asemenea Lui, afară de identificarea în fiinţă cu El şi ridicându-l mai presus de toate cerurile, unde mărimea firească a harului îl cheamă, din pricina nesfârşitei bunătăţi"⁵⁹.

"Astfel, antropologia ortodoxă nu este morală, ci ontologică; ea este ontologia îndumnezeirii. Ea nu vizează cucerirea acestei lumi, ci "răpirea Împărăţiei lui Dumnezeu", transfigurarea lăuntrică a lumii în Împăraţie şi luminarea sa progresivă, prin energiile divine".⁶⁰

Deci crestinul nu trebuie să distrugă nici tehnica si nici stiinta lumii actuale, ci să le transfigureze si să le dea valori hristice perene si să trăiască duhovniceste la toate nivelurile vietii. Numai atunci lumea ştiinţei şi a tehnologiei, lumea civilizaţiei şi a culturii va sluji omului si va înfrumuseta lumea, dacă va fi în acelaşi timp o lume deschisă spre transcendent şi spre întreaga omenire, spre Dumnezeul viu şi adevărat, pornind de la omul cel viu si adevarat, care este imaginea lui Iisus Hristos, care la randul Lui „este chipul Dumnezeului celui nevăzut”⁶¹.