De-crearea si virtualizarea lumii reale prin tehnica o cale spre sfarsitul ei? Abordare tehnica, socio-economica si duhovniceasca a utilizarii documentelor electronice si a tehnicii fara granite morale Autori

Impactul asupra oamenilor

Slabirea trupului

Majoritatea informatiilor prezentate mai sus se refera la o lume oarecum familiara in care deja traim, chiar daca ne aflam abia la inceputul schimbarilor catre lumea “de-creata” si dominata de o noua ordine. Efectele asupra oamenilor nu s-au lasat asteptate iar unele au devenit deja subiect de dezbatere. Numeroase studii si cercetari ne avertizeaza ca:

1. 
   Mancarea procesata industrial cu foarte multe ingrediente chimice sau cea provenita de la organisme modificate genetic este de slaba calitate si duce la imbolnavirea consumatorilor;
   
2. 
   Radiatia electromagnetica generata de multitudinea de surse de radiatii (ex. telefonie mobila, retele de comunicatii fara fir, senzori si dispozitive de localizare a prezentei etc. ce se va amplifica dramatic prin introducerea noilor dispozitive de comunicare prin radio-frecventa) este o amenintare reala pentru sanatatea lumii vii - exista dovezi covarsitoare care demonstreaza fara tagada influenta negativa a sistemelor ce emit radiatii electromagnetice de diferite frecvente (de la joase pana la inalte) asupra sistemelor vii (plante, animale, oameni).
   

Informatii pe aceasta tema sunt prezentate in Anexele 5 şi 8.

Alienarea prin lumea virtuala

Daca in prima parte am analizat impactul asupra trupului, in continuare vom face referire la impactul sufletesc si conotatiile duhovnicesti ce deriva din acesta.

Prezenta in lumea virtuala favorizeaza formarea de personalitati multiple si predispuse la refugiul in imaginatie. Datorita faptului ca in lumea virtuala oamenii vor lucra, vor rezolva aspectele administrative ale vietii private, vor “socializa” (dezintrupati) etc. vor fi tentati sa considere lumea virtuala ca fiind mai importanta decat cea reala. In spatiul virtual vor putea face toate compromisurile necesare pentru a acoperi frustrarile si a raspunde tuturor pornirilor patimase din lumea reala. Se creeaza astfel premisele ca la un moment dat unele persoane sa nu mai poata face clar distinctia dintre lumea reala si cea virtuala. S-a observat de asemenea ca:

1. 
   Introducerea noilor tehnologii in viata de zi cu zi, in gestiunea economica, in aplicarea serviciilor sociale, precum si in exercitiul puterii de stat, modifica radical relatiile inter-umane si relatiile dintre stat si cetatean.
   
2. 
   O parte concreta a acestor modificari vizeaza incalcarea unor drepturi considerate pana acum tabu, cum ar fi dreptul la intimitate, la libertatea constiintei, la protejarea datelor personale etc.
   
3. 
   Exista insa si modificari mai putin sesizabile ce se manifesta la nivelul noilor mentalitati generate de noile tehnologii. Acest lucru se intampla deoarece, asa cum afirma filosoful crestin si martir Mircea Vulcanescu: "nu numai gandul produce unealta (tehnica) ci si tehnica influenteaza gandul".
   

Desensibilizarea pe care o provoaca anumite acte din spatiul virtual (ex. savarsirea repetata a unor fapte pe care nu le-ar face in viata reala) poate avea efecte dramatice daca ajung sa confunde lumea reala cu cea virtuala (si sa le savarseasca in realitate provocand rani siesi sau celor din jur). Este de notorietate un caz petrecut in anul 2009 in Romania cand un copil de 13 ani si-a omorat mama cu sange rece lovind-o cu ciocanul in cap. Medicii psihiatri au constatat lipsa emotivitatii pe care o considera consecinta directa a jocurilor pe calculator³⁸.

Lumea virtuala este mediul perfect de impatimire a oamenilor. Chiar daca pacatele se produc la inceput numai cu gandul, aceasta este suficient pentru a indeparta harul Duhului Sfant de la om. prin savarsirea primelor trepte ale pacatului se deschide mintii spre pacat pana la savarsirea in minte ramanand doar un pas mic pana la savarsirea cu fapta. Din acest moment poarta spre pacatele trupesti grave este deschisa. Lumea virtuala este o lume magica in care orice fantezie, venita dintr-o imaginatie pervertita sau sub influenta unor duhuri vrajmase omului, poate fi transformata in „realitate” virtuala (astfel se explica de ce mai mult de 70% din totalul „informatiei” de pe internet o constituie pornografia). Omul devine actor si actioneaza in propriul scenariu. Glisarea constiintei oamenilor catre acceptarea unor noi valori / pacate care cu doar cativa ani inainte erau greu de imaginat constituie in special rezultatul unei "inginerii genetice a sufletelor".

Dreptul la informare necenzurata-autentica

Un drept al omului pe cale de disparitie o data cu dezvoltarea lumii virtuale este dreptul la informare. Incet, incet acest drept ii este confiscat omului de catre cei care gestioneaza aplicatiile de cautare pe internet. Se ajunge astfel la o manipulare pe cat de discreta pe atat de eficienta. Asistam de altfel neputinciosi la formarea unei constiinte globale si vedem cum, sub ochii nostri, cei care au acces la lumea virtuala se „re-formateaza” conform unor criterii necunoscute in fapt dar recunoscute in practica prin uniformizarea comportamentelor, atitudinilor, conceptiilor si, deja mult prea evident, chiar si a infatisarii fizice.

Daca in realitate sunt greu de ascuns anumite evidente, internetul se aseamana cu un imens rezervor in care sunt ingramadite milioane si milioane de produse, informatii si servicii. Efectuand cautari cu motoare de cautare precum Google oamenii primesc infim de putine rezultate. Criteriul dupa care se face sortarea este necunoscut si lasa in intuneric o multime de rezultate adevarate si relevante.

Avem asadar de-a face cu cea mai perfida forma de cenzura a informatiei: dezinformarea prin suprainformare cu informatii de calitate indoielnica. Cresterea volumului informatiei fara a pune la dispozitie mijloace adecvate de cautare duce de fapt la o informare partiala, incompleta si subiectiva.

Pentru omul supus tehnicilor (propagandistice, marketing, etc) nu exista realitate – real este doar ceea ce sistemul tehnologic il face sa simta pe om ca este in avantajul sau egoist.

Omul de la imago Dei la disolutia personalitatii antropologie

Cum fiinţa umană nu este o simplă piesă mecanică sau un număr într-un cod digital, Sistemul trebuie să domesticească un individ şi un corp social care tind în mod natural să sfideze funcţionalismul maşinii. Domesticirea este în primul rând o operaţie de fluidizare a omului, de integrare a sa în „fluxul tehnologic” contemporan. Pentru aceasta persoana unică este separată în părticele specializate, iar fiecare părticică angrenată într-un anumit tip de reţea. Fiecare network desprinde din individul dezunificat felia care-i trebuie, cerându-i să elimine restul. Pe măsură ce se branşează la tot mai multe reţele, omul pierde capacitatea să se mai adune, să-şi recâştige identitatea. Se produce astfel o disoluţie a personalităţii antropologice. Precum uneltele, putem fi detaşaţi, separaţi unii de alţii, şi chiar de noi înşine, combinaţi şi recombinaţi în funcţie de necesităţile sistemului tehnologic. Logica industrială cere să fim tranşaţi în părţi izolabile – separate, piesele pot fi controlate pe tot parcursul producţiei.

S-a ajuns in faza in care societatea occidentala tinde sa devina un angrenaj tehnologic. Mai toate fenomenele legate de societatea occidentala – consumismul, mass media, “societatea informationala”, globalizarea economiei de piata, mentalitatea si ideologiile confortului sunt generate de dezvoltarea tehnologiilor moderne. Practic, in Occident nu mai exista ungher in care sa nu te invadeze “factorul tehnologic”. Circulatia persoanelor, marfurilor, banilor, informatiilor, simbolurilor, ideilor sau sentimentelor respecta un protocol tehnic, depinde de o tehnologie. A fi in spatiul tehnologic inseamna “a fi angrenat”. “Angrenarea” nu tolereaza libertatea persoanei de a fi ea insasi, de a exista intr-un mod autentic personal (“personal” in sens crestin).

Activitatea tehnologica determina raportul individului fata de natura, societate si el insusi. Universalizarea tehnologiilor moderne tinde sa integreze multitudinea domeniilor si situatiilor umane intr-un sistem planetar unitar (“noua ordine mondiala”) in care omul este tratat in chip de obiect (marfa, masina, cod numeric etc).

Internetul ofera solutia tehnica de a tine lumea sub control iar in vremea antihristului s-ar putea reedita ispitirea Mantuitorului din pustiul Carantaniei: oamenii vor avea de ales intre accesul la bunatatile lumii acesteia prin pecetluire (care atunci vor apare cu adevarat coplesitoare prin promisiunile inselatoare ale vrajmasului mantuirii oamenilor) si o viata apropae de mucenie cu lipsa posibilitatii de a cumpara sau vinde prin refuzul pecetluirii.

Una dintre cele mai terifiante caracteristici ale angrenajului tehnologic este tendinta sa anti-umana si anti-naturala. Societatea tehnologica trebuie sa domesticeasca un individ si un corp social care tind in mod natural sa sfideze logica si modul de functionare a masinii. Oamenii nu se pot debarasa peste noapte de trecutul, identitatea si credintele lor. Mai exista inca o lume neintegrata tehnologic. Aceasta lume urmeaza sa fie “inghitita” si asimilata, sau respinsa si distrusa. De pilda, crestinismul nu este (deocamdata) distrus, ci doar “ecumenizat” (trivializat) transformat intr-un “habitat” religios adaptat timpurilor postmoderne, iar Ortodoxia este mereu curtata si invitata la acest rest de crestinism, numit “ecumenism”.

Cu cat omul isi dezvolta mai mult instinctele “integrarii” si ale adaptarii la conditiile mediului tehnologic, cu atat se departeaza mai mult de adevarul conditiei sale. Cu cat este mai vartos integrat, cu atat este “mai bine pregatit” pentru a-si accepta lanturile fara impotrivire.

Ca sa functioneze fluid, angrenajul tehnologic dezamorseaza contradictiile, lichideaza antinomiile, instrumentalizeaza viata. Printr-o servitudine voluntara, persoana se pliaza dupa standardele tehnologice, se transforma intr-un corp organizat (rationalizat, normat), se “reproduce” in intregime, “fara pierderi” intr-o forma sau formula tehnica (de pilda, omul devine o simpla unealta de munca, se identifica cu rolul sau de “resursa umana”).

Angrenajul tehnologic inlocuieste viata organica cu viata de organizatie si treptat produce reificarea omului (transformarea sa in obiect) prin excluderea oricarui continut viu. Omul insa nu-si da seama ca a devenit un “mort in viata” – acesta este un adevar ascuns cu sapte peceti – intrucat energia sa este in permanenta canalizata catre activitati compensatorii (divertisment, actiuni politice neesentiale etc) si “productia de insignifianta” (ex. societatea tehnologica angajeaza imense resurse si mijloace cu scopul de a organiza un campionat de fotbal, de a lansa un nou model de automobil sau racheta balistica etc.) Activitatile compensatorii mentin masele permanent mobilizate, intr-o goana nebuna dupa scopuri, obiecte, si imagini care nu le implica in mod esential dar le face sa uite vacuitatea unei existente separate de Dumnezeu.

Concluzii:

• 
  fauritor al tehnologiei, omul devine victima ei (prin slabirea trupului si mutilarea sufletului);
  
• 
  posibilitatea de a filtra cu usurinta rezultatele in spatiul virtual, un mediu perfect pentru o cenzura si manipulare mai discrete, dar cu mult mai eficiente;
  
• 
  avand un confort iluzoriu oferit de viata moderna prin societatea tehnologica, oamenii nu se impotrivesc lumii virtuale;
  
• 
  societatea tehnologica dispune de un adevarat arsenal de reformare a omului de la imago Dei la omul neantizat intr-un instrument ce satisface la timp cerintele angrenajului tehnologic;
  
• 
  in incercarea de a se „adapta” comandamentelor noii lumi, omul ajunge la disolutia personalitatii antropologice.