De-crearea si virtualizarea lumii reale prin tehnica o cale spre sfarsitul ei? Abordare tehnica, socio-economica si duhovniceasca a utilizarii documentelor electronice si a tehnicii fara granite morale Autori

CONSIDERATII DUHOVNICESTI

Iisus Hristos este Adevarul, Evenimentul in persoana. Persoana-eveniment si Cuvantul viu care nu pot fi ingurgitate de o societate tehnologica intrucat ele se plaseaza pe pozitia privilegiata a unei exterioritati radicale. Iata de ce crestinul ortodox, care este adevaratul marturisitor al Cuvantului viu, ramane singura “celula de rezistenta” in fata angrenarii tehnologice. In Hristos, fiecare persoana exista in comuniune cu toate celelalte persoane, pastrandu-si insa nealterata unicitatea si concretetea prin lucrarea vie, particularizanta a Sfantului Duh.

Nici evenimentul intruparii Fiului lui Dumnezeu, nici desfasurarea permanenta a evenimentului in trupul Bisericii, nici Cuvantul viu si indumnezeirea omului nu pot fi asimilate, omogenizate si marturisite in si prin structuri tehnologice unde chipul omului este redus de la sacru la profan.

Omul este înţeles de Părinţii Bisericii „în mod ontologic numai ca fiinţă teologică. Ontologia lui este iconică”³⁹. Prin ontologie iconică, intelegem ca omul are o identitate taborică⁴⁰, adică este în relatie „fată către fată” cu Dumnezeu, în demnitate, cinste si slavă dumnezeiască. Acesta este si modelul convietuirii sociale a omului. Astfel, omul este creat să trăiască în raporturi de dialog personal cu semenii săi si nu poate fi folosit, reducându-l la o identitate numerică impersonală, în sensul apocaliptic ca „număr al omului”⁴¹, asa cum se tinde cu frenezie, parcă pentru a împlini întocmai profetia apocaliptică chiar sub ochii nostri.

Tehnica fara limite morale reduce persoana umană la condiţia de instrument şi o coboara de la imago Dei la “imago economicus” si la “homo tehnicus”. Mesajul care ni-l transmite Sf. Apostol Pavel este mai actual ca oricând: „Şi să nu vă potriviţi cu acest veac, ci să vă schimbaţi prin înnoirea minţii, ca să deosebiţi care este voia lui Dumnezeu, ce este bun şi plăcut şi desăvârşit"⁴².

Pecetluirii omului prin tehnici nu i se poate raspunde printr-o tehnica cu sens opus, ci printr-un alt mod de viata, o alta realitate. Tehnologia malefica mortifica nu numai viata religioasa, dar si orice lupta ascetica destinata sa ne arate calea Invierii. Ne putem elibera din constrangerile angrenajului tehnologic, doar prin lucrarea Sfantului Duh, in dragoste si rugaciune.

Tehnologia inrobeste doar acolo unde exista slabiciune duhovniceasca. Acolo unde credinta este inca vie, unde avem euharistie, o relatie corecta cu lumea reala, bazata pe un act de comuniune adevarata cu Dumnezeu, idolii tehnologiei sunt distrusi si iluziile lor risipite.

Omul dezintrupat nu este intreg. Prezenta mintii dezintrupate in lumea virtuala poate vatama sufletul foarte grav, atunci cand are loc un transfer dinspre viata sa reala inspre „viata” virtuala. Acest fenomen este cu atat mai mult incurajat de solitudinea si angoasa in care traieste omul zilelor noastre. Se creeaza astfel un cerc vicios: singuratatea si angoasa imping pe om in cautarea unor surogate de comuniune si de confort psihologic in mediul virtual, iar prezenta tot mai intensa in acest mediu nu face altceva decat sa sporeasca starea de neliniste interioara atunci cand omul „se intoarce” din lumea imaginara inspre sine si viata sa reala. Astfel, el va fi incurajat, din ce in ce mai mult, sa uite de sine si de realitatea in care traieste.

Ideea despartirii mintii de trup pentru a trai in alta lume nu are suport duhovnicesc si este straina Ortodoxiei. „Rapirea” despre care vorbeste Sf. Ap. Pavel ramane un mister pentru el insusi: „Cunosc un om în Hristos, care acum paisprezece ani - fie în trup, nu ştiu; fie în afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie - a fost răpit unul ca acesta până la al treilea cer. Şi-l ştiu pe un astfel de om - fie în trup, fie în afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie. Că a fost răpit în rai şi a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului să le grăiască”⁴³

Prezenta mintilor oamenilor in spatiul virtual din lumea “de-creata” este propusa ca un nou mod de lucru si de viata. Consideram aceasta o ofensa adusa Mantuitorului insusi care S-a intrupat si a patimit in trup, ca „omul sa aiba viata si s-o aiba din belsug”⁴⁴. Ori daca El este “Calea, Adevarul si Viata”⁴⁵ nu putem accepta dezintruparea si improprierea unei identitati virtuale.

Mintile dezintrupate vor fi singure in lumea virtuala fara nici o posibilitate palpabila de raportare la realitate. In acest fel pot primi foarte usor ganduri de la duhurile necurate pe care sa si le insuseasca ca fiind ale sale sau ale altor oameni. Ajung astfel sa parcurga mult mai usor primii pasi spre pacat (primirea gandului, vorbirea cu el, insotire si infaptuire in gand) ca si trepte pregatitoare pana la savarsirea pacatului cu fapta. De aceea se poate considera ca lumea virtuala poate deveni cu adevarat un loc de impatimire si demonizare a oamenilor.

Caricaturizarea numelui de botez prin schimbarea sa cu identitatea virtuala (nickname, username etc.) este cu siguranta o duplicitate, sau chiar insumarea mai multor indentitati, ceea ce ne aduce aminte de numele „legiune”⁴⁶, cu care s-a identificat demonizatul din Gadara. In acest sens putem considera identitatea virtuala o indepartare de Dumnezeu. Prin voie proprie omul nu mai vrea sa fie chemat cu numele de botez cu care el a fost „inregistrat” in duh ca madular viu al Bisericii, trupul sau constituindu-se ca salas al Sf Duh. De fapt Sf Duh nici nu mai poate veni si nici salaslui intr-un trup inert din care mintea este plecata in alte lumi (virtuale).

Prin folosirea de formule "magice", de parole, pentru a "deschide" diverse servicii/aplicatii se incurajeaza inca de acum o gandire de tip magic. Accesul la bogatie (la contul personal de exemplu) se face utilizand o formula. Se deschid astfel portile unui rai pamantesc si, mai nou, ale unui rai virtual pentru ca oamenii au tendinta de a-si consuma parte din ce in ce mai mare din viata in “realitatea virtuala” care nu-i dezamageste si le satisface toate fanteziile.

In trecut, atunci cand aveau necazuri, oamenii se apropiau de Dumnezeu ca ultim liman de sprijin si de alinare a durerilor. Se observa ca o data cu deschiderea accesului la lumea virtuala (televizor, internet) oamenii folosesc acel spatiu si ca refugiu din fata greutatilor vietii pierzand astfel ceea ce este esential: legatura ontologica cu Creatorul. Se expun astfel unui mare pericol pentru ca Dumnezeu este zelos⁴⁷ si nu va interveni sa-i apere de atacuri in lumea virtuala atat timp cat ei, de bunavoie, au intrat acolo (intr-un templu pagan).

Omeneste nu ne putem raporta la un "tu" dezintrupat. In lipsa oricaror bariere de ordin fizic, in absenta perceperii in mod senzorial a durerii si a emotiilor celuilalt pot aparea in orice moment intelegeri deformate ale realitatii si in consecinta se manifesta excesul de violenta, deresponsabilizarea etc.

Desi aparent se comunica mai usor si mai mult, mediu virtual este prin excelenta un mediu al non-comuniunii. In fapt tocmai aceasta pseudocomunicare creeaza o falsa impresie de comuniune iar oamenii devin din ce in ce mai izolati si insingurati. Este simptomatic faptul ca penele de curent creeaza din ce in ce mai multe depresii. Nu pentru ca oamenilor le-ar fi frica de intuneric ci in special pentru ca nu mai functioneaza internetul si in acest fel se simt “desprinsi” din lumea virtuala in care au locul lor, prietenii lor, identitatea lor si chiar viata lor.

Ramane de vazut in ce masura asa-zisa inteligenta artificiala este un rezultat care are la baza doar materie nevie si programare umana.

Sunt voci care considera intregul esafodaj al lumii virtuale ca fiind de inspiratie demonica, ceea ce a condus in fapt la realizarea mediului potrivit in care duhurile pot actiona direct, ceea ce ii indreptateste afirmatia ca: “Inteligenta artificiala poate oricand lasa loc uneia ... demonice”.

Nu negam faptul ca prin intermediul lumii virtuale sau al internetului se pot lucra si lucruri bune. Constatam insa ca mediul respectiv e mult mai performant pentru perpetuarea raului decat pentru implinirea binelui. Acest lucru arata si motivul pentru care se dezvolta exponential in zilele noastre.

Dupa cum poate induce ganduri, vrajmasul mantuirii oamenilor ar putea accesa direct intr-o maniera asemanatoare si sistemul informatic pentru a induce anumite efecte/rezultate in acesta. Crearea unei platforme gigantice la care ne conectam cu totii, care functioneaza asemanator cu mintea umana (o supra-minte gigantica) si care poate fi influentata direct si discret de vrajmas, ar putea fi rezultatul final urmarit de cel rau. A se vedea si Internetul Semantic⁴⁸ pentru genul de "minuni" care pot fi astfel realizate.

Pentru ceea ce se tese acum prin tehnologie avem o imagine biblica foarte sugestiva ce ne poate duce cu gandul la conectiunile tehnologice actuale,la tesatura -Web-a lumii virtuale: „Cât despre leviathan, voi vorbi despre mădularele lui şi despre tăria lui şi despre frumoasa lui întocmire... Ele sunt strânse unul într-altul atât de tare, că nici vântul nu pătrunde printre ele. Fiecare e lipit de cel de lângă el şi se ţin aşa şi nu se mai despart”⁴⁹. Citind capitolele 40 si 41 din Iov vom vedea descrise cele doua fiare: Behemothul[1], fiara uscatului si Leviathanul[2], fiara marilor, care vor stapani lumea impreuna⁵⁰. Inspiratia este fara indoiala de natura demonica.

O data ce tot ce exista pe pamant va “primi legitimitate” numai daca va fi prezent in spatiul virtual, dupa cum am aratat anterior, se poate spune ca cine va controla lumea virtuala va avea cu adevarat in mana toate bogatiile pamantului⁵¹.

Stim din Sf. Scriptura ca nici un par din capul nostru nu se misca fara stirea lui Dumnezeu. Mai stim de asemenea ca toate faptele si gandurile noastre sunt scrise in Cartea Vietii iar la Dumnezeu toate sunt stiute. Nu stim cum se petrec acestea la Dumnezeu. Pentru oameni reprezinta o taina. Prin analogie insa putem sesiza ca oglindirea lumii reale in cea virtuala ar putea fi o copie nereusita a lumii dumnezeiesti. Sigur ca aici nu mai putem vorbi de Cartea Vietii ci, un fisier cu tot ce a facut omul in viata sa, poate chiar si unele stari de spirit sau ganduri pe care le-a avut. Aceasta caricaturizare a lumii dumnezeiesti nu poate fi decat un act de esenta demonica cu care nu putem avea nici o invoire.

Vazand multitudinea si convergenta actiunilor prin care se duce un adevarat razboi impotriva oamenilor la nivel global cu scopul slabirii lor trupesti si sufletesti pentru apropierea acestora de pacat⁵² si, implicit, indepartarea harului lui Dumnezeu de la oameni, s-au emis o sumedenie de teorii ale conspiratiei. In realitate este imposibil ca un numar atat de mare de oameni ce savarsesc pacatul si raul, sa fie atat de bine condusi de diferite organizatii masonice sau de alta culoare ca sa existe o atat de buna sincronizare. Explicatia este ca exista intr-adevar o conducere comuna insa aceasta nu poate fi decat satana insusi prin demonii sai care lucreaza cu slugile lor din lume al caror numar este in continua crestere.

Concluzii:

• 
  Oferind toate mijloacele pentru satisfacerea poftelor (incepand in lumea virtuala si continuand in cea reala) oamenii se pot perverti sufleteste din ce in ce mai mult;
  
• 
  Traind in mijlocul lumii de-create omul nu va mai avea contact direct cu creatia lui Dumnezeu, cu rationalitatile puse in creatie si-i va fi mult mai greu sa-L cunoasca;
  
• 
  Dumnezeu s-a intrupat si ne-a aratat calea spre mantuire in trup;
  
• 
  In spatiul virtual Omul, creat dupa chipul lui Dumnezeu, este redus de la imago Dei la dimensiunea de „obiect”.
  
• 
  Ca oameni in trup nu ne putem raporta la alti oameni dezintrupati;
  
• 
  Mediul virtual este prin excelenta un mediu al non-comuniunii;
  
• 
  Prezenta in lumea virtuala poate crea dependenta si poate slabi puterile sufletesti;
  
• 
  Primii pasi spre pacat se fac in minte iar spatiul virtual serveste foarte bine acestui scop pentru ca deschide mintea oamenilor catre influente demonice;
  
• 
  Lumea virtuala este o caricaturizare a lumii create de Dumnezeu;
  
• 
  Conditionarea vietii de prezenta in lumea virtuala aduce sabia lui Damocles deasupra capului crestinilor pentru ca in orice moment pot fi pusi in fata alegerii: pecetluire sau mucenicie.