De-crearea si virtualizarea lumii reale prin tehnica o cale spre sfarsitul ei? Abordare tehnica, socio-economica si duhovniceasca a utilizarii documentelor electronice si a tehnicii fara granite morale Autori

Lumea virtuala

Pana la aparitia televiziunii si a internetului lumea duhurilor a fost singura lume virtuala (cu sensul de lume dezintrupata) cunoscuta de catre om. Odata cu progresul tehnologic omul a “reusit” sa-si creeze propria lume virtuala care s-a dovedit, cel putin pana in prezent, a fi un bun modelator si nivelator de constiinte. Efectele devastatoare asupra telespectatorilor, in primul rand asupra copiilor, situeaza televiziunea printre inamicii cei mai de temut ai omenirii din toate timpurile²³.

Lucruri asemanatoare, dar cu mult mai grave, se petrec si in cazul utilizatorilor de internet. In urma cu circa 30 de ani s-a nascut acest vajnic competitor al televiziunii, internetul, care in afara dimensiunii statice, de “informare”, are si o dimensiune dinamica, interactiva. Aceasta din urma consta in posibilitatea utilizatorilor de a interactiona intre ei sau cu alte entitati virtuale prezente in reteaua internetului.

Destul de timid in primii ani internetul a cucerit astazi intreaga lume si este considerat un adevarat fenomen de catre specialistii in media (surprinsi de rapiditatea cu care s-a produs translatia informatiei catre internet), de catre finantisti (uimiti probabil de performantele financiare) si de multi altii, astfel incat internetul a ajuns un instrument indispensabil de lucru in aproape toate domeniile. Suntem deja in punctul in care lumea nu ar mai putea functiona fara internet.

Nimeni nu mai poate ignora internetul. Copiii de 3-4 ani isi aleg joculetele si desenele animate, cei un pic mai mari se joaca deja in retele in care utilizatorii se pot afla in toate colturile lumii, la scoala profesorii solicita elevilor referate care, de cele mai multe ori sunt facute cu informatii culese de pe internet, tinerii si adultii “socializeaza” in retele uriase de sute de milioane de oameni, companiile si-au creat imagini virtuale pentru a intra mai usor in contact cu clientii si alti parteneri de afaceri, noi lumi virtuale apar si se dezvolta zilnic in timp ce mass-media devine din ce in ce mai absorbita de noul mediu, vechile forme (cum ar fi publicatiile tiparite) fiind tot mai perimate, iar cifra de afaceri din lumea virtuala a explodat.

Atat televizorul cat si internetul deschid celor ce le calca pragul o poarta larga catre o lume seducatoare: lumea virtuala.²⁴ S-au creat deja copii ale lumii reale (cu orase, hoteluri, restaurante, producatori de bunuri si servicii) care cuprind sute de milioane de oameni din toata lumea. Internetul este locul in care imaginatia devine realitate ... virtuala. Aici se poarta oamenii dezintrupati mintea lor se umplundu-se de fantasme in timp ce traiesc ca vrajiti intr-o stare de hipnoza.

Prima conditie pentru ca oamenii sa aiba acces in lumea virtuala (fara de care aproape ca nu se mai poate trai) este sa-si improprieze o identitate virtuala. Fara aceasta nu pot interactiona in acea lume. Iar prin intermediul identitatii virtuale omul devine o prezenta vie, dar dezintrupata, intr-un mediu plin de capcane si bine controlat de promotori ai decadentei.

Dar mai mult decat atat: internetul a devenit mediu indispensabil de functionare a guvernelor si institutiilor supra-nationale astfel incat, mai nou, a devenit o tema de maxima importanta „terorismul cibernetic”, adica amenintarile la adresa bazelor de date stocate de aceste organisme. Recentul scandal al scurgerilor de informatii Wikileaks²⁵ arata si noul rol pe care internetul il poate juca in manipularile si diversiunile cu miza geopolitica majora precum si gradul la care s-a ajuns in folosirea acestuia de catre institutii cheie ale statului.

Internetul, platforma de lucru a lumii „de-create”

In continuare vom aborda subiectul lumii virtuale din perspectiva evolutiei tehnologiei si a lumii “de-create” (la care am facut referire in primele capitole) pentru a intelege de ce internetul, “copilul” lumii “de-create”, este de fapt platforma de baza pe care se sprijina noua lume (ne-lume).

Chiar daca lucrurile din mediul inconjurator omului “prind viata” prin atasarea unor cipuri in care este incorporata inteligenta umana prin programe specializate si chiar daca animalele sau plantele vor putea “comunica” mai usor cu calculatoarele sau chiar cu omul prin intermediul cipurilor se face din ce in ce mai simtita nevoia eficientizarii unor operatiuni / activitati mari consumatoare de resurse. Aceasta se intampla in special in zona interactiunii dintre elementele unui sistem sau, si mai important, a interactiunii intre elementele unor sisteme cu alte sisteme / subsisteme care se afla la oarecare distanta fizica.

Ca solutie la aceasta problema a aparut platforma virtuala a internetului ca loc de intalnire a elementelor unui sistem sau chiar a mai multor sisteme/subsisteme. In acest loc au inceput sa se produca anumite interactiuni care mai apoi aveau reprezentare in planul fizic. Cel mai simplu exemplu in acest sens este magazinul virtual in care oamenii fac cumparaturi (pun in cos cumparaturile dupa care le platesc – tot virtual, prin card – iar apoi acestea sunt livrate la adresa indicata). Se fac astfel economii atat de catre vanzator (nu mai este nevoie de toata infrastructura specifica vanzarii) cat si de catre cumparator (nu mai este nevoit sa mearga la magazin si poate face mai usor o comparatie de pret).

Numarul aplicatiilor este cu adevarat nelimitat (ex. cumpararea unui bilet la teatru, coordonarea productiei in unitati de productie aflate in locatii diferite a unor subansamble ce urmeaza sa formeze in final un utilaj complex, supravegherea functionarii utilajelor de hranire automata si indeplinirea conditiilor de mediu dintr-o mare ferma de animale, planificarea activitatilor logistice pe baza informatiilor venite de la utilizatori aflati la distante mari, controlul de la birou al administrarii de la distanta a locuintei: frigider, aragaz, masina de spalat, lumina etc, plata impozitelor s.a.m.d.) ceea ce face ca utilizarea internetului sa fie indispensabila vietuirii pe pamant.

Conditia ca doua sau mai multe elemente / sisteme din planul fizic sa poata interactiona²⁶ pe platforma virtuala este ca ambele sa aiba o imagine (o reprezentare) virtuala. De exemplu, compania de electricitate isi face o imagine virtuala la care vine un consumator (ce are la randul sau o identitate virtuala) si se informeaza, efectueaza o plata, face o comanda etc.

In prezent se are in vedere reprezentarea intr-o oglinda virtuala a lumii reale in totalitatea sa. Deoarece in aceasta situatie accesul la oricare dintre elementele / obiectele lumii virtuale va fi aproape instantaneu viteza de tranzactionare a bunurilor si serviciilor va creste semnificativ, controlul resurselor va fi mult mai bun iar eficienta muncii va avea enorm de castigat (prin efectuarea unor activitati in spatiul virtual in loc de cel real care solicita mult mai multe resurse).

Se ajunge astfel ca o anumita activitate sa se petreaca intai in lumea virtuala care sa o valideze pentru a avea loc si in lumea reala. Nevoia de eficienta si de control al sistemelor ce functioneaza pe baza noilor tehnologii exercita o presiune imensa in favoarea virtualizarii intregii lumi. Tocmai de aceea in prezent se fac eforturi considerabile de realizare a oglinzii virtuale. Este elocvent in acest sens testul ce se efectueaza in Coreea de Sud, in orasul New Songdo City, unde totul este virtualizat²⁷.

Este neindoielnic faptul ca intreaga lume se indreapta spre o astfel de societate. In toate tarile se fac presiuni imense pentru virtualizare. Incepand cu declaratiile fiscale, cu birourile virtuale din diverse ministere, autoritati publice, companii si continuand pana si cu cabinetele medicale totul se indreapta catre lumea virtuala (in acord cu programul de E-guvernare pe care il vom prezenta la capitolul destinat Controlului).

Pentru ca lumea virtuala “sa prinda viata” (sa fie dinamica si sa reprezinte o imagine fidela, in oglinda, a lumii reale) prin schimbarea in timp real a starilor este nevoie de o legatura directa dintre lumea reala si cea virtuala. Aceasta legatura este facuta prin intermediul cipurilor care au capacitatea de a culege informatii in timp real si de a le transmite la distanta calculatorului iar de acolo direct la imaginea sa virtuala a carei stare se va schimba aproape simultan cu cea din realitate.

Acesta este de fapt saltul urias facut de noua tehnologie care poate fi exploatat numai daca entitatile virtuale statice devin prezente dinamice. De aceea consideram ca lumea virtuala este o consecinta fireasca a lumii “de-create” pe care o potenteaza si in care, de fapt, se si inglobeaza. Lumea virtuala ofera posibilitati de dezvoltare nelimitate.

Considerati a fi “sangele economiei” banii sunt necesari in orice tranzactie de vanzare / cumparare. In ultimii ani ei s-au “virtualizat” in sensul in care au devenit electronici (acopera aproape 100% dintre tranzactiile comerciale intre persoanele juridice si un procent din ce in ce mai mare in cazul tranzactiilor efectuate de persoanele fizice – pana la cca 95% in SUA si Canada, spre exemplu). Virtualizarea banilor a stimulat afacerile din mediul virtual. In momentul in care banii vor dispare fizic si vor fi numai virtuali (un termen destul de apropiat in opinia multor specialisti – tocmai din cauza beneficiilor pe care le ofera utilizarea sub aceasta forma: rapiditate, control, securitate, eficienta in gestionare) atunci toti cei care vor dori sa faca un act de vanzare / cumparare vor fi nevoiti sa intre in lumea virtuala pentru a plati cu bani de asemenea virtuali.²⁸ Desigur ca acest lucru va putea fi facut numai odata cu virtualizarea persoanei pentru ca numai reprezentarea virtuala a unei persoane reale poate plati cu bani virtuali catre o alta imagine virtuala (ce are in spate o persoana sau o institutie / organizatie reala).

Lumea virtuala devine asadar o lume a deciziei²⁹ (in care se planifica, se hotaraste, se comanda, se urmareste, se comunica etc.) iar lumea reala va ramane o lume a implementarii deciziilor din lumea virtuala. Este de la sine inteles ca lumea virtuala devine astfel lume conducatoare.

Pentru facilitatile de comunicare si puterea extraordinara de creare a unor legaturi intre diferitele minti prezente in spatele entitatilor virtuale care-i reprezinta pe oameni lumea virtuala va deveni si for de constiinta. Va fi un loc de dezbatere aparent liber dar in fapt va fi doar un loc de defulare a constiintelor deja nivelate.

In prezent asistam la un proces continuu de glisare a multor activitati din lumea reala spre cea virtuala. Exista desigur multe argumente pro (in special cele legate de eficientizare, de “progresul” in numele caruia sacrificam toate valorile lasate de Dumnezeu) dar cu siguranta exista la fel de multe contra. Sa ne gandim numai la virtualizarea banilor. Fiecare om trebuie sa aiba o identitate in lumea virtuala ca sa poata cumpara sau vinde. In acest caz cei care vor controla internetul vor putea conditiona accesul la internet de un semn anume pe mana dreapta sau pe frunte si iata cat de aproape suntem, cel putin teoretic, de posibilitatea insemnarii din Apocalipsa.

Este foarte probabil sa se ajunga in punctul in care prezenta din lumea reala va putea fi legitimata numai prin existenta din lumea virtuala. O astfel de coercitie depaseste cu mult pragul unui control strict in vederea urmaririi respectarii unor reguli si se plaseaza intr-o zona in care viata oamenilor devine strict conditionata si, in consecinta, amenintata.

Sa retinem faptul ca lumea virtuala deja depaseste cu mult lumea reala ca posibilitati de manifestare a omului si se afla in plina expansiune. Chiar daca va cuprinde imaginea in oglinda a lumii reale, lumea virtuala isi dezvolta propriile aplicatii si instrumente de lucru specifice fiind capabila sa transforme orice fantezie (ratacire a mintii) in “realitate virtuala” ceea ce in lumea reala nu ar fi posibil.

Un bun exemplu de astfel de aplicatie il constituie si “Internetul Semantic” (semantic web)³⁰, care reprezinta o incercare de a pune cat mai la indemana orice lucru, anticipand dorintele fiecarui utilizator in parte. Aceasta aplicatie ne conduce mai degraba spre un internet al persoanelor care, dincolo de oglindirea lumii reale, face si o oglindire a realitatii personale, launtrice: preferinte, gusturi, slabiciuni, legaturi umane, etc. Evident este faptul ca astfel se pot exacerba in scurt timp patimile unui om, distrugandu-l.

Concluzii:

• 
  Pentru a se intalni mai usor, elementele “inteligentizate” au nevoie de o reprezentare pe o platforma comuna care, din pricina complexitatii, nu poate fi decat virtuala;
  
• 
  In fapt, platforma virtuala se transforma intr-o imagine in oglinda a lumii reale = lumea virtuala;
  
• 
  Prezenta in lumea virtuala (electronica) se poate face numai daca elementul / omul respectiv are o identitate numerica (digitala / electronica);
  
• 
  Noua tehnologie pe bazata pe cipuri ofera “avantajul” ca transforma o entitate virtuala statica intr-o prezenta dinamica tocmai prin faptul ca ii da posibilitatea sa actioneze in timp real;
  
• 
  In scurt timp toate interactiunile din lumea reala vor fi gestionate in lumea virtuala;
  
• 
  Cerinta de eficienta si de control al noilor sisteme din lumea “de-creata” exercita o presiune uriasa in favoarea procesului de virtualizare;
  
• 
  Cine “nu va exista” in lumea virtuala va fi complet izolat in lumea reala, neputand interactiona cu niciun element / sistem (de exemplu, nu va putea cumpara sau vinde);
  
• 
  Deja tehnologia biometrică actuală reduce pe Om de la imago Dei, la un simplu număr sau cip electronic, întrucât din punct de vedere al evidentei biometrice, cel care nu va figura într-o bază de date, nu va exista din punct de vedere social si astfel va fi lipsit de toate drepturile.
  
• 
  Lumea virtuala va fi o lume conducatoare (dedicata activitatilor de decizie, coordonare, control, comunicare etc.) pe cand lumea reala va fi o lume “executoare” (in care se vor implementa hotararile si se vor vedea consecintele);
  
• 
  Desi pare infricosator, prezenta din lumea virtuala va legitima prezenta in lumea reala;
  
• 
  Lumea virtuala va deveni si forul de constiinta al oamenilor, viciat si, din pacate, manipulat;
  
• 
  Lumea virtuala va putea contine si elemente pur virtuale, devenind astfel mai “completa” decat lumea reala si mai capabila de a raspunde cerintelor (fanteziilor) oamenilor.