Deschiderea cursului

TACTICA STINGERII INCENDIILOR

SUBSTANŢE SI PROCEDEE

PENTRU INTRERUPEREA PROCESULUI DE ARDERE

1. 
   SUBSTANŢE DE STINGERE PRIN RĂCIRE
   

1. 
   APA
   

Apa este cel mai vechi agent de stingere. Se găseşte în cantităţi considerabile, este ieftină şi relativ uşor de procurat, şi are o mare putere de răcire.

Căldura specifică a apei la presiune atmosferică normală şi la temperatura de 20⁰ Celsius este egală cu 1 kcal/kg. La temperatura de 100⁰ Celsius şi 1 atm trece în stare de vapori; 1 l de apă la o temperatură de 10⁰ Celsius are nevoie pentru a se evapora complet de 629 kcl, formându-se aproximativ 1600-1700 l abur. Apa poate fi pulverizată până la ceaţă.

Efectul de stingere a incendiilor cu apă se realizează prin :

• 
  răcirea materialului care arde;
  
• 
  izolarea suprafeţei incendiate de oxigenul din aer;
  
• 
  acţiunea mecanică, în special când se foloseşte sub formă de jet compact.
  

Efectul principal al apei la stingerea incendiilor îl constitue răcirea materialului care arde. Apa care vine în contact cu materialul aprins absoarbe căldura, o transformă în vapori şi prin saturarea spaţiului înconjurător limitează accesul aerului spre focarul incendiului. Capacitatea de pătrundere a apei în focarul incendiului depinde de dimensiunile picăturilor, de presiunea dinamică a jetului, de mişcarea curenţilor de aer şi a proceselor de ardere, de viteza de mişcare a picăturilor, de gradul de evaporare a apei, de capacitatea apei de a prelua căldura de la suprafaţa substanţei care arde şi de proprietăţile materialelor combustibile aprinse.

Apa poate fi folosită la stingerea incendiilor de materiale solide, de lichide combustibile miscibile cu apă, si la alte materiale, când se află sub formă pulverizată sau abur, dacă apa nu poate stinge complet un incendiu, se foloseşte adesea împreună cu alte substanţe stingătoare ( pulberi stingătoare, etc).

Proprietaţile apei care-i limitează domeniul de utilizare:

• 
  densitatea relativ mare;
  
• 
  bună conducătoare de electricitate;
  
• 
  reacţionează cu o serie de substanţe chimice, generând, după caz, hidrogen sau oxigen;
  
• 
  reacţionează la temperaturi joase cu unele metale ca sodiu, potasiu, putându-se ridica temperatura local pana la 600⁰ Celsius si degajă în unele cazuri, hidrogen;
  
• 
  reacţioneaza cu carbura de calciu, exotermic, cu degajare de acetilenă.
  

Apa se refulează asupra zonelor de ardere sub forma de jet compact si jet pulverizat. (ceaţă sau ploaie), soluţii de apă neumectate si soluţii ale substanţelor apoase ale sărurilor.

Jetul compact se caracterizează prin viteze mari a curentului neîntrerupt de lichid, printr-o însemnată forţă de şoc, prin concentrarea unei mari mase de apă pe o suprafaţă mică şi prin posibilitatea de refulare la distanţă mare.

Capacitatea de pătrundere a jetului de apă în focarul incendiului depinde de dimensiunile picăturilor, de presiunea dinamică a jetului, de presiunea flăcărilor, a curenţilor de aer şi a produselor de ardere, de viteza de mişcare a picăturilor şi de gradul de evaporare a apei în zona flăcărilor.

Jetul compact se foloseşte la stingerea incendiilor de substanţe solide, gazoase si lichide.

Jetul pulverizat este alcatuit din picături de apă cu diametrul de 1 mm. Cerinţa este ca la o presiune de 5N/mp jetul să atingă distanţa de 8-9 m.

Faţă de jetul compact, jetul pulverizat prezintă urmatoarele avantaje: măreşte de mai multe ori randamentul de stingere; micşorează simţitor consumul de apă; nu provoacă deteriorarea obiectelor; poate fi folosit în încăperi unde există praf combustibil.

Pulverizarea apei până la ceaţă se poate realiza prin:

• 
  folosirea aerului comprimat;
  
• 
  folosirea înaltei presiuni, de la 50 până la 120 at;
  
• 
  folosirea unei presiuni reduse, de la 2 până la 10 at.
  

Pentru stingerea incendiilor în încăperi este nevoie de circa 5 l/mp suprafaţă a pardoselii şi de 2,5 până la 7,3 l/mp pentru incendiile de motorină în rezervoare. Jeturile pulverizate se folosesc pentru stingerea incendiilor de lichide combustibile nemiscibile, insolubile în apă si cu densitatea mai mică decat aceasta şi care au temperaturi de inflamabilitate superioară valorii de 60⁰ Celsius.

Apa pulverizată se mai foloseşte şi la :

• 
  dispersarea în atmosferă a gazelor şi vaporilor combustibili grei;
  
• 
  precipitarea fumului rezultat din arderea substanţelor incendiate;
  
• 
  protecţia personalului care acţionează la incendiu, în zone cu temperaturi foarte mari;
  
• 
  răcirea elementelor de construcţie şi a celor metalice.
  

2. 
   APA IMBUNĂTĂŢITĂ CHIMIC
   

Pentru a mari puterea de pătrundere a apei în masa materialelor cu care vin în contact s-a acţionat asupra tensiunii superficiale a acesteia. Practic, există posibilitatea de a reduce simţitor tensiunea superficială a apei prin tratarea ei cu diverşi detergenţi (alchil-aril, sulfonat de sodiu).

Utilizarea apei îmbunătăţită chimic duce la scăderea cu 35-50% a cantităţilor de apă folosite la stingerea incendiilor.

Apa imbunătăţită chimic este recomandabil a se folosi la stingerea incendiilor de materiale bogate în celuloză, cum este lemnul, textilele, bumbacul, hârtia, etc.

3. 
   INTENSITATEA DE REFULARE A APEI LA STINGERE
   

Cantitatea de substanţă stingatoare ( l sau kg) refulată în unitatea de timp ( s sau min) pe unitatea de suprafaţă incendiată (mp), a perimetrului (m) sau a volumului ( mc) pentru stingerea incendiului, reprezinta intensitatea de refulare a apei de stingere.

Pentru reuşita stingerii incendiilor trebuie indeplinită condiţia:
i_r>i_nec
i_r si i_nec reprezintă intensitatea reala si respectiv cea necesară de refulare a substanţei de stingere.

2. 
   SUBSTANŢE DE STINGERE PRIN IZOLARE
   

Spuma chimică este formată dintr-o masă de bule de dimensiuni reduse, fiecare bulă fiind invelită într-o membrană lichidă umplută cu dioxid de carbon, care se formează pe cale chimică în urma reacţiei dintre substanţele care generează spuma (substanţa acidă şi substanţa bazică). Substanţa acidă este formată, de regulă, din sulfat de aluminiu sau acid sulfuric de o anumită concentraţie, iar cea bazică din bicarbonat de sodiu sau potasiu. Astfel: