Despre carte

- O umbrelă - cu care poţi să împungi;

- Pieptenul - cu ai cărui dinţi (ca un fierăstrău) poţi freca partea de jos a nasului adversarului;

- Cutia de chibrituri sau bricheta - ţinută în pumn, pe jumătate ieşită afară înspre degetul arătător; cu ea poţi lovi tare tâmpla agresorului;

- Numeroase obiecte: pila de unghii, acele de păr, acele de siguranţă, unghiile ascuţite, pixul, mânerul periei de cap etc - pot fi folosite la lovit sau împuns;

- Inelul cu chei - ţinut în pumn, cu cheile ieşite printre degete;

- Câteva monede ţinute între degetele strânse în pumn;

- Poţi pulveriza sprayul de păr în ochii agresorului, sau îi poţi sufla pudra de faţă în ochi;

- Poşeta ţinută de cureaua înfăşurată peste încheietura mâinii poate fi folosită ca o armă.

Dacă eşti acostată pe nepregătite de un bărbat şi nu ai cum să fugi, VORBEŞTE cu el. Dar între timp pregăteşte-ţi pe ascuns un mijloc de represalii - dintre cele enumerate mai sus.

Apără-te - dar ca să fie îndreptăţită, şi legală, o acţiune corporală trebuie aplicată numai asupra persoanei sau persoanelor care deja atacă (NU doar ameninţă; nu asupra altora; nu asupra avutului agresorului). Ea se aplică împotriva unui atac în curs, efectuat contra regulilor de convieţuie socială. Răspunsul trebuie să fie gradat şi corespunzător gravităţii atacului sau pericolului. Bănuiala că va urma un atac nu poate constitui justificarea unei „autoapărări" (care într-un asemenea caz va fi de fapt o agresiune, pasibilă de pedeapsa legală).

Se constată însă că 95% dintre problemele şi agresiunile fizice încep cu sau rezultă din atacuri verbale. Aşa că ar fi bine să te pregăteşti pentru a face faţă (cu vorbe) şi agresiunilor verbale - nu numai celor fizice.

Principiile de bază pentru autoapărarea fizică:

- Loveşte tu primul - dar numai DUPĂ ce ai încercat să calmezi, să potoleşti agresiunea prin mai multe mijloace neviolente, cât mai evidente pentru martori;

- înainte de a lovi, distrage-i atenţia prin: gesturi făcute cu mâna; o privire aruncată peste umărul lui, ca şi când descoperi un ajutor neaşteptat etc; murmu-rarea unor vorbe neinteligibile, greu de auzit; o falsă lovitură de mână, sau picior; un ţipăt puternic;

- Contrătacul sau loviturile trebuie să fie în serie: duble, triple, de exemplu mână-mână-picior;

- Nu-l apuca de mâini, picioare, haine (pierzi timp şi libertatea de mişcare); apără-te prin eschive şi sărituri repetate;

- Acţiunea să fie cât mai continuă, după schema: apărare sau eschivă-atac-atac-atac;

- Stai cât mai aproape de adversar; încearcă să-i ajungi în spate; nu-i întoarce spatele;

- Nu respecta nici o regulă sau regulament sportiv: acţionează fără milă;

- în prima urgenţă încearcă să loveşti articulaţiile şi părţile care-l susţin în picioare: genunchi (faţă, dos), glezne, laba piciorului şi testiculele;

- Când loveşti, foloseşte forţa şi greutatea întregului corp (nu doar muşchii braţelor sau picioarelor);

- Păstrarea calmului şi sângelui rece valorează cel puţin tot atât cât loviturile sau apărarea fizică.

Poziţia de gardă (aşteptare vigilentă, gata de contrătac) trebuie să fie cât mai neprovocatoare şi neevidentă.

Dacă te prinde- foloseşte orice metodă ca să scapi: loveşte-1 tare cu genunchiul în testicule; izbeşte-1 tare cu muchia tălpii pantofului sub genunchi; loveşte-1 cu pantoful peste fluierul piciorului; calea-i tare cu tocul pe laba piciorului; loveşte-1 peste gleznă, în sau sub rotulă.

De la mică distanţă, lovitura cea mai eficientă este cu genunchiul (în testicule) deoarece adversarul nu are cum să-l apuce, sau să se apere şi să te dezechilibreze.

Dar dacă vrei şi poţi să-l loveşti cu piciorul de la o distanţă mai mare (de exemplu contra unui atac cu cuţitul, cu sticla, cu lama de ras) nu folosi o mişcare amplă, ca la fotbal: poate fi sesizată de la un kilometru şi deci evitată de agresor. Loveşte aşa: mai întâi ridică genunchiul sus la piept; apoi lansează cu forţă piciorul pe orizontală, răsucind totodată laba piciorului în jos şi căutând să loveşti nu ţinta, ci prin, DINCOLO de ea; imediat după contact, retrage instantaneu piciorul şi pune-1 jos. Sau:

- Dacă eşti suficient de aproape, loveşte-1 cu cotul, izbeşte-1 cu capul sau cu fruntea.

- Apucă-i două degete vecine cu câte o mână şi trage-i-le, depărtându-le totodată, sau întoarce-i degetele pe dos - mai ales degetul mic.

- Pentru a-1 sili pe agresor să dea drumul unei prinderi oricât de puternice (eventual aplicată altcuiva, pe care vrei să-l scapi) apasă insistent sub nasul agresorului cu muchia palmei dinspre degetul mic (ţine palma rigidizată, cu degetele întinse şi lipite).

- Bagă-ţi degetele în ochii agresorului: ţine degetul arătător şi cel mijlociu întinse ca să formeze un V, celelalte strânge-le în pumn (semnul victoriei) şi obţii o furcă, cu dinţii tocmai bine depărtaţi la distanţa orbitelor lui.

Distrage-i IMEDIAT atenţia când eşti atacat: „ia-i minţile". Aruncă-i în faţă o batistă, mănuşă, scrumieră, pahar, apă, sare, farfurie cu mâncare sau scuipă-1, după care îl ataci - sau fugi. Dar orice faci - fă IUTE şi fără milă.

Chiar dacă ţi se pare că atacul se desfăşoară atât de repede încât n-ai nici o şansă de apărare, fă totuşi ceva, NU STA ca o momâie:

* Te strangulează de la spate cu o mână: este de presupus că folosind, de exemplu, mâna dreaptă, va avea şi piciorul drept lângă piciorul tău (şi invers când se foloseşte de mâna stângă). Calea-i pe laba piciorului cu tocul, lovind cât mai tare.

* Te strânge de gât, de la spate: apucă cu ambele mâini oricare degete şi dă-i-le peste cap, apoi smulge-i mâinile tragându-1 de degete.

* Te strangulează din faţă: apucă-i oricare deget şi îndoaie-1, suceşte-1 IUTE înapoi, desprinzându-i şi depărtându-i astfel mâinile.

Sau:

Introdu ambele braţe (lipite) cu o smucitură, de jos în sus, între mâinile agreso-rului şi continuă mişcarea depărtându-i-le - pentru a-i rupe prinderea.

Notă: după ce scapi de strangulare (sau chiar ca să scapi), o variantă de represalii ar fi să ridici piciorul şi să-l loveşti cu talpa pantofului peste fluierul piciorului, apoi să continui mişcarea lovindu-1 cu genunchiul în testicule, iar la coborârea piciorului să-l calci cu tocul pe labă. Totul - iute, tare şi fără milă.

* Te îmbrăţişază din faţă: svâcneşte un braţ în sus, pe dinafară braţului agreso-rului, apucă-1 de barbă şi dă-i capul pe spate - dar IUTE, ca să-l surprindă. Dacă nu merge astfel - loveşte-1 tare cu genunchiul în testicule şi la coborârea piciorului, calea-i cu tocul pe laba piciorului (fig. 4.2).

4.2. Cum scapi dintr-o apucare

* Te îmbrăţişează de la spate: IMEDIAT dă-i degetele peste cap, înainte de a-şi putea consolida prinderea. Când te-a apucat peste braţe, loveşte înapoi cu dosul capului, ca să-l atingi tare peste gură sau nas, apoi dă-i degetele pe spate. Dacă te-a apucat deja bine, încearcă să apeşi tare (răsucind) cu vârfurile degetelor îndoite (pumnii strânşi) pe dosul palmelor lui.

*Te împinge cu palma pe piept: apasă hotărât ambele palme peste palma lui şi lipeşteţi-o strâns pe piept, apoi apleacă-te înainte şi dă-i palma peste cap, silindu-1 să cadă pe burtă de durere.

* îţi prinde încheieturile mâinilor sau antebraţele: ideea este să scapi din prindere prin rotirea bruscă a antebraţelor, făcută în aşa fel încât să apeşi pe degetele lui mari (fig. 4.3). Dacă aveai palmele sus ca să-ţi aperi faţa şi el te apucă de încheieturi, roteşte antebraţele cu o zvâcnitură în jos şi spre afară -acţionând tot împotriva degetelor lui mari.

Sau, dacă aveai mâinile jos şi te apucă de încheieturi, antebraţe, atunci zvâcneşte braţele în sus şi spre afară, utilizând acelaşi principiu.

4.3. Dă-i peste cap degetele groase

Dar, dacă te apucă cu două mâini de o singură încheietură, aruncă-ţi mâna liberă printre braţele lui ca să apuci mână captivă, apoi smuceşte-le împreunate, spre agresor fie în sus, fie în jos - după cum te-a apucat: mereu împotriva degetelor lui mari. Ori, dacă împrejurările permit, cu mâna liberă loveşte-1 tare pe agresor în plex, peste faţă, la stomac.

* Cand te apucă de haină sau de revere: urmează să-ţi tragă o lovitură cu capul peste faţă. Singura salvare este să fii mai rapid ca el şi să loveşti tu primul cu capul, adică să-l nimereşti peste nas cu vârful frunţii - dar trebuie să loveşti TARE şi iute.

Dacă te loveşte cu pumnul sau cu piciorul: încearcă mai întâi să fentezi, să te apleci sau să parezi cu mişcări de corp, deoarece trunchiul se mişcă mai repede decât braţele.

* Dacă eşti trântit la pământ şi te loveşte cu piciorul: încearcă să te rostogoleşti, apărând cu braţele zonele lovite. Protejează totdeauna capul - acesta e prioritatea: apucă baza craniului cu mâinile împletite, pune încheieturile peste urechi şi tâmple, lipeşte coatele. Ridică genunchii la gură şi încrucişează gleznele - ca să protejezi organele genitale (fig. 4.4).

În cazul oricărui atac este avantajos să ţipi, să icneşti şi să gemi mai mult decât ar trebui: mimează durerea. Mai ales când o şi încasezi (eşti trântit la pământ şi lovit cu picioarele). Agresorul se potoleşte mai repede dacă i se pare că victima e în agonie.

Dar ţipă şi când contrătaci! Expiraţia şi zgomotul te întăresc, te excită, iar pe adversari îi intimidează.

Atacul armat: rareori vine ca o surpriză totală; de obicei există indicii premergătoare (dar ca să le sesizezi trebuie să fii mereu atent). Pe cât posibil, evită aceste situaţii.

Nu te apăra când agresorul vrea doar să te fure. Nu merită riscul. Dacă însă atacul armat este numai pentru distracţie, din plăcere - contrătacă imediat.

Dacă n-ai spaţiu de manevră, nu ai pe unde să scapi, nu ai chef să fugi - atunci încearcă să-i iei arma. Problema principală e arma - nu te lăsa impresionat sau distras de alte ameninţări: pumni, picioare, ţipete, vorbe.

Regula nu se aplică în cazul unei arme de foc, situaţie în care trebuie să acţionezi după inspiraţie - vorbeşte sau distrage-i atenţia în general aprobă-1, până apare vreo posibilă scăpare.

S-ar putea ca agresorul înarmat cu o armă de foc să se simtă atât de stăpân pe situaţie încât să devină neglijent. Dacă eşti obligat să scapi (de exemplu afli că vrea să te omoare etc), caută sau provoacă o ocazie de a ataca prin surprindere. Pot avea succes şi trucurile cunoscute din filme, unele chiar răsuflate: de exemplu să priveşti peste umărul agresorului, spre spatele lui, ca şi când vine cineva. Dar trebuie să joci credibil: deschizi ochii surprins, apoi te faci că nu e nimica - s-ar putea să te creadă şi să se întoarcă să vadă ce e. Atunci - profită!

Dar, nu te arunca asupra unui cuţit. Ţine agresorul la distanţă. Foloseşte un scaun, o lopată, un topor - orice obiect solid ai la îndemână. Împunge cu el, nu folosi mişcări circulare (sunt prea lente). Nu-l lăsa pe agresor să apuce cu celaltă mână (liberă) obiectul cu care te aperi.

Vezi cum ţine cuţitul:

- Dacă vrea să-l arunce spre tine, trebuie să schimbe priza - operaţie care te avertizează şi-ţi dă o clipă de răgaz.

4.4. Protejarea capului şi rinichilor când eşti lovit la sol

4.5. Blocarea cotului- împotriva atacului de jos

- Cuţitul ţinut cu lama în sus indică intenţia de lovire de jos în sus, mai periculoasă întrucât intră mai uşor în abdomen, sub coaste. Totodată această priză arată că agresorul se pricepe la mânuirea cuţitului.

- Cuţitul ţinut cu lama în jos arată intenţia de lovire de sus în jos - variantă mai ineficientă, căci lama are şanse să alunece peste coaste şi să nu pătrundă în corp. O astfel de priză ar putea arăta că agresorul nu este foarte priceput la lupta cu cuţitul (dar nu poţi fi sigur de asta).

Metodele cu care îi poţi lua arma sunt foarte numeroase şi variate. Iată trei metode rapide - fig. 4.5, 4.6, 4.7. Partea cea mai periculoasă a întregii acţiuni este prinderea încheieturii mâinii care ţine cuţitul. După aceea, e simplu...

Nu uita: dacă alte încercări de potolire a spiritelor au dat greş, mai ales în cazul unor bătăi cu sau între beţivi - zvâcneşte piciorul în testicule - dar fă-o scurt şi tare, fără ezitarel Această lovitură are avantajul că poţi sta la o depărtare mai mare decât ajunge el cu cuţitul. Poate fi foarte eficace!

Atenţie: toate procedeele de autoapărare descrise mai sus nu pot avea succes dacă sunt aplicate pentru prima oară într-o situaţie reală, de criză. Ele trebuie exersate, însuşite din timp! Indiferent de vârstă, practică un stil de arte marţiale.

4.6. Răsturnarea antebraţului -împotriva atacului de sus

4.7. Apucă-i antebraţul, intră şi roteşte-te contra împingerii din faţă

Ajută victima: nu ezita să intervii când vezi că o persoană este atacată, chiar dacă sunt mai mulţi agresori. Simpla apariţie a altei persoane şi strigătele acesteia îi poate speria şi alunga pe răufăcători. Solidaritatea oamenilor cinstiţi e cea mai bună apărare a societăţii împotriva nedreptăţii. Răul poate birui numai cu ajutorul nepăsării celor din jur.

4.5. CINE TE ATACĂ?
Autostopistul de lângă tine - învăţătură de minte: nu lua autostopişti.

Dar dacă ai luat şi răul se petrece, încearcă să faci ceva —iar ce anume, depinde de împrejurări. Dacă nu ai avut ocazia să reacţionezi rapid când pasagerul s-a transformat în agresor, fă-te că cedezi şi condu mai departe. Dar nu-ţi face iluzii şi gândeşte-te la o acţiune. Aminteşte-ţi de şoferii care au stat cuminţi şi până la urmă tot au fost împuşcaţi sau înjunghiaţi.

Ca şofer ai multe atu-uri în mână. Iată câteva manevre ce pot avea succes:

- Când agresorul rămâne cu un ostatec (soţia etc.) şi te lasă să ieşi din maşină singur - înştiinţează pe furiş vânzătorul de la staţia de benzină asupra situaţiei şi cere-i^ ajutor.

- încalcă o regulă de circulaţie, fă manevre incorecte chiar în faţa unui poliţist

- de exemplu semnalizează cu farurile către maşina Poliţiei etc.

- Strică ceva la maşină, la motor - de exemplu trage şocul, apoi explică-i agresorului că defecţiunea apărută necesită oprirea maşinii şi inspectarea motorului; când ieşi din maşină FUGI (în caz că are o armă de foc, fugi în zig-zag către cel mai apropiat adăpost, sau ascunziş).

- Mimează că-ţi-a venit rău: eşti diabetic şi ai nevoie de insulina; ţi-e rău de la inimă; ai o criză de apendicită - te apuci cu mâinile de abdomen, te prăbuşeşti peste volan, cazi într-o parte. Apoi, ori îl imobilizezi - ori ieşi din maşină şi fugi. Nu uita: cotul este o armă grozavă dacă îl înfigi cu forţă în coastele neprotejate ale celui de alături (imediat deasupra taliei). Foloseşte un pretext potrivit ca să creezi o ocazie de lovire cu cotul - de exemplu te întinzi ca să ştergi parbrizul, să deschizi geamul, să aranjezi scrumiera.

- Dacă agresorul stă pe scaunul din faţă lângă şofer şi nu este legat cu centura de siguranţă, frânează brusc, sprijinindu-te de volan: îl arunci cu capul în parbriz, în bord.

Sau - condu foarte repede (dacă eşti în stare) astfel încât să-l sperii şi să-l faci să nu te atace cât timp conduci.

Dacă transporţi o încărcătură valoroasă şi cineva te opreşte, te avertizează că ţi s-a stricat ceva la maşină: un cauciuc, far etc, sau că mai încolo e un accident

- NU opri imediat, nu ieşi afară din maşină. Mai mergi o bucată de drum, până apreciezi că eşti în siguranţă - de-abia atunci poţi ieşi să verifici defecţiunea.

Sau, dacă ţi se pare că cel sau cei care te-au oprit pentru verificare nu inspiră încredere, propune-le să vă deplasaţi cu toţii până la prima secţie de Poliţie.

Uniformele, însemnele, documentele sunt uşor de falsificat şi greu de verificat, mai ales noaptea pe şosea.

Şoferul de lângă tine: când eşti singură cu un şofer care îşi dă arama pe faţă, fă-te că vomiţi şi mânjeşte cât mai mult interiorul maşinii. Poţi chiar voma cu adevărat dacă îţi bagi (pe ascuns) două degete pe gât. Dacă opreşte maşina, ieşi şi fugi. Vezi şi la (#11.1) (când şoferul este beat, sinucigaş, sau urmărit).

Indiscretul: dacă eşti într-un automobil parcat într-un loc izolat şi vezi o faţă la geam - stai înăuntru. Uşile ar trebui să fie blocate şi ferestrele închise. Nu deschide fereastra dacă bate cineva în ea. Nu sări afară la privitor, ar putea striga să ceară ajutorul altor tovarăşi de „distracţie", aflaţi în zonă. Nu ataca indignat astfel de oameni, deoarece nu ştii nimic despre posibilităţile lor de apărare, represalii ori răzbunare. Ţine la îndemână o lanternă, o măciucă.

De obicei simplul fapt că l-ai descoperit este suficient pentru a-1 dezgusta şi pleacă. Oricum, e mai bine să pleci şi tu din locul acela.

Beţivul agresiv- ia-1 cu vorba, cu binişorul. Dacă totuşi începe o altercaţie, fii atent că beţivii apucă şi ţin neaşteptat de tare cu mâna. Loveşte-1 puternic în stomac: i se face rău şi renunţă.

Nebunul- ia-1 cu vorba, cu binişorul. Forţa unui astfel de om poate fi de circa trei ori mai mare decât a unui om normal.

Un şofer furios. Nu te lăsa tras din maşină şi agresat, chiar bătut de şoferul furios că i-ai tăiat calea, l-ai depăşit etc. - şi care te ajunge din urmă la următorul stop. Închide şi blochează uşile, nu ieşi afară. Dacă reuşeşte să deschidă uşa, ieşi pe cealaltă uşă. Sau, sări la reclamant - repede. NU STA pe scaun aşteptând un pumn în nas - sau altceva şi mai rău.

Încearcă să-l îmbunezi cu vorba - adeseori obţii rezultate bune în felul acesta

- dar nu slăbi vigilenţa şi fii gata.

Mulţimea - poate fi de la câţiva trecători adunaţi ca să vocifereze sau să privească un accident (minor) de circulaţie, până la un grup mare de oameni isterici care vor sânge.

Fugi - scapă la timp. Dacă nu reuşeşti - retrage-te cu spatele la un zid, un copac. Dacă te aperi, sau contrătaci şi-l rezolvi expeditiv, chiar spectaculos pe primul agresor, s-ar putea ca celorlalţi să le scadă avântul.

Cel ce se îneacă: stai departe de el, deoarece în astfel de situaţii individul se agaţă de tine cu o forţă de luptă excepţională (vezi cum poţi încerca să-l salvezi

- la #6.9.). Dacă te-a apucat (de exemplu cu ocazia naufragiului unui vapor), procedează cum se arată la #4.4.

Teroriştii din avion: în fiecare an au loc în lume aproximativ 20 de deturnări de avioane cu luare de ostatici. Cam un pasager din 4000 a trecut printr-o astfel de situaţie.

La început, după ce teroriştii îşi leapădă masca de pasageri obişnuiţi, toată lumea - pasageri, echipaj - este într-o stare de maximă agitaţie care ar putea provoca teroriştii la acte de violenţă. Nu fi agresiv. Încearcă să nu atragi atenţia. Ascunde sau aruncă posesiunile personale care i-ar putea interesa pe terorişti (documente militare etc).

După un timp, situaţia se calmează. Sunt şanse să apară un fel de relaţii de colaborare între terorişti şi ostatici. De exemplu, s-ar putea ca teroriştii să ceară ajutor la pregătirea şi distribuţia hranei, a băuturilor; la acordarea primului ajutor, la curăţenie etc. Nu refuza astfel de sarcini.

Nu intra în discuţii despre opiniile politice ale teroriştilor. Încearcă să memorezi cât mai multe detalii despre terorişti şi despre situaţie: număr, sex, semne particulare, nume, armament, alte echipamente (dacă faci parte dintre cei eliberaţi într-o primă tranşă, vei putea contribui la pregătirile pentru eliberarea celorlalţi ostatici).

Dacă situaţia se prelungeşte (aterizări pe diverse aeroporturi etc), încearcă să-ţi păstrezi calmul şi să-i încurajezi pe ceilalţi pasageri.

S-ar putea ca pe durata şederii pe aeroport să se întrerupă încălzirea, sau aerul condiţionat (din lipsa combustibilului). Într-o zonă de deşert ziua e foarte cald, iar noaptea aproape ger. De asemenea, toaletele nu vor funcţiona, apa va lipsi, într-o astfel de situaţie mulţi oameni se comportă ciudat: unii devin deprimaţi, nu mai vorbesc; alţii devin nervoşi, agitaţi. Surprinzător, copiii stau mult mai liniştiţi decât ne-am aştepta, pot crea chiar unele legături cu teroriştii.

Pentru a face faţă situaţiei, găseşte-ţi o ocupaţie care să te facă să uiţi: dezleagă cuvinte încrucişate, joacă cărţi, citeşte. Dacă te gândeşti mereu la pericol, fără să vrei intri în panică, faci acţiuni necontrolate.

Încearcă să-ţi păstrezi sănătatea şi forma fizică. Fă exerciţii izometrice (contracţii musculare fără deplasarea membrelor). Dormi. Bea cât de multă apă poţi.

Dacă avionul este atacat de trupele antitero, aruncă-te pe pardoseală şi stai acolo. Fă-te mic. Strecoară-te între scaune. Vor fi explozii, împuşcături etc. Nu te ridica până nu se anunţă că s-a terminat. După aceea, ieşi cât mai repede din avion.

Sălbaticii - dacă te atacă, fugi şi te adăposteşte. Nu răspunde decât atunci când plouă cu săgeţi (otrăvite). Iar în acest caz - trage cu arma spre ei, dar ţinteşte deasupra capetelor. Situaţia se înrăutăţeşte mult dacă omori sălbatici, primitivi.

Când simţi că cineva te urmăreşte în junglă, opreşte-te în mijlocul oricărui luminiş sau poiană şi lasă-te văzut, arată în toate direcţiile că ai mâinile goale. Dacă prin asta nu te-ai liniştit încă, lasă ceva atractiv, cadouri, în locuri evidente şi după un timp du-te să verifici dacă au fost luate sau nu. Când te întâlneşti cu sălbaticii arată-le că nu eşti înarmat, întinzând mâinile spre ei. Spune-leprin semne ce nevoi ai, s-ar putea să te ducă la satul lor. Alte sfaturi:

- Acţionează după inspiraţie sau situaţie. Nu te grăbi. Arată-te prietenos, bine intenţionat, calm. Zâmbeşte.

- încearcă să te vezi cu şeful tribului sau al satului. Spune-i orice ai nevoie. O să te înţelegi cu el prin semne şi gesturi. Nu cere, nu pretinde. Dă cadouri, fă schimburi.

- Nu fi prea generos când dai în schimb ori când plăteşti cu obiecte, monede sau hrană pentru ceea ce primeşti. Nu e bine să fii mână spartă. Fii corect - încearcă să le câştigi încrederea. Respectă promisiunile făcute.

- Respectă-le obiceiurile - şi colibele, femeile, sau avutul lor. Dacă îi provoci, aşteaptă-te la ce-i mai rău. Când nu sunt siguri de tine sau de intenţiile tale, supravieţuirea va depinde în mod esenţial de felul cum reuşeşti să rezolvi relaţia dintre tine şi ei - bazată pe principiul „să-i faci tu (mai repede) acelaşi lucru pe care ţi l-ar face şi el ţie".

- încadrează-te. Amestecă-te printre ei, participă la activităţile lor. Nu te enerva dacă fac glume pe seama ta. Încearcă să le înveţi limba. Fii atent şi nu repeta ga-fele care produc o consternare evidentă.

- învaţă tot ce poţi despre modul lor de viaţă, resursele de hrană şi de apă. De asemenea află despre duşmanii lor, despre orice ţi-ar putea fi de folos.

- Ai grijă să nu ţi se fure avutul. Nu locui în colibele lor (poţi să te molipseşti de vreo boală), ci construieşte-ţi una nouă pentru tine, eventual cu ajutorul lor.

Fierbe-ţi apa, găteşte-ţi singur - dar încearcă să faci în aşa fel încât această izolare (pentru motive de sănătate) să nu bată la ochi.
4.6. DACĂ TE LEAGĂ
Când nişte sălbatici te leagă de un copac sau un tâlhar îţi intră în casă în timp ce dormi şi apoi te leagă de un scaun, ai avea mare nevoie să ştii câte ceva din „arta dezlegării".

Pentru a te elibera nu e nevoie să fii un superexpert - ca iluzionistul David Copperfield de la TV - ci mai ales să acţionezi dibaci şi preventiv: în timp ce te leagă, încearcă să te „umfli" pe ascuns, pentru ca legăturile rezultate să fie cât mai slabe, cât mai largi. Ţine minte că slăbirea legăturii ori cât de puţin, chiar numai cu 15 mm, poate permite eliberarea prin metodele expuse mai jos.

Adeseori poţi slăbi legăturile şi mai mult: de exemplu, joacă teatru şi fă-i pe agresori să te lege aşa cum vrei tu - nu cum vor ei. Încordează-te contra funiei, cablului electric sau sârmei. Sau, nişte spire care se suprapun la legare - pot fi mai târziu manevrate să se descalece şi să slăbească legătura. Poţi să scapi mai uşor când eşti legat, chiar înfăşurat cu o singură funie lungă, decât în cazul mai multor legături cu sfori scurte, aplicate în diverse puncte - glezne, încheieturile mâinilor, piept, braţe.

Adică:

- Dacă te leagă cu braţele lipite de corp: trage mult aer în piept. Trage mult umerii în spate. Încordează şi îndoaie braţele contra legăturilor. Încearcă să îndoi braţele: simulează dureri insuportabile la subsuori şi pretinzând că te freci în locurile dureroase, încrucişează braţele - apoi trage de funie ca s-o slăbeşti cât mai mult, agăţând-o cu un deget în perioada când cel ce te leagă nu-ţi vede manevra (fig. 4.8).

4.8. Încordează-te şi inspiră când te leagă; relaxează-te şi expiră ca să scapi

- îţi leagă mâinile, sau încheieturile mâinilor: încordează-le contra funiei, sârmei, legăturii; ajută-te apăsând vârfurile degetelor şi vice-versa. Folosind astfel de contra-presiuni, împinge contra legăturilor, cel mai bine ar fi chiar în momentul realizării lor. Eliberarea se va putea face relaxând mâinile şi încheieturile, apoi lucrând la legături până ce o spiră se lărgeşte atât de mult încât poate trece peste degete şi palme. Această operaţiune poate fi mult ajutată de degetele mari de la mâini, cu ajutorul cărora spira lărgită se poate trece şi peste mâini. Dacă nodurile sunt într-o poziţie convenabilă, accesibilă, ajută-te la dezlegare cu dinţii. Sau ajută-te cu orice proeminenţă ascuţită găseşti în preajmă.

- îţi leagă picioarele şi gleznele: încordează coapsele, genunchii, pulpele şi gleznele contra legăturilor. Dacă te leagă la glezne, apasă-ţi vârfurile pantofilor şi genunchii între ele - pentru a depărta călcâiele. Sau, când îţi leagă coapsele şi pulpele, apasă vârfurile labelor şi arcuieşte picioarele. Ca să te eliberezi - relaxează picioarele. Gleznele pot fi dezlegate chiar cu mâinile legate - dacă reuşeşti să îndoi picioarele astfel ca mâinile să ajungă la glezne şi la nodul respectiv.

- îţi pune căluş la gură: încearcă să te eliberezi frecând faţa de un zid, o mobilă - orice proeminenţă găseşti.

- Te leagă de un copac, stâlp sau scaun: aplică acelaşi principiu. Când te leagă, încordează-te contra legăturilor oricând, şi oricum poţi, urmărind să depărtezi - oricât de puţin - partea de corp peste care trece funia, de obiectul fix, printr-o apăsare pe acelaşi obiect a altei, sau altor părţi de corp. De exemplu te leagă peste piept de un copac - depărtează pieptul de copac, sprijinindu-te de copac cu pulpele şi capul. Atenţie: suprafeţele neregulate - cum e scoarţa copacului, oferă adeseori o posibilitate de slăbire a legăturii prin aducerea ei, încetul cu încetul, până în dreptul unei adâncituri.

O altă soluţie: roade sau taie legăturile, frecându-le de orice proeminenţă ascuţită. O frânghie compusă din fire subţiri este mai uşor de tăiat decât o sfoară groasă.